„Pisoiul care se temea de orice” de Eric Emmanuel Schmitt (recenzie)

Oana Floruța

Educația civică vizează societatea, iar societatea este formată din oameni. Oamenii sunt diferiți și chiar ne fură un zâmbet vorba ,,din fericire suntem toți diferiți”, dar pe de altă parte, ne și dăm seama de sensul negativ care stă în spatele acestei zicale. Desigur că este bine că suntem toți diferiți, însă ce bine ar fi să avem toți în comun trăsătura de a fi umani. Din păcate, în această minunată lume nouă este tot mai rar întâlnită această trăsătură la oameni.
Povestea pe care o aduc eu acum în lumina reflectoarelor se numește ,,Pisoiul care se temea de orice”și tratează un subiect foarte interesant care poate fi abordat la ora de educație civică. Povestea menționată anterior ne vorbește despre identificarea unor trăsături morale definitorii ale persoanei. Așa cum sugerează și titlul, personajele sunt animale, câteva pisici, o bufniță și un vultur. Acestea sunt personificate, copiilor fiindu-le foarte ușor să se identifice cu personajele poveștii. Povestea vizează desigur un pisoi foarte fricos, Fortunio, care este pus în umbră de fratele lui curajos, Charly. La îndemnul lui Maminouche, Fortunio caută ajutor la bufnița filozofală Minerva care regizează un întreg scenariu prin care Fortunio își descoperă propriile puteri și își învinge fricile. Cum face acest lucru, aflați în paginile cărții.
De ce consider că este potrivită această poveste pentru ora de educație civică? Dacă ne imaginăm că personajele noastre sunt copii și nu animale, am putea spune că Fortunio este copilul timid, fricos, retras, dar capabil de fapte mari, Charly este copilul lăudăros, căruia îi place să fie în centrul atenției, să fie admirat și care se consideră ca fiind cel mai bun dintre toți, dar și cel care îi intimidează mai mult sau mai puțin pe cei care nu sunt ca el prin faptul că le scoate în evidență ,,defectele” de a fi timid, fricos etc. Este un subiect important de abordat la educație civică începând cu clasa a III-a deoarece copiii la acest nivel ar trebui să știe care sunt precum pisoiul Fortunio și care sunt precum pisoiul Charly. Povestea oferă un bun subiect de discuție referitor la mândrie, vanitate, laudă, curaj, toleranță, empatie și încurajare. Toate sunt calități sau non-calități morale ale persoanei. Este foarte important să îi facem pe copii să empatizeze unii cu alții, să îi încurajeze la exprimare pe cei mai retrași, iar cei mai îndrăzneți să îi ridice pe cei mai puțin îndrăzneți, nu să îi pună într-un colț de umbră. Copii precum Fortunio sunt mulți: fricoși, reticenți, tăcuți, introvertiți, dar care ascund în spatele acestei cortine, minți mari și luminate și un suflet sensibil. Și copii precum Charly există: lăudăroși, fals-curajoși, cărora le place să fie în centrul atenției, motiv pentru care sunt considerați de restul grupului mai buni, ajungând să îi facă pe ceilalți copii să își dorească să fie ca ei. Ambele categorii de copii ar putea deduce din subiectul poveștii că printre adevăratele valori ale unei societăți ar trebui să se numere toleranța, respectul, empatia și încurajarea, nu mândria, vanitatea și intimidarea. Este bine să educăm mințile și sufletele tinere în acest sens pentru o societate mai bună, cel puțin din punct de vedere moral.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *