Am realizat un plan de lecție la disciplina Educație civică pentru clasa a IV-a care are ca subiect „Cinstea și necinstea, ce înseamnă să fii cinstit?”
Pe baza unei povestiri, în care se prezintă o situație în care personajul nu a lucrat cinstit, elevii își pot însuși o valoare morală prețioasă, și anume cinstea, pot realiza care sunt consecințele necinstei, că atunci când alegi să fii necinstit în anumite situații, de fapt cel care are de suferit ești tu, în primul rând te necinstești pe tine. Consider că prin implementarea acestui proiect elevii pot înțelege mai clar și mai ușor ce înseamnă cinstea, cum poți alege să fii cinstit în orice situație.
Am decis să scriu acest articol despre filmul „ Fiicele doctorului March”, deoarece consider că aceste filme de epocă sunt o adevărată inspirație datorită intrigi pe care ți-o oferă, firul în sine al poveștii, modul în care trăiau oamenii în acele vremuri grele încercate de război, sărăcie, boala, însă trecând peste aceste aspecte nefaste, oamenii încercau să își ducă traiul într-un mod simplu și modest guvernat de iubire pentru semeni, pentru familie, spirit de loialitate, curaj, generozitate, patriotism, duse în multe cazuri la superlativ pentru a-și împlini în cele din urmă un așa zis destin.
„Fiicele doctorului March” este un film bazat pe romanul scriitoarei americane Louisa May Alcott, publicat inițial în două volume. Primul dintre ele „Little Women” (Micuțele Doamne) a apărut în anul 1868 iar cel de-al doilea „Good Wives”(Neveste Bune – din păcate netradus în limba română) în 1869. Filmul este la cea de-a doua ecranizare fiind lansat pe data de 25 decembrie 2019 (Statele Unite), purtând semnătura regizoarei Gretei Gerwig dovedindu-se o capodoperă cinematografică și din prisma distribuției fantastice și anume Saoirse Ronan, Timothée Chalamet, Florence Pugh, Emma Watson, Eliza Scanlen, Laura Dern, James Norton și Meryl Streep.
Pentru cei nefamiliarizați cu filmele de acest gen considerându-le banale din cauza vieții anoste pe care o duc personajele din cauza faptului că nu existau prea multe opțiuni de a-ți trai viața mai ales fiind femeie, vin cu o precizare și anume, chiar dacă modul nostru de a trai s-a schimbat fiind unul din ce în ce mai modern, ființa umană tinde să își împlinească aceleași țeluri de la începutul omenirii precum iubirea sub toate formele ei, nevoia de a te realiza pe plan profesional, nevoia de libertate, de impunere, de acceptare de către semeni. Acestea fiind zise, modul de a trai de acum și de atunci sunt extrem de asemănătoare însă curajul de atunci de a-ți exterioriza emoțiile, gândurile și ideile sunt demne de toată aprecierea noastră deoarece datorită acelor persoane care s-au făcut auzite la acea vreme, astăzi noi ne putem bucura de libertatea de a ne exprima orice emoție, gând sau idee.
Trecând peste toate aspectele aduse până acum în discuție și revenind la subiect, filmul „ Fiicele doctorului March” răstălmăcește viața familiei March într-un du-te-vino temporal în perioada războiului civil. Tatăl March se află pe front în timp ce cele 4 fiice ale sale Meg, Beth, Jo și Amy își croiesc drumul în viață, observându-se trecerea de la stagiul de copilărie la stagiul maturității propriu-zise. Acestea sunt călăuzite de mama lor, Marmee March care le îndreaptă pe fete spre cauze nobile de generozitate și altruism atenționându-le să fie mereu unite dar și servitoarea, Hannah le poartă de grijă aceasta fiind mai mult o prietenă de familie. În vecini, în casa impunătoare de vis-à-vis locuiește Laurie, alături de bunicul său, bătrânul domn Lawrence. Mătușa Meryl Streep, joacă un rol important de asemenea în viața fetelor oferindu-le diferite oportunități.
Autoarea își conturează autobiografia cu caracter ficțional în jurul celor 4 surori, dându-le fiecăreia o personalitate aparte. Întâmplările vechi de trei ani vin în ajutorul transpunerii vieții fetelor de la inocență la maturitate. Meg este cea mai mare dintre surori aspirând la o viață mediocră, considerând viața de familie menirea sa. Filmul o urmărește în prim plan pe Jo, cea de-a doua soră, o domnișoară cu o fire vulcanică și brutal de sinceră, începându-și debutul de scriitoare dorind să se afirme într-o lume guvernată de bărbați opunându-se total destinului femeilor din acea vreme. Beth este sensibilă și fascinată de pian, mereu alături de surorile sale dând dovadă de o compasiune nemărginită, oferind tot ce îi stă în putere pentru ai ajuta pe alții. Amy, mezina familiei care se vede în umbra surorii sale Jo pe care totodată o idolatrizează aspiră la o viață diferită de restul surorilor sale, este pasionată de pictură, având un caracter puternic aceasta aspiră la o viață demnă de o adevărată doamnă, o educație pe măsură, visând să trăiască în lux.
Povestea celor 4 surori m-a impresionat prin gesturile nenumărate de altruism atât față de membrii familie cât și față de persoanele aflate în nevoie. În ziua de Crăciun acestea le oferă micul lor dejun doamnei Hummel și celor 5 copii ai săi care se înghesuiau într-un singur pat pentru a nu îngheța. Jo își vinde parul pentru a-și ajuta familia cu bani, Beth din nevoia sa de ai ajuta pe alții se îmbolnăvește de scarlatină. Consider că acest film poate fi valorificat ca un material important în ceea ce privește educația civică din care putem învăța atât din perspectiva unui copil cât și din cea a unui adult ce înseamnă generozitatea și compasiunea față de ceilalți dar și cât de mult contează ca familia să te sprijine în tot ceea ce faci indiferent de reușită sau eșec. Din acest film putem desprinde și că trebuie să ne depășim condiția umană fiind determinați și ambițioși în tot ce facem la fel ca Jo.
În concluzie filmul „ Fiicele doctorului March” este unul emoționant care ne subliniază faptul că nu avem nevoie de prea multe resurse financiare ca să fim fericiți însă iubirea pe care o purtăm față de cei apropiați și binele pe care îl facem semenilor noștri ne ajută să devenim persoane mai bune și ne oferă acea satisfacere sufletească și mentală că îndeplinim un rol important în viețile oamenilor cu care interacționăm astfel ajutându-i ne ajutăm pe noi înșine să evoluăm.
NU ezitați să vizionați acest film disponibil, pentru a vă stârni și mai tare curiozitatea vă atașez aici link-ul de la trailer-ul filmului:
Filmul ,,Redescoperirea”, regizat de Phie Ambo, în Danemarca, în anul 2019, este publicat pe platforma gratuită kinoteca.bloczero, aceasta fiind o librărie de filme documentare și resurse educaționale pe diverse teme și categorii de interese.
Am descoperit acest film cu câteva zile în urmă, în timp ce îmi căutam materiale interactive pentru practică. Mi-a atras atenția denumirea acestuia, dar și imaginea care îl reprezenta. Este un film care se adresează cadrelor didactice, copiilor dar și părinților, având subtitrare în limba română. Fiind un film documentar, mi-a trezit interesul și l-am vizionat, iar în următoarele rânduri am să vă dau câteva indicii despre acesta.
În film este vorba despre un fost teren imobiliar aflat în Copenhaga, pus la dispoziția unui grup de 47 de copii, însoțiți de o persoană matură, care îi ajuta în momentele critice sau pur și simplu era acolo pentru ei sprijinindu-i și ascultându-le ideile.
Ceea ce mi-a atras atenția a fost spațiul care este reluat în stăpânire de vegetația sălbatică, iar copiii au șansa de să descopere natura exact așa cum este ea. Timp de 10 săptămâni copiii au avut parte de un program de școală alternativ, aceștia participând la activități inedite în mijlocul naturii. Au format echipe și au avut de îndeplinit mai multe sarcini, fiecare echipă în ritmul propriu. O sarcină interesantă este să își construiască fiecare echipă câte o căsuță din crengile copacilor, ei primind unelte necesare care să îi ajute la construire.
Două lucruri relevante care mi-au atras atenția în acest film sunt referitoare la atitudinea participanților de a proteja mediul și natura dar și la intrigile care au apărut între copii, deoarece, au fost echipe care distrugeau casele construite de ceilalți participanți, ei neavând nici o regulă impusă pe care să o respecte la începerea acestui proiect; fapt ce a fost remarcat de una dintre echipe, propunând astfel, formularea unor reguli care să fie respectate de către toți membrii. Filmul are multe secvențe intersante, dar vă dau ocazia să îl vizionați, dacă vi-am stârnit curiozitatea.
Din punctul meu de vedere, acest film este potrivit pentru a fi prezentat copiilor la ora de educație civică, deoarece prezintă un proiect care include informații despre acțiunea de protecție a mediului și despre rolul educației ecologie care se concentrează pe modelarea viitorului membru al societății, pentru a-l incita la participare și a-l face conștient de faptul că, viața generațiilor viitoare depinde într-o mare măsură de obțiunile sale.
De asemenea, prin intermediul acestui film putem sesiza nevoia unor reguli bine definite, pentru a putea conviețui împreună în societate, sau chiar în natură în cazul copiilor din filmul prezentat, fiind pus accentul pe realitatea în care se desfășoară activitatea și fiind nevoie de integrare și de adaptare la condiții nemaiîntâlnite de către protagoniști. Un lucru esențial despre acest film este legat de faptul că face parte din catalogul de resurse al proiectului ,,Verde în față”, organizat de Asociația Bloc Zero în parteneriat cu Asociația Mai Mult Verde, cu susținerea HeidelbergCement România.
În acest articol vreau să vă vorbesc despre un subiect actual pe care toți oamenii îl urmăresc, unii mai mult alții mai puțin, însă puțini dintre noi îi conștientizează de fapt gravitatea și consecințele sale, acesta fiind războiul de peste graniță dar mai important copiii războiului, deoarece despre aceștia vreau să vorbim.
Dacă stăm și privim imaginea de mai sus, ce putem observa? Am putea spune că vedem o fetiță cu o păpușă în brațe. Dar oare în spatele acestei fetițe ce se ascunde? Și nu mă refer la lucrurile fizice din spatele ei, ci mă refer la trăirile fetiței și ce se află în spatele zâmbetului său inocent. Ca să înțelegem mai bine poza am să vă spun contextul în care a fost ea făcută: această poză este făcută într-un subsol al unui spital din Donetsk, Ucraina, unde Anna, fetița din imagine, stă cu fratele, mama și bunica sa, după ce au rămas fără adăpost, din cauza bombardamentelor din războiului ce îi înconjoară. Așadar, imaginea reprezintă de fapt un adevăr crunt pe care copii din Ucraina îl trăiesc în zilele noastre, unde sărmanii copii nu înțeleg ce se întâmplă, de ce toată lumea e tristă, de ce au fugit de la casele lor, de ce tații lor au plecat. Acestea sunt doar o parte din nedumeririle lor, pe care noi doar le putem presupune, fără a ști cu certitudine câte alte sute de întrebări și supărări au bieții copii.
Prin poza aceasta cu Anna vreau să atrag atenția asupra drepturile copiilor, care în starea aceasta de război sunt încălcate cu desăvârșire. Mai întâi, să vedem care sunt drepturile fundamentale ale unui copil:
Dreptul la o familie;
Dreptul la hrană și apă;
Dreptul la siguranță;
Dreptul a protecție;
Dreptul la viață;
Dreptul la educație;
Dreptul la joacă;
Etc.
La o prima citire a lor putem spune că sunt niște drepturi absolut normale pe care fiecare copil ar trebui să le aibă. Dar dacă privim cu atenție drepturile copilului de mai sus, iar mai apoi privim imaginea cu Anna și ne gândim la contextul pozei, putem să facem o analiză și să vedem câte drepturi îi sunt încălcate în momentul actual. Din păcate toate, și nu doar Anna se află într-o astfel de situație, sunt milioane de copii afectați de război ale căror drepturi nu sunt luate în considerare. Datorită faptului că majoritatea copiilor stau ascunși cu părinții lor, dreptul la siguranță și protecție neexistând deloc. În ceea ce privește hrana și apa necesară vieții, acestea sunt utilități greu de accesat pe perioada războiului. Sute de copii au murit nevinovați în bombardamentele aflate în Ucraina, astfel dreptul la viață a fost absolut desconsiderat, iar despre dreptul la joacă și educație nici nu mai încape loc să mai vorbim.
Care este de fapt scopul acestui articol? Prin acesta vreau să atrag atenția asupra drepturile copilului în general pentru că poate mulți oameni nu știau de aceste drepturi fundamentale, iar mai apoi vreau să trag un semnal de alarmă față de copiii care sunt încă în Ucraina, care suferă, ale căror drepturi nu există de nici un fel. Imaginile pe care le vedem noi la televizor sunt cele cu copiii norocoși care au apucat să fugă din țară și care au șansa unui viitor mai bun. Însă, în Ucraina mai sunt mulți copii care au rămas prin diferite buncăre și ascunzători, cum e Anna. Aceștia sunt de fapt copii războiului, cei mai afectați de luptele ce se dau afară, copii fără drepturi, copii care au parte de cele mai mari suferințe, suferințe care se ascund, de cele mai multe ori, în spatele zâmbetului lor inocent.
Romanul “Charlie și fabrica de ciocolată”, scris de Roal Dahl, dezvăluie o poveste foarte interesantă, plină de magie. Publicat inițial în 1964, acesta a cunoscut succesul până în zilele nostre. Prin creativitate și multă imaginație , autorul a ajuns unul dintre cei mai de succes scriitori pentru copii.
Am ales acestă carte deoarece, mi-a plăcut mult valoarea morală a acesteia. Roald Dahl ilustrează prin ea mai multe tipuri de comportamente neadecvate ale copiilor, dar pe de altă parte ilustrează valori precum bunătatea, ascultarea și respectul .
Mi-a plăcut personajul Willy Wonka, inventatorul fabricii, care este foarte complex și misterios. Acesta oferă cinci bilete aurii, prin care le va da câștigătorilor, ocazia de a vizita fabrica sa și de a afla rețetele secrete ale dulciurilor sale. El caută un copil înțelept și bun căruia să îi poată oferi fabrica, fără a dezvălui acest secret până la finalul călătoriei.
Consider că această carte este potrivită pentru educația civică deoarece, ea prezintă mai multe tipuri de comportamente, dar și consecințele acestora. Pe parcursul călătoriei îi veți întâlni pe cei cinci copii, care vor vizita celebra fabrică. Fiecare dintre ei reprezintă un exemplu pozitiv sau negativ de comportament. Veți face cunoștință cu Augustus copilul neascultător, care mănâncă mereu. Veruca este fetița răsfățată, care crede că totul i se cuvine. Violet este fetița care mestecă mereu gumă și nu are bunele maniere. Mike este un băiat leneș, care petrece prea mult timp în fața televizorului. Printre aceste personaje îl veți întâlni pe Charlie, ultimul câștigător al biletelor de aur pentru vizitarea celei mai mari fabrici de ciocolată din lume.
M-a impresionat povestea băiețelului Charlie, care locuia cu cei 4 bunici și părinții săi într-o locuință sărăcăcioasă. În ciuda greutăților, acesta își păstrează sufletul curat, prin iubirea și ascultarea, pe care le oferea familiei. El iubea mult ciocolata, dar nu își permitea să o mănânce decât o dată pe an , de ziua lui.
Charlie le oferă copiilor un exemplu de bunătate și curaj. Pe tot parcursul călătoriei sale acesta dă dovadă de bune maniere. El respectă deciziile inventatorului și îi ascultă indicațiile, fapt ce îi va aduce și o recompensa cea mare: fabrica de ciocolată. Charlie rămâne la fel de bun și respectuos chiar dacă a devenit bogat. Acesta nu renunță la familia sa pentru fabrică, ba chiar este dispus să renunțe la aceasta și să își îngrijească familia în continuare. Consider că a avea principii este foarte important, iar copiii ar trebui să învețe acest lucru cât mai devreme. Asemenea lui Charlie, cititorii vor învăța să ofere bunătate mereu și nu doar pentru anumite beneficii.
Menirea acestei cărți de a dezvălui atât valori morale cât și exemplele negative de comportamente precum lăcomia și răutatea. Moralitatea și umorul , împletite cu misterul îi oferă acestei cărți originalitatea.
„Charlie și fabrica de ciocolată” este o carte potrivită pentru educația civică deoarece, oferă cititorilor mai multe lecții de viață. Cele mai importante fiind respectul, iubirea față de familie și bunătatea.
Vă invit să citiți această carte. Ea este potrivită pentru orice vârstă, oferind și lecții de viață pentru adulți, prin părinții celor cinci câștigători.
Bibliografie:
Dahl, R. (2005 ). Charlie și fabrica de ciocolată. București: Editura RAO
Ziua Internațională a Animalelor a fost proclamată oficial de Organizația Internațională pentru Protecția Animalelor în anul 1931, în memoria Sfântului Francisc de Assisi, Întemeietorul Ordinului Franciscan și protectorul animalelor. Această zi a început să fie sărbătorită pe tot mapamondul din anul 1945, în data de 4 octombrie. Însă acest articol nu este pentru a plictisi lumea cu informații multe ci pentru a prezenta o activitate la care m-am gândit că s-ar putea desfășura ori în data de 4 octombrie ori în alte zile la disciplina de Educație Civică.
Ce presupune această activitate? Eu una personal iubesc animalele și natura din tot sufletul. Iar prin termenul că le ,,iubesc’’ nu înseamnă numai că îmi alint câinii pe care îi am acasă și cam atât ci definește faptul că încerc prin diferite metode să ajut și să susțin protejarea naturii și a animalelor. Iar un copil acest lucru trebuie să învețe, cum să protejeze natura. Un copil trebuie să aibă sprijin pentru a avea curajul și creativitatea de a descoperi și de a iubi tot ceea ce îl înconjoară. Prin acest lucru va deveni un erou care va oferi ajutor. Astfel activitatea în sine pune în prim plan atât elevul cât și natura.
Cum anume se va întâmpla acest lucru? O modalitate frumoasă care să-i pună pe elevi direct în acțiune ar fi aceea ca ei să aducă fotografii cu ei în timp ce ajutau animalele sau protejau natura. Ce anume face doamna învățătoare, acel lucru îl facem și noi! Cam așa am observat gândirea elevilor. De aceea primul exemplu de activitate îl va face chiar doamna învățătoare. Eu m-am gândit la trei exemple de început ca să se înțeleagă ideea mai bine: un prim exemplu ar fi o fotografie în care îi ofer unui porumbel niște porumb ca să mănânce, în a doua fotografie adun mizeria aruncată de oameni pe câmp pentru ca iepurii sălbatici să trăiască într-un mediu curat iar în a treia fotografie pun câteva castroane cu apă pentru câinii abandonați pe străzi . Toate aceste fotografii le voi lipi pe o planșă cu titlul ,,Sunt un erou pentru animale și natură!’’ în clasă cu elevii pentru ca acea planșă să mă definească cu adevărat. Astfel fiecare elev va face același lucru pentru ca după aceea să povestească pe rând fotografiile realizate și cum anume s-au simțit când au realizat acele activități.
În concluzie, consider că elevii vor avea sentimente de mândrie și entuziasm când vor primi laude pentru fapta bună pe care au realizat-o iar pentru a simți acel sentiment din nou, își vor dori în continuare să descopere și să ajute natura și tot ceea ce-i înconjoară.
Având în vedere ceea ce se întâmplă în ziua de azi, conflictul militar dintre Rusia și Ucraina, mă uitam pe rețelele de socializare și citeam diferite articole cum oamenii își abandonează casele, locuințele, lăsând în urmă totul. Am văzut și foarte multe femei cu copii mici și multe dintre ele ne fiind pregătite pentru a-și părăsi locuințele, reușind doar să își împacheteze câteva lucruri esențiale.
Probabil acești oameni nu au luat cu ei tot ce le trebuie și alte lucuri de care ar putea să aibă nevoie mai târziu și au lăsat în urma lor multe, chiar și bunuri, obiecte de valoare dar, cu siguranță nu au uitat de animalele lor de companie pe care i-au luat cu ei, mulți neștiind încotro să o ia, unde să meargă sau unde să o ajungă. Indiferent de situație, chiar și în pragul disperării, în cele mai grele momente din viața lor ei nu au uitat să iubească și au arătat că le pasă.
Acum câteva zile am trecut vama către Ungaria și am văzut refugiații cum își plimbau câinii prin parcare și le dădeau apă. Unele persoane aveau mai multe animale cu ei în mașină chiar și doi câini. Chiar m-a emoționat acel moment, eu sunt o mare iubitoare de animale, am patru pisici și dacă aș fi fost în locul acelor oameni cu siguranță aș fi procedat la fel și nu mi-aș fi abandonat animalele.
Și astfel mi-a venit o idee si mi-am dat seama despre ce trebuie să scriu la această activitate. Copii trebuie să își dezvolte empatia, grija față de animalele și de ființele vii care ne înconjoară.
Am gândit acest proiect de lecție pentru elevii de clasa a III-a. Scopul acestei activități este ca elevii să conștientizeze că animalele sunt și ele ființe vii și trebuie să avem grijă de ele. Să cultivăm atitudini pozitive față de animale și de plante.
Trebuie să ocrotim animalele, să manifestam comportamente pozitive, iubire și grijă față de ele.
Am ales să vorbesc despre filmul „Minus 25 grade”, este vorba despre temuta iarnă din Antarctica care se apropie. Un film bazat pe fapte reale. O echipă de exploratori și oameni de știință pornesc într-o misiune de cercetare. Ghidul de supraviețuire Jerry Shepard, cel mai bun prieten al său, cartograful Cooper și geologul Davis reușesc să scape la mustață de un accident fatal mulțumită echipei lor de opt câini husky, de sanie excepționali. Obligați să părăsească zona, oamenii trebuie să-i lase pe câinii îndrăgiți în urmă, în vântul înghețat, cu promisiunea că se vor întoarce după ei. Dar se apropie cea mai mare furtună, furtuna secolului, și toate mijloacele de transport sunt suspendate, astfel câinii rămân izolați. Acum curajoșii și inteligenții câini – printre care nobila conducătoare a haitei, Maya, rebelul Shorty și tânărul lider în devenire Max – luptă pentru a supraviețui celei mai necruțătoare ierni de pe planetă. Cu inima strănsă, Jerry poenește o misiune de salvare ce pare imposibilă, ajutat de frumoasa pilot cu drag de aventura, pe nume Katie. Uniți de prietenie și legături de familie, oamenii și câinii fac o călătorie remarcabilă de rezistența și credința pentru a se regăsi unii pe alții, în acest tinut spectaculos și periculos.
O poveste încântătoare de acțiune și aventură, despre prietenie și loialitate și despre tenacitatea și speranța care dau naștere uneia dintre cele mai frumoase povești de supraviețuire din toate timpurile. Filmul oferă adrenalină la maxim, situații limită și momente în care cei mai sensibili pot plânge cu adevărat.
Este un film de aventură și acțiune destinat atât copiilor cât și adulților. Vi-l recomand din tot sufletul să vă uitați la el.
Cred că este bun și pentru ora de educație civică, la nivelul primar unde l-am putea urmări cu copiii iar apoi să tragem concluzile din el. Ne învață să fim loiali și să ne ținem de promisiuni atunci când le facem. În film putem observa o prietenie sinceră și adevărată care s-a bazat pe încredere și sinceritate.
O relație de prietenie este legată de sentimente pure de iubire necondiționată, sentimente puternice și legături speciale între două sau mai multe persoane. Relația afectivă de prietenie este greu de explicat în cuvinte.
„Prietenia îndoiește bucuriile și înjumătățește necazurile” – Francis Bacon
Pe vremea când eram în liceu îmi aduc perfect aminte și acum, cum un profesor ne-a uimit cu acest film pe care acum vi-l recomand cu încredere și dumneavoastră! Filmul se numește ,,Taare zameen par”, acesta fiind un film indian, iar numele filmului tradus în română este: ,,Steluțe pe pământ”. Filmul a fost publicat în anul 2007 în luna decembrie, avându-l ca scriitor pe Amole Gupte și producător pe Aamir Khan, iar în rolurile principale ale filmului au jucat: Darshell Safary (Ishaan Awasthi), Aamir Khan (Ram Shankar), Sachet Engineer (Yohan Awasthi), Tisca Chopra (Maya Awasthi) și Vipin Sharma (Nandkishore Awasthi). Filmul se adresează în special părinților, educatorilor, pedagogilor și copiilor având o morală importantă din care cu toții avem de învățat. Genul filmului este muzical, dramă și educativ.
Vă provoc pe toți să vizionați acest film care se găsește subtitrat și pe youtube, fiind plin de emoție, de suspans și vă pot garanta că nu veți regreta. Din punctul meu de vedere filmul ,,Steluțe pe pământ” este potrivit pentru educația civică având la bază solidaritatea, acceptarea, relațiile dintre părinte-copil și elev-profesor. În film este vorba despre o familie cu doi copii, copilul cel mare fiind printre primii din clasă la învățătură, iar cel mic (Ishaan) un copil de 9 ani care suferă de dislexie. Ishaan ajunge să repete clasa a III-a fiindcă nimeni nu-l înțelegea și toată lumea considera că are probleme de comportament. Imaginea tatălui său se reflectă în multe dintre familiile din ziua de azi care nu acceptă să creadă faptul că au un copil cu dizabilități, considerând că este perfect normal, dar și prin faptul că mulți părinți își îndrumă copiii spre lucruri care le aduc satisfacție lor și mai puțin copiilor. Ishaan se lovește la școală de comportamentul și modul de predare inadecvat al profesorilor, aceștia recurgând la vorbe jignitoare și lăsându-l repetent, fapt ce i-a determinat pe părinții săi să-l trimită la școala de corecție, unde îl întâlnește pe Ram Shankar (profesor de desen) care reprezintă profesorul modern de azi, descoperindu-i adevărata valoare a copilului și reușind să își dea seama într-un final că acesta suferă de dislexie. Profesorul împreună cu Ishaan ne demonstrează o adevărată relație de prietenie și solidaritate din care noi profesorii, părinții, elevii și viitoare cadre didactice avem multe lucruri de învățat, cum ar fi: să avem răbdare, să iubim, să respectăm și în ultimul rând să valorificăm ceea ce avem lângă noi.
Nu ratați să vizionați acest film și să aflați povestea uimitoare a lui Ishaan, care pe mine m-a emoționant și surprins până la lacrimi și vreau să cred că încă mai sunt astfel de persoane printre noi cu o dorință imensă de a ajuta și sprijini pe cei neputincioși!
Natura plină de culoare, te face să te simți ca într-un basm. O vreme frumoasă ne îndeamnă la călătorii sau excursii în natură, posibile de realizat în școala altfel cu elevii. Natura îi poate ajuta pe copii să devină mai calmi, le poate stimula curiozitatea, le poate dezvoltă imaginația și capacitatea de a se concentra, și le poate oferă medii în care ei pot explora și pot descoperi lumea pe cont propriu.
Rezervația peisagistică Tusa- Barcău este o arie protejată de interes național, amplasată în partea de sud-est a județului Sălaj, la granița cu județele Cluj și Bihor, la poalele Munților Plopiș. Râul Barcău țâșnește la suprafață din piatră seacă, fix în mijlocul Țării Silvaniei, un loc unde odata ajuns rămâi fermecat de minunatul peisaj care-ți fură ochii și te face curios să cercetezi fiecare loc în parte.
Pe raza localității Tusa, aproape de granița cu județele Cluj și Bihor într-un peisaj rupt parcă din basme, se află Rezervația naturală Tusa-Izvoarele Barcăului. Pot spune că acolo este raiul pe pamant, deoarece este aer curat, liniște, frumuseți cât poți vedea cu ochii. Acolo se află un izvor carstic, cunoscut sub numele Izbucul Mare, care alimentează pârâul Toplița care apoi, împreună cu Valea Răchițelor formează râul Barcău.
O lume arhaică, ruptă parcă de realitatea agitată a momentului, cu peisaje uimitoare, cu oameni simpli, dar excepţionali. Este lumea în care se află Rezervaţia Peisagistică Tusa-Barcău, una dintre cele mai frumoase zone din judeţul Sălaj. Nu doar peisajele dau pitorescul zonei. Şi oamenii locului au un farmec aparte, emanat, probabil, şi de izolarea în care este cufundată zona şi de nevoia de a confrunta, prin forţele proprii, provocările vremii.
La prima vedere Izbucul Mare nu impresionează decât cu apa limpede ca cristalul și rece ca gheața. Însă, la nici 100 de metri mai jos, un braț al pârâiașului dă de o cădere de 10 metri și formează una dintre cele mai spectaculoase cascade din Sălaj și poate chiar din Transilvania. Nimic nu poate fi mai frumos decât zgomotul apei, verdele crud al mușchilor care acoperă piatra și albastrul senin al cerului.
Izbucul Mare după cum este cunoscut, este situat într-un loc ce pare ascuns de ochii străinilor, iar odată ce ajungi la fața locului rămâi uimit. Râul Barcău odată ce iese la suprafață parcurge o scurtă distanță unde formează o spectaculoasă cascadă.
Această zonă este considerată a fi una dintre cele mai frumoase zone, fiindcă minunatul peisaj are un farmec aparte indiferent de anotimp .
Excursiile pot deveni atractive la orice vârstă, chiar dacă ești copil sau adult, pentru că se desfăşoară într-un cadru nou, stârnesc interes și produc bucurie. Pentru copii o excursie contribuie la dezvoltarea spiritului de observaţie, îmbunătăţirea memoriei vizuale şi auditive, formează gândirea operatorie a copilului, cu calităţile ei de echilibrare, organizare şi obiectivare.
Rezervația Tusa-Barcău este o rezervație naturală mixtă de tip peisagistic și forestier, de interes național, aflată în aria administrativă a satului Tusa, în Munții Plopiș.
Izvoarele Barcăului este o zonă de belvedere, care oferă o panoramă a văilor întinse din împrejurimi. În acest cadru natural, în orice anotimp al anului, privirea vă este captivată de un peisaj impresionant prin culoare și splendoare.
În comuna Sâg, din care face parte și satul Tusa, în drum spre Rezervația Peisagistică, se mai află și doua bisericuțe din lemn: Biserica de lemn din Tusa și Biserica de lemn din Sârbi, care merită vizitate și acestea.
Biserica din lemn din Tusa este considerată a fi o biserică călătoare, deoarece aceasta a fost cumpărată din satul Șeredeiu și a fost adusă pe bucăți și reinstalată pe un vârf de deal din satul Tusa, unde o bună perioadă localnicii mergeau la rugăciune. În prezent nu se mai țin slujbe, aceasta a rămas ca o imagine a satului tradițional unde localnicii păstrează cu sfințenie acel loc.
Biserica din lemn din satul Sârbi a fost ridicată în anul 1760, acest an este inscripționat la intrarea în biserică, pentru a putea fi știut și de cei mai tineri, anul construirii acelei biserici. Imaginea bisericii cu pereții din lemn și gemulețele mici îți oferă parcă sentimentul că timpul s-a oprit. Turiștii în general vin să admire tradiționalul, mulți nu au mai văzut așa ceva, modul în care este sculptat lemnul până să capete forma dorită. Bătrânii satului povestesc că la construirea ei s-a folosit doar un singur lemn de gorun. Lemnul a fost tăiat şi adus dintr-o pădure numită Goronet.
Valea Barcăului străbate locuri deosebite, iar dacă se merge pe cursul apei de la Tusa spre Preoteasa vom da față cu un loc minunat unde putem vizita moara de la Preoteasa, este un loc unde tehnologia încă nu a avut acces să șteargă amprentele timpului. În vremurile trecute parcă roata morii îi aduna pe oamenii, care veneau la măcinat.
Datorită pădurilor și a vegetației din jur parcă intri într-o lume de basm unde ți-ai dori să călătorești mai departe pentru a descoperi noi lucruri.
Rezervația naturală de la Tusa este foarte cercetată de către turiști în toată perioada anului, turiștii vin și stau câte o zi în mijlocul naturii, fac drumeții prin pădure sau pur și simplu stau și se relaxează. Iarna cei care îndrăgesc zăpada vin să admire spectaculosul peisaj, pădurile încărcate cu zăpadă îți oferă senzația că ești pe un tărâm de vis.
Dacă iubiți natura și vremea este favorabilă, un picnic sau o drumeție în împrejurimi va fi o adevărată încântare pentru dumneavoastră! O vizită pe Valea Barcăului și dorința de a descoperi comorile ascunse ale județului Sălaj, poate să nască dorința de a reveni cât mai curând pe aceste meleajuri mirifice.
Vă așteptăm în Sălaj să descoperiți frumusețe, tradiție și poveste!
