Alexandra Popa
Cu bucurie, respect şi plină de entuziasm doresc să scriu cȃteva rȃnduri despre un loc ȋn care de curȃnd, am simţit că m-am reȋntors ȋn urmă cu cȃteva sute de ani. E vorba de minunata Cetate Medievală a Severinului, prima cetate de piatră apărută pe spaţiul romȃnesc.
Aceasta a avut o mare importanţă ȋn Evul Mediu, fiind construită ȋntre anii 1233-1250, principalul scop fiind cel militar. Fortăreaţa se află la doar 500 m de locul vestitului pod construit peste Dunăre de Apollodor din Damasc (construit ȋntre anii 103-105), dar unde astăzi mai pot fi observate doar 2 dintre picioarele podului, unul pe malul romȃnesc, unul pe cel sȃrbesc.
Acum, cetatea este restaurată integral iar vizitatorii pot, pe parcursul vizitei, să se transpună ȋn trecut, să simtă pe alocuri cum se trăia, cum se muncea, ce ȋnsemnau pedepsele dar şi credinţa, ce rol avea familia şi cȃt de importantă era onestitatea.
Pentru această cetate impunătoare s-au purtat foarte multe lupte, fiind plină de poveste. A fost stăpȃnită pe rȃnd, de regele Ungariei (Ladislau) şi voievozii Munteniei, ȋntr-o succesiune continuă, ȋnsă toţi luptau ȋmpotriva otomanilor, ȋn urma tratatului dintre Mircea cel Bătrȃn şi Sigismund de Luxemburg. Acest tratat este foarte frumos transpus ȋn scenă de actorii teatrului, cu diferite ocazii de sărbătoare locală.
Ȋntreaga fortăreaţă a fost ȋmprejmuită de un şanţ adȃnc cu apă, menit să ȋmpiedice inamicul, sau măcar să-i ȋntȃrzie intrarea in cetate.
Pentru a pătrunde ȋn cetate e necesar să treci peste un pod, ce ȋncalecă şanţul. Intrarea se face prin poarta principală de unde se poate observa minunatul Turn al lui Sever, ȋnalt de aproximativ 11 m.
Lȃngă acest turn am putut vedea o spȃnzurătoare, dovadă că ȋn vremurile acelea dificile pedeapsa capitală era impusă trădătorilor.
Nu numai spȃnzurătoarea ne-a dovedit acest lucru. Ȋn plimbarea noastră printre zidurile acestei bătrȃne cetăţi, am putut vedea şi ghilotina, precum şi diverse obiecte de tortură.
Ȋn zona centrală a fortificaţiei găsim ruinele Bisericii romano-catolice, Sf. Severin de Noricum fiind patronul spiritual al acesteia. Ceea ce am putut citi pe panourile afişate e că atunci cȃnd stăpȃnirea cetăţii se schimba, Biserica ȋsi modifica ȋnchinarea confesională, fiind ȋn conformitate cu noua stăpȃnire.
Ȋn Interiorul cetăţii am mai putut vedea diverse obiecte descoperite de-a lungul timpului, ȋn timpul restaurării zidurilor cetăţii, precum: resturi de săgeţi de arc, fragmente de tun, arbalete, cămăşi de zale, monede, obiecte ceramice, etc. Majoritatea sunt prezentate ȋn interiorul unei ȋncăperi menite să păstreze ȋn stare de conservare aceste obiecte., ȋn consecinţă n-am putut fotografia exponatele.
AlexandruVlahuţă
,, E plin locul acesta de amintiri stravechi. Pe-aici au curs, acum optsprezece veacuri, legiunile romane, menite-a rasadi un popor nou în câmpiile pustiite ale Daciei. Aici si-a întemeiat mai târziu Septimiu Sever straja rasariteana a împaratiei lui, “Castrele Severiane”, din cari se mai vad si astazi urme (Turnul lui Sever). . Aici a fost odata capitala Olteniei, scaunul vestitilor bani ai Severinului.
Ce urme de uriasi au lasat legionarii lui Traian pe unde-au trecut! Pasii lor se cunosc prin desfundaturile muntilor. Toate li s-au supus. Stâncile s-au dat la o parte si le-au facut loc, apele s-au plecat speriate de umbra si zgomotul celor dintai poduri ce le-au încalecat. Dunarea, însasi mareata si naprasnica Dunare, s-a îmblânzit si s-a dat învinsa în mâinile lor. Se vad si astazi capataile podului care-a facut nepieritor numele lui Apolodor din Damasc, iesind din valuri, ca doua brate de gigant întinse spre cer.’’