Autor: redacția

Andreea Laza

Filmul ,,Băiatul cu pijama vărgată” ( ,,The Boy in the Striped Pyjamas”) este un film britanic din  anul 2008 scris și regizat în totalitate de Mark Herman. Este bazat pe un roman cu același nume scris în anul 2006 de către John Boyne.

Reprezintă o reală capodoperă cinematografică, o dramă din perioada Holocaustului, care înfățișează un eveniment cu o încărcătură emoțională foarte puternică pentru istoria lumii. Acest film este bazat pe povestea cutremurătoare a unui băiat naiv în vârstă de 9 ani pe nume Bruno care își dorește să înțeleagă lumea din jurul lui și să își facă prieteni. Coincidența face că acesta  îl întâlnește într-o zi pe Shmuel, un băiat născut în aceeași zi cu el dar care este nevoit să trăiască în condiții pe care Bruno cu greu le poate înțelege. Aceștia se întâlnesc zi de zi lângă gardul imens din sârmă ghimpată al lagărului unde își petrece viața Shmuel , un băiat slab și sărac dar cu o poveste impresionantă. Din acel moment acțiunea filmului este și mai captivantă și te ține cu sufletul la gură deoarece evenimentele reprezentate în pelicula filmului ne arată o altă perspectivă asupra trecutului nostru pe care cred că fiecare dintre noi ar trebui să îl cunoaștem.

Opinia mea este că în acest film sunt înglobate multe caracteristici ale educației civice pe care fiecare dintre noi ar trebui să le avem și să le cunoaștem. Prietenia, devotamentul, curajul, respectul, mila și compasiunea față de cel de lângă noi și de semenii noștri, deoarece prin acest film ne este prezentată schimbarea și maturizarea prematură a unui copil de 9 ani într-un timp foarte scurt din cauza evenimentelor tragice din perioada Holocaustului. Consider că acest film este potrivit pentru vizionarea lui la ora de educație civică deoarece din el putem desprinde învățături morale foarte importante și folositoare pentru fiecare dintre noi și sunt sigură că acțiunea filmului le va stârni interesul copiilor și atenția copiilor când vor vedea evenimentele prezentate .

P.S.: Finalul filmului este surprinzător de trist și neașteptat și sper din suflet cu ajutorul descrierii mele să vă fi stârnit interesul și dorința de a viziona acest film, însă trebuie să fiți pregătiți pentru tristețea lui care pe mine m-a făcut încă din primele clipe să plâng însă din care am tras multe concluzii moralizatoare.

 Vă las aici trailerul filmului:

Carmen Gaje

Anna Elizabeth Dewdney a fost o autoare și ilustratoare americană de cărți pentru copii. Prima carte pe care a scris-o și a ilustrat-o a fost  Llama Llama Red Pijama. Ea a scris numeroase alte cărți din seria Llama Llama, care au avut un succes remarcabil. Munca ei a fost adaptată în piese de teatru, spectacole de dans, musicaluri și un serial de televiziune animat pentru Netflix. Multe state și organizații non-profit folosesc cărțile ei pentru campanii și programe de alfabetizare, inclusiv Biblioteca Congresului.

Această carte pentru copii a reușit să mă suprindră într-un mod plăcut deoarece povestea cărții lasă un mesaj important atât pentru cei de vârste mici cât și pentru noi, oamenii mari. Așa cum reiese și din titlul cărții, morala poveștii este că noi trebuie să împărțim lucrurile cu oamenii și prietenii din jurul nostru. Lucrurile nu trebuie să le ținem doar pentru noi și să devenim egoiști. Un alt aspect care m-a impresionat la această carte este coloristica și multitudinea de imagini ilustrative care se află într-o perfectă armonie cu subiectul prezentat.

În incipitul cărții este prezentat micuțul Lama care se află în camera sa și se joacă cu jucăriile sale multe precum camioane, trenulețe și avioane. Este întrerupt de la joacă atunci când vine în vizită noua sa vecina împreună cu copiii săi. Mamele servesc un ceai împreună pe când copiii merg la joacă. Lui Lama i se atrage atenția de către mama sa să nu uite să împartă jucăriile cu Nelly Gnu. Lama stă retras pe fotoliu la început și se uita la vecina sa cum se joacă cu jucăriile lui, dar mai apoi intervine și el în joc cu Pufi Lama, o jucărie preferată de pluș. Până acum parcă nu este atât de rea ideea de a împărți jucăriile cu un alt copil.

Într-un moment de neatenție, Lama pleacă din camera în bucătărie unde se aflau mamele lor. Pe când se întoarce, are loc un moment mai puțin plăcut deoarece o găsește pe noua fată jucându-se cu Pufi Lama. Acum reiese bine în evidență faptul că “ Lama NU VREA să împartă. Pufi Lama rupt în două.. și de vină-i fata nouă. “ Supărat, o roagă pe mama sa să repare brațul jucăriei. Cei doi copii își cer iertare unul de la celălalt iar Pufi Lama este pus separat până la momentul în care Lama va fi pregătit să îl împartă. Copiii încearcă să se joace cu orice altceva însă nu doresc acest lucru. Gândul lor era la Pufi Lama. Iar atunci  “ Lama crede că e vremea să împartă . “ Cei doi au reușit să se joace minunat împreună și să lege o frumoasă prietenie.

După părerea mea, cartea nutrește sentimente pe care unii dintre noi poate le-am uitat datorită vremurilor dificile și uneori chiar răutăcioase pe care le trăim. Din acest motiv orele de educație civică au un rol important în dezvoltarea armonioasă a copiilor, ne învață să ținem cont de părerile și sentimentele celor din jur. Așa cum s-a petrecut și în carte, după un eveniment mai puțin plăcut putem realiza că lucrurile noastre le putem împărți cu alții aducându-le bucurie și fericire prin acest gest. Să fim empatici și darnici este extrem de important pentru o bună relație cu oamenii.

Carina Bodnar

„Mama nu mai are față, i s-a tocit,

liniile care la bătrâni se adâncesc din ce în ce la ea aproape că au dispărut.

Mama e o voce umedă care o întreabă Ce mai faci iubita?

Ce note ai mai luat la școală? Ce cadou să-ți iau de ziua ta? Te înțelegi bine cu Buna?

Fața ei ovală întinerește, începe să arate netedă ca în fotografii.”

În prezent, oamenii nu mai au timp nici pentru a-și asculta gândurile și sentimentele și pornesc în goana după bani. Cred că ar fi de recomandat ca persoanele care au de gând să plece la muncă în străinătate cu gândul de a-și lăsa familia acasă, să citească această carte.

Randița și Mălina sunt două fetițe abandonate de către mamă, care pleacă în străinătate cu gândul de a câștiga niște bani în plus pentru a le oferi fetelor sale mai mult din ce își doresc. Mălina rămâne în grija tatălui, iar Randița care la prima citire descoperi că este o fetiță inocentă și sensibilă, rămâne în grija bunicilor.

Aflată la început de școală și puternic atașată de mama sa, Randița suferă în urma despărțirii de mama  sa. Aceste câteva luni de plecare se tot lungesc, iar efectele secundare ale plecării devin imprevizibile. Intrând tot mai mult în amănuntele romanului descoperim o atmosferă în care fetița suferă și este mereu tristă din cauza greutăților prin care trece în lipsa mamei sale.

Consider că tema abordată de autor este interesantă și ține în suspans cititorul, dar nu a reușit să se axeze prea mult pe această temă a operei, mai exact s-a pierdut în detalii, care oricât de mici ar fi ele sunt foarte importante.

Această carte care are multe de spus despre oameni și felul acestora de a gândi lucrurile. Când sunt puși în fața faptului de a decide ceva important, aceștia nu se gândesc la consecințe, doar la bani. În ziua de azi se întâmplă la fel, iar această temă consider că este una destul de important de discutat cu elevii, chiar și la Educație civică, deoarece subiectul principal este „omul”.

La finalul romanului autorul ne lasă întrebarea „A meritat?” , asupra căreia fiecare dintre cei care citesc această carte ar trebui să stea să cugete puțin. Răspunsul este negativ: Nu a meritat deloc. Nu doar din perspectiva cărții, ci și din realitatea existentă în multe familii, chiar și din orașul nostru, care aleg această cale crezând că le va aduce un trai mai bun, dar rezultatul acestei experiențe este unul trist.

Întrebarea mea pentru fiecare cititor ar fi: “Ce este mai important?” Familia și fericirea acestora sau banii? Dacă alegem banii câștigați în străinătate pentru creșterea calității vieții, așa cum a făcut Letiția, mama Randiței, atunci riscăm alterarea legăturii familiale, respectiv pierderea controlului asupra copiilor lăsați în seama rudelor.

 Morala romanului :

“ Dacă prețul pentru o viață mai bună este de a rămâne fără familie, atunci prefer să rămân sărac!”.

Bibliografie:

• Lungu, D. (2018). Fetița care se juca de-a Dumnezeu, Editura Polirom București

Ligia Gabor

AUTORI: BRITTA SABBAG

                MAITE KELLY

                JOELLE TOURLONIAS

TRADUCERE DIN LIMBA GERMANĂ: MARA

                                                                        WAGNER         

EDITURA: CORINT JUNIOR

VÂRSTA RECOMANDATĂ: 4-8 ANI

AN APARIȚIE: 2021

NR. PAGINI: 32

Bestseller-ul ,,Bondărel și curajul” a apărut în anul 2021, făcând parte dintr-o serie de 9 povești ilustrate. Cartea îl are ca personaj principal pe micuțul Bondărel, iar protagoniștii acestei povești sunt insectele: Bondărel, Fina Puricel, albinuța Bâz, viespea Viorela, mariapodul Mărioara, gărgărițele Mario, Max și Marta, ploșnița Paul, gândăcuța Rada, musca Manuela, licuriciul Laura, Omiduță.

În această carte este vorba despre insectele care se pregătesc pentru  spectacolul la marea sărbătoare de pe câmpie, fiecare insectă pregătindu-și un moment deosebit pe care să-l prezinte pe scenă. Bondărel, personajul principal, dă dovadă de foarte multă multă bunătate față de prietenii săi, replicile acestuia având menirea de a-i încuraja și a-i ajuta.

Copiii vor putea înțelege faptul că fiecare om este unic și are un rol pe acest pământ, la fel cum fiecare insectă prezentată în poveste își are rolul ei, spectacolul acestora evidențiind valoarea fiecăreia.

Consider că, mai mult ca oricând, copiii au nevoie de îndrumare și de exemple din care să poată să extragă ei înșiși învățături care să-i ajute să-și formeze un caracter plăcut și să-și dezvolte anumite abilități necesare în viață. Printre cele mai importante abilități pe are le poate dobândi și dezvolta un copil sunt abilitățile sociale, fără de care nu ar putea să se integreze în mediul în care trăiește. Există anumite abilități și deprinderi care se dezvoltă în mod natural în comportamentul și gândirea copilului, dar unele abilități necesită ajutor din partea cadrelor didactice și a părinților.

Cartea ne ilustrează ce înseamnă prietenia și cât de importantă este aceasta în viața noastră. Bunătatea, prietenia, solidaritatea, empatia sunt doar câteva din valorile pe care le putem regăsi de-a lungul acestei povești.

Bunătatea se află în fiecare din noi, însă depinde de fiecare în ce măsură o arată și o oferă celor din jur. Copiii trebuie învățați și antrenați în a înțelege pe deplin ce înseamnă bunătatea și prietenia. Prietenia este una dintre valorile fără de care nu putem trăi, iar aceasta constă în a pune nevoile celuilalt mai presus de nevoile tale. Bondărel ne arată ce înseamnă să fii un prieten adevărat, riscându-și viața pentru a-și salva prietenul prins de o pală de vânt, totodată dând dovadă de foarte mult curaj. Povestea aceasta ar putea fi utilizată la nivel preșcolar, în cadrul activităților pe domenii experiențiale, și anume la Domeniul Om și Societate (Educație pentru Societate), grupa mare, la tema anuală ,,Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?”, tema activității: ,,Toți avem emoții”. Copiii vor audia povestea ,,Bondărel și curajul” și vor privi imaginile reprezentative acesteia. Vor primi măști și vor veni pe rând să interpreteze rolul insectei pe care o are ilustrată pe mască, aceștia vor trebui să intre în pielea personajelor și să exprime ceea ce simt cu privire la rolul jucat.

Carmen Betea

Dintotdeauna o învățătură, o pildă, o lecție de viață, dintotdeauna toate acestea cel mai bine au fost transmise, din generație în generație, peste timpuri și dincolo de timp, prin povești, legende și simboluri și, mai nou, prin filme. Oamenii iubesc poveștile pentru că ei înșiși sunt povești, iubesc filmele pentru că întreagă viața lor este un film pe care îl trăiesc cu intensitatea clipei, că vor, că nu vor! Chiar dacă se abandonează vieții, și la un moment dat renunță, filmul se derulează în continuare, iar la un moment dat ei revin, își revin, și trăiesc mai departe, pentru a cădea din nou, până ceva, cineva, le aduce aminte că trebuie să trăiască în continuare, pentru că până la final încă mai e! Și iată cum , din fundal se desprinde și simbolul, blitzul, imaginea, cuvântul, desenul, care le readuce aminte din când în când că marele joc va continua și după ce ei nu vor mai fi, învățându-i și pe alții cum e să trăieși pe Pământ, cum e să înțelegi de ce trăiești, cum e să îți aduci aminte ceea ce ai înțeles, cum poți să transmiți mai departe această învățătură, ca să poți să-ți găsești și tu locul, cel ce nu mai ești, printre cei care sunt, ca prezență continuă într-o Lume ce se schimbă clipă de clipă, dar rămâne neschimbată peste veacuri… Doar povestea și legenda pot să  facă această conexiune, și din când în când, pentru inițiați, un simbol ,,aruncat” undeva pe-un perete, ca să ne aducă aminte tot de o poveste spusă cândva, pentru a rămâne peste veacuri. De aceea iubim poveștile, legendele, filmele! Pentru că sunt despre noi…

Ragnarok, amurgul zeilor, este un film serial cu adolescenți și pentru adolescenți, este un film norvegian, practic este o fantezie care încearcă să reinventeze mitologia nordică, adaptând-o la contemporaneitate. Cum spuneam, jocul se joacă dincolo de timp, pliindu-se pe fiecare generație, consumând fiecare secundă, cum a făcut-o dintotdeauna…

Producția cuprinde doisprezece episoade, grupate în două serii, primul episod apărând în 31 ianuarie 2020. Deci este un film serial realtiv tânăr, care, după modul în care s-a încheiat ultimul episod, transmite clar mesajul că încă abia a început… Filmul aparține canalului de filme Netflix. Filmul este rodul viziunii lui Adam Price, regizor fiind  Mogens Hagedorn.

Dincolo de mitologie, acțiunea se desfășoară într-un mic orășel norvegian, Edda, iar tema este de mare actualitate, poluarea și încălzirea globală. Protagoniștii sunt cei doi frați, Magne și Laurits Seier, doi adolescenți care se reîntorc în orașul natal, împreună cu mama lor. O familie greu încercată, de condiție modestă, copii crescuți fără tată, acesta murind când cei doi încă erau mici. Pe lângă toate acestea, Magne era dislexic și cu probleme de adaptare la mediul social.

Peste această poveste este pliată mitologia, fantasticul, confruntarea dintre bine și rău, războiul primordial, de acești doi adolescenți, într-un crescendo al acțiunilor, depinzând într-un final soarta finală a zeilor. Pentru că descoperim pe parcurs cum Magne se metamorfozează în Thor, cum Laurits devine Loki, cum se adună de-o parte și de alta taberele, cum patronii locali, cei responsabili de poluare, sunt de fapt personaje malefice din vechime, care au supraviețuit timpului, și sunt poziționați în funcții de conducere, oamenii depinzând în totalitate de ei. Familia Jutul domina asupra zonei și nimeni și nimic nu puteau să li se opună, pentru că depindeau în totalitate de salariul pe care îl primeau de la aceștia! Iar familia celor doi băieți nu făcea excepție, mama lor lucrând la una dintre fabricile familiei Jutul. Astfel Giganții, Jutuni, entitățile malefice din vechime, puteau să distrugă Lumea pe care o controlau. Cum? De data  aceasta, exterminarea prin poluare.

Tot filmul se desfășoară pe marginea acestei teme. Atitudini, demonstrații, ostracizări, consecințe, sacrificii, renunțări, căderi, bucurii, toate acestea conturează o acțiune ce te ține în suspans de la un capăt la celălalt, obligându-te la raționalizarea unei realități care de altfel poate ar trece pe lângă noi! De ce? Pentru că datorită poluării, actulul sistem social ne obligă pe toți să ne câștigăm existența! Întrebarea este , pănă unde? Având în vedere că Terra suferă de pe urma egoismului nostru! Dar și noi vrem să trăim, nu? Cam acestea sunt frământările sufletești care animează întreg filmul! Loki, personajul negativ, face un joc de rol de excepție, prin dualitatea jocului, binele și răul într-un singur personaj. Acum câștigă binele, pentru ca imediat să triumfe răul, într-un dans derutant care nu te lasă să vezi cum va fi la final, pentru că cel de-al doisprezecelea episod, ultimul din această serie, a transmis clar că răul încă n-a fost învins, Loki întorcând magistral situația în favoarea Giganților, anulând printr-un gest avantajul binelui câștigat prin jerfe de vieți omenești: eliberarea în râu a șarpelui primordial, care va avea un rol determinant în bătălia finală a zeilor, atunci când se va hotărâ soarta Lumii…

Merită văzut! Provoacă la introspecții, provoacă rațiunea să privească dincolo de concret, provoacă mintea să se teleporteze într-un viitor, din care să se întoarcă apoi măcar cu o întrebare la care prezentul este obligat să dea un răspuns: Până când…?

Să nu fie prea târziu…! Războiul nevăzut nu este legendă, el este de actualitate, în carne și sânge, cu fiecare copac tăiat, cu fiecare deșeu radioactiv deversat în pânza freatică… Legendele, dincolo de eroi, dincolo de poveste, tocmai despre asta vorbesc, despre distrugerea Lumii… Să nu lăsăm să se întâmple! Nu suntem decât niște călători în trecere, să ne străduim să lăsăm urme frumoase în urma noastră… Poate vor călca și alții pe ele, ducând povestea mai departe…