Denisa Oneț (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Excursiile organizate de şcoală au multiple valenţe de informare şi educare a elevilor. Acestea, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă, pentru că se desfăşoară într-un cadru nou, stârnesc interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe.
Elevii clasei a IV-a beneficiază de o excursie într-o zi de vineri, la cetatea din Ardud, care se află la 40 de km de Carei, dar înainte de a pleca la drum elevii beneficiază de o multitudine de informaţii pentru a le stârni interesul. Organizarea excursiei răspunde nevoii elevilor de a cunoaște cetatea din Ardud, unul dintre cele mai importante obiective turistice din zona noastră, în scopul îmbogăţirii cunoștințelor din domeniul educație civice.
Cetatea Ardud este situata în Oraşul Ardud, Jud. Satu Mare, la intersecţia dintre Câmpia Someşului şi zona colinara a Codrului, pe drumul european E81. Orasul Ardud este atestat documentar încă de la 1215, fiind menţionat ca una din cele mai însemnate asezări din zona Sătmarului.
Scurt Istoric
Una din primele atestări ale localităţii o amintesc ca fiind moşie a fratilor Balc si Drag, care devin unici proprietari în 1392. Din această familie se naşte neamul Dragofiestilor, care va stăpâni moşia Ardudului până la dispariţia lor în 1555. Cetatea Ardud a fost construită în anul 1480, de Bartolomeu Dragfi, nepot de-al domnitorului Dragoş Vodă şi domnitor al Transilvaniei timp de doar şase ani, între 1493 şi 1499. Bartolomeu a ridicat cetatea din piatră, cu scop de aparare. Rând pe rând cetatea trece de la neamul Dragfi la Ioan Sigismund, principele Transilvaniei, din anul 1565 pana in anul 1629.
Se spune că cetatea din piatră a fost construită pe ruinele unei vechi cetăți dacice și că putea adăposti în jur de 1500 de soldați. Cetatea Ardud este o cetate cu patru turnuri, a fost una dintre cele mai puternice şi importante fortărețe din nordul Transilvaniei,în vremuri daco-romane a constituit punct strategic si pentru militarii epocilor urmatoareiar astăzi, din Cetatea Ardud se mai păstrează unul din turnuri, refăcut în 1896, în stil neogotic.
Ce putem vizita la cetatea din Ardud cu elevi ? Vom vizita beciul şi turnul care şi-au recăpătat strălucirea de odinioară, iar intrarea este fără plată.
Nota redacției: materialele propuse în cadrul rubricii „Planuri de lecție” sunt în întregime alegerea și concepția studenților. Ele nu reprezintă „modele” sau „exemple” pe care le considerăm perfecte și pot să conțină puncte de vedere sau abordări cu care avem libertatea să nu fim de acord
Călina Timiș (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
DATA: 19. 03. 2021
CLASA: aIV- a
PROPUNĂTOR: Călina Timiș
ARIA CURRICULARĂ: Om şi societate
DISCIPLINA: Educaţie civică
UNITATEA TEMATICĂ: Valorile şi normele morale în care cred
SUBIECTUL LECŢIEI: Feţele respectului (respect / lipsă de respect)
TIPUL LECŢIEI: consolidarea cunoştinţelor
Forma de realizare꞉ activitate integrată
Discipline integrate: ● Limba și literatura română
● Arte vizuale şi abilităţi practice
COMPETENŢĂ GENERALĂ:
2. Manifestarea unor deprinderi de comportament moral-civic în contexte de viață din mediul cunoscut
COMPETENTE SPECIFICE:
Educaţie civică
1.3. Explorarea unor norme morale care reglementează relațiile cu ceilalți oameni;
2.1. Explorarea unor valori morale care stau la baza relațiilor cu ceilalți oameni;
2.2. Recunoașterea unor comportamente moral-civice din viața cotidiană;
2.3. Deosebirea comportamentelor prosociale de cele antisociale.
Limba şi literatura română
Realizarea de deducții simple pe baza audierii unui text literar sau informativ simplu;
1.4. Manifestarea atenției față de diverse tipuri de mesaje în contexte previzibile;
2.5. Manifestarea interesului pentru participarea la interacţiuni orale;
Arte vizuale și abilități practice : Exprimarea de opinii proprii referitoare la mesajele comunicate prin limbaj vizual;
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
OBIECTIVE COGNITIVE
O1 – să decodeze mesajul transpis prin intermediul poeziei;
O2: să completeze enunţul lacunar;
O3: să bifeze varianta corectă;
O4: să indentifice personajul în urma însuşirilor scrise;
O5: să aleagă varianta corespunzătoare cerinţei;
O6: să scrie câteva persoane cărora oferă respect;
O7: să descrie o situație ce ilustrează respectul/lipsa de respect;
OBIECTIVE AFECTIVE
O78- să participe cu interes și atenție pe întreg parcursul activității;
O9 – să manifeste un comportament adecvat în relațiile cu colegii.
OBIECTIVE PSIHOMOTORII
O10- să păstreze poziția corectă a corpului pe durata scrierii;
STRATEGII DIDACTICE:
1. Metode şi procedee: conversaţia, explicația, exercițiul, joc didactic, cvintetul.
2. Mijloace de învăţământ: calculator, video-proiector, caiete, instrumente de scris, fişa de lucru.
3. Forme de organizare: frontal, individual.
RESURSE:
1.Temporale: 45 minute
2. Spațiale: sala de clasă
3. Umane: 18 elevi.
4. Forme și tehnici de evaluare: observarea sistematică a comportamentului elevilor, aprecieri verbale, evaluare scrisă, autoevaluarea.
BIBLIOGRAFIE:
M.E.N. -,, Programa şcolară pentru disciplina Educaţie civică CLASELE a III-a – a IV-a”, anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 5003 /02.12.2014;
Didactica Educației civice, curs pentru studenții de la PIPP, Prof. Elvira Rotundu;
Creez condiţiile necesare bunei desfăşurări a lecţiei: aerisesc sala de clasă, pregătesc materialul didactic. Asigur un climat educaţional în concordanţă cu tema activităţii.
Adoptă o poziție corespunzătoare în bancă.
Conversaţia
Frontal
2.Verificarea temei si reactualizarea cunoştinţelor
Verific tema prin citirea de către elevi .
Câţiva elevi citesc tema, ceilalţi verificăm şi corectăm unde este cazul.
Conversaţia Explicaţia
Caiete
Frontal Individual
Observare sistematică Aprecieri verbale
3.Captarea atenţiei
LLR 1.4 1.5
Citesc poezia (Anexa 1) Adresez întrebări; – Ce face fetiţa din poezie? – Când salută ea? – Cum este ea în acest caz?
Ascultă cu interes poezia. Răspund la întrebări, identificând mesajul transmis prin intermediul acestei poezii …salută …dimineaţa, la prânz şi seara. …o fetiţă respectuoasă.)
Conversaţia
Frontal Individual
Evaluare orală a terminologiei matematice Aprecieri verbale
4.Anunţarea temei şi a obiectivelor
LLR 2.5
Astăzi vom consolida noțiunile cu privire la una dintre valorile morale a oricărui om, Respectul. Scriu data şi titlul pe tablă.
Voi începe prin prezentarea unui celebru proverb:,,Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!” Cărei valoare morală este potrivit?,, Respectul este iubire în haine simple” Propun rezolvarea fişei de lucru ,, Floarea Respectului”1.Completează: Respectul reprezintă ………………. Respectul se manifestă faţă de sine sau ceilalţi oameni dar şi faţa de……………………… 2. Bifează varianta corectă: Un elev este lipsit de respect atunci când: -Uită să îşi facă tema. -Salută la intrarea în clasă. -Vorbeşte în timpul orei. -Minte -Citeşte poveşti. -Vorbeşte urât. -Este răutăcios cu colegii. 3. Cine poate fi personajul ştiind că i se potrivesc însuşirile: a) „– Ia mai pune-ţi pofta-n cui, cumetre, că doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu. Dacă ţi-i aşa poftă, du-te şi-ţi moaie coada-n baltă ca mine, şi-i avea peşte să mănânci!“ b) „– Dar cum nu! Că nu mi-oi feşteli eu mânuţele tătucuţii şi ale mămucuţii! Multe slugi aţi avut voi ca mine?“3.Respect sau lipsa de respect? a) În timp ce explică doamna învăţătoare, Mihaela ascultă cu atenţie. b) George intră după începerea orei, cu hainele răvăşite şi trece direct la locul său. c)La sosirea autobuzului în staţie, Andrei se grăbeşte să urce făcându-se că nu observă persoanele vârstnice. 5. Alcătuieşte o listă de persoane cu care te întâlneşti zilnic şi cărora le arăţi respectul tău.
Răspund: Respectul Rezolvă fişa de lucru propusă. -o valoare morală -comunitate -Aleg varianta corectă. Scriu numele personajului: a)Vulpea din povestea ,,Ursul păcălit de vulpe” b)fata moşneagului -respect -lipsă de respect -lipsă de respect -părinţi, bunici, colegi,
Proverbul jucăuş: (Anexa 2) 1.Copilul răzgâiat rămâne… supăratneînvăţat certatOchii înţeleptului văd mai…departe aproape bine 3.Bună ziua căciulă, că stăpânul n-are… mână cap gură Joc didactic: „ Şi eu am ceva de spus!” Pe cine sau ce respecţi? Prezintă oral opinia ta!
Descoperă proverbul alegând cuvântul potrivit. Prezintă o situaţie în care a manifestat respect. Susţine opinia cu argumente.
Joc didactic Joc didactic
PPT
Frontal Individual
Evaluare orală Aprecieri verbale
7.Încheierea lecției
Voi face aprecieri generale şi individuale asupra desfăşurării lecţiei, modului în care au participat elevii şi au răspuns la solicitări. Voi anunţa tema pentru acasă.
Elevii îşi vor autoevalua activitatea. Notează tema pentru acasă.
Paula Mangra (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Povestea de mai jos este creația mea proprie și scoate în evidență trăsăturile morale ale personajelor. Am abordat tema „bunătate-răutate” deoarece consider că este o temă de actualitate ce trebuie cunoscută și discutată cu copiii. Această poveste îi învață pe copii că fiecare persoană este diferită, dar și că cel mai important lucru este să ne acceptăm și să ne respectăm între noi pentru o bună înțelegere. Astfel pot crea și menține relații de prietenie durabile. De asemenea, prin această poveste, copiii vor putea identifica aspecte negative de conduită ce pot contribui la starea de rău a unei persoane și modul în care aceste aspecte o influențează. Cel mai plăcut mod de a învăța lucruri este prin puterea exemplului, fie ele exprimate în imagini, poezii sau povești. Dacă vrem copii educați trebuie să ajutăm (să contribuim) la educația lor.
Această poveste este recomandată a fi citită în clasa a III-a. Conform programei școlare pentru clasa a III-a și a IV-a la Educație Civică, povestea este adecvată pentru dezvoltarea următoarelor competențe:
Competența generală:1. Aplicarea unor norme de conduită în viața cotidiană
Competența specifică:1.2. Identificarea unor trăsături morale definitorii ale persoanei
Povestea puiului de leu
La marginea unei păduri, undeva departe de zgomotul orașului, trăiau mai multe animale, mici și mari. Aceste animale erau speciale, diferite de celelalte și nu, nu aveau super puteri. Erau speciale pentru că puteau vorbi. Tocmai de aceea s-au refugiat la marginea orașului, departe de privirile oamenilor care doreau să le vadă într-o grădină zoologică pentru a le putea admira. Astfel, au creat un loc al lor, un mini-orășel pe nume Zoolandia.
În acest orășel fiecare avea o ocupație și, desigur, existau reguli pe care animalele le respectau. Familia urșilor, domnul Bart și doamna Mimi, erau bucătarii orășelului; dacă un animal dorea să mănânce ceva bun mergea la localul lor care era chiar în mijlocul orășelului. Aceștia erau foarte prietenoși și săritori, mereu gata să-ți sară în ajutor. Familia iepurilor, domnul Bilbo și doamna Pepa se ocupau cu cultivarea plantelor, astfel orășelul mereu avea legume și fructe proaspete. Cei doi erau foarte harnici și nu întârziau niciodată cu distribuirea lor. Domnul Bufniță era învățător și era foaaaaarte înțelept, de aceea mai multe animale mergeau la el pentru un sfat sau o vorbă bună. Familia furnicilor se ocupa cu transportul, iar vulpile cu respectarea ordinii în orășel. Și așa fiecare familie de animale avea ocupația ei, astfel orășelul funcționa în liniște și deplină ordine. Toți erau prieteni și se înțelegeau bine.
Într-o zi, pe când domnul Bilbo pregătea legumele și fructele pentru a fi transportate la magazin, a auzit un zgomot puternic ce venea din spatele cutiilor deja ambalate. În timp ce mergea spre locul cu pricina inima începu să-i bată foarte tare neștiind ce poate fi. Mare i-a fost mirarea când văzu un pui de leu. Pentru că nu știa ce să facă cu el, a decis să meargă să-l întrebe pe Bufniță, învățătorul. Deoarece nu voia să sperie și nici să atragă privirile celorlalte animale, l-a pus pe puiul de leu într-o cutie de carton și a pornit la drum. Bufniță, de cum îl văzu pe puiul de leu, s-a gândit că animalele din oraș nu îl vor accepta doar pentru simplul fapt că este leu și că ar putea fi tare periculos. Dar, pentru că i se făcu milă de el, văzându-l așa mic și neajutorat, a hotărât să-l ia ca fiind fiul lui. Bufniță trăia singur de multă vreme și avea nevoie de cineva cu care să stea. Așa că i-a pus numele de Enzo, iar a doua zi a decis să-l prezinte celorlalte animale. Reacția lor a fost una așteptată de Bufniță: nimeni nu a fost de acord cu decizia lui și spuneau că Enzo este un animal periculos care trebuie alungat din oraș. Bufniță nu a ascultat de spusele animalelor considerându-l pe Enzo inofensiv și incapabil să-i facă rău cuiva.
Cu trecerea timpului, animalele au făcut tot posibilul să-l alunge pe Enzo din oraș, dar acest lucru nu s-a întâmplat deoarece Bufniță l-a învățat cum să se poarte printre restul animalelor. Enzo a crescut devenind un leu matur. Era foarte prietenos și îndrăgea orașul, dar privirile ucigătoare și comportamentul neplăcut al celorlalte animale îl întristau pe acesta. Hotărât să le demonstreze tuturor că poate să fie util, a decis să-l ajute pe domnul Bilbo la cultivarea și îngrijirea plantelor. Zis și făcut. Timp de o săptămână, Enzo a muncit din greu la fructele ce urmau să fie transportate spre magazinul urșilor. Domnul Bilbo era mulțumit de treaba pe care o făcuse. Văzând acest lucru, familia de vulpi și celelalte animale au decis să distrugă recolta de fructe la care Enzo a muncit și astfel să-l poată izgoni din oraș. A doua zi, Enzo auzise de recolta distrusă și a mers să vadă ce s-a întâmplat. Ajuns acolo domnul Bilbo era trist și foarte dezamăgit de el. Îl învinuia pentru că nu a încuiat ușa înainte să plece.
Astfel, Enzo a decis să părăsească orașul în care era atât de urât de toți, se simțea singur, trist și dezamăgit de el însuși. I-a mulțumit lui Bufniță pentru tot ajutorul și a plecat unde a văzut cu ochii. Pe drum întâlni o familie de maimuțe, acestea s-au apropiat de el întrebându-l de ce este trist și singur. Enzo le povesti cele întâmplate, iar ele l-au încurajat să nu fie trist deoarece nu e vina lui că animalele nu l-au acceptat. Din aceea zi, Enzo știa că nu va mai fi singur și era fericită că are o familie care îl iubește și îl apreciează pentru ce este.
Copil Alexandra (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Stimată doamnă Florica Bodea, care este părerea dvs. în legătură cu importanța educației civice la vârsta preșcolară?
Educaţia civică (educația pentru societate) şi-a găsit un loc binemeritat, în curriculumul din învăţământul preșcolar pentru că în grădiniţă preşcolarul trăieşte primele experienţe de viaţă colectivă, fără familie. Grădiniţa are în vedere să dezvăluie preşcolarilor căile de comportare ca indivizi liberi, toleranţi, cu respect unii faţă de ceilalţi. Aici, copilul evoluează social, îşi structurează conduita de adaptare la normele mediului social. Vârsta preşcolară constituie perioada cea mai favorabilă formării „bunelor maniere” (de autoservire, de ordine şi curăţenie, de comportare civilizată şi de politeţe), ele reprezintă piatra de temelie pe care se vor clădi deprinderile complexe de muncă şi cele morale.
Ce vă motivează să realizati activitati de educație civică ?
Părinții copiilor sunt tot mai preocupați de activitățile lor zilnice care îi solicită foarte mult și le ocupă tot mai mult timpul, timp care ar putea fi folosit în activitatea lui de părinte cu copilul. Timpul copilului este de multe ori umplut de un desen animat, în care copilul vede diferite personaje cu comportamente impulsive pe care, apoi, le imită. Am văzut în activitatea de zi cu zi comportamente negative copiate de la eroii din povești, comportamente în care copiii se văd „grozavi și puternici”. La nivelul societăţii, al familiei, al individului, este obligatoriu să stabilim anumite limite precise peste care să nu acceptăm să trecem. Aceste reguli elementare, care ar trebui să guverneze o societate, o familie, un grup, și care se referă la politețe, la buna-cuviință, sunt reguli care ne permit să trăim liberi, fără a-i obliga pe ceilalți să ne suporte.
Îmi puteți spune care sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, mijloacele cele mai eficiente de realizare a educației civice în grădiniță?
În grădiniță utilizăm o gamă variată de activități care să vină în sprijinul educării copiilor. Este vorba despre poezii sau povești cu personaje pozitive și comportamente demne de urmat, jocuri activități cu reguli si sarcini precise, proiecte și concursuri cu teme speciale, dar toate converg spre a modela caractere şi a forma comportamente pentru societatea viitoare. Am ajuns astfel la concluzia implementării proiectului „Bunele maniere pentru cei mici și voinici”, proiect care a ajuns până la a patra ediție fiind un proiect interjudețean la care au participat preșcolari din toată țara… Și pentru că cel mai benefic este să ne exprimăm gândurile prin intermediul artei, am ales ca o modalitate de evaluare a proiectului concursul „Comportamente în imagini” cu gândul de a reda aşadar, comportamentele copiilor, oferind posibilitatea de a da frâu liber imaginației creatoare şi artistice prin intermediul culorilor.
Ce efect are educația civică asupra copiilor ?
Educaţia copiilor este un lucru gingaş, iar caracterul lor este alcătuit din minte şi din suflet. Aşa se întâmplă că el depinde de educaţie şi, prin urmare, poate fi îndreptat sau îmbunătăţit.
Mariș Maria-Anita (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Propun această activitate deoarece consider că într-un mod mai distractiv decât o lecţie obişnuită, copiii ar putea asimila cu mai mult drag informaţiile pe care le-au primit în orele anterioare şi astfel vor fi mult mai pregătiţi pentru o evaluare finală ce vizează cunoaşterea drepturilor copilului, drepturi pe care eu consider că toţi copiii au nevoie să le cunoască, atât în vederea respectării acestora faţă de colegi, prieteni, cât şi pentru a cunoaşte ei însuşi care sunt drepturile lor şi prin urmare şi îndatoririle, în raport cu societatea din care fac parte. Activitatea pe care o propun în cele ce urmează are la bază metoda pălăriilor gânditoare, pe care o voi adapta pentru a o folosi în cadrul unei lecţii de recapitulare a drepturilor copilului, astfel încât copiii să dezbată şi să rezolve problemele legate de respectarea şi încălcarea drepturilor lor.
Andreea Carla Tivadar (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Dacă vorbim despre Educaţie Civică, trebuie să vorbim despre evenimentele din 6,7 şi 8 aprilie, acestea joacă un rol important în viaţa civică a oamenilor. Să vedem împreună despre ce evenimente este vorba.
6 aprilie: Ziua internaţională a sportului pentru dezvoltare şi pace
Cu toţii ştim cât de important este sportul pentru sănătatea noastră (atât fizică, cât şi mintală). Acesta este un drept fundamental pe care îl avem şi are mai multe beneficii: contribuie la socializare, la dezvoltare, la solidaritate şi respect. Sportul promovează toleranţa şi respectul, dezvoltă şi menţine sănătatea şi educaţia. De asemenea, sportul este o activitate fizică din ce în ce mai recunoscută şi este folosită ca un instrument cu costuri reduse şi cu un impact ridicat în eforturile de dezvoltare umanitară şi de consolidare a păcii. Sportul este, de asemenea, un minunat instrument de socializare şi de dezvoltare a valorilor educative: disciplină, răbdare, concentrare. Şi nu în ultimul rând, sportul poate influenţa în bine caracterul copilului: cei timizi vor câştiga încredere în ei şi vor învăţa să se exteriorizeze practicând un sport de echipă, în timp ce copiii nervoşi vor învăţa concentrarea şi autocontrolul în sporturile mai precise. Astfel sportul dezvoltă caractere frumoase şi spiritul de competiţie. Pe data de 6 aprilie, vă invit să fim uniţi, să ieşim fiecare la o plimbare de cel puţin 30 de minute în aer liber, singuri sau împreună cu alte persoane.
Sănătatea se definește în mod curent ca starea unui organism la care funcționarea tuturor organelor se face în mod normal și regulat. Îngrijirea sănătății este știința sau practica dirijată pentru diagnosticul, tratamentul și prevenția bolilor. În statul modern îngrijirea sănătății este integrată în sistemul de sănătate administrat și reglementat de guverne; accesul cetățenilor la sistemul de sănătate, și deci la îngrijirea sănătății, variază de la o țară la alta. Ştiaţi că îngrijirea sănătăţii poate să fie centrată pe diagnostic şi tratarea bolilor, dar şi pe prevenţia acestora? Momentan sistemele de sănătate sunt centrate pe diagnostic şi tratament, aici intervine economia, deoarece toate resursele sunt centrate să găsească tratamentele „magice” pentru orice boală sau simptome, la costuri reduse. Totuşi, recomandat este să avem grijă de noi şi de sănătatea noastră, pentru a preveni orice boală sau problemă de funcţionare a organismului. Ştiţi vorba: „An apple a day keeps the doctor away” (Un măr pe zi, ţine doctorul departe). Aşadar, alimentaţia şi mişcarea sunt două lucruri ce stau la baza menţinerii sănătăţii. Să fim sănătoşi!
Ce ştim despre romi? Reprezintă un grup etnic originar din India. Aceştia sunt răspândiţi în foarte multe zone geografice, dar mai ales în Europa. Romii, un popor fără un stat sau o guvernare proprie care să-i protejeze, au supravieţuit de-a lungul vremii prin păstrarea intactă a tradiţiilor. Aceştia au nenumărate tradiţii şi obiceiuri prin care se deosebesc de alte popoare. Chiar dacă aceştia nu au un stat al lor, au propriul lor imn, Cântecul „Gelem, gelem” („Am umblat, am umblat”) şi propriul lor steag.
Ştiaţi că un copil este un dar ceresc pentru romi? O casă fără copii, este o ruşine pentru romi.
O altă curiozitate: Mireasa este aleasă de mică (2-3 ani), de către părinţii băiatului.
Ziua internaţională a romilor este sărbătorită anual la 8 aprilie, pentru a atrage atenţia asupra provocărilor de discriminare cu care se confruntă comunităţile de romi prin organizarea de manifestări publice şi a unor acţiuni social-culturale dedicate acestei zile.
Irina Morlocan (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Fiecare zi din calendar are o importanță deosebită pentru educația civică. Haideți să vedem împreună câteva din reperele zilelor de 1 și 2 aprilie!
1 aprilie 1941 – Masacrul de la Fântâna Albă
O întâmplare tristă prin care au trecut strămoșii noștri din Basarabia și nordul Bucovinei în urmă cu 80 de ani. Fără să știe prea bine ce se întâmplă, în anul 1940 au ajuns sub conducere sovietică, dar ceea ce urma să se întâmple un an mai târziu este greu de imaginat. Ajungând sub conducere sovietică, au fost obligați să rupă orice legătură cu familiile lor de peste Prut, să renunțe la originile, tradițiile, cultura și religia lor. Mulți au încercat să treacă granița ilegal de-a lungul timpului, dar repercusiunile acestor fapte au fost unele grave, ei fiind uciși fără milă, iar familiile lor de peste Prut au fost declarate trădătoare de stat și deportate în lagărele de muncă forțată din Siberia. Totul până în anul 1941, când s-au răspândit mai multe zvonuri conform cărora românilor le era permisă trecerea graniței. Astfel că pe 1 aprilie, într-o zi de Paști, un grup mare de români a ales să se întoarcă la familiile lor. Dar, din păcate, mulți nu au mai reușit să treacă sau măcar să se întoarcă, pentru că soldații sovietici au pregătit un adevărat masacru în care mii de femei, bărbați și copii și-au pierdut viețile. Oare ce drept le-a fost furat oamenilor în acele timpuri? Dreptul la Libertate, de care fiecare dintre noi, indiferent de naționalitate, culoare, religie sau etnie ar trebui să beneficiem. Dreptul de a alege ceea ce dorim să facem, unde dorim să mergem și ceea ce considerăm că este bine pentru noi. În acele timpuri multe drepturi erau încălcate sau nici măcar nu existau, dar datorită strămoșilor noștri și a acțiunilor lor, azi avem libertatea de a putea trece granița și de a ne putea alege țara în care dorim să ne stabilim.
1 aprilie 1959 – ziua nașterii lui Helmut Duckadam, supranumit „Eroul de la Sevilla”.
Vine pe lume o stea! Helmut Duckadam este un portar de fotbal retras din activitate la vârsta de doar 27 de ani, în urma unui anevrism la brațul drept, dar acest lucru nu l-a oprit să își continue activitatea în fotbal, în prezent fiind președinte de imagine pentru clubul de fotbal FCSB. De ce oare am ales să vorbesc despre Helmut Duckadam? De ce este el supranumit „Eroul de la Sevilla? Și-a urmat pasiunea de mic și nu a renunțat nicio clipă la ea, pasiunea lui fiind fotbalul. Și-a început cariera în comuna sa natală, Semlac și, datorită pasiunii, a încrederii în propriile forțe și a perseverenței de care a dat dovadă pe teren, ajunge unul dintre titularii echipei Steaua București. Cel mai important eveniment din viața lui, datorită căruia este supranumit „Eroul de la Sevilla”, se va întâmpla în anul 1986. În finala Cupei Campionilor Europeni, reușește să apere toate cele patru lovituri de departajare consecutive (11 metri) șutate de jucătorii echipei Barcelona, având astfel o contribuție enormă la câștigarea trofeului de către echipa sa, Steaua București, singurul trofeu continental câștigat de o formație românească. Curiozitate: Performanța reușită de Helmut Duckadam pe stadionul „Sanchez Pizjuan” din Sevilla este înscrisă în Cartea Recordurilor, așadar putem spune că datorită încrederii în sine de a-și urma pasiunea a reușit să atingă cu adevărat succesul în viață. Felicitări, Helmut Duckadam și un sincer „La mulți ani!”.
2 aprilie 1805 – ziua nașterii lui Hans Christian Andersen
Cred că cu toții știm cine este Hans Christian Andersen, un mare scriitor, renumit pentru basmele sale. Multe generații, printre care și eu, am urmărit cu plăcere desenele „Andersen Povestitorul” și acum le urmăresc cu mare drag, eram efectiv fascinată de ele. Fiecare poveste scrisă de el are o morală și e foarte important să o evidențiem și să îi facem pe copii să o înțeleagă. Printre cele mai cunoscute povești se numără: „Rățusca cea urâtă” (a cărei lecție este că ar trebui să acceptăm fiecare persoană din jurul nostru chiar dacă este diferită de noi), „Hainele cele noi ale împăratului” (o lecție despre curajul de a spune adevărul), „Micasirenă” (unde învățăm despre cum modestia și curajul Micii Sirene o pot ajuta să depășească orice dificultate și să trăiască fericită până la adânci bătrâneți alături de iubirea ei). Toate acestea, ca de altfel toate pildele poveștilor lui Andersen, sunt lecții extrem de prețioase și astăzi pentru orice inițiativă de educație civică. Curiozitate: Datorită nenumăratelor povești pentru copii pe care le scrie, ziua de 2 aprilie, ziua de naștere a lui Andersen, este celebrată drept Ziua Internațională a Cărții pentru Copii.
2 aprilie 2007 – Ziua Mondială de sensibilizare față de autism
Știm bine că ni se spune des că toți avem drepturi egale, dar de multe ori realitatea și comportamentul oamenilor contrazic această premisă teoretică, iar acest lucru se întâmplă des în cazul persoanelor cu autism. De aceea, ziua de 2 aprilie este momentul simbolic în care ni se atrage atenția asupra necesității de a-i include cu adevărat în rândul nostru pe toți cei care fac parte din această categori. Cu prilejul acestei zile, în întreaga lume sunt organizate diferite evenimente (marșuri ale tăcerii, concerte, conferințe tematice), care au ca scop sensibilizarea populației și totodată dorința de a reuși integrarea persoanelor cu autism în societate. Este important ca această tulburare să se depisteze cât mai devreme, pentru a se putea interveni și a-l ajuta pe copil să devină un adult independent. Dar este și mai important să le formăm copiilor abilitatea de a accepta orice persoană, chiar dacă aceasta este diferită de ei. Astfel, cadrele didactice au menirea de a le arăta copiilor că fiecare are dreptul la educație, la școală, la un loc de muncă. Să le arate faptul că toți avem drepturi egale și tuturor ar trebui să ni se ofere șansa de a arăta ceea ce putem și ceea ce știm.
Mălina Nistor (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Am ales să scriu o poveste pentru copii, iar aceasta se numeşte ,,Povestea celor patru fraţi: Ascultăcel, Dărnicel, Neascultăcel şi Obrăznicel”. Mi-am propus prin această poveste să scot în evidenţă faptul că atunci când suntem dispuşi să dăruim, să ascultăm, să muncim, vom avea de câştigat, deoarece faptele bune sunt răsplătite cu fapte bune. Morala acestei poveşti este următoarea: ”bine faci, bine găseşti!” Recomand această poveste elevilor clasei a III-a. Din programa şcolară pentru Educaţie Civică, această poveste se încadrează competenţei generale 1 (Aplicarea unor norme de conduită în viaţa cotidiană) şi competenţei specifice 1.2 (Identificarea unor trăsături morale definitorii ale persoanei).
Povestea celor 4 frați
Era odată, într-o țară îndepărtată, o mamă cu patru copii, tare frumoși, care se numeau: Ascultăcel, Dărnicel, Neascultăcel și Obrăznicel. Mama îi crescuse singură dat fiind faptul că tatăl lor murise. Aceștia erau apropiați de vârstă, iar mama lor dorea ca fiecare să ducă o viață fără greutăți, astfel ea se lupta zi și noapte să îi învețe pe cei patru copii ai săi faptul că în lume nu este așa ușor, deoarece trebuie să muncești ca să primești ceva în schimb, trebuie să fii politicos, curat, bun, ascultător, respectuos, darnic, responsabil, cunoscător al bunelor maniere, toate acestea aducându-ți cinste, ajutor și respect din partea celorlalți. Mama lor însă întâmpina o problemă: doi dintre copiii ei nu erau de acord cu ea și, din cauza aceasta, tare se mai întrista. Într-o zi, mama se îmbolnăvi, dar copiii nu puteau să îi cumpere medicamentele de care avea nevoie. Așa că, după o discuție lungă, aceștia s-au hotărât să meargă unde o să îi ducă pașii și sufletul ca să caute medicamente pentru mama lor și bani pentru a trăi.
Ascultăcel porni la drum și merse cât merse, într-un final ajungând la casa unui boier căruia îi spuse ce are pe suflet și ce vrea să realizeze. Boierul îi spuse că îl ajută, însă trebuie să îl asculte și să îl slujească un timp ca slugă, ajutându-l la muncile câmpului și la cele gospodărești. Iar după ce se va împlini vremea, va primi bani pentru a-și putea cumpăra cele necesare pentru tratamentul mamei sale. Ascultăcel se supuse boierului și nu ieși din cuvântul lui; chiar se făcu atât de iubit la curtea boierului încât atunci când se împlini vremea să plece, stăpânul nu prea dorea să îl lase să plece fiind atât de impresionat de blândețea, ascultarea, bunul simț al lui Ascultăcel, lucruri pe care le-a învățat, de altfel, de la mama sa.
Dărnicel o apucase și el pe drumul lui, iar înspre seara zilei a ajuns la casa unei bătrâne care trăia singură și tare mai greu se descurca cu lemnele și gospodăria, deoarece nu mai putea să muncească așa mult. Ea se ocupa de culegerea plantelor necesare pentru obţinerea unor leacuri pentru vindecarea diferitelor boli. Dărnicel îi spuse bătrânei povestea sa și că este foarte întristat pentru că mama sa e bolnavă și tare ar vrea ca să se vindece. Bătrânica îi spuse că îl va ajuta și îl va învăța să își prepare singur leacuri, însă doar dacă va sta o perioadă ca să o ajute să își pună la punct gospodăria, dar și să își adune lemne pentru foc și plante pentru medicamente. Zis și făcut! Dărnicel era atât de entuziasmat încât nu se trăgea de la nicio activitate și din orice avea dăruia bătrânei. Mai mult, nu o lăsa deloc ca să se ostenească și o ajuta la orice era de făcut. La sfârșitul timpului pentru care s-au înțeles, bătrânica a fost foarte plăcut surprinsă de cât de iubitor și de disciplinat a fost Dărnicel în toată perioada petrecută împreună.
Neascultăcel a ajuns și el la curtea unui boier, care avea o livadă plină de pomi fructiferi, care mai de care mai frumoși. Boierul a dat dovadă de înțelegere și îl ascultase pe Neascultăcel, și la cerințele acestuia i-a spus că leac nu poate să îi ofere, însă dacă îl va sluji și îl va ajuta să își umple cămările, îi va oferi fructe pe care le va putea vinde și în schimbul lor va primi bani, iar cu banii câștigați va putea să cumpere medicamente. Zis și făcut! Se puseră toți muncitorii boierului la treabă, însă Neascultăcel se gândi el în sinea lui că ar fi mai bine să nu muncească și să îl înșele pe boier luând la sfârșit plata și meritele la fel ca și ceilalți. Însă boierul și-a dat seama de ce pusese la cale și a hotărât să îl urmărească și l-a prins până la urmă. Boierul s-a supărat și l-a pedepsit, făcându-l de râs și izgonindu-l de la curtea sa, fără a-i mai oferi nimic.
Obrăznicel la rândul lui merse la drum și umblase prin sate și până la urmă se gândi el să meargă într-un târg. Ajuns în târg s-a pus și a strigat că are nevoie de un leac pentru mama sa, și de bani ca să trăiască și cine dorește să vină să îl servească, fiindcă nu are timp de pierdut. Însă oamenii, auzindu-l, l-au gonit uimiți fiind de obrăznicia sa, spunându-i că nu meriți să primești ceva dacă nu îți dai interesul să muncești şi pe lângă asta, obrăzncia şi lipsa de respect nu o să ne aducă niciodată rezultatele pe care dorim să le obţinem.
Într-un final au ajuns toți patru acasă, însă doar Ascultăcel și Dărnicel aveau leac și bani, Neascultăcel și Obrăznicel nu aveau nimic și erau foarte rușinați. Povestind fiecare ce au pățit, pe unde au fost și ce au făcut, mama le-a mulțumit , chiar și lui Neascultăcel și Obrăznicel. Văzând că au greșit, Neascultăcel și Obrăznicel și-au promis că își vor schimba comportamentul și că pe viitor nu o să mai repete greşelile făcute. După cele întâmplate cei patru fraţi au putut învăţa: dacă faci bine, bine vei găsi, iar dacă faci rău, rău vei găsi.
Ș-apoi încălecai pe-o coasă și vă spusei o poveste frumoasă.
„Şcoala să nu fie nimic altceva, decât ateliere pline de activitate. Numai astfel vor putea să probeze toţi, în propria lor practică, adevărul că: învăţând pe alţii ne învăţăm pe noi înşine‟-Comenius.
Copii trebuie să fie educați în spiritul educației civice, personalitatea acestora să fie modelată în spiritul valorilor şi principiilor democratice care guvernează demersul societăţii, să cunoască problemele cu care se confruntă societatea, pentru a-i determina să înţeleagă realitatea în care îşi duc existenţa şi a le facilita integrarea şi adaptarea la formele şi valorile vieţii cetăţeneşti. pentru a deveni cetățeni activi și responsabili.
Menirea Educației Civice este de a dezvolta cunoaşterea orientată spre valori, a aptitudinilor bazate pe acţiune şi a competenţelor centrate pe schimbare, ce dau posibilitate cetăţenilor să aibă o viaţă productivă într-o democraţie pluralistă. Trăim într-o lume în care schimbările se produc rapid, elevii trebuie să fie informaţi, activi, să manifeste inițiativă, iar abilitatea de a se implica în problemele publice, în cel mai inteligent şi responsabil mod, se formează acum.
Poate o să vă pară un subiect dificil pentru copii așa de mici sau o să ziceți că au timp la gimnaziu să învețe aceste lucruri. Eu știu că un cetățean responsabil și cu dorință de implicare se formează de timpuriu, de aceea este extrem de important să ne cunoaștem instituțiile, drepturile și obligațiile.
La fel cum cei șapte ani de acasă sunt amintiți permanent când vorbim de educația moral-civică a copiilor, cred că și cunoșterea și elaborarea unei Constituții, modul de alegere a unui președinte (toate fictive, binențeles) este un bun exercițiu pentru elevii din clasa a IV-a.
De multe ori rămânem uimiți de răspunsurile elevilor la întrebări de genul: Dacă ai fi președinte ce ai face? Ce ai schimba? Ce drepuri crezi tu că sunt mai înportante? Dar obligații? (Un exemplu bun a fost să nu fiu obligat să: port mască, să îmi fac temele!). Și exemplele pot continua.
Copii sunt foarte inventivi, își cunosc, prin prisma tehnologiei moderne, drepturile, dar și obligațiile, așa că de ce să nu le dăm șansa să își exprime, printr-o activitate punctul de vedere.
„Fii tu însuți schimbarea pe care vrei s-o vezi în lume‟. (M. Gandhi)
PROIECT DIDACTIC
DATA:
UNITATEA DE APLICAŢIE:
CLASA: A IV-A
INSTITUTOR/ ÎNVĂŢĂTOR:
PROPUNĂTOR: Modog Daniela
ARIA CURRICULARĂ: Om și societate
DISCIPLINA: Educație Civică
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE:Apartenența națională
SUBIECTUL LECŢIEI: Țara mea de vis
TIPUL LECŢIEI: FIXARE ŞI CONSOLIDARE
COMPETENȚE GENERALE:
1. Aplicarea unor norme de conduită în viaţa cotidiană
2. Manifestarea unor deprinderi de comportament moral-civic în contexte de viaţă din mediul cunoscut
3. Cooperarea cu ceilalţi pentru rezolvarea unor sarcini simple de lucru, manifestând disponibilitate
COMPETENŢE SPECIFICE:
1.1. Recunoașterea locurilor de apartenență (locală, națională, europeană) în care se integrează persoana
1.2. Identificarea unor elemente relevante pentru apartenența la diferite comunități (locală, națională, europeană)
2.4. Identificarea drepturilor universale ale copilului
3.1. Relaționarea pozitivă cu ceilalți, în rezolvarea unor sarcini simple de lucru
*3.3. Participarea la proiecte cu conținut moral-civic, în cadrul clasei, al școlii sau al comunității locale
OBIECTIV FUNDAMENTAL:
– să creeze un model de vis a unei tări imaginare cu instituții reprezentative, principii, drepturi și obligații.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
OO 1: să schițeze o Constituție pentru o țară imaginară
OO 2: să ilustreze un steag / o stemă, un nume pentru țara imaginară
OO 3: să enunțe două principii ale țării lor
OO 4: să exemplifice modalitatea prin care și-ar alege președintele
OO 5: să specifice modalitatea de dobândire a cetățeniei
OO 6: să enumere patru drepturi, libertăți și îndatoriri ale cetățenilor din țara imaginată.
OO 7: să ilustreze printr-un desen/ poster/colaj un pasaj/articol din Constituția schițată
METODE ŞI PROCEDEE DIDACTICE:
M1 – conversația
M2 – observarea sistematică a activității
M3 – brainstormingul
M4 – turul galeriei
M5 – explicația
MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT:
m1 – carioci
m2 – hârtie flip-chart
m3 – foarfecă
m4 – lipici
m5 – reviste vechi
m6 – Constituția României (broșură)
m7 – imagine – Anexa 1
m8 – cartonașe colorate
FORME DE ORGANIZARE:
F1 – în grupe mici
Bibliografie:
Programa școlară de educație civică pentru clasele a III-a și a IV-a;
Pregătesc materialele necesare pentru începerea lecției. Se împarte clasa în grupuri de câte 4-5 elevi, în funcție de culoarea cartonașului extras.
Se pregătesc pentru activitate. Elevii sunt grupați în 4 grupe după culoarea cartonașului extras din cutie.
M1
m8
F1
2.Pregătirea psihologică
Se prezintă o imagine pe baza care elevii vor răspunde la întrebări (Anexa 1). Ce credeți că ilustrează această imagine? Ce credeți că reprezintă aceste simboluri?
Urmăresc imaginea și răspund la întrebări.
M5
F1
3.Anunţarea temei şi a obiectivelor
Pe pacursul orei de Educație Civică trebuie să vă imaginați țara voastră de vis pe care trebuie să înzestrați cu o Constituție, să ilustrați un steag, un nume, să vă gândiți la principiile pe care doriți să le implementați, modul în v-ați alege președintele, cui i-ați acorda cetățeniei și cele mai importante drepturi, libertăți și îndatoriri ale cetățenilor din țara voastră.
Ascultă cu atenție informațiile primite de la cadrul didactic.
M5
F1
4.Fixarea şi consolidarea cunoştinţelor
OO1 OO2 OO3 OO4 OO5 OO6 OO7
Fiecare grup va realiza pe o foaie de flip-chart o Constituție a țării imaginate, va crea un steag sau o stemă, îi veți da un nume (lăsa-ți-vă imaginația să zboare), respectând unele cerințe de conținut: principiile voastre, cum credeți că poate fi ales președintele, modalitatea de dobândirea a cetățeniei, drepturile, libertățile, îndatoririle din țara voatră de vis. Fiecare grupă îsi va prezenta munca, rezultatele find afișate ei, putând scoate în evidență unele aspecte importante. Activitatea a doua. În partea a doua a activității vor ilustra un paragraf al Constituției elaborată de ei. Fiecare grup primește carioci, hârtie, foarfecă, reviste vechi, lipici. Timp de 10-15 minute, elevii vor trebui să transpună acel articol/paragraf într-un colaj/ poster/ desen, iar la final se face prezentarea acestor materiale.
Vor crea o pe o foaie de flip-chart o Constituție a lor proprie, vor ilustra un steag / o stemă, un nume pentru țara imaginară. Fiecare elev din grupă grupă va propune un nume și de comun acord vor decide asupra acestuia. Vor enunța două principii ale țării lor, modalitatea de alegere a președintelui, cerințele privind acordarea cetățeniei și care vor fi drepturile, obligațiile și îndatoririle oamenilor. Prezintă pe rând ceea ce au lucrat, evidențiind unele aspecte. Păstrându-se aceleași grupe vor ilustra un paragraf al Constituției elaborată de ei anterior print-un colaj/ poster/ desen, iar la final se face prezentarea acestor materiale.
M5 M3 M2 M5 M2 M4 M5 M3 M2 M4
m2 m6 m1 m2 m3 m4 m5
F1
5.Evaluare/Aprecieri – criterii
Posterele sunt expuse, iar elevii trec pe la fiecare și analizează, evaluează, notează observații, comentarii sau felicitări, pentru fiecare echipă.
Fiecare grupă își expune lucrarea, colegii analizează, evaluează, emit păreri pertinente sau felicitări.
M4
6.Tema pentru acasă. Indicaţii pentru studiul individual
Esti un reporter la revista școlii. Realizează un articol de mxim o pagină, urmărind următoarele repere: Când te gândești la comunitatea ta și la problemele pe care le are ea, despre ce ai vrea să citești, să afli mai multe? Despre ce ești curios? Ce te supără? Ce ți se pare că merge prost? Cum crezi s-ar putea soluționa aceste probleme.
Vor realiza un articol/reportaj/compunere pentru revista școlii în care își vor exprima părerea despre comunitatea lor.
M1
m7
7.Încheierea lecţiei
Voi face aprecieri individuale și globale despre modul în care s-au implicat în activitate.
M-am confruntat cu două dileme în ultima perioadă, amândouă fiind legate de îndatoririle moral-civice ale noastre. Prima dilemă a pornit de la o scurtă conversație surprinsă în cancelaria școlii, unde directorul instituției le-a reamintit diriginților să fie mai atenți la copii, să nu mai arunce ambalajele peste tot, să le pună în coșuri, să nu se urce cu picioarele pe bănci (mai ales în condiții de pandemie), să nu mai zdrobească creta intenționat în fața tablei (există în unele săli de clasă și table vechi), etc. Discuția venea în contextul în care, de nenumărate ori, le-am atras atenția copiilor să aibă grijă de sala lor de clasă, pentru că este oglinda lor, ca și colectiv, fiind aruncate foarte multe ambalaje pe sub bănci și în jurul coșului (cornuri primite prin acel program arhicunoscut).
Răspunsul unanim m-a uimit: „Ce? N-are vreme doamna de serviciu să le ia? Acela este serviciul ei‟. Într-adevăr, acesta este serviciul pe care îl prestează, dar de aici și până la decăderea morală și civică este doar un pas. Da, este de datoria fiecăruia să ne implicăm, să corectăm anumite credințe nefondate și să luam ambalajul, chiar dacă nu este „opera‟ noastră, de cele mai multe ori fără ca cineva să ne atragă atenția.
Fiecare copil este învățat de părinți în cei 7 ani de casă să salute, să păstreze curățenia, să arunce ambalajele la coș etc., iar faptul că cineva este plătit să strângă aceste lucruri nu trebuie să îi determine pe copiii noștri să uite aceste lucruri și să adopte această atitudine lejeră. O societate puternică este aceea în care atitudinea civică trebuie să fie una formată de timpuriu, ca elevul să dobândească deprinderi și atitudini, la bază cărora să fie respectul, politețea și corectitudinea.
Nu cred că este o rușine în a fi femeie de serviciu / îngrijitoare la o școală, întreprindere, și așa mai departe, iar noi nu putem caracteriza un om prin funcția pe care o deține, ci prin calitatea umană. Se pune o presiune prea mare pe aspectele superficiale ale societății contemporane și nu pe normele de etică socială pe care trebuie să le respectăm. Mulți elevi se bazează pe poziția respectabilă a părinților în societate, așa că răspund nonșalant: „de ce să strâng eu ambalajele, de ce să respect pe cineva cu un nivel de trai mai scăzut decât al meu, nu sunt obligat…‟ și altele.
În calitatea noastră de cadre didactice nu putem fi indiferenți la această realitate și să asistăm la decăderea valorilor moral-civice ale elevilor noștri, pentru că în scurt timp ei vor crește și vor avea un rol important în societate și, la rândul lor, își vor educa copii în această manieră.
Cea de-a doua dilemă este referitoare la istorie! Sunt profesor de istorie și îmi place să cred că am sădit, măcar în sufletul unui elev, dragostea de țară. De ce spun aceste lucruri? Pentru că mă revoltă faptul că în permanență am senzația că se vorbește despre conducătorii țării noastre sau despre statul român în moduri denigratoare, în diferite canale de media. Cred, spre deosebire de cei care fac asta, că ar trebui să dăm și exemple pozitive. Eu una fac asta, de exemplu, atunci când vorbesc despre un conducător al statului, Carol I, și despre faptul că a fost un factor de stabilitate în crearea statului român. Am scos în evidență anumite evenimente importante: a fost prinț străin, adus clandestin în țară, jurământul l-a rostit în franceză (pentru că nu cunoștea limba, dar s-a străduit să o învețe) și cel mai important a pus datoria față de țară ca un deziderat, pe un piedestal, pe care s-a străduit toată viața să îl îndeplinească. A considerat ca are o datorie morală și civică față de cei care și-au pus încrederea în el. Avea o zicală: „Românii sunt inteligenți, dar duc lipsă de caracter‟. Mi-e teamă că aceste cuvinte sunt valabile și după o sută de ani. De aici vine dilema mea. De ce ne este rușine de istoria noastră? De ce nu îi apreciem și stimăm pe cei care merită cu prisosință acest lucru? La școală, în S.U.A,. harta statului lor tronează în mijlocul hărții principale! Își respectă steagul! Și exemplele pot continua. Să facem o scurtă comparație intre două situații diferite: regele Carol I a dat ordin să i se realizeze coroana din oțelul unui tun turcesc de la Plevna, capturat prin sudoare și sânge de armata română, formată, majoritar, din țărani, iar – pe de altă parte – regele manelelor are coroană din aur și pietre prețioase!
Dacă pentru un rege a fost suficient oțelul pentru simbolul reprezentat de acesta, pentru noi de ce nu este suficient? Am uitat să îl onorăm cum merită, pe el și pe sutele de mii de oameni care au murit pentru ca noi să fim liberi, să avem drepturi, să avem o societate democratică, ca toți copiii să aibă acces la educație și multe altele. Carol a respectat țara care l-a adoptat și a servit-o personal pe câmpul de luptă, punând datoria față de ea mai presus de propria persoană. Aceste lucruri aș dori să le prezinte televiziunile, insuflând respectul față de personalități trecute sau prezente ale României.
La final, am de amintit un singur eveniment: trecând pe coridor am auzit doi elevi jignindu-se unul pe celălalt cu termenul de „țăranule‟. Nu cred că ei înțeleg cu adevărat semnificația cuvântului. Țăranii români au fost acele persoane îmbrăcate în costume populare (pentru că nu toți nu aveau uniforme), mulți cu opinci în picioare, care au trecut pe jos Carpații și-au apărat țara, în tranșee, au eliberat-o, lăsând în urmă mulți copii care s-au întrebat: „Tată, unde ai rămas?‟, iar răspunsul era unul dureros: „Pe drum de gloanțe, la popas!‟. Numele lor se regăsesc, azi, doar pe câte un monument închinat eroilor, care se bucură de atenție doar în zilele comemorative sau la știrile de la ora 5 când se prezintă vandalizarea lor.
Ca o concluzie cred că educația civică are un rol important în a-i determina pe elevi să conștientizeze contribuția pe care o au ca membri ai societății, să fie informați, responsabili, respectuoși și să aprecieze valorile și personalitățile care au realizat aceste deziderate.
