Fie că ești în căutarea unei cărți interesante, fie că ești un pasionat de lectură, cartea Insula delfinilor albaștri este cea mai potrivită. Parcă și numele sună interesant, nu-i așa? Ei bine, chiar este interesant, atât titlul cărții, cât și conținutul.
Dacă îți plac cărțile pline de suspans, de dramă, chiar de pericole ce te pândesc la orice pas, ai nimerit în locul potrivit. Sper că ți-am stârnit puțin curiozitate, deci hai să începem!
Cine este acest SCOTT O’DELL?
SCOTT O’DELL a fost un scriitor american ce s-a născut în anul 1898 și a murit în anul 1989. A scris 26 de romane, mai multe fiind destinate copiilor. Printre romanele sale se numără și Insula delfinilor albaștri care, în anul 1961, a primit medalia Newbery.
Insula delfinilor albaștri face parte din colecția „Cărțile de aur ale copilăriei” și este o carte de unde se pot desprinde lecții de viață. Totul a început când Karana, o fetiță dintr-un trib indian, ajunge să rămână singură pe o insulă pustie timp de foarte mulți ani, insulă locuită cândva de neamul ei. Odată ajunsă prizonieră, Karana învață să se descurce de una singură, să își vâneze singură hrana, dar și să trăiască în singurătate. Pe acest lucru se bazează romanul, pe singurătatea de care suferă fata din tribul indian, dar și de curajul de care aceasta dă dovadă. Nu își pierde speranța, cu toate că pericolele o pândesc la orice pas. Haita de câini ce o atacă, tribul inamic venit la vânătoare, dar și dezastrele naturale ce se petrec în jurul ei, sunt doar câteva obstacole peste care aceasta reușește sau nu să treacă(aici te las pe tine să descoperi). Totul este palpitant, înfricoșător în acest roman, deoarece se petrec lucruri mult prea periculoase pentru o biată fetiță, rămasă în pustiu. Dar, cu toate acestea, reușește să depășească aceste momente cu ajutorul prietenilor necuvântători pe care îi întâlnește pe insulă. Fetița învață să se bucure de cele mai mici lucruri, învață ce înseamnă prietenia adevărată, învață că, împărțind un lucru cu un prieten, te va face să te simți mult mai bine și mai liniștit . Totodată, învață că și cel mai înspăimântător lucru pe care și l-ar fi putut imagina vreodată, poate să devină acasă – dacă sunt prezente ființe importante.
Romanul poartă numele de Insula delfinilor albaștri datorită formei insulei. Dacă în urmă cu câțiva ani insula era ocupată de un neam de indieni ce trăiau în liniște și pace, odată cu sosirea corabiei, totul se destramă. Insula devine aproape sălbatică, iar locurile descries de autorul fiind ireale, de neimaginat.
Cât despre finalul romanului, te las pe tine să îmi spui ce părere ai, dar și dacă acea corabie pe care Karana o aștepta, a ajuns sau nu.
Acest roman este un foarte bun punct de plecare vis a vis de trăsăturile și valorile morale deoarece se remarcă prezența curajului, bunătății, legarea prieteniilor. Dacă ar fi să dezbatem la o oră de educație civică curajul fetiței, dar și solidaritatea, legarea unei prietenii adevărate între Karana și ființele necuvântătoare, cu siguranță am prelungi subiectul și fiecare ar complete idea autorului.
Eu, Coteț Melisa și colega mea, Filip Cristina am citit acest roman cu sufletul la gură și am rămas impresionate de cât de mult contează să-i avem pe cei dragi lângă noi și cât de important este prietenia. Singurătatea poate însemna o lovitură puternică pentru majoritatea cazurilor, mai ales a copiilor însă, dacă avem prietenii aproape de noi, căpătăm mai multă putere pentru a continua lupta.
Sperăm că ți-am stârnit curiozitatea și abia așteptăm să-ți auzim părerea în urma lecturii!
Am decis să realizăm pentru „Revista de educație civică” un interviu alături de domnul Țoța Remus, directorul Muzeului din Beiuș. Cadrul ales te duce cu gândul la poveștile nemuritoare ale lui Creangă, la personaje precum Nică sau Ilie Moromete, te face să te gândești la copilărie, cu ale ei personaje și miresme: bunicii, torsul lânii, plăcinte pe lespede sau furcile de lemn pentru adunatul fânului. Toate acestea, ar putea suna total necunoscut școlarilor și preșcolarilor din ziua de azi, tineri care iau totul de-a gata, fără să cunoască truda prin care se obțineau altădată lucruri care, în prezent, ni se par banale: pâine, un pulover, făină, etc. . Tocmai pentru a nu ne uita istoria și pentru a putea fi mândri de strămoșii noștri și implicit de ceea ce suntem azi, o vizită la muzeu ar putea fi o experiență veritabilă pentru micii și marii școlari
Introducere deoarece unul dintre obiectivele domeniul om și societate este de a recunoaște , accepta și respecta diversitatea și nu în ultimul rând de a cunoaște elemente de istorie care definesc portretul spiritului român, ne-am gândit că o vizită la muzeul orașului ajunge să fie o necesitate, mai ales că muzeul este unul reprezentativ pentru istoria și etnografia Depresiunii Beiușului . Îl avem astăzi alături de noi pe domnul Țoța Remus, directorul Muzeului, căruia îi mulțumim că ne-a acceptat invitația de a ne răspunde câtorva curiozități . În primul rând vom începe cu câteva generalități .
Î : Câte secții are muzeul ?
R : Muzeul are secția de etnografie, cu elemente specifice zonei Depresiunii Beiușului și secția de istorie, care cuprinde printre altele și monede din epoca Are două expoziții permanente , cea de istorie și de etnografie, dar avem și o sală de expoziții temporare . Momentan sunt picturile domnilor Niculiță Papp și Ioan Bușiția .
Î : Există istorisiri sau povestioare în ,, apanajul ,, ghidului care să stârnească emoțiile copiilor? R : În funcție de vârsta vizitatorilor ne adaptăm istorisirile. De exemplu, aveți aici ca exemplu tabloul lui Iisus, făcut în creion, de un bărbat de naționalitate maghiară, autodidact , neavând niciun studiu și acesta a a scăpat din lagăr pentru că i-a făcut bine din creion pe Lenin și Stalin și i-au dat drumul , adică l-au scos de la muncă grea și l-a băgat la portretistică . După ce a fost eliberat din lagăr, a ajuns acasă în 1949 și avea 54 de kg, iar dorința lui cea mai mare a fost să aibă un copil. S- a rugat mult la Dumnezeu să-l binecuvânteze și în acea perioadă a creiona. Se pare că Dumnezeu l-a ascultat, căci acum trei săptămâni băiatul dumnealui ne-a trecut pragul în căutarea tabloului și astfel am aflat și noi istorisirea. Pentru preșcolari poveștile pe care le folosim țin de folosirea imaginației. Le povestim cum se îmbrăcau copiii de vârsta lor acum 100 de ani când hainele nu erau diferențiate pe genuri: cămăși lungi și pentru fete și pentru băieți, fetele cu cârpă în cap și băieții un clop.
Î : Dacă tot realizăm un material pentru specializarea PIPP, dați- mi voie să vă întreb cât de dese sunt vizitele școlarilor în cadrul muzeului? De ce sunt cei mai impresionați preșcolarii? R : În timpul săptămânii „Școlii astfel” vizitele sunt mai dese, iar în timpului anului școlar avem defalcat vizite pentru că sunt multe protocoale de colaborare cu școlile sau grădinițele din oraș . În timpul școlii, astfel de vizite sunt bine-venite pentru că rup din monotonia unei zile de școală obișnuite și facilitează învățarea sau stârnesc curiozitatea și dorința de a face pe detectivii. Preșcolarii sunt mai mult impresionați de obiecte, sunt atrași de partea experimentală , să se așeze pe scaune și să pună mâna pe ele , să vadă cum funcționează anumite piese . Este foarte greu să le spunem să nu atingă obiectele , de accea pregătim câteva pe care le pot atinge .
Î: Cum ar putea o vizită la muzeu să influențeze pe cei mici , astfel încât să nu își uite rădăcinile?
R : Experimental ajută cel mai mult , mai ales dacă pot percepe la nivel cognitiv , afectiv și tactil pentru că ei sunt la vârsta la care ei se implică în tot, cu toate simțurile. Elevii din ciclul gimnazial, mai ales, sunt foarte interesați de obiectele pe care le utilizau altădată străbunicii lor. De exemplu, chiar dacă pentru noi pare banal, le-am arătat un zdrobitor de cartofi și au rămas impresionați de faptul că se foloseau cartofi zdrobiți pentru a se adăuga în pâine. Pe vremuri nu se cocea pâinea zilnic și dacă nu adăugai cartofi în aluat, în două zile devenea tare ca piatra. Sau le-am arătat un corn de vacă cu ajutorul căruia altădată se făcea cârnațul. Ideea este că aceste explicații trebuie puțin dramatizate ca elevii să înțeleagă esențialul și să privească cu respect ceea ce au în ziua de azi.
Î: Care este cel mai valoros obiect din muzeu?
R: Este foarte greu să vorbești de valoare în termeni muzeali. Mie, de exemplu, grinda mi se pare cea mai valoroasă. Ar mai fi si olul de nuntă, o relicvă antropologică, pe care este reprezentat actul sexual, iar astfel de obiecte sunt foarte rare pentru că sunt specifice doar zonei noastre și pentru că tradiția spunea că trebuie spart de cei doi miri. Din câte știu eu mai există doar cinci astfel de obiecte. Apoi, as mai putea menționa lucrurile personale ale lui Ioan Ciordaș, stiloul cu peniță, călimara pentru cerneală. Sunt obiecte cu valoare inestimabilă, cu atât mai mult cele din secția etnografică, prin unicitatea lor.
Î: Cum vedeți muzeul nostru peste 5 ani?
R: Noi sperăm să-l vedem renovat. Fiind o instituție subordonată primăriei, ne-am propus să accesăm fonduri europene pentru restaurare, pentru că acestea ar fi singurele care ar acoperi o lucrare atât de complexă. Visăm la o curte frumos amenajată, la săli pe care să le putem controla termic, căci avem două piese incluse în categoria „tezaur”, două cojoace „binșenești” restaurate la Muzeul „Astra” din Sibiu. Pentru că nu avem condițiile necesare păstrării le-am dat în custodie la Muzeul Țării Crișurilor, din Oradea.
,,Pe copil îl educă tot ce îl înconjoară: câmpul, pădurea, râul, marea, munţii, rândunelele, cucul. Faceţi tot posibilul ca şi copiii dumneavoastră să iubească tot ce-i înconjoară, pentru că fără dragostea faţă de natură şi animale omul nu poate să simtă din plin, ceea ce numim, cu cel mai minunat dintre cuvinte – VIAŢA.”(C. Mihăescu )
Educaţia este o cultură a caracterului, o obişnuinţă contra naturii, dar şi singura care-i distinge pe oameni. Este o artă, care face să treacă conştientul în subconştient, este un fapt al şcolii, şi al unei virtuţi, pe care o porţi cu tine. Platon definea educația ca fiind ,,arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun deele”. Aristotel, în lucrarea sa ,,Politica”, considera ca ,,educația trebuie să fie un obiect al supravegherii publice, iar nu particulare”.
Educaţia civică în învăţământ reprezintă o prioritate, în încercarea de modelare a personalităţii elevului în spiritul valorilor şi principiilor democratice care guvernează demersul societăţii. În cadrul săptămânii „Școala altfel” profesorii au oportunitatea să acorde mai mult timp activităților extracurriculare, dezvoltării competenței de învățare și abilităților socio-emoționale, precum și dezvoltarea spirtului civic.
Prin astfel de activități preșcolarii își dezvoltă caracterul și competențele, simt satisfacția de a contribui la binele comunității și își fac noi prieteni. Comunitatea devine spațiu de învățare pentru preșcolari, contribuind la procesul de dezvoltare a adultului responsabil de mâine. Învățarea este relevantă pentru aceștia pentru că fac lucruri concrete, în cazul nostru protejarea mediului, ajutându-i să-și crească încrederea, independența, reziliența și compasiunea. O excursie în cadrul ,,Școala altfel” ar fi vizita la Grădina Botanică.
Activitățile în Grădina Botanică au un rol deosebit de important asupra realizării educației. Educația în spiritul ocrotirii naturii trebuie începută încă de la o vârstă fragedă. Natura îi face pe copii mai fericiți, mai sănătoși, mai calmi și mai conștienți de mediul înconjurător.
Aceasta are întotdeauna ceva de a comunica prin oferirea de oportunități reale pentru creștere, dezvoltare și experiență. Educația în aer liber se bazează pe utilizarea mediului extern ca spațiu privilegiat pentru experiențele copiilor. Învățarea în natură este foarte importantă și benefică pentru copil. În natură întâlnim medii care oferă substanțe benefice pentru minte și corp, promovează explorarea senzorială și motorie. Scopul mediului în aer liber este de a încuraja copiii să fie activi, să le ofere o pauză de la activitatea statică și să sprijine învățarea într-o varietate de contexte.
Vizita la Grădina Botanică ,,Anastasie Fătu” din Iași, am organizat-o în cadrul activităților de tip outdoor în săptămâna ,,Școala altfel”, care le-a dat preșcolarilor posibilitatea să exploreze, să interacționeze cu elemente ale mediului înconjurător, să își dezvolte spiritul liber, autentic, să investigheze și să cerceteze elementele din natură și nu în ultimul rând, să se bucure. În drum spre Grădina Botanică, copiii au observat din autocar faptul că orașul este foarte aglomerat, și am căutat împreună soluții pentru a reduce traficul, ajungând la concluzia că putem folosi bicicleta pentru a ne deplasa, ori mijloacele de transport în comun, sau chiar pe jos pentru a proteja natura.
Preșcolarii au explorat și investigat lumea plantelor cu scopul de a înțelege locul nostru în natură, precum și protejarea acesteia. Am observat împreună expozițiile de flori, am clasificat florile după specie, culoare, mărime, le-am mirosit și le-am admirat. Este de datoria noastră să-i pregătim pe aceștia în spiritul protejării naturii încă de la cea mai fragedă vârstă, să le formăm atitudinii pozitive față de mediu în dezvoltarea comportamentului, să pătrundă în tainele acesteia și să o iubească. Preșcolarii au aflat despre plante, cum le îngrijim, de faptul că pentru a crește au nevoie de apă, de soare, de pământ și de multă iubire din partea noastră.
Au avut oportunitatea de a învăța despre plante, despre habitatele în care trăiesc, precum și despre ceea ce le amenință. Așadar, este foarte important să conștientizeze necesitatea utilizării raționale a resurselor vegetale ale plantei. În această etapă sunt curioși, prezintă interes pentru tot ceea ce îi înconjoară, adună cu entuziasm diverse plante, flori, frunze, aleargă să prindă fluturi, urmăresc păsările și se întorc spre adulți cu multe întrebări. Iar noi îi îndrumăm prin răspunsurile oferite, le ușurăm înțelegerea relațiilor dintre unele fenomene și influența lor asupra lumii înconjurătoare. Totodată, aceștia au deprins un comportament corect față de mediul înconjurător, față de grup, au învățat să meargă unul lângă celălalt, să nu vorbească tare să nu deranjeze pe cei care privesc expoziția și nu numai, să nu se împingă, să nu se îndepărteze din grup și cum să se comporte în societate.
După această vizită, ne-am întors la grădiniță, iar copiii au venit cu propunerea să avem și noi grădina noastră cu flori și să le îngrijim, așa cum au aflat în Grădina Botanică. Am lucrat împreună, am pregătit terenul, am plantat florile, copiii și-au marcat teritoriul cu numele grupei lor, iar de atunci aceștia au grijă să fie mereu udate și iubite. Lângă grădina cu flori, am plantat și copaci și ne bucurăm că am învățat multe lucruri de la o astfel de ieșire.
Pentru a conchide, înțelegerea sistemelor ecologice este foarte importantă pentru a putea lua decizii cât mai bune cu privire la utilizarea resurselor naturale. Protejăm natura și suntem responsabili de la mic la mare.
O carte ca un ghid despre soluțiile pe care le putem lua pentru a ne feri de știrile false și de dezinformare, pentru a învăța ce conduită să adoptăm pentru a descuraja haterii și de a ne apăra pe termen lung de efectele cyberbullyingului.
Mauro Munafo s-a născut în provincia Messina, Italia și a urmat științele comunicării și jurnalismul la Universita degli Studi di Padova și la Instituto „Carlo de Martino” din Milano. Este jurnalist la săptămânalul italian L’Espresso din anul 2013. Anchetele pe care le-a făcut în ultimii ani au acoperit subiecte politice, din sfera digitală și au analizat felul în care folosim rețelele de socializare pentru comunicarea electorală. A colaborat și cu publicații precum Republica, Wired sau Sole 24 Ore. În timpul liber administrează blogul „Îl Paese che non ama” și pagina de Facebook cu același nume.
Cu fiecare an, elevii petrec din ce în ce mai mult timp în mediul online, expunându-se de multe ori unor pericole de care nu știu să se ferească.
Această carte poate fi un ghid cu informații utile, deoarece temele abordate sunt ample, complexe și se află în atenția presei și a comunității științifice.
Este o carte cu capitole scurte despre diverse aspecte ale impactului negativ al lumii online: știri false, deepfake, hater, cyberbullying și multe altele.
Informațiile din această carte pornesc de la nașterea știrilor false în lumea pre-digitală, până la „explozia” lor online. De unde provin, cine le produce și de ce, cum se răspândesc atât de repede și cu ce unelte. Această parte se încheie cu o privire în profunzime asupra verificării faptelor, cum să verificați știrile de la prima mână și cum să nu vă lăsați păcăliți de farse.
A doua parte a cărții este dedicată haters-ului și cyberbullying-ului, explicând evoluția acestei utilizări a rețelei de-a lungul timpului și indicând, posibile metode de comportament dacă cineva este victima acestor fenomene. Cine sunt cei care urăsc, de unde vin și care sunt scopurile lor? Această secțiune se concentrează, de asemenea, pe încă două fenomene „adulte”: expunerea publică a informațiilor private cu intenție defăimătoare și diseminarea de conținut sexual explicit în scopul răzbunării. În ambele părți, dezvoltarea cărții îmbină o relatare cronologică a fenomenelor cu o explicație detaliată, cu adăugarea de cazuri specifice și anecdote de relevanță internațională sau cu o puternică valoare simbolică, însoțind totul cu date, statistici și rapoarte utile pentru contextualizarea fenomenului.
Găsim în această carte atât curiozități despre fake news cât și nenumărate situații reale în care minciunile au pus în pericol viața unor nevinovați.
Credem că este un ghid de plecare excelent pentru cei care sunt noi în viața digitală: părinți care se înscriu pe Facebook, copii care își iau primul smartphone sau adolescenții care sunt predispuși să se confrunte cu hărțuirea cibernetică, rușinea și alte părți întunecate ale lumii online.
Ne-au plăcut exemplele și am apreciat sfaturile despre cum să-ți faci propria verificare a faptelor, cum să faci față hărțuirii cibernetice și cum să-i sprijini pe alții care se confruntă cu aceste probleme.
Pe baza informațiilor găsite în această carte se pot crea diferite dezbateri cu copiii:
-Cum verificăm dacă o știre este adevărată sau falsă?
– Ce părere aveți, postările de pe rețele de socializare sunt adevăruri sau minciuni?
-În ce situații o postare de pe rețelele de socializare reprezintă o știre adevărată, o știre falsă sau o știre-glumă?
-La ce pericole ne expunem acceptând prietenia cu persoane pe care nu le cunoaștem în viața reală?
-Ce măsuri de precauție putem lua dacă aceste persoane ne solicită o întalnire în viața reală?
-Cui oferim datele noastre personale sau ale părinților? Dar datele conturilor?
-E ok să trimitem poze personale persoanelor necunoscute?
-Cum verificăm validitatea unei informații înainte de a cumpăra un produs, urma o dietă, administra un medicament, etc.?
-Cum procedăm dacă vrem să ne întâlnim în viața reală cu cineva cunoscut online?
Dacă privim un calendar în care apar notate toate sărbătorile care sunt recunoscute la nivel internațional, vom vedea o mulțime de sărbători care sunt destinate anumitor boli, vicii, obiecte, animale sau plante, părți din lume sau întregi lumii, anumitor genuri de filme, femeilor, bărbaților și copiilor mici sau mari de pe tot cuprinsul globului, relații interumane, meserii etc.. Dintre ele multe nici nu ne-am gândit că chiar există sunt uluitoare, dar denumesc cu toate o realitate a lumii în care trăim sau ne amintesc de greșeli din trecutul nostru pe care nu trebuie să le mai repetăm vreodată din motive evidente.
Din acest număr imens de sărbători care mai da care mai interesante și mai nepomenite, în luna mai sărbătorim un număr de 22 de sărbători dintre care noi vom prezenta pe cele din intervalul de 8-15 mai.
9 MAI-ZIUA EUROPEI
În fiecare an, de Ziua Europei (9 mai) sărbătorim pacea și unitatea în Europa. Data marchează aniversarea momentului istoric reprezentat de „Declarația Schuman” nume preluat de la cel care a creat această declarație, Robert Schuman fostul ministru de externe francez, în anul 1950 ca act constitutiv al „Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului” uniune economică între fuziunea industriilor de oțel și cărbuni a Franței, Germaniei de Vest și a altor state, ducând la crearea „Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului” la sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial.
Cum a fost aleasă Ziua Europei ?
Inițiativa, promovată și adoptată la scurt timp după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, avea un scop bine fundamentat. O colaborare strânsă a industriilor europene putea să ducă la evitarea unor potențiale conflicte militare pe continent.
De altfel, Jean Monnet, autorul planului Uniunii Europene, a urmărit exact acest aspect.
Așadar, la 5 mai este sărbătorit Consiliul Europei și pe 9 mai este celebrată Uniunea Europeană.
Sărbătoare oficială în Europa
Ziua de 9 mai – Ziua Europei a fost declarată sărbătoare oficială de Parlamentul European, în toamna anului 2008.
Ziua Europei este considerată un simbol european care promovează unitatea și pacea, în rândul cetățenilor Uniunii și nu numai.
8 MAI – ZIUA MONDIALĂ A CRUCII ROȘII ȘI SEMILUNII ROȘII.
Comitetul Internațional al Crucii Roșii a declarat, în 1859, ziua de 8 mai drept Ziua mondială a Crucii Roșii.
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie s-a născut la inițiativa unui om de afaceri elvețian, Henry Dunant (1828-1910), în 1859, după una dintre cele mai sângeroase bătălii ale secolului, Bătălia de la Solferino, bătălie care a făcut 40.000 de victime. La 24 iunie 1859, Henry Dunant venise în nordul Italiei pentru a-l întâlni pe Napoleon al III-lea în interes de afaceri. Impresionat profund de imaginea oribilă de după bătălie, el a adunat oameni din satul învecinat și a petrecut trei zile, fără întrerupere, pentru a îngriji răniții. Vorbele sale” Siamo tutti fratelli” (suntem cu toții frați) au deschis inimile voluntarilor, care au îngrijit deopotrivă inamici și compatrioți, conform www.crucearosie.ro.
În 1862, Henry Dunant scria cartea „O amintire de la Solferino”, o pledoarie pentru umanitate, în care a atras atenția lumii asupra necesității de a înființa societăți de ajutor și de a promova un acord internațional cu privire la ajutorarea răniților și la persoanele care îi îngrijesc. Datorită acestei cărți, Henry Dunant a reușit să transmită ideile sale în rândul guvernanților europeni și al oamenilor influenți de la acea vreme. Astfel, în 1863, s-a întrunit pentru prima oară o comisie care s-a auto-intitulat Comitetul Internațional pentru Ajutorarea Răniților și care, în 1876, urma să devină Comitetul Internațional al Crucii Roșii.
12 șefi de stat au semnat atunci prima Convenție de la Geneva. Tot atunci a fost adoptată și emblema unei cruci roșii pe fundal alb (inversul steagului Elveției, cu cruce albă pe fond roșu), cu scopul de a conferi statut neutru celor care asistau răniții și, astfel, de a asigura protecția acestora pe câmpul de luptă.
Semiluna Roșie a fost adoptată în Convenția din 1929.
Având în vedere că există țări în care nici crucea roșie, nici semiluna roșie nu ar putea fi utilizate, deoarece nu sunt acceptate de populația locală, în 2005, statele au adoptat un nou simbol de protecție — Cristalul (rombul) Roșu.
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie este cunoscută în întreaga lume ca o organizație de ajutor umanitar, reunind peste 128.000.000 de membri, ce acționează consecvent în vederea prevenirii și alinării suferințelor provocate de războaie, conflicte armate, tensiuni politice, dezastre și calamități naturale sau sociale.
În prezent, folosirea emblemei este guvernată de ”Regulamentul privind folosirea emblemelor de cruce roșie și semilună roșie de către Societățile Naționale”. Acest regulament, adoptat la Budapesta, în noiembrie 1991, a intrat în vigoare în 1992.
Ea cuprinde Societățile Naționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie din 188 de state, precum și două instituții internaționale cu sediul la Geneva: Comitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR) — creat în 1863 — și Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie (Liga) — creată în 1919. Fiecare din aceste trei părți componente are activități și roluri specifice, bine stabilite. Ceea ce le unește sunt principiile fundamentale ale Mișcării de Cruce Roșie și Semilună Roșie și acțiunea comună în spiritul umanismului.
12 MAI -ZIUA INTERNAȚIONALĂ A ASISTENȚILOR MEDICALI
Ziua internaţională a asistenţilor medicali (International Nurses Day), instituită în 1974, este celebrată în fiecare an pe 12 mai, împreună cu ziua de naştere a asistentei medicale Florence Nightingale (1820), ceea care a pus bazele moderne ale asistenţei medicale. Ea a deschis prima şcoală pentru asistente medicale pe lângă Spitalul ”Saint Thomas” din Londra (1860). A realizat astfel primul pas în pregătirea profesională şi instituţională a asistentelor medicale, care până atunci au fost considerate persoane nepregătite, care îndeplineau munci înjositoare. În 1907, a devenit prima femeie din Marea Britanie recompensată cu Medalia de Merit.
Consiliul Internaţional al Asistenţilor Medicali (International Council of Nurses – ICN) a celebrat pentru prima dată Ziua internaţională a asistenţilor medicali în anul 1965, potrivit site-ului nursingworld.org.
15 MAI -ZIUA INTERNAȚIONALĂ A FAMILIEI
Ziua Internațională a Familiei a fost proclamată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (ONU) pe data de 20 septembrie 1993, ca eveniment cu dată fixă pe 15 mai a fiecărui an. Începând cu 1995, la propunerea Institutului Român pentru Drepturile Omului, propunere susținută și de Patriarhia Română, ziua de 15 mai a devenit oficial și Ziua Familiei Române.
Această zi a fost instituită pentru a atrage atenția asupra problemelor cu care se confruntă familiile la nivel mondial și de a crește cunoașterea proceselor sociale, economice şi demografice care afectează familiile. Obiectivul principal al acestei zile fiind acela de a sublinia importanta familiilor în societate şi de a promova valorile familiei – egalitatea, împărțirea responsabilităților casnice, dragostea, respectul, combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor, copiilor și a persoanelor vârstnice.
Simbolul pentru Ziua Internaţională a Familiei constă într-un cerc verde ce conține o imagine cu roșu. Aceste elemente desenate simplu reprezintă simboluri pentru o inimă şi o casă. Semnificația: familia reprezintă centrul societății care oferă stabilitate şi susținere pentru oamenii de toate vârstele.
Ca mod de a sărbători această zi, activitățile, fie ele cât de simple, făcute cu familia sunt o idee excelentă deoarece fac relația dintre membrii mai puternică și mai sănătoasă, Ziua Familiei, fiind, o mare oportunitate pentru oameni de a petrece timp cu familiile lor. Sugestii: drumeții și exursii, picnic la iarbă verde, camping, jucarea de diverse jocuri, plimbări în parc etc.
Alec Blenche, cel mai citit autor de cărți de copii, este născut în data de 5 martie 1977 și a terminat Facultatea de Drept și Facultatea de Pedagogie Muzicală din Constanța. La bază e jurist, apoi s-a dezvoltat și pe altă parte, cea a stilului de viață sănătos, urmând diverse specializări în nutriție, dar el spune:„Nicăieri însă nu m-am regăsit așa cum mă regăsesc în poveștile pentru copii și în orice activități legate de copii”. Iubirea pentru copii l-a făcut să scrie pentru ei și nu pentru el, iar printre aceste cărți amintim: Sunt un elf; Babum; Cronicile Pădurii; Jup, un pisoide soi etc.
Erus și Valea Generozității de Alec Blenche este cel de al doilea volum din colecția călătoriile lui Erus în văile magice, o serie fermecătoare, plină de aventură, fantezie, umor și imaginație. Această serie atrage atentia cititorului atât prin personaje care sunt foarte frumos creionate, cât si prin învățămintele pe care cei mici le primesc pe parcursul fiecărei lecturi și nu în ultimul rând prin cântecele compuse de autorul Alex Blenche.
Seria Călătoriile lui Erus, este una dintre cele mai frumoase serii pentru copii pe care le-am descorerit, o serie care captivează de la mic la mare, cu învățăminte general valabile. Primul volum este Erus și Valea Răbdării, așadar dupa ce am traversat împreuna cu micul Erus această vale fermecată, în care micul baiat a fost supus unor încercări care i-au conturat caracterul și de unde a plecat împreună cu un nou prieten, Alpi, un măr vorbitor. Povestea apoi ne poartă prin Valea Generozității unde din nou va trece prin peripeții care mai de care neobișnuite. Noroc cu învățămintele primite în Valea Răbdării, deoarece rabdarea este o virtute extem de importantă, la fel ca generozitatea după cum va învăța si micul nostru prieten.
Erus împreună cu prietenul său Alpi ajung în Valea Generozității. La începutul călătorie nu se întâmplă nimic deosebit, pănă la un moment dat când aud o voce puternică:
„Haideți, veniți să participați la jocuri!”
Cuprinsi de curiozitate cei doi prieteni nu rezistă invitației, așa că merg să vadă despre ce este vorba. Erau jocurile anuale ale Generozității, la care venau participanți din toate părțile lumii.
Premiul câstigat era îndeplinirea unei dorințe pe care participanții o formulau la începutul concursului. Vă invit să citiți cartea pentru a descoperii atât dorințele pe care si le-au pus participanții, cât și aventura plină cu peripeții de care aceștea au avut parte. Lecțiile primite pe parcursul competiției îi vor fi de folos micului prinț, nu doar pentru a câștiga concursul ci și pe viitor, iar micii cititori își vor însuși si ei acele virtuți descoperite si prin sfaturile primite, sfaturi legate de importanța unei alimentatii sănătoare, despre cât de importatnte sunt bogățiile naturii precum: apa, aeru, soarele, copacii și bineînțeles vor invăța cât de important este sa fii generos, cum să cultivi și să păstrezi această virtute. Toate aceste lucruri sunt transmise printr-un limbaj simplu și clar, foarte accesibil pentru cei mici.
Acestea fiind spuse, vă invităm să porniți la drum împreună cu Erus prin Valea Generozității, unde veți descoperii cu siguranță o aventură de neuitat!
De când lumea și pământul, orice om, dar mai ales copiii, învață prin puterea exemplului. Teoria ca teoria, dar practica e mama învațăturii, astfel că am considerat de bun augur să întocmesc cu ajutorul clasei mele de elevi un manual aparte, unul bazat pe propriile lor experiențe, pe ceva palpabil, trăit, ceva care să fie grăitor pentru întreaga clasă, nu doar pentru cel/cea care a trecut printr-o experiență ce s-a lăsat cu învățăminte civice, morale. I-am rugat pe fiecare să îmi scrie sub forma unei scurte povestioare câte un episod interesant pe care l-au trăit, ei fiind bineînțeles personajele principale ale povestirii. Episodul interesant trebuia să se centreze pe o întamplare care i-a marcat, din care au avut de învațat ceva bun și folositor din punct de vedere moral, sufletesc, civic.
Având în vedere limitarea temporal-spațială, voi prezenta în cele ce urmează doar câteva astfel de povestioare primite de la copii. Țin să menționez că le-am grupat pe toate într-un manual confecționat împreună cu copiii, manual așezat la mare cinste în clasă și prezentat cu mândrie oricui ne trece pragul. Elevii au primit și au întocmit cu bucurie sarcina dată, fiind încantați că au devenit personaje principale, că au devenit mici povestitori, exemple de bună comportare și le-a plăcut și faptul că au putut să își înfrumusețeze spusele cu fel de fel de desene reprezentative poveștii proprii. După finalizarea proiectului, oră de oră, dăm citire câte unei povestiri, pentru ca toți cei din clasă să afle ce au făcut ai lor colegi. E liniște deplină, iar la sfarșit. se lasă cu zâmbete, lacrimi de emoție, ba chiar și aplauze.
Mihaiță și bolovanii
Mihăiță e un băiat simpatic și cuminte care își iubește bunicii foarte mult, așa că își petrece la ei toate vacanțele. Aceștia locuiesc într-un sat frumos de munte din zona Clujului. Weekend-ul trecut, a fost acolo cu părinții ca să îl sărbătorească pe bunicul care a împlinit 65 de ani. La masă, i-a auzit pe toți vorbind despre un necaz care a dat peste săteni: după ploile mari din ultimele zile, câteva stânci s-au prăbușit pe singurul drum al satului. Nu erau ditamai stâncile, căci până au ajuns jos s-au sfărmat și au mai rămas din ele doar bolovani. Totuși, bolovanii aceștia blocau circulația. Ce bine că nu au căzut la cealaltă ieșire din sat, pentru că dacă se întampla asta, Mihăiță nu ar mai fi putut ajunge la bunici ! Dar dacă și alți nepoți vor să vină la bunicii lor și nu pot? Ei poate ar veni în sat din capătul unde s-a întamplat nenorocirea…
Ei, dar Mihăiță e isteț și harnic, așa că s-a gândit la ceva. A ieșit în sat, s-a dus pe acasă pe la prietenii lui și le-a propus tuturor să își ia unelte și mănuși și să iasă până se înserează în capătul satului pentru a încerca să elibereze cât de mult posibil drumul bolovănos. Știa de la părinți că zona fusese deja securizată cu plase de protecție, așa că nu îi era teamă că vor cădea alți bolovani pe copii. Doar drumul nu fusese curățat…
În jumătate de oră, aproape toți copiii din sat l-au urmat pe Mihăiță și s-au apucat de aruncat pietrișul și bolovanii din drum, pentru a face cale liberă circulației sigure. Badea Ion, vecinul bunicilor lui Mihăiță, trecând întamplător pe acolo si văzându-i, a dat de știre întregului sat. Cei mari s-au gandit că ar fi bine să iasă și ei în drum să dea o mănă de ajutor. După cateva ore bune de muncă, drumul era ca nou, curățat până și de cea mai mică pietricică. Ce bucurie! Cinste lui Mihăiță, prietenilor lui, dar și tuturor celorlalți !
Ce bine prinde un gând bun ! Ce bine e să ai prieteni de treabă! Ce important e să dai un exemplu bun celorlalți, pentru că s-ar putea să îl urmeze la rândul lor! În plus, se vede că unde-s mulți, puterea crește!
Drumul spre casă
Era într-o zi de marți. Angela mergea spre casă. Orele se terminaseră. Avea de traversat un parc mare și frumos până să ajungă în curtea blocului ei. Îi plăcea să meragă încet, visătoare, admirând peisajul minunat oferit de copacii și florile din parc. Totuși, de data aceasta s-a întamplat ceva ce i-a atras atenția și a uitat de peisaj. Câteva fetițe, cam de varsta ei, vorbeau cu voce tare, râdeau…păreau că joacă un joc zgomotos. Pe când s-a apropiat de ele, și-a dat seama ca cele trei fete pe care le auzise chinuiau de fapt o altă fetiță. Îi luaseră ghiozdanul și nu mai voiau să i-l dea înapoi. Între timp, o jigneau pe fetiță spunandu-i vorbe urâte. O necăjeau pentru ca era mai sărăcuță și nu avea hainuțe la fel de noi ca ale lor. Avea și ghiozdanul descusut… Cu toate acestea, era o fetiță drăguță și curată…dar nu destul de curajoasă încat să se ia de fetele cele rele ca scape de ele.
Angela cea vitează s-a dus fără frică direct la fata care avea în mană ghiozdanul celei cuminți, i l-a smuls cu putere, i l-a înapoiat stăpânei de drept și transformându-se parcă într-un erou de desen animat, într-o fată cu super puteri, a strigat la răutăcioase, rușinându-le, speriindu-le și punându-le pe fugă. Fetița i-a mulțumit pentru ajutor și a plecat în drumul ei. La fel și Angela, dar cu multă bucurie și încântare că a putut face o faptă bună.
E nevoie de curaj și de fapte bune pentru a clădi o lume frumoasă! Nu-i lăsați pe alții singuri la necaz!
Vasilică si pisica
Povestea mea e scurtă. E povestea lui Vasilică…așa mă cheamă pe mine…și începe cam așa: în urmă cu o saptămână, într-o sâmbătă, mă plimbam cu bicicleta prin cartier. Îmi place mult să merg cu bicicleta! Am grijă la trafic și la pietoni. Am noroc că locuiesc într-o zonă nu foarte aglomerată. Plimbându-mă eu așa, am observat de mai multe ori în drumul meu o pisicuță care părea speriată rău de tot. Am dat mai multe ture pe aceeași stradă și pisicuța era ba într-un capăt ba în altul al străzii, căutându-și parcă stăpânii. Alerga de colo-colo, mieunand cu jale. Era un puiuț de pisică. Dupa ce treaba s-a repetat de mai multe ori, am decis să mă opresc și să încerc să o chem la mine. Am tot chemat-o câteva minute bune. La început nu a vrut să vină la mine, dar până la urmă am convins-o. Era foarte drăgălașă! După ce ne-am împrietenit, s-a lăsat mângâiată și purtată în brațe.
Am observat că avea zgardă la gat…o chema Pufina. Și eu am o pisică, dar la bunici, la casă, nu la mine, la bloc. Veterinarul care se ocupa de pisica mea locuiește aproape de mine, așa că m-am gandit să duc pisicuța veterinarului…poate afla a cui este și o ajutăm să ajungă înapoi la stăpânii ei. Am reușit să facem fapta cea bună, pentru că domnul veterinar a aflat cu ajutorul cip-ului pisicuței adresa ei. Împreună cu dumnealui am dus pisicuța acasă. Foarte fericiți au fost proprietarii ei! O pierduseră de cateva zile și fetița lor de patru ani plângea de dorul Pufinei.
Ce bucurie e să faci o faptă bună!
O zi cu doamna de serviciu
Doamna de serviciu care se ocupa de etajul nostru este o doamnă foarte amabilă. Are un zâmbet frumos și vorbește blând. Mi-e tare dragă, dar sunt supărată pentru că cei mai mulți copii o supără, se poartă urât cu ea…nici măcar nu o salută. Ce nu îmi place deloc este că mereu lasă mizerie în bănci, pe hol, la baie, în curte și asta înseamnă că îi dau și mai mult de lucru doamnei, prin lipsa lor de educație, de bun simț. Eu sunt Maia, iar pe doamna de serviciu o cheamă Maria.
Acum ceva timp i-am cerut mamei voie să ramân la școală după ore pentru a-i face o surpriză doamnei Maria. Am dorit să o ajut măcar puțin. Mama a fost de acord și tare m-am bucurat. Colegii au plecat cu toții acasă, iar eu am așteptat-o cuminte pe tanti Maria în clasă. A fost uimită și m-a întrebat ce e cu mine de nu am plecat. I-am spus că vreau să îi dau o mână de ajutor și că o rog să îmi zică ce pot face prin clasă și nu numai. Mai-mai că plangea de emoție și nu-i venea să creadă ! Am scos de prin bănci ce era de scos și am șters băncile. Pe hol am dat cu mătura, iar doamna Maria a venit cu mopul în urma mea. La baie am pus hartie igienică, șervețele și săpun lichid. M-am simțit foarte bine alături de tanti. E veselă, glumeață și cântă foarte frumos. Ba chiar știe și povești foarte multe ! Dacă mama îmi mai dă voie, o să mai rămân uneori să o ajut.
Să nu uit: din ziua aceea, doamna Maria îmi aduce mereu la școală câte un măr sau căte ceva dulce. E nemaipomenită! Nu are copii, dar mi-a zis că își dorește o fetiță așa ca mine și o va numi Maia !
Munca e brățara de aur. Blândețea e o mare calitate. Iubiți și respectați oamenii, cu atât mai mult pe cei buni!
„Pinocchio” este un film de aventură și fantezie regizat de Robert Zemeckis și lansat în 2021. Filmul este o adaptare a poveștii clasice „Pinocchio” de Carlo Collodi și îi are în rolurile principale pe Tom Hanks, Joseph Gordon-Levitt și Benjamin Evan Ainsworth.
Povestea lui Pinocchio este o poveste clasică despre o păpușă de lemn care visează să devină un băiat adevărat. De-a lungul aventurilor sale, Pinocchio învață multe lecții despre viață, moralitate și consecințele acțiunilor sale. Una dintre moralele cheie ale lui Pinocchio este importanța de a spune adevărul. În poveste, nasul lui Pinocchio crește de fiecare dată când spune o minciună, iar acest lucru servește ca o reamintire puternică că onestitatea este întotdeauna cea mai bună alegere.
O altă morală a poveștii este importanța de a munci din greu și de a fi responsabil. Pinocchio se confruntă cu multe provocări de-a lungul poveștii și trebuie să învețe să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile sale și să muncească din greu pentru a-și atinge obiectivele. În cele din urmă, Pinocchio ne învață și despre importanța bunătății și a compasiunii. De-a lungul aventurilor sale, Pinocchio întâlnește multe personaje care au nevoie de ajutor și învață că, fiind bun și plin de compasiune, poate face o diferență pozitivă în viața celorlalți. În general, povestea lui Pinocchio ne învață multe lecții valoroase despre viață, moralitate și importanța de a fi sinceri cu noi înșine și cu ceilalți.
Aurelia Gîrdan, Otilia Ciorba, Elena Vaida, Andreea Popa
Green Codru este un zooparc situat la poalele munților Codru Moma, Bihor.
Dacă la început a fost casă pentru șapte cerbi lopătari, acum adăpostește și are în grijă cerbi carpatini, căprioare, capre, păuni, ponei, lame, o alpaca, lebede negre, gâște, rațe, pești, porci, măgaruși și văcuțe.
Amina Buboiu, Camelia Jula, Alexandra Băican, Diana Onița, Adela Oprea, Andreea Sav
Știm deja ca educația civică în învățământ reprezintă o prioritate în încercarea de modelare a personalității elevului. Educația civică atrage după sine o serie de reguli.
Am ales sa abordam excursia pentru a putea implementa și ai face pe copii sa înțeleagă cum educația civică face parte din viața noastră. Am avut grija ca pe parcursul acestei excursi sa respectați și regulile educație educatiei civice și mai exact norme de comportament in spații publice, interacționarea cu cei din jur și probleme cu care se confrunta societatea pentru al ajuta sa vadă și sa înțeleagă realitatea din jur.
Haideți sa calatorim în lumea minunată a copilăriei, alături de micile necuvântătoare care abia așteaptă să își facă prieteni noi. Daca nu sti unde sa-i scoti pe pitici, fara a se plictisi rapid si unde sa isi poata consuma energia, eu iti descriu locul potrivit: Ograda Fermecata.
Ce este ograda fermecată ?
Este un loc în care poți petrece timp de calitate cu familia, un loc de reculegere, de relaxare, de distracție pentru copii.
Dar de ce să alegi Ograda Fermecată ?
Deoarece este o locație destinată exclusiv familiilor cu copii. Se află în județul Sălaj, în satul Mal nr 78, comuna Sâg. Zona exterioară este amenajată astfel încât copiii să nu se plictisească. Dispune de locuri cu nisip, căsuțe în copac, teren de volei, tobogane, căsuțe de jucărie, biciclete, carturi, tiroliene,jacuzzi interior. Însă cea mai atractivă parte din ogradă este mica zona cu animale, în care se pot găsi ponei ( Daiana, Minimuș, Zumzărel, Dănuța, Daisy, Bella) , măgăruși, văcuță zebu, struți emu, alpaca ( Vasilică ), rățuște, porumbei, păuni, căprițe, veverțe, iepurași,pisicuțe și găini.
Locația dispune și de zone de cazare, frumos amenajate dar și de un spațiu în care se pot desfășura petreceri pentru cei mici.
Este o locație mare, dezvoltată în timp. Totul a început în 2017 la inițiativa unei tinere mame și susținută de o singură persoană ( soțul). Pe parcursul anilor au reușit să transforme o simplă casa de la țară într-un loc vizitat de oameni din toata România. Atât de bine și-au făcut treaba încât și 100 de copii dacă ar merge acum acolo ar avea fiecare ceva de făcut astfel încât să nu se plisctisească.
În interior exită și un colț de lectură, o mini bibliotecă retrasă, liniștită, cu un pat , o măsuță și un geam orientat înspre grădină. Un plus oferit de ogradă tuturor celor care îi trec pragul este liniștea. Seara auzi râul din apropriere iar ziua ciripitul păsărelelor și suntele animalelor din ogradă.
Ograda oferă siguranță sporită tuturor, proprietate este îngrădită iar locurile de joacă sunt amenajate special pentru toate vârstele.
Ce activități se pot desfășura în Ograda fermecată?
Aici puteți să descoperiți lumea minunata a copilăriei împreună cu micile necuvântătoare care abia așteaptă să își facă prieteni noi. În ogradă avem ponei jucăuși, căluți, măgăruși docili, iepurași pufoși, rățuște, căprițe năzdrăvane, o alpaca curioasă, cocoși, pisici și căței și toate abia așteaptă să vă cunoască.
Pentru voi am gândit diverse activități în aer liber: pictură pe sticlă, tiroliană, șah, mici sesiuni de călărie, trambulină, căsuțe în copac, groapă de nisip, leagăne, tobogane și jucării de calitate superioară.
La Ograda puteti veni să serbati ziua copiilor, care cu siguranță va fi diferită decât de obicei. Noi vă punem la dispozitie grătar și ceaun, precum și foișoare acoperite, atât pentru luat masa cât și pentru joaca copiilor când plouă.
În tot acest timp animăluțele noastre mențin atmosfera printre copii și le captează atenția multe din ele fiind libere si dornice de joacă.
Suntem de părere că ,,vânătoare de insecte’’ este o activitate care se poate juca, în acest loc de basm. Această activitate se desfășoară astfel:
Începeți prin a decide dinainte ce insecte sperați să găsiți. Evident, insectele care știți sigur că există în zona respectivă vor fi cel mai ușor de vânat. Faceți o vizită apoi la o bibliotecă sau librărie și căutați o carte cu denumiri științifice ale insectelor, pe care le veți găsi în ,, Ograda fermecată’’. Luați un caiet/agendă pentru a nota numele insectelor pe care le veți găsi; în dreptul fiecărui nume, copiii își pot încerca talentul artistic desenând insecta respectivă. Cereți-le să vă descrie insectele cum știu ei mai bine mai bine și notați totul pe hârtie. Multe insecte sunt capabile să se camufleze în scopul de a se face cât mai puțin vizibile pentru animalele de pradă. Aici veți observa cât de bine observă copiii aceste insecte. După ce ați prins insecta și ați fotografiat-o, nu uitați să o eliberați !
Un joc captivant, interesant, care dezvoltă capacitatea ludică în echipă este,, Păsărică mută-ți cuibul’’. Acest joc dezvoltă: observația elevilor, atenția și motricitatea. În cele ce urmează îl vom descrie mai jos:
Copiii se grupează câte doi, faţă în faţă, ţinându-se de mâini. Se formează mai multe perechi de acest fel reprezentând cuibul. În mijloc va intra un al-3-lea copil cu rolul de “rândunică” (cei 3 formează cuibul cu rândunica în el). Un jucător rămâne fără cuib. Când animatorul (educatorul, învăţătorul) strigă: “rândunică, mută-ţi cuibul!” toate rândunelele îşi schimbă cuibul, astfel copilul rămas afară îşi va găsi un cuib şi un altul va rămâne fără, acesta va trebui să-şi găsească un altul la următoarea strigare..
În acest loc feeric, se pot ține chiar si petreceri aniversare. O activitate care se poate desfășura vara în acest loc este bătaia cu apă. Copiii iubesc să se bată cu apă. Dacă ai în același loc câțiva copii și niște pistoale cu apă, rezultatul va fi mereu același: râsete, gălăgie, fericire.
Cât costă o zi la Ograda Fermecată?
Prețul pentru o noapte de cazare la Ograda Fermecată este de 250 de lei/noapte. În weekend, pentru minimum două nopți și cel puțin o unitate închiriata, prețul este de 250 de lei. Cele două unități de cazare sunt utilate complet. Închirierea completă costă 800 de lei /zi în cazul aniversărilor . Prețul intrării unei zile este de 20 de lei iar programul este de luni-vineri de la 13:00-20:00 . În zilele libere Ograda se poate vizita pe baza de programare.
