Autor: redacția

Publicat pe

Binele, cea mai de preț comoară (propunere de activitate)

Denisa Bianca Ardelean

Dragi cititori, sunt de părere că în zilele noastre multe persoane au uitat ce este binele și rar se mai întâlnesc oameni plini de bunătate. Consider că este foarte important ca elevii să știe cât de necesară este bunătatea, iar în rândurile următoare vă voi prezenta pe scurt o lecție despre bine. În cadrul acestei lecții mă voi folosi de trei lucruri foarte valoroase: o poveste și două proverbe.

ARIA CURRICULARĂ: Om și societate

DISCIPLINA: Educație civică

CLASA: a IV-a

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Unitatea 3- Valori morale

SUBIECTUL LECȚIEI: Binele- cea mai de preț comoară

COMPETENȚA GENERALĂ:

 2. Manifestarea unor deprinderi de comportament moral-civic în contexte de viaţă din mediul cunoscut

COMPETENȚE SPECIFICE:

2.1. Explorarea unor valori morale care stau la baza relațiilor cu ceilalți oameni

2.2. Recunoașterea unor comportamente moral-civice din viața cotidiană

În prima parte voi citi elevilor povestea intitulată „Călugărul și câinele”. O poveste scurtă, dar cu un mesaj important pentru fiecare cititor: bunătatea naște totdeauna bunătate.

„Pe un drum, un câine a sărit la un om şi a început să-l latre. Omul însă a pus imediat mâna pe o piatră şi a aruncat după animal. Câinele s-a ferit imediat şi, ce să vezi?! A sărit mai tare la om, gata-gata să-l muşte. Speriat rău, omul a mai apucat doar să intre într-o curte şi să trântească poarta. Acum stătea acolo, în timp ce câinele urla de mama focului dincolo de gard.
Chiar în acel timp, a trecut pe stradă şi un călugăr. Văzându-l, câinele a sărit la el, lătrând şi arătându-şi colţii. Liniştit, călugărul a scos o bucată de pâine din traistă şi i-a întins-o căţelului. Imediat, acesta a încetat să latre, s-a apropiat uşor-uşor şi, dându-şi seama de bunătatea omului, a luat bucăţica de pâine chiar din mâna acestuia şi a început să o mănânce de zor. Apoi s-a aşezat lângă călugăr, dând din coadă.
– Vezi, omule – i-a spus părintele celui din spatele gardului – bunătatea naşte totdeauna bunătate. Dacă tu ai fost rău cu câinele, cum ai fi vrut să fie el cu tine? Hai, vino şi mângâie-l!
Să nu mai faci niciodată un rău, acolo unde poţi face bine. Şi crede-mă, oriunde şi oricând poţi face numai bine. De tine depinde!”

Au loc discuții pe baza textului, iar mai apoi propun următorul exercițiu: Definirea binelui folosind metoda ciorchinelui.

Știm toți că Biblia este cartea care ne oferă cele mai mari învățături, iar în lecția despre bine voi prezenta un Proverb din Biblie: „Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui” (Proverbe 19: 22a).

Cel de-al doilea proverb asupra căruia mă voi opri este: „Bunătatea este limbajul pe care surdul îl poate auzi și orbul îl poate vedea.” (Mark Twain).

Concluzionând, îi voi învăța pe elevi ceva ce multă lume a uitat. Valoarea unui om nu este dată de circumstanțele exterioare (bani, frumusețe, statut social, vorbele oamenilor), ci valoarea unui om este dată de caracterul său.

În final, propun următoarea activitate: confecționarea unei cărți. Cartea aceasta va fi o carte realizată din suflet, pentru suflet. Titlul acestei cărți este „Binele- cea mai de preț comoară”, iar aceasta va cuprinde citate sau fragmente din povești care ne îndeamnă să fim plini de bunătate. Fiecare elev va selecta cel puțin un citat sau fragment și își va personaliza pagina pe care va fi scris ceea ce a selectat. Cartea va fi confecționată manual și va rămâne în sala de clasă și o vom răsfoi de fiecare dată când simțim că am uitat să dăm dovadă de bunătate.

Fiecare din noi poate să devină în orice moment un om mai bun!

Publicat pe

„Procesul limonadei” de Jacqueline Davies (recenzie)

Lavinia Cotro

,,Procesul limonadei”, editura Arthur, are 182 de pagini. Este a doua ediție din seri ,,Războiul limonadei”, o serie care reușește să explice și să exemplifice, cu ajutorul ficțiunii, termeni economici foarte folositori în viața de zi cu zi.

Jacqueline Davies este născută în 21 mai 1948 (71 de ani), fiind de  naţionalitate britanică. A ocupat funcția de judecător.  A lucrat în regiunea de nord-est a Regatului Unit. Ea a fost numită în această funcție în 29 iunie 1993. Soțul ei Paul Clark  a decedat în 2008. Este autoare a numeroase cărți, pentru care a primit premii. A scris prima carte la cinci ani, când a fost la grădiniță, iar la treizeci de ani a început să scrie cărți pentru copii. Pentru Jacqueline Davies, copiii sunt cititorii ideali, fiindcă ei vorbesc despre ce reacții le-a provocat o carte: „Copiii se lasă atinși de cărțile pe care le citesc –  cărțile îi fac să râdă, sau să se uite sub pat înainte de culcare, sau îi pun pe gânduri și-i fac să plângă și să se gândească mult la ce au citit. Copiii chiar intră în poveste, și astfel de cititori vreau pentru cărțile mele”.

Autoarea transpune sistemul juridic în care activează în termeni accesibili copiilor familiarizându-i cu aceștia. Mai întai le oferă definiția din dicționarul explicativ (fraudă, răzbunare, martor ocular, mărturisire indirectă, acuzat, imparțialitate, diligență, apărare, bona fide, proces cu jurați, surprejur, amendamentul al șaselea, probe circumstanțiale, limbaj instigator, balanță, despăgubire), punând-o la începutul fiecărui capitol, apoi o corelează cu întâmplări din realitate la care participă elevii clasei a IV-a O.

Această carte pune în prim plan multe situații ale lumii actuale oferind totodată exemple demne de urmat sau dimpotrivă, de evitat. Copiilor și învătătorilor le este foarte utilă pentru că oferă un model de dezbatere democratică în care adevărul poate fi privit din mai multe perspective, iar unele stereotipuri calificate drept neraționale. Așadar, este numai potrivită pentru a fi o resursă importantă în realizarea unei educații civice de calitate.

Tema drepțății vă incită să rămâneți alături de Jessie, Evan, Scott, Megan și ceilalți până la terminarea procesului. Jessie îi prezintă lui Scott MANDATUL DE ARESTARE.

Acesta acceptă și se întocmește ACORDUL DE COMPENSAȚIE DUPĂ JUDECAREA LUI SCOTT SPENCER.

            Personajele principale ale acțiunii participă la procesul limonadei cu scopul de a găși vinovatul, avându-l drept principal suspect pe Scott, dar și pentru recuperarea celor 208 dolari dispăruți din buzunarul pantalonilor scurți ai lui Evan. Modul în care se derulează acțiunea și situațiile dificile, contradictorii,  scot în evidență calități și defecte ale personajelor care vă ajută în viață cum să distingeți binele de rău, adevărul de minciună, prietenii de dușmani.

            Finalul procesului este unul neașteptat, acțiunea ia o întorsătură aparte, dar se încheie un PACT SOLEMN DE TĂCERE, care pune sub semnul secretului întâmplarea finală. Totuși, citind până la ultimul cuvânt această carte, ,,Procesul limonadei”, veți descoperi și VOI secretul celor trei.

J.Davies surprinde în mod original nereguli existente în lumea înconjurătoare, le identifică și în viața copiilor, după care le dă acestora ,,puterea” de a face dreptate într-o democrație în care vinovatul are dreptul la un proces în vederea demonstrării nevinovăției. E remarcabil motto-ul după care se ghidează unul din personajele principale:

,, Antrenează-ți  partea slabă și nimeni n-o să-ți poată ține piept în ofensivă”, care devine și citatul meu preferat la terminarea lecturării acestei cărți. Vă invit să-l descoperiți și VOI.

Cartea este, după părerea mea, fascinantă și ar fi o pierdere pentru orice copil sau chiar adult să n-o citească!

Bibliografie:

Davies, J. (2017). Procesul limonadei. București: Editura Arthur

Publicat pe

„ Probabil că înainte de a corecta avem nevoie să rămânem conectați cu copiii”. Interviu cu d.na profesor Simona Avram (Șc. Gim. 11, Oradea)

Aurelia Borza

Pe doamna profesoară Simona Avram am cunoscut-o în cadrul unor activități și proiecte desfășurate în parteneriat cu Universitatea din Oradea. Simona Avram este profesor titular la Școala Gimnazială Nr. 11 Oradea, unde predă Limba și Literatura Română, în prezent fiind diriginta clasei a V-a. Aceasta a absolvit facultatea de Litere în anul 2006, urmând studiile de masterat în Psihologie Educațională și Consiliere Școlară. Este autoarea mai multor cărți și auxiliare didactice adresate elevilor de gimnaziu. Este profesor formator, mentor cu o experiență de 16 ani în mediul preuniversitar și se remarcă prin implementarea unor metode noi de predare în procesul instructiv-educativ.

Bună ziua! Vă mulțumesc pentru timpul alocat și pentru răspunsul dumneavoastră prompt în a-mi acorda acest interviu cu privire la rolul educației civice în școli.

S. A.: Bună ziua! Cu mare drag!

Pe lângă faptul că predați Limba și Literatura Română, sunteți și diriginta unei noi generații de elevi, mai exact clasa a V-a. Credeți că rolul de diriginte este unul dificil? De ce?

S. A.: Consider ca rolul unui dascăl este în primul rând de a consilia și orienta elevul, deoarece formăm adolescentul pentru viață, urmărim dezvoltarea acestuia, atât pe plan profesional, cât și pe plan emoțional.

Ce părere aveți despre predarea Educației Civice în școli? Este importantă predarea acesteia elevilor?

S. A.:  Studiul acestei materii în școală este necesar, deoarece aceasta contribuie la modelarea personalităților elevilor, dezvoltându-le principii și valori care stau la baza societății. De asemenea, această disciplină formează adolescentul spre o conduită conformă cu valorile sociale. Pe de altă parte, procesul de predare-învățare al acestei materii are scopul de a conștientiza elevii cu privire la regulile cu care se confruntă societatea și adaptarea acestora la valorile vieții cetățenești.

Având în vedere că ați fost dirigintă la atâtea generații de elevi, cu ce fel de bagaj au intrat elevii din clasa a IV-a în clasa a V- a? Întreb acest lucru deoarece de foarte mult timp am auzit că orele de educație civică au fost înlocuite, în unele cazuri, cu alte discipline mai importante de către cadrele didactice, ca de exemplu Matematica sau Limba și Literatura Română, făcându-se un ocol al acesteia… Cadrele didactice sunt conștiente de importanța acestei materii încă din clasele mici?

S. A.:  În opinia noastră, atât colegii profesori- învățători- educatori, contribuie la formarea personalității elevului, conștientizându-l de rolul deosebit de important pe care îl are studierea acestei materii, sprijinind dezvoltarea unui profil creativ, democratic, dar si responsabil. Această materie pregătește formabilii pentru societate, pentru viață.

Având în vedere că Educația Civică înseamnă dobândirea de către elevi a cunoștințelor și competențelor necesare unui cetățean pentru participarea lui la viața publică, ce beneficii credeți că aduc orele acestei materii, elevilor?

S. A.: Beneficiile acestei materii sunt evidente deoarece elevii vor dobândi cunoștințele necesare, abilitățile și atitudinile pentru a contribui la dezvoltarea unei societăți sănătoase. Promovarea și formarea  unor elevi responsabili, cetățeni activ și creativi ar trebui să devină o preocupare constantă a sistemului educațional.

Cât la sută din educație vine de acasă și cât de la clasă/școală?

S. A.: În general, formarea adolescentului este definitivată de strânsa colaborare între părinte-școală, bazele bineînțeles pornind din contextul familial, însă școala într-o mare măsură contribuie la formarea profilului adolescentului, le insuflă valori ,preocupare pentru studiu și dorința de a-și descoperi propriul univers.

Ce ar trebui să conțină din punctul dumneavoastră de vedere o oră de educație civică? Cum vedeți dumneavoastră, o oră de educație civică adaptată nevoilor actualei generații de elevi?

S.  A.: În contextul actual, utilizarea tehnologiei este necesară și atrage elevii, îi antrenează în diverse activități. Pe lângă aceasta, copiii au nevoie de modele, iar acest aspect ar putea fi concretizat prin intermediul unor parteneriate între școală și alte instituții care le-ar putea oferi elevilor modele demne de urmat.

Ne puteți spune de exemplu cum decurg orele de dirigenție la dumneavoastră?

S. A.:  În cadrul orelor de dirigenție învățăm cum să gestionăm emoții, cum să ne comportăm și cum putem relaționa cu cei din jur. De asemenea în cadrul orelor de consiliere învățăm cum să deprindem valori și atitudini pozitive.

Ce părere aveți despre generația actuală de elevi?

S. A.: În vremuri noi apar generații noi, ca și cadre didactice e necesar să încercăm să păstrăm pasul cu realitatea la care aceștia sunt expuși fiind conștienți de epoca tehnologiei la care sunt supuși aceștia. Probabil înainte de a corecta avem nevoie să rămânem conectați cu copiii.

Ce sfaturi aveți pentru elevii din generația actuală?

S. A.: Să fie responsabili în familie și în societate, să-și cunoască drepturile dar și obligațiile, să citească mult pentru a învăța din experiențele celorlalți, să-și dorească să devină cetățeni responsabili într-o societate în care adevăratele valori par a fi uitate.

În încheiere, o scurtă concluzie despre importanța orelor de educație civică în școli?

S.  A.: Este deosebit de important să percepem studierea acestei materii ca fiind un mijloc prin care elevii pot să dobândească anumite deprinderi și atitudini care se află la baza unor valori morale atât de necesare în societate, precum corectitudinea, decența, respectul, toleranța și responsabilitatea.

Într-adevăr acestei materii ar trebui să i se acorde o mare importanță în școli aceasta fiind esențială pentru elevi,  deoarece, cu ajutorul ei construim cetățeanul informat, activ și responsabil față de societate.    Vă mulțumesc  încă o dată pentru timpul acordat pentru desfășurarea acestui interviu!

S. A.: Cu mare drag! Să ne revedem cu bine!

Publicat pe

„Educaţia civică nu înseamnă doar transmiterea valorilor, ci abilitatea elevilor de a se raporta critic la acestea.” Interviu cu d.na Adriana Ciul, director al școlii din Călinești Oaș, Satu Mare

Carina Fati

1. Sunteți cadru didactic în învățământul primar și totodată director al școlii în care vă desfășurați activitatea. Cum considerați că-l puteți sprijini pe elev (din perspectiva celor două posturi) astfel ca el să perceapă importanța Educației Civice?

Este recunoscut faptul că rolul profesorilor în promovarea educaţiei civice,prin abordări active, participative este crucial. Educaţia civică în învăţământ reprezintă o prioritate, în încercarea de modelare a personalităţii elevului în spiritul valorilor şi principiilor democratice care guvernează demersul societăţii. Această disciplină predată în şcoli deţine o contribuţie majoră în procesul de înţelegere şi însuşire a practicilor care fundamentează comunitatea şi întregul sistem în care trăim.

Predarea educaţiei civice vizează, de altfel, dobândirea de către elevi a unor deprinderi şi atitudini la baza cărora se află importante valori morale, precum respectul, politeţea, corectitudinea, decenţa etc. Este deosebit de important ca acesta să înţeleagă că este o parte integratoare a societăţii, fapt pentru care trebuie să se supună normelor acesteia şi, ma mult, să le promoveze în rândul celorlalţi membri

2. Unde credeți că începe educația civică în viața unui copil? (Dacă în familie…ce rol are familia față de subiectul discutat?)

Educatia civica incepe, cu siguranță, in familie. Aici, copilul are parte de primul contact cu societatea, membrii familiei trebuie sa fie un model, un exemplu pentru copil. Putem să il invățăm pe percurs pe copil regulile de urmat in societate, dar este esential ca cei din jur sa fie un model pentru el.

3. Care credeți că este rolul educației civice în școală și cum vedeți cursul acesteia de-a lungul anilor?

Educaţia civică nu se realizează numai în şcoală şi numai în cadrul orelor de Educaţie civică, dar acestea pot avea un rol decisiv pentru înţelegerea de către elevi a mecanismului democratic şi pentru exersarea practicilor democratice, de la comunicarea socială până la participarea la decizia politică.

Educaţia civică în şcoală are rolul de a contribui la circulaţia ideilor şi practicilor care pot susţine instaurarea unei mentalităţi democratice în cadrul societăţii. Democraţia nu este un bun câştigat o dată pentru totdeauna. Ea este o construcţie fragilă, al cărei succes depinde de implicarea şi de calitatea acţiunii publice a fiecărui cetăţean.

Educaţia civică nu înseamnă doar transmiterea valorilor, ci abilitatea elevilor de a se raporta critic la acestea .

4. De ce credeți că o parte dintre cadrele didactice aleg să ,,înlocuiască” orele precum Ed. Civică, Ed. Muzicală, Religie, Sport… cu ore de Matematică Și Limba și Literatura Română? Cum vedeți această acțiune? (Sunteți PRO sau CONTRA? Argumentați!)

Consider ca acestă,,înlocuire” a orelor se datorează faptului ca Limba română și Matematica sunt materiile care sunt cel mai des evaluate, rezultatele obtinute la aceste materii influențează oarecum imaginea unei școli.

Categoric, sunt împotriva acestei practici. In cariera mea, am cautat să nu renunț la aceste ore  deoarece consider că un bun cetățean  este acela care deține competențe în toate domeniile. 

5.  Ce trebuie să accentueze cadrul didactic în formarea caracterului moral al elevului?

Formarea caracterului este cea mai importantă învăţătură pe care o poate acumula un copil. Trăsăturile de caracter valoroase transced diferenţele de vârstă, de poziţie socială. Rasă, religie,educaţie, personalitate şi înfăţişare. Ascultarea, ordinea, sinceritatea, onestitatea, iertarea nu pot fi învăţate ca o temă în clasă, o oră pe zi sau o zi pe lună, şi apoi uitate până la următoarea predare. Fiecare situaţie ivită în viaţa şcolară poate fi o ocazie excelentă de a explica faptul că fiecare copil este o persoană specială, cu un potenţialdeosebit. Indiferent de capacităţi sau înfăţişare, cu toţii au posibilitatea să-şi dezvolte trăsăturile de character valoroase.

Focalizându-şi preocuparea în fiecare zi pe formarea unor trăsături de caracter valoroase, profesorii vor contibui la formarea  elevilor pentru întreaga viaţă. A educa înseamnă a transforma copiii în cetăţeni responsabili din punct de vedere moral, cu stăpânire de sine, disciplinaţi, angajaţi social. Prin rezolvarea de probleme, luarea de decizii, rezolvarea de conflicte, tinerii de toate vârstele pot să-şi dezvolte un caracter moral. 

6. Cum vă raportați la relația ȘCOALĂ-FAMILIE-COMUNITATE LOCALĂ în ceea ce privește educația civică a copilului?

Relaţia şcoală-familie-comunitate este una în care fiecare factor interrelaţionează cu ceilalţi.

Pentru consolidarea unui set de valori stabil şi coerent, care sprijină şcoala în formarea la copii a conduitei favorabile este importantă implicarea familiei şi a comunităţii.

 Familia reprezintă elementul cheie în socializarea copilului cu ceilalţi ,școala dezvoltă și consolidează deprinderile morale, iar comunitatea locală sustine și oferă exemple de comportament fiecăruia dintre noi.

7. Acordați un îndemn/sfat/o recomandare învățătoarelor ce predau Educație Civică în școala românească, în calitate de director.

Recomandarea mea este să insiste ca elevii să cunoască adevăratele valori ale unei societăți, să pună accent pe formarea caracterului elevilor, pe formarea abilitații elevilor de a se raporta critic la valorile unei societați ,pe formarea si dezvoltarea atitudinilor si comportamentelor democratice.

Vă mulțumesc pentru timpul acordat!

Publicat pe

Revista presei locale (11-17 mai 2022)

Maria Gavriluț

Cât de frumoasă e lectura… și cât de mult bine ne-ar face dacă am izbuti să găsim timp pentru ea, chiar și atunci când titlurile preferate ajung să ne facă să ne gândim de două ori dacă vrem să renunțăm la o ieșire în oraș pentru a ni-le cumpăra. Mereu există o soluție, trebuie doar să ne dorim cu adevărat să o găsim. Ceea ce a și făcut Sofia, o orădeancă de 10 ani care a vândut limonadă în fața blocului pentru a-și face rost de bani să cumpere cărți. Prezentă la deschiderea a celei de-a zecea ediții în Oradea a târgului de carte Gaudeamus, fetița a declarant unui site de știri local că a strâns aproape 300 de lei din vânzarea de limonadă în fața blocului în care locuiește, pe care i-a cheltuit pe cărți. Sofia ne-a arătat tuturor că dacă îți dorești un lucru cu adevărat, acesta se poate întâmpla.

Link articol: https://www.ebihoreanul.ro/stiri/s-a-deschis-targul-gaudeamus-in-centrul-oradiei-carti-oferite-gratuit-reduceri-de-pana-la-60-si-multe-jocuri-pentru-copii-171117.html (11.05.2022)

Siguranța este o nevoie primară a oamenilor. De multe ori ajungem să trăim sentimente de nesiguranță, mai ales în momente care nu depind de noi. Spre exemplu în trafic, unde de multe ori ne trec sentimente pe care nu ne-am dori în mod natural să le trăim. Zilele trecute, un bihorean a dat presei un video cu imagini ce surprindeau un autoturism ce făcea manevre ilegale de depășire pe drumul E60. Spiritul civic l-a determinat să anunțe și poliția, iar instituția a răspuns presei că în cauză se fac cercetări. Desigur, poate nu vom afla dacă șoferul inconștient a fost sau nu sancționat, dar ar trebui să ne gândim de două ori înainte să punem viața noastră sau a celorlalți participanți la trafic în pericol.

Link articol: https://www.ebihoreanul.ro/stiri/sofer-pericol-public-pe-e60-in-bihor-a-condus-pe-sens-opus-171143.html (12.05.2022)

Bunicii au nevoi speciale, chiar dacă nu au o problemă aparte, ei trebuie să simtă că noi îi respectăm și facem tot ce putem pentru ei. Dar nu toți bunicii au pe cineva care să le fie alături, ceea ce îi aruncă într-o singurătate cruntă, iar dacă sănătatea lor este șubredă, suferința este cu atât mai apăsătoare. Există și oameni care sunt atenți la nevoile vârstnicilor, cum sunt cei de la Caritas Catolica. Asociația  a obținut în 2019 fonduri europene pentru un proiect prin care vârstnicii primeau îngrijire gratuită la domiciliu. Zilele trecute, în cadrul unei conferințe de presă, asociația a prezentat bilanțul, la finalul proiectului. În total a fost vorba despre  223 de persoane cu vârste de peste 65 de ani din Bihor, unele imobilizate la pat, care au beneficiat de îngrijire și sprijin la domiciliu. Inițiativa este una lăudabilă, mai ales în cazul proiectelor cu fonduri nerambursabile, în care este vorba de sume mari la mijloc, unde cei mai mulți se gândesc cum să reducă cheltuielile pe hârtie astfel încât să poată băga în buzunarul propriu o mare parte din bani… Sper ca în acest caz să nu fi fost vorba atât despre bani, cât despre a face niște oameni mai fericiți.

Link articol: https://www.ebihoreanul.ro/stiri/o-misiune-nobila-peste-200-de-varstnici-din-bihor-ingrijiti-la-domiciliu-gratuit-de-caritas-catolica-171135.html

Încălzirea globală este un fenomen despre care toată lumea a auzit, dar despre care puțini știu ce înseamnă. În acest context, gunoiul joacă un rol esențial, iar colectarea selectivă ar fi unu dintre uneltele pentru a lupta împotriva acestei manifestări. Asta se învață prin educație, o educație ecologică care trebuie începută încă de la vârste fragede. Astfel, Timea Székely-Farkas, specialistă de mediu în cadrul unei companii de salubritate din Bihor, îi învață pe orădeni cum să colecteze corect deșeurile și le reamintește că acestea pot fi, de fapt și materie primă.

Link articol: https://www.ebihoreanul.ro/stiri/profa-de-reciclare-de-20-de-ani-timea-szekely-farkas-ii-invata-pe-oradeni-cum-sa-colecteze-corect-deseurile-171184.html

Un profesor bihorean a fost premiat în cadrul Galei Premiilor Mentor, un eveniment dedicat recunoașterii profesorilor și antrenorilor de excepție din România. Din cele 135 de înscrieri au fost aleși 10 premianți, printre care s-a aflat și Ionel Cordovan, profesor de limba rromani la școala din Ineu și, totodată, inspector școlar responsabil cu educația pentru această comunitate. Recunoașterea și aprecierea muncii este benefică benefică oricui, mai ales atunci când încerci să pui bazele educației unui grup minoritar.

Link articol: https://www.ebihoreanul.ro/stiri/mentor-pentru-educatie-un-profesor-de-rromani-din-bihor-laureat-pentru-excelenta-in-educatie-171210.html 

Publicat pe

Calendarul civic al lunilor aprilie și mai

Georgiana Danciu

2 aprilie

Începând din 1967, cu ocazia aniversării scriitorului Hans Christian Andersen pe data de 2 aprilie se sărbătorește Ziua Internațională a Cărților pentru Copii recunoscută de către IBBY (International Board on Books for Young People) aceasta este o asociație internațională cu sediul în Elveția, la Zurich fondată în anul 1953 și este o organizație non-profit. Asociația acordă premii literare în domeniul literaturii pentru copii și tineret, cât și premii pentru executarea grafică a lucrărilor.  Se pot realiza activități cu elevi prin care să le stârnească interesul pentru citit prin cercuri de literatură sau prin participarea la, lansarea unei cărți.

7 aprilie

  • Pe data de 7 aprilie sarbătorim Ziua Mondială a Sănătății care este recunoscută atât de ONU cât și de Organizația Mondială a Sănătății. Această sărbătoare a fost înființată în anul 1950. În acest an tema principală este dedicată sănătății planetei noastre. „ Planeta și sănătatea noastră, a tuturor. Nu avem o altă planetă!”

22 aprilie

  • În săptămâna a 3-a din luna aprilie pe data de 22 aprilie sărbătorim Ziua Pământului, această sărbătoare este recunoscută de către ONU și a fost înființată in anul 1970 cu scopul de a trezi clasa politică dar și întreaga omenire din dezinteresul pe care îl arată față de mediu. Putem învăța copiii aici despre resursele pământului, cum putem avea grijă de planeta noastră și în ce mod o putem proteja. https://www.youtube.com/watch?v=JWjWDTEsack

1 mai

  • Pe data de 1 mai sărbătorim Ziua Internațională a Muncii și este recunoscută de UE. Această sărbătoare a fost înființată în anul 1889 în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești. Atât în grădnițe cât și în școli se sărbătorește această zi prin diferite proiecte, activități legate de toate meseriile cunoscute și îi îndeamnă pe copii să descopere meseriile și atribuțiile fiecăruia. Ca și activitate practică putem să ducem elevii la diferite fabrici sau instituții pentru a vedea cu ochii lor cum decurg lucrurile și pentru a se putea inspira pe viitor spre ce meserie vor să se îndrepte.

9 mai

  • În a doua săptămână a lunii mai sărbătorim Ziua Europei, aceasta fiind recunoscută de UE și a devenit sărbătoare oficială în 2008. În zilele de astăzi o sărbătorim în școli și gradinițe prin diferite proiecte, această zi având și un imn. (https://www.youtube.com/watch?v=Up-t3tE2FTk)

15 mai

În a treia săptămână a lunii mai pe data de 15 mai sărbătorim Ziua Internațională a Familiei, care este recunoscută de ONU și a fost înființată in anul 1995 cu scopul de a sublinia importanța familiei și rolul acesteia în societate. Ca și activitate în cadrul Educației Civice putem propune diferite activități precum descrierea familiei și desenarea membrilor acestora cu atribuțiile fiecăruia, descrierea membrilor familiei atât din punct de vedere fizic cât și comportamental, acestea fiind propuse prin fișe de lucru sau pe baza de comunicare: fiecare elev să specifice un membru din familie și ce comportament pozitiv a învățat de la acesta care îl poate ajuta în societate

1 iunie

Pe data de 1 iunie sărbătorim Ziua Internațională a Copilului. Această sărbătoare a fost propusă în 1925, la Conferinţa mondială pentru bunăstarea copiilor de la Geneva.În foarte multe țări, este sărbătorită la 20 noiembrie, ziua în care s-a adoptat Declarația Națiunilor Unite pentru Drepturile Copilului. În cadrul Educației Civice putem propune ca activitate să discutăm despre drepturile și obligațiile copilului.

5 iunie

Tot în prima săptămână a lunii iunie sărbătorim Ziua Mondială a Mediului pe data de 5 iunie, care este recunoscută de ONU și de Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), această sărbătoare a fost înființată în anul 1972. Pentru a-i iniția pe copii la bune practici privind protecția mediului se pot realiza diferite activități precum: ieșiri în aer liber și curățarea mediului, sau plantarea de copaci, îngrijirea plantelor sau a apelor.

Publicat pe

Excursia – orizont al cunoașterii și comunicării

Natalia Jula

În acest articol am ales să vă vorbesc puțin despre cât de importante sunt activitățile extracurriculare, precum excursiile, atât în interiorul țării noastre, cât și în afară.

Excursiile școlare le oferă copiilor atât șansa spre comunicare, socializare, cât și de a scăpa de rutina de zi cu zi, un moment de recreere și relaxare, de a vizita locuri noi și aș îmbogăți orizontul cunoașterii. Pentru copii este o experiență de neuitat, pentru că în fiecare dintre ei stă o fire comunicativă, dornică de cunoaștere și împărtășirea gândurilor cu a altor colegi. Este esențial ca de mici aceștia să cunoască noi culturi, tradiții și obiceiuri, chiar dacă peste ani nu își vor mai aminti exact ceea ce au vizitat, dar le vor rămâne impregnate aceste experiențe și se vor reflecta în dezvoltarea lor.

Din păcate fac parte din categoria care nu a beneficiat de prea multe excursii școlare cu clasa, iar acest lucru am observat că s-a reflectat foarte mult și în comunicarea noastră ca și clasă, fiind împărțiti mai mereu pe grupulețe și cu părere de rău pot spune că nu am fost o clasă unită. Poate și de aici s-a născut în mine dorința și mai mare de a călători înafara școlii, alături de familie și prieteni, pentru că mi-a fost reprimată această plăcere pe timpul școlarității. În schimb am avut câteva experiențe foarte frumoase cu elevii din întreaga școală, precum tabăra de germană într-un orășel foarte frumos din Austria. Această tabără a îmbinat atât de frumos transmiterea de noi cunoştinţe a limbii germane, cât și exersarea lor într-un mediu propice, fiind nevoiți să vorbim majoritatea timpului în limba locală, cu vizitatul unor locuri spectaculoase care îți rămân întipărite în minte pentru totdeauna. Astfel de excursii, tabere îi ajută pe copii să vadă partea frumoasă a vieții, să nu se limiteze doar la ceea ce pot vedea în orașul natal, să descopere lucruri noi, de a câştiga prin propriile forţe cunoştinţe, dar și de a se supune unui program de lucru în care activitatea intelectuală este împletită cu munca fizică.

Un alt aspect foarte important când vine vorba de excursii sunt regulile și îndatoririle grupului. Chiar dacă „excursie” sună ca un loc unde poți face ce vrei, fără să ții cont de cei din jurul tău, ei bine nu e chiar așa. Avem și aici un set de reguli pe care trebuie să le respectăm, precum: nu plecați fără să spuneți de lângă grup, nu deteriorați orice bun care nu vă aparține, să vă comportați politicos atât cu grupul, cât și cu ceilalți turiști și lista poate continua. Acestea sunt doar niște simple reguli pe care de fapt le aplicăm și în viața de zi cu zi și țin foarte mult de comportamentul și siguranța noastră.

Așadar, aș vrea să va reamintesc că aceste excursii nu sunt doar pentru a umple timpul copiilor și al profesorilor, ci de a crea legături strânse între elevi, elevi-profesori, de a lărgi orizonturile cunoașterii  și îi ajută pe copii să devină independenți și să aibă încredere în propriile forțe.

Publicat pe

„Minunea” de R.J. Palacio (recenzie)

Maria Nicoleta Drăghiciu

Am ales să prezint recenzia cărții „Minunea”, deoarece este o carte potrivită pentru materia Educație civică, este o carte care prezintă durerea fizică și sufletească, lupta pentru integrarea în grup, refuz, acceptare, toleranță, prietenie, familie și reușită. Îi învață atât pe cei mici, cât și pe cei mari să nu judece un om după aspectul fizic, să îl descopere cu adevărat și mai apoi să aleagă. Este o carte cu un impact destul de puternic, consider eu, care poate schimba puțin modul de judecată și luare de decizii.

          Cartea „Minunea” este o poveste emoționantă despre viața unui băiețel de 10 ani pe nume August Pullman sau Auggie. Cartea este împărțită în opt capitole în care aflăm viziunea și gândurile mai multor personaje.

          Primul capitol începe chiar cu Auggie care se pregătește de începerea clasei a cincea. Directorul școlii, dă dovadă de mult tact pentru introducerea lui în colectivitate prin intermediul unor viitori colegi. Acesta a învățat acasă, ajutat și susținut de mama sa, deoarece băiatul are o malformație la față și a trecut prin multe operații până la această vârstă. Băiatul și-a dorit să meargă la școală, dar să fie ca ceilalți copii și să aibă prieteni. Aflăm apoi viziunea surorii sale Via, care a acceptat poziția secundară în familie, fiind conștientă de necesitatea grijei și atenției de care avea nevoie fratele ei. Tot aceasta, ne dezvăluie detalii despre malformația băiatului. Avem viziunea lui Summer, prima colegă care se apropie de Auggie, apoi viziunea lui Jack, un băiat care nu este decis dacă să se alăture în gașca lui Summer cu August și viziunea lui Justin, iubitul Viei. Descoperim impresii diferite, interacțiuni, gânduri mature ale unor copii de clasa a cincea, care ne arată cum „simt” școala, tineri care se transformă și mult amuzament.

          Citate care reflectă gândurile lui August ”Mănânc înghețată. Merg cu bicicleta. Mă joc cu mingea. Am jocuri electronice. Lucrurile astea mă fac obișnuit, presupun. Și mă simt normal, pe dinăuntru. Dar copiii obișnuiți nu-i fac pe alți copii obișnuiți s-o ia la fugă țipând pe terenul de joacă. Iar la copiii obișnuiți nu se holbează lumea oriunde se duc.” (pag. 9) sau ale surorii sale “Oare August își dă seama cum îl văd ceilalți sau a învățat să se prefacă atât de bine că nu vede și că nu-l deranjează? Sau poate că îl deranjează?” (pag. 97), subliniază un set de valori pe care trebuie să ni le însușim. Cartea ne învață despre normalitate, despre bunătate, despre empatie și compasiune.

          “Minunea” nu te captivează cu acțiunea trepidantă, ci cu aspecte de viață adevărată pe care le prezintă. Cartea se citește foarte ușor datorită limbajului simplu. Este o carte pentru copii și tineri, recomandabilă tocmai pentru mesajele transmise.

          Am fost impresionată de August, de lupta lui pentru a se integra în școală, de sinceritatea și prietenia lui fără margini pe care o putea oferi oricui era gata să o accepte. Normalitatea lui August este de multe ori mai evidentă decât a celor normali.

Publicat pe

„Finch” (film SUA, 2021) – recenzie

Andreea Balazs

Vreau să vă aduc la cunoștință un film foarte apreciat în anul 2021 (anul apariției). Filmul despre care vreau să vă vorbesc azi se numește ,,Finch”, fiind și numele personajului principal al acestuia.

 De ce cred eu că acest film este o resursă valoroasă pentru o activitate în cadrul disciplinei de educație civică?

Pentru început, haideți să vă povestesc pe scurt subiectul acestuia. Finch Weinberg este unul dintre puținii supraviețuitori ai Terrei în urma distrugerii stratului de ozon. Acum, Pământul era nelocuibil, pustiu și asaltat de fenomene meteorologice extreme, iar temperatura medie ajungea undeva la 66°C. Finch locuia alături de câinele său Goodyear, robotul său Dewey, care îl ajuta să găsească provizii prin locurile abandonate și Jeff, un alt robot umanizat, care a fost creat pentru a avea grijă de Goodyear. Chiar dacă în căutarea lor de provizii, Finch folosea costum de protecție împotriva razelor UV, acesta a descoperit că este posibil să fie „otrăvit” de aceste radiații.

Finch, alături de însoțitorii lui de bord, Goodyear, Dewey și Jeff, pornesc spre San Francisco pentru a se feri de o furtună care ar putea fi fatală pentru ei. Pe drum au multe peripeții care vă vor ține în suspans.

Vă recomand tuturor acest film deoarece este interesant, captivant și care îți va ridica câteva semne de întrebare legate de ce s-ar putea întâmpla în viitor.

Recomand folosirea într-o activitate a acestui film, deoarece prezintă ce s-ar putea întâmpla dacă continuăm să poluăm planeta și să nu avem grijă de mediul înconjurător, prezentând secvențe reprezentative în care ne arată cum ar fi planeta noastră lipsită de vegetație, seacă și arsă de razele solare. Mai mult de atât, se pot observa și relațiile dintre oamenii supraviețuitori, care se luptă între ei, sunt agresivi și nu pot avea încredere în nimeni, în loc să conviețuiască împreună în aceste momente grele, să comunice între ei și să se ajute. Pe de altă parte, din acest film învățăm și cum să ne apreciem și să ne respectăm aproapele, arătând exemple concrete din viața lui Finch.

Filmul ,,Finch” este o resursă valoroasă pentru această disciplină, deoarece elevii vor observa cum va arăta viitorul acestei planete dacă nu vom începe să avem grijă de ea. Nu este de ajuns o singură mână de oameni, ci toți trebuie să ne unim forțele pentru a salva planeta noastră, după cum spune și popularul proverb: ,,Unde-s mulți puterea crește!”, fiindcă doar prin unitate putem Salva Lumea!

În concluzie, vă pot spune că pe mine m-a impresionat în totalitate acest film și cu siguranță îl voi folosi în cadrul unei lecții, deoarece nu este deloc plictisitor, are acțiune, suspans și momente emoționante și bineînțeles conține lecții importante de viață. Pornind de la acest film, putem să le explicăm copiilor despre ecologizare, despre încrederea în persoanele din jur, prietenie și despre conviețuirea cu ceilalți pentru a avea o viață sănătoasă și fericită.

Publicat pe

„Crizantema” de Kevin Henkes (recenzie)

Ioana Teodora Pașcalău

Am citit de curând o carte emoționantă, o carte cum rar mai întâlnești! Așa doresc să-mi încep recenzia! Se numește „Crizantema” scrisă de Kevin Henkes. M-a atras, în primul rând, simplitatea desenelor de pe copertă care nu dădeau multe indicii. Sunt multe cărți frumoase pentru copii, dar uneori avem norocul să întâlnim adevărate povești care ne transpun într-o lume asemănătoare cu a noastră, oamenii, o lume în care până și animalele își vorbesc și se comportă urât unele cu altele.

M-a făcut curioasă titlul… Cine e Crizantema? O fi o floare mai interesantă? Părea destul de captivantă cartea așa că am început să citesc, pagină cu pagină până ce am ajuns la final, asteptând cu sufletul la gură continuarea acțiunii.

Este  o carte tradusă din limba engleză de Elena Morariu, publicată la Editura Arthur, București, în  octombrie 2017, ISBN 9786067882773, cu ilustrațiile autorului, la mai puțin de 30 de lei.

„Crizantema” este o poveste pe care fiecare dascăl ar trebui să o citească elevilor săi, o poveste, cu tot felul de drame, de tachinări pe care le trăiesc copii noștri sau colegii lor. Este o poveste despre relații colegiale, despre modul în care ne comportăm unii cu ceilalți, despre bullying-ul în sălile de clasă.

Sunt ferm convinsă că toți am avut, când eram mici, la grădiniță sau la școală, un coleg sau colegă mai neastâmpărat care tachina alți copii, era plăcerea lor de a chinui un alt coleg pe care îi vedea mai amărât sau chiar retras. Aici este vorba despre frumoasa carte care îi poate pregăti pe copii să facă față bullying-ul, așa-ziselor răutăți dar și pentru a pune bazele unei discuții despre etică în relațiile colegiale și comportamentul pe care îl avem unii față de ceilalți atunci când observăm o nedreptate.

Așa cum vă spuneam, „Crizantema” este povestea unei fetițe șoricel care este perfectă pentru părinții ei, așa cum fiecare copil este perfect în ochii părinților lui, iar pentru un copil perfect, aceștia doreau să găsească un nume perfect și acesta a fost Crizantema. Fetița creștea sub atenta îndrumare și iubirea necondiționată a părinților până ajunge la școală convinsă că are un nume frumos. Însă atunci când învățătoarea citește numele elevilor din catalog, toți ceilalți copii cu nume obișnuite încep să râdă la auzul numelui ei.

De aici încep o serie de tachinări pe care Crizantema le resimte, colegii spunându-i că numele ei este unul neadecvat, fiindu-i transmise mesaje răutăcioase din această cauză.

Fetița fiind în incertitudine, între școală și casă, prin dragostea necondiționată părinții încearcă să îi insufle sentimentul de perfecțiune, o ființă minunată așa cum a fost pentru ei dintotdeauna, deși presiunea din mediul social era foarte mare încât fetița nu mai dorea acest nume și i se părea chiar urât.

Într-o noapte Crizantema a visat frumos, visa că numele ei este Jane și era tare fericită, era un vis care o liniștea.

Tachinările colegilor pot părea nevinovate, dar au un impact emoțional puternic și pot lăsa răni adânci în sufletul unui copil. Așadar atunci când auzim replici de ofensă din partea copiilor este datoria noastră ca părinți să discutăm cu ei despre efectele pe care le au cuvintele lor aparent nevinovate asupra celor din jur.

Este extrem de important să observăm aceste comportamente inadecvate încă de la cele mai fragede vârste și să le corectăm prin puterea exemplului.

Emoția pe care autorul a construit-o în jurul Crizantemei, de la nașterea acesteia, la emoția părinților când a văzut-o pentru prima dată, ne amintește de propriile trăiri, de copilul nostru, care este perfect în ochii noștri. Ne gândim practic la propriul nostru copil  de la prima băița, la prima dată pe bicicletă, emoția primei zile de școală, la toate etapele lui de creștere așa cum și față de Crizantema resimțim o apropiere sufletească și o durere în suflet care nu poate fi înlăturată văzând atâta marginalizare.  

Există în carte, o pagină cu o încărcătură emoțională foarte profundă, unde Crizantema visează că este o adevărată floare precum îi este și numele, însă din cauza episoadelor de bullying care a marcat-o acesta visează că una din colegele ei și anume Victoria îi culege petală cu petală până când nu mai rămâne nimic din ea.

Identitatea Crizantemei a fost drastic afectată de comportamentul unitar al colegilor săi.

Finalul poveștii deschide discuții despre cadre didactice și rolul lor în societate. Ce nu a făcut doamna Chud, cum a abordat problema profesoara de muzică, doamna Twinkle?  Care sunt consecințele strategiei lor?

Citindu-le copiilor această poveste emoționantă vom stârni unele reacții care le vor da de gândit. E o poveste interesantă care nu se poate uita ușor și citind-o vei descoperi o serie de soluții care vin în ajutor pentru a combate bullying-ul.