Relații și atitudini față de lucruri (plan de lecție)

Monica Kramer

aprilie 3, 2022aprilie 3, 2022

„Sănătatea Terrei = sănătatea noastră” (proiect educativ)

Aurelia Florina Bora

Am optat pentru un proiect educativ cu durata de o săptămână, datorită faptului că sunt profesor în învățământul gimnazial și liceal, iar o serie dintre aceste activități le-am susținut împreună cu colegii mei în perioada 21 martie 2022- 26 martie 2022. Menționez că am făcut parte din echipa de proiect a unității școlare, unde au fost susținute activitățile. Pornind de la motto-ul: ”Dacă dorim să continuăm a trăi pe această planetă, este nevoie de o schimbare de atitudine” (Albert Einstein), activitățile propuse au ca scop conștientizarea și responsabilizarea elevilor, cetățenii de mâine, în vederea protejării mediului înconjurător, a întoarcerii omului la natură, fără de care umanitatea nu ar putea exista. Conştientizarea frumuseţii mediului înconjurător, promovarea zonei în care locuiesc, vor avea ca scop înţelegerea acţiunilor ecologice dar și formarea unui comportament civic ecoprotectiv .

Denumirea Proiectului: „Sănătatea Terrei – sănătatea noastră.”

Slogan: „ Alege un singur stăpân. Natura!” -Rembrandt van Rijn

Tipul de educaţiei: Educaţie civică/ Educație ecologică

Tipul de proiect: Local

Aplicantul:

Adresă:

Tel./Fax:

E-mail:

Responsabil: Dir. Prof. …

Coordonator Proiect:

Echipa de proiect:

Proiecte educative extracurriculare:

– „Creativitatea în educaţie”- activități artistice (planșe, postere, ppt-uri)

– „Generozitatea se învaţă” – activități de ecologizare de tipul „Fii generos cu natura!” (ecologizarea diverselor zone din oraș, plantarea unor flori de sezon, donații în urma activităților de strângere de fonduri, etc)

– „Selectăm şi trăim curat împreună” -activități de selectare a deșeurilor

– „Oraşul meu -între om şi natură!”- activități de igienizare, activități de creație (planșe, postere)

– „Grădina vie” -activități de plantare flori de sezon

– „Un oraș mai verde” – activități de igienizare și plantare flori

– „Pădurea – aurul verde al Terrei”- activități de dezbatere

– „Apa – inima naturii” – activități de dezbatere

– „Ora Pământului” – activități artistice, activități de creativitate, activități de economisire a resurselor

Context:

Natura nu cere să fim geniali, ajunge să fim raţionali.” M. Fulger

Starea mediului înconjurător, ce depinde numai şi numai de fiecare dintre noi, ne afectează în mod direct viaţa şi sănătatea. De aceea este nevoie de mai multă atenţie, de mai multă implicare şi de mai multă responsabilitate din partea fiecărui cetăţean, pentru a avea şansa de a trăi într-un mediu curat, de a respira aer curat, de a bea apă curată şi de a folosi condiţiile de viaţă pe care ni le oferă natura.

Descrierea proiectului:

Scop:

Conştientizarea importanţei pe care îl are un mediu curat în viaţa omului, dezvoltarea conștiinței civice, formarea şi dezvoltarea unui comportament civico-ecologic în rândul elevilor, cadrelor didactice şi a comunităţii locale, dezvoltarea capacităţii de a aprecia frumosul din natură.

Obiective:

Dezvoltarea aptitudinilor de cercetare, explorare, investigare și protejare a mediului;
Formarea unei atitudini dezaprobatoare faţă de cei care încalcă legile ecologice;
Însuşirea unor norme de comportament necesare pentru a asigura echilibrul dintre sănătatea individului, a societăţii şi a mediului;
Cunoaşterea ariilor protejate din judeţ;
Sensibilizarea populaţiei locale pentru curăţirea, igienizarea spaţiilor verzi din jurul blocurilor, parcurilor, malul Crişului Repede;
Stimularea activităţii în grup;
Dezvoltarea simţului artistic şi al creativităţii;
Informarea elevilor, cadrelor didactice şi a comunităţii locale cu privire la evenimentele din „Calendarul ecologic” pentru a atrage atenţia asupra problemelor globale de mediu;
Conştientizarea efectelor negative ale poluării asupra vieţii de pe Terra;
Educarea populaţiei pentru ocrotirea animalelor;
Conştientizarea necesităţii de a economisi apa, energia şi celelalte resurse naturale;
Educarea elevilor în spiritul cetățenesc al solidarității.

Grup ţintă:

– beneficiari direcţi: cls. I; a II-a, a III-a, a IV-a, a VII-a, a IX-a, a X-a

– beneficiari indirecţi: – ceilalţi elevi ai liceului

– părinţii;

– comunitatea locală;

– cadrele didactice;

Perioada:

21 martie-26 martie 2022

Calendarul activităţilor Săptămâna 21martie-26 martie

Nr. crt.	Activitatea	Grup ţintă	Termen	Responsabil	Rezultate	Observații
1.	Ziua Internațională a pădurilor „Pădurea – aurul verde al Terrei” Calendarul evenimentelor eco	Cls. I; a II-a , a III-a	21 martie	– Echipa de proiect	Sensibilizarea elevilor, profesorilor şi a comunităţii locale pentru a ocroti pădurea dar și animalele din pădure.	-Prezentare PPT. – Expoziţie de desene cu tema: „Animalul meu preferat” Concurs de colectare de hârtie,cartoane, etc.
2.	Ziua Mondială a Apei – “Apa este viață”.	Cls a II-a, aIII-a, a IV-a.	22 martie	– Echipa de proiect -Invitat doctorul instituției	Educarea elevilor cu privire la importanţa apei, a apei curate pt. Menținerea vieții și a sănătății.	Dezbatere
3.	Ziua Mondială a Meteorologiei-	Clasa a IV-a	23 martie	Echipa de proiect	Educarea elevilor pentru protejarea mediului înconjurător. Efectele poluării, a încălzirii globale.	Prezentare PPT. Planșe ale elevilor.
4.	Activități de ecologizare „Oraşul meu – între om şi natură!”	Clasele incluse în proiect.	24 martie	Echipa de proiect Reprezentant al Consiliului școlar	Cunoaşterea oraşului nostru Dezvoltarea simţului artistic	Machete realizate de elevi cu tema: „Un oraş mai verde!” Dezbatere pe tema colectării selective a deșeurilor.
5.	Activități de plantare flori- Organizarea proiectului „Grădina vie”	Clasele din proiect	25 martie	Echipa de proiect + Reprezen- tantul ANPM Bihor	Protejarea mediului înconjurător și implicit a vieții. Importanța dezvoltării spiritului cetățenesc pt mediul înconjurător.	Dezbatere Plantarea unor flori de sezon.
6.	Activități specifice Zilei Pământului- “Ora Pământului”	Cls. I, a II-a, a III-a, a IV-a.	26 martie	Echipa de proiect	Sensibilizarea elevilor pentru protejarea mediului înconjurător. Dezvoltarea gustului estetic pt. natură. Importanța economisirii apei, energiei, a resurselor planetei.	Activități artistice susținute în Piața Unirii, stingerea luminii între orele 20.30- 21.20 „Creativitatea în educație”- eseuri, planșe, prezentări, ale elevilor.

Evaluare – Calitate

Evaluare internă. Indicatori de evaluare:

– Observarea sistematică a comportamentului elevilor in situaţii concrete;

– Încurajarea atitudinii active şi a conduitelor de protejare a mediului;

– Stabilirea unor grupe de lucru pentru sprijinirea învăţării active pe problemele mediului înconjurător, a poluării, precum şi pentru formarea unei atitudini pozitive de lucru pe echipe, a dezvoltării spiritului cetățenesc;

-Expoziţie cu lucrările elevilor;

-Acordarea de diplome pentru contribuţii deosebite şi originalitate

– Mediatizarea mesajului proiectului prin postere realizate de elevi;

– Realizarea de albume cu fotografii;

Evaluare externă: de către ISJ Bihor.

Monitorizarea proiectului:

Pe tot parcursul proiectului se vor analiza şi corecta eventualele probleme apărute după sfîrşitul fiecărei acţiuni şi se vor căuta acele strategii educaţionale care să ducă la realizarea obiectivelor;

Rezultate

Rezultate calitative:

– sensibilizarea elevilor, profesorilor şi a comunităţii locale pentru a ocroti Terra şi toate elementele care intră în componenţa ei: apa plantele, animalele, ect;

– educarea populaţiei pentru curăţirea, igienizarea spaţiilor verzi, a localităţii;

– îmbogăţirea cunoştinţelor elevilor cu privire la evenimentele ecologice ce au loc pe parcursul unui an;

Rezultate cantitative:

– întocmirea unor albume din timpul activităţilor;

– portofolii cu lucrări ale elevilor;

– expoziţii pe teme ecologice;

– realizarea unor panouri, pliante, afişe;

Diseminarea rezultatelor:

Rezultatele fiecărei activităţi vor fi cunoscute de toţi elevii şcolii, se vor face scurte prezentări la orele de dirigenţie, invitaţii la activităţi.

Impactul proiectului:

Proiectul „Sănătatea Terrei – sănătatea noastră “ va avea un impact mare, în primul rând asupra elevilor care vor participa activ la realizarea activităţilor, asupra familiilor lor, a cadrelor didactice şi a celorlalţi elevi din cele două unităţi şcolare care sunt implicate în acest proiect, dar şi asupra populaţiei locale prin activităţile organizate pe parcursul lui.

Sperăm că vom reuşi să sensibilizăm locuitorii acestui oraş să acorde o atenţie mai mare mediului, să nu rămână indiferenţi faţă de problemele ecologice majore cu care se confruntă oraşul nostru.

Sustenabilitatea proiectului:

Pe viitor dorim să reînoim acordurile parteneriale cu colaboratorii şi să găsim noi soluţii pentru sensibilizarea şi educarea populaţiei locale în spiritul protecţiei mediului.

Bugetului proiectului:

Din fonduri proprii.

Parteneri:

AMPM Bihor

Consiliul local al Municipiului Oradea

Medicul unității școlare

Anexe:

Acorduri parteneriale cu partenerii incluşi în proiect

Calendarul activităților eco:

aprilie 3, 2022aprilie 3, 2022

„Cadrele didactice ar trebui să ia în considerare și să discute cu copiii, la fiecare temă, după caz, câteva concepte de bază ale democrației”. Interviu cu doamna învățătoare Mărioara Mateaș.

Anca Cristina Robu

Printre profesorii pasionați de educație civică, care caută mereu să-i inspire pe elevi și să-i transforme în mici cetățeni care își știu drepturile, obligațiile și care înțeleg principiile democrației și ale statului, se numără și doamna Mateaș Mărioara care este învățătoare la Colegiul ,,Onisifor Ghibu” Oradea, având o vechime de peste 25 de ani în învățământ.

Am întrebat-o pe doamna învățătoarea Mateaș Mărioara cum vede prezența educației civice în curricula școlară, despre elevii ei și provocările predării acestei materii.

Unde își găsește locul educația civica în școală ?

Se regăsește în planul cadru din ciclul primar, în pauze, în activitățile extrașcolare.Educaţia civică, ca obiectiv şi dimensiune fundamentală a socializării, nu poate lipsi din oferta de educaţie, concretizată în moduri diferite în cadrul şcolii.Se vorbeşte despre educaţia civică implicită care, prin atmosfera şi practica democratică din şcoală, susţine formarea elevilor în spiritul valorilor şi principiilor democratice.

Care este rolul educației civice în școală?

Educația civică, ca dimensiune obiectivă și de bază a socializării, nu poate lipsi din asigurarea educației, iar principiile democratice pot fi realizate în diferite moduri în școli. Educația civică își propune să echipeze elevii cu cunoștințe despre societate (concepte, idei, date), diseminarea valorilor sociale și capacitatea elevilor de a se raporta critic la acestea, formarea și dezvoltarea atitudinilor și comportamentelor democratice.

Cunoștințele sunt importante pentru definirea și aplicarea abilităților legate de cetățenie, dar un „cetățean bun” este mai mult decât o persoană cu cunoștințe.

A fi cetățean într-o societate democratică înseamnă a participa la viața comunității căreia îi aparții, sperând și să fii capabil să influențezi efectiv deciziile politice luate la diferite niveluri și să te înțelegi cu ceilalți într-un anumit fel. Atitudini precum respectul, toleranța și deschiderea față de opiniile celorlalți. Educația civică se referă la educația oamenilor pentru a trăi cu ceilalți în societate, inclusiv comportament politicos, reguli de igienă, transport public, protecție împotriva incendiilor etc. Într-un sens restrâns, educația civică se referă la dobândirea de către elevi a cunoștințelor și abilităților necesare cetățenilor pentru a participa la viața publică.

De la ce vârstă se poate vorbi despre atitudinile si comportamentele morale?

Formarea atitudinilor și comportamentelor democratice trebuie să înceapă de la o vârstă fragedă, astfel încât abilitățile pozitive să poată fi practicate în diferite cadre și consolidate în timp. A ști să-i asculți pe ceilalți, să-ți exprimi gândurile și opiniile personale în mod rațional, să te angajezi în conversații într-un mod decent și să gestionezi conflictele și să le rezolvi în mod constructiv nu sunt lucruri ușor de învățat. Aceste competențe trebuie să fie formate sistematic în timp, astfel încât să poată fi actualizate flexibil în funcție de situație. La vârsta de 8-10 ani este importantă alegerea temelor și a strategiilor de lucru pentru educația civică prin integrarea cunoștințelor dobândite de elevi la alte discipline, îmbinând experiența socială a elevilor.

Care sunt obiectivele educaţiei civice în învăţământul primar ?

Obiectivele educaţiei civice în învăţământul primar sunt:

– dezvoltarea abilităților și atitudinilor de care elevii au nevoie pentru a-și exercita cetățenia într-o societate democratică, cum ar fi abilitățile de comunicare, participarea socială și toleranța;

– Aflați despre drepturile copilului și despre instituțiile și organizațiile implicate în respectarea acestora;

– Dezvoltarea capacității de a distinge între „bine și rău”, „practici democratice” și „practici nedemocratice” într-un context dat, începând cu activitățile de educație civică la clasă.

Cadrele didactice ar trebui să ia în considerare și să discute cu copiii, la fiecare temă , după caz, câteva concepte de bază ale democrației. Aceste concepte și valori sunt: autoritatea, puterea, drepturile, îndatoririle, responsabilitățile, toleranța, respectul, diversitatea, diferența, egalitatea, valorile, normele, regulile, comunicarea, justiția, libertatea, proprietatea, prietenia, spațiul public, spațiul privat.

Formarea unui comportament moral pretinde o metodologie şi o strategie complexă, variată, dinamică şi adecvată numeroaselor componente care trebuie formate şi dezvoltate.Ce fel de metode folosiți în cadrul orelor de educație civică?

Principalele metode care stau la dispoziţia oricărui profesor sunt: povestiri, explicații de etică, prelegeri de etică, conversații morale, dezbateri morale, problematizare, studii de caz,exemple, exerciții de etică, apreciere și recunoaștere sau recunoaștere și dezaprobare. Capacitatea și măiestria educatorului îl vor ajuta să adapteze fiecare procedură sau metodă la situația specifică pe care trebuie să o abordeze. Abordarea lingvistică este combinată cu abordarea practică.

Pro și contra sunt ușor de urmărit, deoarece abordarea explicată poate fi urmată de exerciții sau exemple, sau studii de caz. De asemenea, sunt folosite o serie de jocuri educative cu o bază moral-civică. Ele conferă activității un caracter mai vioi și mai atractiv, aduce varietate și o stare de bună dispoziție, fericire, relaxare, prevenind monotonia, oboseala.

Domeniul educației morale este delicat și, prin urmare, necesită atât abilitatea, cât și arta de a aborda multe dintre problemele care decurg din formarea imaginilor morale ale copiilor. Aceasta înseamnă că profesorul trebuie să știe să selecteze și să folosească cu pricepere metodele care îi vor oferi cele mai bune șanse de succes. De asemenea, nu trebuie să uite niciodată că această metodologie bogată trebuie să fie întotdeauna însoțită de exemplul său personal, precum și de atitudinea sa moral impecabilă în toate împrejurările.

Vă rog să îmi prezentați câteva exemple de activitați din cadrul orelor .

Prin activități cu titluri sugestive (Prietenul la nevoie se cunoaşte; Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face; Fapte pe măsura vorbelor.) ,astfel se definește şi conştientizează rolul prieteniei, se cultivă simţul răspunderii şi al muncii, autonomia, declinarea identităţii. Se poate folosi analiza unor fapte din viață, se poate citi literatură cu scopuri educative directe de exemplu lucrări , interviuri, excursii, jocuri didactice, concursurile de desen, dramatizarea, filmele instructive sunt doar câteva dintre instrumentele de instruire care ajută la îmbogățirea poverii performanței morale și la determinarea capacității copiilor de a formula judecăți morale temeinice (prin specificarea unor criterii pentru aprecierea comportamentului celorlalţi) ), care va fi aplicat la o autoevaluare a propriului comportament.

Care sunt temele preferate de elevi în cadrul orelor de educație civică?

Elevii sunt interesați de lecții despre prietenie, furt, minciună, onestitate, sârguință, lene etc., unde se pot folosi o varietate de metode și mijloace didactice (povestire morală, conversații, exemple, studii de caz, chestionare, concursuri ) , realizarea unor lucrări literare, a unor lucrări de modelaj, a unor lucrări dramatice pot stârni oricând interesul și distracția elevilor în astfel de activități. De remarcat că nu este necesar doar să te concentrezi pe obținerea unui anumit conținut, ci și să exersezi în diverse situații, mai ales pentru a trezi interesul de a te cunoaște pe sine.

Pentru formarea caracterului moral, un cadru didactic pe ce trebuie sa pună accentul?

Imaginea morală a copilului se construiește treptat și necesită multe fațete și caracteristici, dintre care unele sunt profunde (idei apărate cu caracteristici de pasiune, ambiție, onestitate, responsabilitate, apreciere pentru munca și opiniile celorlalți, adevăr, libertate) opinii și dreptate), trăsături superficiale conduse de trăsături profunde (politețe, loialitate etc.) și trăsături morale operaționale de tensiuni variate (hărnicia, punctualitate, spirit ordonat).

O concluzie despre importanța orelor de educație civică în școli.

În concluzie, formarea atitudinilor responsabile de muncă este un aspect important al cetățeniei etice, al viitoarei cetățenie și al formării umane. Cursurile de educație civică sunt marcate de interacțiune și comunicare pentru a găsi soluții constructive atunci când este necesar.

În mod colectiv, toate abordările educației morale pot aduce contribuții importante la formarea conștiinței morale și a caracterului copiilor. Combinația lor armonioasă asigură armonia între nevoi, înclinații și imperative morale, precum și între libertate și constrângere. Chiar și în acțiunile și pretențiile care i se impun, măiestria didactică se va realiza în acele strategii care vor impresiona copilul cu libertate.

Educația civică în școli este sinonimă cu educația pe tot parcursul vieții.

aprilie 3, 2022aprilie 3, 2022

Zooparcul „Greencodru”: un „altfel” de zoo

Delia Țigan

Locul pe care vreau să îl prezint pentru o excursie in ,,Școala altfel’’ este Zooparcul Greencodru. Este locul ideal pentru o excursie, mai ales pentru copii.

Pentru că se apropia luna aprilie, lună în care se desfășoară ,,Săptămâna altfel” m-am gândit să organizez o excursie cu clasa a IV-a. Am dorit să încerc să descoperim lucruri noi ,mai puțin cunoscute, dar cu siguranță foarte atractive ,un loc pentru relaxare și descoperire. O excursie in natură este locul ideal pentru elevi în Școala altfel deoarece apropie copiii de natură ,ii fac mai responsabili față de mediu ,iar în contact cu natura ,împreună cu observarea se dezvoltă curiozitatea . Copiii sunt curioși ,dornici să exploreze și să cunoască lumea .

Zooparcul Greencodru este situat in satul Codru , comuna Șoimi, județul Bihor ,la poalele munților Codru Moma , la 60 de km de Oradea și la 30 km de Beiuș .Locația este așezată într-un loc superb in inima naturii , într-o oază de verde și de liniște , cu o suprafață de 100.000mp. Zooparcul Greencodru este un ,,altfel ‘’ de zoo. Aici, animalele sunt libere să se bucure de mult spațiu și de admirarea vizitatorilor . Copiii au putut vedea și mângâia căprioare, iepurași, lame, ponei, cerbi, păsări (lebede, rațe, gâște, păuni). Zooparcul dispune și un iaz , absolut superb și foarte frumos amenajat ,dar și de locuri de joaca pentru copii ,de care copiii s-au bucurat enorm ,foarte bine întreținute .De asemenea am putut face drumeții prin pădure ,am putut bate la pas cărările din munții Codru Moma . Locația dispune de o terasă din lemn , acoperită , unde am putut servi răcoritoare .

Deși locația este nouă ,amenajată in anul 2019 ,deschisă în vara anului 2020 ,încă în dezvoltare ,numărul oamenilor care au vizitat acest loc este enorm de mare .Este locul unde te încarci cu energie și optimism, locul preferat unde copiii se pot bucura de natură ,iarbă verde ,aer curat ,animale prietenoase și blânde ,locuri de joacă minunate. Interacțiunea cu animalele in cadrul lor natural ,poate fi o experiență unică în viață .Și aceasta nu doar pentru copii ,dar chiar și pentru părinți .Vizitarea animalelor in cadrul unei grădini zoo are și efect terapeutic pozitiv asupra copiilor dar și asupra persoanelor adulte .

Excursiile ,chiar și de o zi ,ocazia de a petrece timp in natură, contribuie la o stare de relaxare ,permite manifestarea personalității sub o formă mult mai variată ,fiind un bun prilej cu ajutorul căreia se cultivă relațiile de grup ,se dezvoltă spiritul de prietenie și de disciplină Excursiile in cadru organizat în mijlocul naturii ,joaca ,colaborarea ,comunicarea pe care le au copiii in cadrul acestor ieșiri au un impact pozitiv asupra lor deoarece le da posibilitatea și oportunitatea de a se deschide și de a comunica prietenos .

Merită vizitat acest loc special !

Este o zonă minunată ,un loc de poveste ,care merită și trebuie văzut !

martie 31, 2022martie 31, 2022

„Luca” (2021, film SUA) – recenzie

Camelia Alb

Am ales pentru aceasta sarcina sa redactez recenzia unui film de animație vizionat recent împreună cu fiica mea.

Filmul se numește Luca, este un film american , lansat in 18 iunie 2021 in Statele Unite.

Acțiunea filmului se petrece pe Riviera Italiana si are ca personaje principale doi băieți: Luca si Alberto. Cei doi copii vor împărtăși aventurile dintr-un sat italienesc, dar au de păstrat un secret profund: ambii sunt monștri marini dintr-o lume din adâncuri.

În film sunt prezentate diverse comportamente umane, care apar ca rezultat al evenimentelor prin care trec personajele:

– minciuna sau ascunderea adevărului : Luca își minte părinții deoarece aceștia ii interzic sa intre in contact cu lumea de pe uscat.

– invidia : prietenia celor doi băieți este pusa in pericol când apare in viața lor Giulia, Luca legând o relație strânsă cu ea, in detrimentul prieteniei cu Alberto.

– curaj, frica, lașitate : pentru a-si păstra prietenia cu Luca, Alberto ii destăinuie Giuliei secretul lor, acela ca sunt monștri marini. Dar totuși, Luca își neaga identitatea pentru a rămâne alături de Giulia si a-si îndeplini visul de a participa la competiția la care s-au înscris.

– fidelitatea, prietenia necondiționată : spre finalul filmului, Alberto vine in ajutorul lui Luca pentru a-l ajuta sa câștige concursul deși își pune in pericol propria viată. După ce reușesc sa câștige marele premiu (scuterul Vespa la care visau de la începutul povestii) , Alberto vinde scuterul pentru a-i cumpăra lui Luca un bilet de tren către Genova. Acesta renunță la visul sau pentru a-l îndeplini pe cel a lui Luca : de a studia la o scoală împreună cu alți copii.

O poveste frumoasa despre prietenie, curaj, ambiție , toate într-o atmosfera calda de vara, presărată cu soare, mare, gelato, paste si plimbări pe scuter 😊

martie 31, 2022martie 31, 2022

„Nera, o pisicuță fără stăpân” de Holly Web (recenzie)

Bianca Pamela Bulzan

Educația civică reprezintă o prioritate în învățământul primar. Prin asta se încearcă modelarea personalității copiilor care vor ieși în societate. Prin educația civică vom aduce la cunoștință copiilor regulile societății. Le vom prezenta drepturile și îndatoririle unui cetățean. Trebuie să îi ajutăm să-și dezvolte sentimentul de responsabilitate față de comunitate. Educața civică ajută la dobândirea unor deprinderi și atitudini la baza cărora stă respectul, politețea, decența și corectitudinea.

Voi prezenta cartea de Holly Web pentru a afla întâmplările unei fetițe.

Amy, a găsit o pisicuță și nu voia să o înnapoieze. Educația civică ar trebui să ne învețe că fiecare animăluț care are un stăpân oricât de mult ne-ar plăcea animalul găsit în curtea noastră trebuie să plece la familia lui.

Holly Webb

S-a născut în 1976, la Londra și este o scriitoare britanică, pentru copii. Ea a studiat la Newnham College de la Universitatea din Cambridge, bizantină și medievală istoria artei de la Institutul de Artă Courtauld. A lucrat ca editor până în 2005. Lucrările sale au fost traduse in 31 de limbi inlcusiv rusă și poloneză.

Editura: LITERA, 2016

,,Prima mea lectură” este o colecție special creată pentru a-i ghida pas cu pas pe preșcolari și pe școlari în aventura lecturii. Formatul accesibil, textele ilustrate și adaptate la nivelul de înțelegere al vârstei contribuie la captarea atenției și îi motivează să pășească încrezători în lumea minunată a cărților. Această carte are 126 de pagini, narațiune cu un nivel de complexitate mai ridicat, din literatura modernă și contemporană. Este un roman de mici dimensiuni.

Vârsta recomandată 8-9 ani.

Mi-a plăcut foarte mult această carte deoarce m-am simțit ca într-un desen animat citind-o.

Personajul principal este Amy căruia îi plac foarte mult pisicile, își dorește nespus de mult o pisicuță, dar părinții ei cred, că ea nu este destul de responsabilă pentru a avea grijă de un animăluț de companie. Amy își dorește atât de mult o pisicuță încât într-o zi se rătăcește la ea în gradină o pisicuță neagră pe care după ceva timp o și numește Nera. Era foarte mic ghemotocul acela de blană, nu avea nici zgardă iar Amy era sigură că nu are stăpân. A ținut-o ascunsă în căsuța ei din copac în jur de două săptămâni, îi ducea mâncare și o iubea nespus de mult. Amy avea o prietenă pe nume Lliy căreia îi iimpărtășea toate secretele legate de pisicuță. Lily avea și ea o pisicuță pe nume Stella iar Amy nu înțelegea de ce Lily are voie să aibă o pisică și ea nu. La un moment dat mama lui Amy aflse de pisicuță și chiar dacă la început nu a fost de acord până la urmă a acceptat pisicuța cu condiția să o înapoieze stăpânului care o va căuta cândva.

Momentul care mi-a plăcut cel mai mult a fost momentul în care doamna Jones (stăpâna pisicuței) le-a spus familiei lui Amy că pisicuța poate rămâne la ei fără îndoilă și că pisicuța o pot considera ca fiind a lor (după ce aceasta a fost returnată, iar pisica s-a întors la Amy fără îndoială pentru că acasă mai era o pisică siameză, Charlie, cu care Jet (numele ei anterior), Nera nu se înțelegea deloc, ea credea că motanula i-a furat nu doar stăpânul ci și mâncarea). Amy a început să plângă de bucurie, a strâns- o pe Nera la piept și i-a spus : ,,De acum ești cu adevărat a noastră. Ai venit și nu mai pleci!”

Momentul acesta a fost foarte sesnibil și foarte plăcut încât am putut să simt și eu acea emoție trăită de Amy și de familia ei. I-au cumpărat o zgardă roz ca să nu se mai piardă și ca să nu creadă cineva că nu are stăpân. Zgarda roz îi venea perfect pe blănița ei neagră și luciosă.

Această carte mi se pare foarte drăguță, educativă și atractivă atât pentru copii cât și pentru cei mari. Merită citită. Am rămas plăcut surprinsă citind cartea aceasta pentru copilași. Cu siguranță voi mai citi și alte cărți scrise de Holly Webb.

martie 30, 2022aprilie 2, 2022

Educația civică și povestea calului căruia nu îi era sete

Ioana Morariu

„Tânărul orășean vroia să fie folositor gospodăriei unde era găzduit:

Înainte să duc calul la câmp, își spuse, voi merge să-l adap. O să se câștige timp și nu vor mai fi griji întreaga zi. Dar, fir-ar să fie! Calul refuza să meargă la adăpătoare și nu are ochi decât pentru câmpul de alături plin de lucernă! Dar de când au început animalele să poruncească?

– O să mergi să bei, ți-o spun eu!… Noul țăran trage frâul apoi merge în spatele calului și-l lovește. În sfârșit! Animalul înaintează, e aproape de adăpătoare. Poate îi e frică… Dacă l-aș mângâia?

„Vezi, apa e limpede! Ia! Udă-ți botul! Cum! Nu bei? Ia!” Și omul împinge brusc botul calului în apă din adăpătoare.

– O să bei acum! Animalul se strâmbă și sulfă, dar nu bea. Trece un țăran. Privește scena și îi spune orășeanului:

– Oh! Așa crezi că trebuie să te porți cu un cal? E mai puțin animal decât orice om, știi asta? Nu-i e sete…. Poți să-l și omori și tot n-o să bea. Poate o să se prefacă, dar va da afară toată apa pe care o s-o înghită…Timp pierdut bătrâne!

– Atunci ce fac? – Se vede bine că nu esti țăran! Nu ai înțeles că de dimineață nu-i e sete și că, în schimb, are nevoie de lucernă bună și proaspătă? Lasă-l să mănânce lucerna pe săturate; pe urmă o să-i fie sete și atunci o să-l vezi galopând către adăpătoare. N-o să aștepte să-i dai tu voie. Te sfătuiesc chiar să nu-i stai în cale… Și când o să bea n-ai decât să-l tragi de căpăstru; n-are să se oprească din băut…”

(Celestin Freinet)

Importanța poveștii pentru educația civică

Valorile civice trebuie transmise de-a lungul anilor, din generație în generație, astfel încât să asistăm la o continuă dezvoltare a societății în care trăim, societate în care ar fi ideal să predomine: SOLIDARITATEA, TOLERANȚA, EGALITATEA, RESPECTUL și IUBIREA. Dacă aceste valori ar fi respectate de către întreaga societate, cu siguranță, am avea o societate utopică, în care copiii ar avea posibilitatea să se dezvolte armonios, să-și îndeplinească visurile și pe acest tărâm binecuvântat să realizeze lucruri mărețe.

Pe lângă familie, un rol important în transmiterea acestor valori, îl joacă cadrele didactice, care au misiunea de a transforma și de a schimba mii de suflete. Printre aceste suflete se află și elevii din ciclul primar care își încep aventura vieții lor, o aventură minunată, potențată cu mister, încercări, probe din care trebuie să iasă biruitori. Acești elevi sunt coordonați de niște oameni minunați, care se numesc învățători și care încearcă să le insufle elevilor adevăratele valori morale și civice.

La nivelul ciclului primar, poveștile reprezintă o modalitate prin intermediul căreia pot fi transmise diferite mesaje, concepte, valori, de aceea, recomand cu căldură „Povestea calului căruia nu-i era sete” de Celestin Freinet, o poveste din care se desprind foarte multe învățături. Pe baza acestei povești, cadrul didactic poate aborda diferite teme, în conformitate cu programa școlară, la disciplina Educație Civică, cum ar fi:

dragostea/protecția față de animale
respectarea drepturilor/nevoilor celorlalți (oameni/animale)
relația dintre oameni și animale
impactul etichetării asupra personalității elevilor (țărani/orășeni)

Toate temele sunt interesante și merită abordate însă, personal, m-aș axa pe impactul etichetării asupra personalității elevilor. Copiii din zilele noastre alocă o bună parte din timp jocurilor pe telefon sau calculator și îi subestimează pe copiii care își dedică o parte din timp îngrijirii animalelor, sau pe cei care au un limbaj diferit sau se îmbracă diferit, etichetându-i ca fiind „țărani”. În viziunea unora „țăran” înseamnă o persoană mediocră, incapabilă să se ridice la nivelul celorlați.(orășenilor). Copiii trebuie să învețe adevăratul sens al cuvântului, să vadă dincolo de aparențe ca să poată înțelege profunzimea lucrurilor.

Povestea poate avea un puternic impact emoțional asupra elevilor din prisma relației, conexiunii puternice dintre țărani și animale, astfel, ei își pot schimba atitudinea față de acești copii, care uneori se simt marginalizați. Dacă la sfârșitul abordării acestei teme, copiii au înțeles complexitatea termenului „ȚĂRAN” și reușesc să asocieze termenul cu diferite valori, valori care te ajută să evoluezi, nu să involuezi, cu siguranță, cadrul didactic se poate declara mulțumit pentru că și-a atins obiectivele propuse.

martie 30, 2022martie 30, 2022

„Să avem grijă de planeta noastră” (Editura Univers Enciclopedic Gold) – recenzie

Ancuța Bozga

Toți copiii iubesc cărțile cu clapete… suspansul ascuns în spatele lor le dă o stare de bine. Sunt captivante. Mai este încă un motiv: sunt de actualitate. Am observat că aspectul kinestezic este important și el atunci când explorezi. Parcă ai săpa în nisip și ai găsi comori… Anul trecut, fiind în plină pandemie am comandat online mai multe cărți de acest gen pentru că sunt practice, atractive, au un text simplu, stârnesc curiozitatea și sunt potrivite vârstei și dezvoltării copiilor mei.

Cartea „Să avem grijă de planeta noastră” este tipărită de editura Univers Enciclopedic Gold. Titlul original este „Lift-the flap. Looking after our Planet” publicată de Usborne Publishing și este tradusă în limba română de Cristian Muică.

Text– Katie Daynes.

Design: Laura Wood, Zoe Wray li Caroline Ryder.

Este o carte copertată integral, cu un design deosebit și conține 16 pagini care merită tot interesul nostru și al fiecărui elev. Tema cărții este de mare actualitate și poate servi ca material didactic atât profesorilor cât și elevilor din ciclul primar dar și gimnazial pentru că abordează idei practice și acțiuni pozitive pentru protecția planetei, care puse în aplicare, pe termen lung ne poate schimba viitorul.

M-a impresionat textul simplu și impactul vizual pe care acest tip de carte îl creează. Consider că pentru a învăța avem nevoie de reprezentarea imaginilor în mintea noastră. De multe ori imaginile spun mai mult decât cuvintele!

De exemplu această imagine :

Ce îmi place cel mai mult la această carte ? Că fiecare pagină are o bulină roșie pe care scrie: „Cum poți TU să ajuți?” iar sub această bulină găsești sugestii, comportamente și acțiuni pozitive pe care le poți face în diverse situații pentru a proteja planeta – singura noastră casă!

Ultimele două pagini conțin un rezumat, un „plan de acțiune” menit să motiveze cititorul să își formeze noi deprinderi de viață, noi idei salvatoare pentru un viitor mai ”verde” și o viață civilizată.

„Gândește-te că fiecare acțiune ar fi ca aruncarea unei pietricele într-un lac mare. Piatra poate să facă apa să clipocească doar puțin, dar undele pe care le produce ajung departe.” (pagina 15)

Recomand cu căldură achiziția acestei cărți! Merită adăugată în biblioteca personală!

Din aceeași serie face parte și cartea Întrebări și răspunsuri despre reciclare și deșeuri (Usborne)

Bibliografie

https://www.universenciclopedic.ro/sa-avem-grija-de-planeta-noastra-usborne

martie 30, 2022martie 30, 2022

Educația civică trebuie ancorată în fapte

Anca Fibia Bradea

Cadrul Strategic pentru Cooperare Europeană în domeniul Educației și Formării Profesionale (ET 2020) a declarat promovarea cetățeniei active drept unul dintre principalele obiective ale sistemelor de educație ale țărilor din Uniunea Europeană. Astfel, încurajarea tinerilor de a se implica în mod activ în viața socială și politică a devenit una dintre prioritățile educaționale europene, iar competențele civice și sociale – formalizate prin materii de sine stătătoare sau transcuricular – sunt predate și evaluate în învățământul public din toate țările europene.

Virtutea civică întărește legăturile comunitare și responsabilitățile oamenilor în cadrul comunității. Datorăm, oarecum, introducerea educației civice ca disciplină distinctă în țările Uniunii Europene semnalului de alarmă asupra declinului sentimentului comunitar și, evident, a conștiinței și implicării civice în societatea occidentală pe care l-a tras Robert Putnam, în urmă cu două decenii, în cartea Bowling Alone (“Jucând popice de unul singur”, 2000). Putnam analizează declinul capitalului social în Statele Unite și descrie diminuarea tuturor formelor de relații sociale pe baza cărora americanii obișnuiau să funcționeze ca structură socială. Consecința acestui lucru este că angajamentul civil activ pe care o democrație puternică o cere cetățenilor săi este subminat. Prin extrapolare, aceeași constatare s-a făcut în toate țările occidentale, ba chiar și în România.

Putnam definește trei virtuți civice: participarea activă la viața publică, încrederea, reciprocitatea dobândită prin conexiunea socială, desenând și o distincție între două tipuri diferite de capital social: bonding (care se activează în cadrul unui grup demografic) și bridging (care unește oameni din diferite grupuri).

Agregând date din General Social Survey (“Ancheta socială generală”, o anchetă sociologică a Centrului Național de Cercetare a Opiniei de la Universitatea din Chicago care colectează date și păstrează o evidență istorică a preocupărilor, experiențelor, atitudinilor și practicilor rezidenților din Statele Unite), Putnam a remarcat diminuarea alarmantă a numărului de voluntari în multe grupuri civice existente, cum ar fi cele religioase (Cavalerii lui Columb, B’nai Brith etc.), sindicate, asociații de părinți-profesori, organizații ale veteranilor, dar și în organizații ca Crucea Roșie, Lions Clubs, Rotary, Kiwanis etc. Putnam utilizează jocul de popice ca metaforă pentru a ilustra această descreștere: deși numărul indivizilor care joacă popice a crescut în ultimii 20 de ani, numărul celor care participă în ligile care organizează competiții de popice a scăzut dramatic. Dacă oamenii joacă singuri, înseamnă că nu participă la interacțiunea socială și la discuțiile civice care ar putea avea loc într-un mediu de ligă. Singurele grupuri și grupări care au crescut numeric sunt cele care au tendința de nu a încuraja interacțiunea față în față, în cadrul cărora “singurul act de apartenență constă în scrierea unui cec pentru cotizații sau, ocazional, citirea unui buletin informativ”, după cum se exprimă profesorul american.

Așa numitele generații baby boomers și X manifestă o de-conectare de la comunitate și o tendință spre individualism. Legăturile mai strânse între indivizi și comunitate existente la generațiile anterioare dispar. Putnam făcea în acea carte un apel pentru declanșarea unor mecanisme educaționale care să înceapă să instruiască tinerii americani despre virtutea civică, să se re-conecteze cu vecinii lor și să crească participarea în politică pentru a inversa tendința periculoasă. Numai printr-o înțelegere a virtuții civice, crede profesorul de la Harvard, oamenii vor putea să înflorească în comunitățile lor și să joace un rol activ în democrație.

Iar în această înțelegere un rol determinant trebuie să îl aibă educația formală. Care ar fi, totuși, scopul ultim al educației civice în școli? Să creeze cetățeni activi, care vor acționa pentru bunăstarea societății, așadar cetățeni capabili să-şi asume responsabilitatea pentru propriul destin şi destinul comunităţii.

De ce această insistență asupra formării, încă de pe băncile școlii, a unei conștiințe civice? Pentru că, fără aceasta, omul devine – ca să împrumut o metaforă a lui Edwin Abbot – o amibă. Protozaurul unicelular care trăiește pe suprafața lacului din Flatland (“Tărâmul plat”, 1884) cunoaște doar un mediu bidimensional (lăţime şi lungime) și, în consecință, nu poate vedea decât în cele două dimensiuni. Atunci când un copil aruncă o minge – care este un obiect tridimensional – în lac, amiba vede doar o linie care se măreşte şi se micşorează, pe măsură ce mingea se cufundă sau se înalță. Același tip de limitare pe care îl are amiba lui Abbot îl copleșește și pe omul fără conștiință civică.

Dar educația civică predată în școli trebuie ancorată în realitate, în fapte. Un set de cunoștințe nu sunt garanția unei practici civice. De aceea, unele sisteme de învățământ au luat sau iau în considerare evaluarea concretă, prin acțiune, a cunoștințelor civice și validarea participării active printr-un certificat, cum, de exemplu, în Olanda, unde elevii trebuie să realizeze 30 de ore în folosul comunității pentru a încheia ciclul superior secundar.

În România, educația civică se regăsește în planul cadru din ciclul primar și gimnazial. Pe de altă parte, orele de dirigenție și disciplinele socio-umane integrează varii aspecte de educație civică. De asemenea, activitățile extrașcolare, dar și pauzele sunt (sau pot fi folosite) pentru a crea contexte de exprimare civică.

Are integrarea acestei discipline în planul cadru rezultatele scontate? Unele materiale de presă publicate în temă nu ar încuraja un răspuns pozitiv foarte ferm. Iată un titlu ilustrativ: Educația civică este predată în școli după manuale vechi de 14 ani. Unii elevi nu știu că România este în Uniunea Europeană. Și un scurt fragment dintr-un interviu realizat cu o profesoară de educație civică, Lavinia Vișan, membru în Corpul Naţional al Experţilor în Management Educaţional: “…felul în care s-a propus (disciplina Educație civică – n.m.) este falimentar. Nota viciază procesul: ori se merge pe reproducere, nu pe înțelegere și pe formarea spiritului civic; ori elevii primesc oricum media 10, deoarece nu este o disciplină importantă…”.

În critica adusă pedagogiei tradiționale în cartea Pedagogy of the Oppressed (“Pedagogia celor asupriți”, 1970), educatorul brazilian Paulo Freire se referă nu o dată la educația civică. Acesta o înțelege ca dialog, care “nu poate exista decât dacă cei care dialoghează se angajează în gândire critică (…), gândire care percepe realitatea ca proces, ca transformare”. Esențială pentru o astfel de educație – crede Freire – este experiența particulară a elevilor, indiferent de vârsta sau situația lor, spre deosebire de pedagogia tradițională (non-experiențială), care încearcă “să creeze un model ideal al omului bun”, dar o face lăsând deoparte “situația concretă, existențială, prezentă a oamenilor reali”, considerând elevii niște “recipiente” care trebuie “umplute” de către profesori.

Indiferent de reticențe și neajunsuri, este necesar și chiar vital pentru societatea noastră de mâine să luăm foarte în serios educația civică în școală. Pentru a reuși, cred că trebuie pus un accent suplimentar și constant pe participare, pe încurajarea practicii civice a elevilor.

Pentru că civismul este o abilitate esențială a secolului XXI.

Bibliografie:

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/ro/ALL/?uri=celex%3A52009XG0528(01)

http://bowlingalone.com

http://xroads.virginia.edu/~Hyper/DETOC/assoc/bowling.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/Flatland

https://www.mediafax.ro/social/educatia-civica-este-predata-in-scoli-dupa-manuale-vechi-de-14-ani-unii-elevi-nu-stiu-ca-romania-este-in-uniunea-europeana-19849075â

https://envs.ucsc.edu/internships/internship-readings/freire-pedagogy-of-the-oppressed.pdf

martie 30, 2022martie 30, 2022

Revista presei: 9-10 martie 2022

Daiana Petrușan

Revista presei

„În vreme de război”[1]

Au trecut două săptămâni de când pacea mondială a fost tulburată, Vladimir Putin declarând război Ucrainei. Câteva orașe din Ucraina au fost distruse și cucerite de armata rusă. Au fost atacați civili și convoaie, au fost bombardate școli, dar și spitale, printre care și o maternitate din Mariupol, unde mai multe femei însărcinate au fost rănite, iar trei civili, printre care și un copil au fost uciși. Vladimir Zelenskiy, președintele Ucrainei, apreciat ca fiind un adevărat lider pentru patria sa, i-a acuzat pe militarii ruși că au provocat o catastrofă umanitară: „Inima mi-e frântă din cauza a ceea ce ocupanții au făcut orașelor noastre, țării noastre”, a declarat el, conform BBC. Liderul rus dovedește un comportament mai mult decât imoral odată cu distrugerile școlilor și spitalelor atacând mame și copii nevinovați.

https://www.cotidianul.ro/wp-content/uploads/2022/03/09/maternitate-Ucraina-1000x600.png

Românii – un popor altruist[2]

Din momentul în care Rusia a declarat război Ucrainei atacând orașe precum Kiev, Odesa, Harkov, locuitorii din aceste zone au fost nevoiți să-și părăsească locuințele, iar majoritatea s-a îndreptat spre România sau Republica Moldova.

Din primele clipe ale acestei perioade dure pentru ucrainieni, românii s-au dovedit a fi empatici și solidari față de aceștia, fiind dispuși să ajute cu absolut orice. Vămile au fost împânzite de români cu suflet mare, care i-au așteptat pe refugiați cu mâncare, apă, ceaiuri, pături și un zâmbet de îmbărbătare. Hotelurile, dar și persoanele fizice și-au pus la dispoziție camerele pentru a le oferi acestora cazare și mâncare caldă. S-au mobilizat autoritățile române, dar mai ales oamenii simpli, care au forrmat grupuri de voluntari și au sărit în ajutorul vecinilor ucrainieni. S-au organizat chiar și grupuri pe rețelele de socializare, cu scopul de a se aduna bani, alimente, medicamente, îmbrăcăminte care să acopere o perioadă mai lungă. Totodată, ultimele informații arată că elevii sunt primiți cu prietenie și căldură să învețe în școlile și grădinițele românești.

Desigur că și noi avem „cârcotașii” noștri, care consideră că o implicare prea mare din partea noastră în acest război ar putea avea consecințe nefaste asupra poporului român. Tot ei consideră deplasată această mobilizare a noastră de a oferi ajutor și contraargumentează acest altruism cu situația numeroaselor familii din țară care trăiesc în sărăcie – or, aici este evident faptul că vorbim despre două situații total diferite: ucrainienii și-au părăsit țara involuntar, de teama războiului! Alții pun la îndoială faptul că ucrainienii ar face la fel pentru noi; – prin urmare, fiecare acționează după cum consideră de cuviință și după posibilitățile proprii. Aceasta ar putea constitui o lecție de viață, care să ne facă pe fiecare să fim mai buni cu cei nevoiași din țara noastră, după ce perioada critică va dispărea.

Ultima zi de restricții, întâia zi de stat la coadă [3]

Prima dată, starea de alertă în România a fost instituită pe 15 mai 2020, la terminarea stării de urgență, iar de atunci a fost prelungită succesiv, în fiecare lună. După o lungă perioadă plină cu restricții, „petrecută” alături de Covid-19, în data de 9 martie 2022 așteptarea a luat sfârșit, iar mare parte din restricții au dispărut sau au rămas cu titlul de „recomandare”. Mult așteptata zi de eliminare a restricțiilor, deși se preconiza a fi una cu restaurante și pub-uri pline, s-a dovedit a fi una cu benzinării pline. Din cauza unui fake news care a devenit viral pe rețelele de socializare, o stație Mol din Beiuș (jud. BH) a ridicat carburantul la un preț record, fapt ce a provocat panică în rândul șoferilor, aceștia formând cozi imense la stațiile de carburant din toată țara. Oamenii au reacționat la primul impuls urmând efectul de turmă și bazându-se pe informații din surse nesigure și neverificate. O zi mai târziu, benzinăria din Beiuș a fost amendată de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului (ANPC) și obligată să vândă la prețul anterior. „În multe din aceste situaţii constatate de ANPC s-a constatat faptul că stocuri preexistente, care aveau o anumită valoare la vânzare, au fost comercializate la preţuri mai mari. Repet, era vorba de stocuri preexistente, nu de noi stocuri de carburant”, a subliniat purtătorul de cuvânt al Guvernului, Dan Cărbunaru.[4]

Experți în a face haz de necaz, românii au dovedit și de această dată o creativitate aparte, astfel că rețelele sociale au fost împânzite de glume și ironizări legat de acest subiect. Mai jos, câteva dintre cele mai amuzante: