Denisa Oneț (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Excursiile organizate de şcoală au multiple valenţe de informare şi educare a elevilor. Acestea, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă, pentru că se desfăşoară într-un cadru nou, stârnesc interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe.
Elevii clasei a IV-a beneficiază de o excursie într-o zi de vineri, la cetatea din Ardud, care se află la 40 de km de Carei, dar înainte de a pleca la drum elevii beneficiază de o multitudine de informaţii pentru a le stârni interesul. Organizarea excursiei răspunde nevoii elevilor de a cunoaște cetatea din Ardud, unul dintre cele mai importante obiective turistice din zona noastră, în scopul îmbogăţirii cunoștințelor din domeniul educație civice.
Cetatea Ardud este situata în Oraşul Ardud, Jud. Satu Mare, la intersecţia dintre Câmpia Someşului şi zona colinara a Codrului, pe drumul european E81. Orasul Ardud este atestat documentar încă de la 1215, fiind menţionat ca una din cele mai însemnate asezări din zona Sătmarului.
Scurt Istoric
Una din primele atestări ale localităţii o amintesc ca fiind moşie a fratilor Balc si Drag, care devin unici proprietari în 1392. Din această familie se naşte neamul Dragofiestilor, care va stăpâni moşia Ardudului până la dispariţia lor în 1555. Cetatea Ardud a fost construită în anul 1480, de Bartolomeu Dragfi, nepot de-al domnitorului Dragoş Vodă şi domnitor al Transilvaniei timp de doar şase ani, între 1493 şi 1499. Bartolomeu a ridicat cetatea din piatră, cu scop de aparare. Rând pe rând cetatea trece de la neamul Dragfi la Ioan Sigismund, principele Transilvaniei, din anul 1565 pana in anul 1629.
Se spune că cetatea din piatră a fost construită pe ruinele unei vechi cetăți dacice și că putea adăposti în jur de 1500 de soldați. Cetatea Ardud este o cetate cu patru turnuri, a fost una dintre cele mai puternice şi importante fortărețe din nordul Transilvaniei,în vremuri daco-romane a constituit punct strategic si pentru militarii epocilor urmatoareiar astăzi, din Cetatea Ardud se mai păstrează unul din turnuri, refăcut în 1896, în stil neogotic.
Ce putem vizita la cetatea din Ardud cu elevi ? Vom vizita beciul şi turnul care şi-au recăpătat strălucirea de odinioară, iar intrarea este fără plată.
Paula Mangra (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Povestea de mai jos este creația mea proprie și scoate în evidență trăsăturile morale ale personajelor. Am abordat tema „bunătate-răutate” deoarece consider că este o temă de actualitate ce trebuie cunoscută și discutată cu copiii. Această poveste îi învață pe copii că fiecare persoană este diferită, dar și că cel mai important lucru este să ne acceptăm și să ne respectăm între noi pentru o bună înțelegere. Astfel pot crea și menține relații de prietenie durabile. De asemenea, prin această poveste, copiii vor putea identifica aspecte negative de conduită ce pot contribui la starea de rău a unei persoane și modul în care aceste aspecte o influențează. Cel mai plăcut mod de a învăța lucruri este prin puterea exemplului, fie ele exprimate în imagini, poezii sau povești. Dacă vrem copii educați trebuie să ajutăm (să contribuim) la educația lor.
Această poveste este recomandată a fi citită în clasa a III-a. Conform programei școlare pentru clasa a III-a și a IV-a la Educație Civică, povestea este adecvată pentru dezvoltarea următoarelor competențe:
Competența generală:1. Aplicarea unor norme de conduită în viața cotidiană
Competența specifică:1.2. Identificarea unor trăsături morale definitorii ale persoanei
Povestea puiului de leu
La marginea unei păduri, undeva departe de zgomotul orașului, trăiau mai multe animale, mici și mari. Aceste animale erau speciale, diferite de celelalte și nu, nu aveau super puteri. Erau speciale pentru că puteau vorbi. Tocmai de aceea s-au refugiat la marginea orașului, departe de privirile oamenilor care doreau să le vadă într-o grădină zoologică pentru a le putea admira. Astfel, au creat un loc al lor, un mini-orășel pe nume Zoolandia.
În acest orășel fiecare avea o ocupație și, desigur, existau reguli pe care animalele le respectau. Familia urșilor, domnul Bart și doamna Mimi, erau bucătarii orășelului; dacă un animal dorea să mănânce ceva bun mergea la localul lor care era chiar în mijlocul orășelului. Aceștia erau foarte prietenoși și săritori, mereu gata să-ți sară în ajutor. Familia iepurilor, domnul Bilbo și doamna Pepa se ocupau cu cultivarea plantelor, astfel orășelul mereu avea legume și fructe proaspete. Cei doi erau foarte harnici și nu întârziau niciodată cu distribuirea lor. Domnul Bufniță era învățător și era foaaaaarte înțelept, de aceea mai multe animale mergeau la el pentru un sfat sau o vorbă bună. Familia furnicilor se ocupa cu transportul, iar vulpile cu respectarea ordinii în orășel. Și așa fiecare familie de animale avea ocupația ei, astfel orășelul funcționa în liniște și deplină ordine. Toți erau prieteni și se înțelegeau bine.
Într-o zi, pe când domnul Bilbo pregătea legumele și fructele pentru a fi transportate la magazin, a auzit un zgomot puternic ce venea din spatele cutiilor deja ambalate. În timp ce mergea spre locul cu pricina inima începu să-i bată foarte tare neștiind ce poate fi. Mare i-a fost mirarea când văzu un pui de leu. Pentru că nu știa ce să facă cu el, a decis să meargă să-l întrebe pe Bufniță, învățătorul. Deoarece nu voia să sperie și nici să atragă privirile celorlalte animale, l-a pus pe puiul de leu într-o cutie de carton și a pornit la drum. Bufniță, de cum îl văzu pe puiul de leu, s-a gândit că animalele din oraș nu îl vor accepta doar pentru simplul fapt că este leu și că ar putea fi tare periculos. Dar, pentru că i se făcu milă de el, văzându-l așa mic și neajutorat, a hotărât să-l ia ca fiind fiul lui. Bufniță trăia singur de multă vreme și avea nevoie de cineva cu care să stea. Așa că i-a pus numele de Enzo, iar a doua zi a decis să-l prezinte celorlalte animale. Reacția lor a fost una așteptată de Bufniță: nimeni nu a fost de acord cu decizia lui și spuneau că Enzo este un animal periculos care trebuie alungat din oraș. Bufniță nu a ascultat de spusele animalelor considerându-l pe Enzo inofensiv și incapabil să-i facă rău cuiva.
Cu trecerea timpului, animalele au făcut tot posibilul să-l alunge pe Enzo din oraș, dar acest lucru nu s-a întâmplat deoarece Bufniță l-a învățat cum să se poarte printre restul animalelor. Enzo a crescut devenind un leu matur. Era foarte prietenos și îndrăgea orașul, dar privirile ucigătoare și comportamentul neplăcut al celorlalte animale îl întristau pe acesta. Hotărât să le demonstreze tuturor că poate să fie util, a decis să-l ajute pe domnul Bilbo la cultivarea și îngrijirea plantelor. Zis și făcut. Timp de o săptămână, Enzo a muncit din greu la fructele ce urmau să fie transportate spre magazinul urșilor. Domnul Bilbo era mulțumit de treaba pe care o făcuse. Văzând acest lucru, familia de vulpi și celelalte animale au decis să distrugă recolta de fructe la care Enzo a muncit și astfel să-l poată izgoni din oraș. A doua zi, Enzo auzise de recolta distrusă și a mers să vadă ce s-a întâmplat. Ajuns acolo domnul Bilbo era trist și foarte dezamăgit de el. Îl învinuia pentru că nu a încuiat ușa înainte să plece.
Astfel, Enzo a decis să părăsească orașul în care era atât de urât de toți, se simțea singur, trist și dezamăgit de el însuși. I-a mulțumit lui Bufniță pentru tot ajutorul și a plecat unde a văzut cu ochii. Pe drum întâlni o familie de maimuțe, acestea s-au apropiat de el întrebându-l de ce este trist și singur. Enzo le povesti cele întâmplate, iar ele l-au încurajat să nu fie trist deoarece nu e vina lui că animalele nu l-au acceptat. Din aceea zi, Enzo știa că nu va mai fi singur și era fericită că are o familie care îl iubește și îl apreciează pentru ce este.
Andreea Carla Tivadar (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Dacă vorbim despre Educaţie Civică, trebuie să vorbim despre evenimentele din 6,7 şi 8 aprilie, acestea joacă un rol important în viaţa civică a oamenilor. Să vedem împreună despre ce evenimente este vorba.
6 aprilie: Ziua internaţională a sportului pentru dezvoltare şi pace
Cu toţii ştim cât de important este sportul pentru sănătatea noastră (atât fizică, cât şi mintală). Acesta este un drept fundamental pe care îl avem şi are mai multe beneficii: contribuie la socializare, la dezvoltare, la solidaritate şi respect. Sportul promovează toleranţa şi respectul, dezvoltă şi menţine sănătatea şi educaţia. De asemenea, sportul este o activitate fizică din ce în ce mai recunoscută şi este folosită ca un instrument cu costuri reduse şi cu un impact ridicat în eforturile de dezvoltare umanitară şi de consolidare a păcii. Sportul este, de asemenea, un minunat instrument de socializare şi de dezvoltare a valorilor educative: disciplină, răbdare, concentrare. Şi nu în ultimul rând, sportul poate influenţa în bine caracterul copilului: cei timizi vor câştiga încredere în ei şi vor învăţa să se exteriorizeze practicând un sport de echipă, în timp ce copiii nervoşi vor învăţa concentrarea şi autocontrolul în sporturile mai precise. Astfel sportul dezvoltă caractere frumoase şi spiritul de competiţie. Pe data de 6 aprilie, vă invit să fim uniţi, să ieşim fiecare la o plimbare de cel puţin 30 de minute în aer liber, singuri sau împreună cu alte persoane.
Sănătatea se definește în mod curent ca starea unui organism la care funcționarea tuturor organelor se face în mod normal și regulat. Îngrijirea sănătății este știința sau practica dirijată pentru diagnosticul, tratamentul și prevenția bolilor. În statul modern îngrijirea sănătății este integrată în sistemul de sănătate administrat și reglementat de guverne; accesul cetățenilor la sistemul de sănătate, și deci la îngrijirea sănătății, variază de la o țară la alta. Ştiaţi că îngrijirea sănătăţii poate să fie centrată pe diagnostic şi tratarea bolilor, dar şi pe prevenţia acestora? Momentan sistemele de sănătate sunt centrate pe diagnostic şi tratament, aici intervine economia, deoarece toate resursele sunt centrate să găsească tratamentele „magice” pentru orice boală sau simptome, la costuri reduse. Totuşi, recomandat este să avem grijă de noi şi de sănătatea noastră, pentru a preveni orice boală sau problemă de funcţionare a organismului. Ştiţi vorba: „An apple a day keeps the doctor away” (Un măr pe zi, ţine doctorul departe). Aşadar, alimentaţia şi mişcarea sunt două lucruri ce stau la baza menţinerii sănătăţii. Să fim sănătoşi!
Ce ştim despre romi? Reprezintă un grup etnic originar din India. Aceştia sunt răspândiţi în foarte multe zone geografice, dar mai ales în Europa. Romii, un popor fără un stat sau o guvernare proprie care să-i protejeze, au supravieţuit de-a lungul vremii prin păstrarea intactă a tradiţiilor. Aceştia au nenumărate tradiţii şi obiceiuri prin care se deosebesc de alte popoare. Chiar dacă aceştia nu au un stat al lor, au propriul lor imn, Cântecul „Gelem, gelem” („Am umblat, am umblat”) şi propriul lor steag.
Ştiaţi că un copil este un dar ceresc pentru romi? O casă fără copii, este o ruşine pentru romi.
O altă curiozitate: Mireasa este aleasă de mică (2-3 ani), de către părinţii băiatului.
Ziua internaţională a romilor este sărbătorită anual la 8 aprilie, pentru a atrage atenţia asupra provocărilor de discriminare cu care se confruntă comunităţile de romi prin organizarea de manifestări publice şi a unor acţiuni social-culturale dedicate acestei zile.
Irina Morlocan (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Fiecare zi din calendar are o importanță deosebită pentru educația civică. Haideți să vedem împreună câteva din reperele zilelor de 1 și 2 aprilie!
1 aprilie 1941 – Masacrul de la Fântâna Albă
O întâmplare tristă prin care au trecut strămoșii noștri din Basarabia și nordul Bucovinei în urmă cu 80 de ani. Fără să știe prea bine ce se întâmplă, în anul 1940 au ajuns sub conducere sovietică, dar ceea ce urma să se întâmple un an mai târziu este greu de imaginat. Ajungând sub conducere sovietică, au fost obligați să rupă orice legătură cu familiile lor de peste Prut, să renunțe la originile, tradițiile, cultura și religia lor. Mulți au încercat să treacă granița ilegal de-a lungul timpului, dar repercusiunile acestor fapte au fost unele grave, ei fiind uciși fără milă, iar familiile lor de peste Prut au fost declarate trădătoare de stat și deportate în lagărele de muncă forțată din Siberia. Totul până în anul 1941, când s-au răspândit mai multe zvonuri conform cărora românilor le era permisă trecerea graniței. Astfel că pe 1 aprilie, într-o zi de Paști, un grup mare de români a ales să se întoarcă la familiile lor. Dar, din păcate, mulți nu au mai reușit să treacă sau măcar să se întoarcă, pentru că soldații sovietici au pregătit un adevărat masacru în care mii de femei, bărbați și copii și-au pierdut viețile. Oare ce drept le-a fost furat oamenilor în acele timpuri? Dreptul la Libertate, de care fiecare dintre noi, indiferent de naționalitate, culoare, religie sau etnie ar trebui să beneficiem. Dreptul de a alege ceea ce dorim să facem, unde dorim să mergem și ceea ce considerăm că este bine pentru noi. În acele timpuri multe drepturi erau încălcate sau nici măcar nu existau, dar datorită strămoșilor noștri și a acțiunilor lor, azi avem libertatea de a putea trece granița și de a ne putea alege țara în care dorim să ne stabilim.
1 aprilie 1959 – ziua nașterii lui Helmut Duckadam, supranumit „Eroul de la Sevilla”.
Vine pe lume o stea! Helmut Duckadam este un portar de fotbal retras din activitate la vârsta de doar 27 de ani, în urma unui anevrism la brațul drept, dar acest lucru nu l-a oprit să își continue activitatea în fotbal, în prezent fiind președinte de imagine pentru clubul de fotbal FCSB. De ce oare am ales să vorbesc despre Helmut Duckadam? De ce este el supranumit „Eroul de la Sevilla? Și-a urmat pasiunea de mic și nu a renunțat nicio clipă la ea, pasiunea lui fiind fotbalul. Și-a început cariera în comuna sa natală, Semlac și, datorită pasiunii, a încrederii în propriile forțe și a perseverenței de care a dat dovadă pe teren, ajunge unul dintre titularii echipei Steaua București. Cel mai important eveniment din viața lui, datorită căruia este supranumit „Eroul de la Sevilla”, se va întâmpla în anul 1986. În finala Cupei Campionilor Europeni, reușește să apere toate cele patru lovituri de departajare consecutive (11 metri) șutate de jucătorii echipei Barcelona, având astfel o contribuție enormă la câștigarea trofeului de către echipa sa, Steaua București, singurul trofeu continental câștigat de o formație românească. Curiozitate: Performanța reușită de Helmut Duckadam pe stadionul „Sanchez Pizjuan” din Sevilla este înscrisă în Cartea Recordurilor, așadar putem spune că datorită încrederii în sine de a-și urma pasiunea a reușit să atingă cu adevărat succesul în viață. Felicitări, Helmut Duckadam și un sincer „La mulți ani!”.
2 aprilie 1805 – ziua nașterii lui Hans Christian Andersen
Cred că cu toții știm cine este Hans Christian Andersen, un mare scriitor, renumit pentru basmele sale. Multe generații, printre care și eu, am urmărit cu plăcere desenele „Andersen Povestitorul” și acum le urmăresc cu mare drag, eram efectiv fascinată de ele. Fiecare poveste scrisă de el are o morală și e foarte important să o evidențiem și să îi facem pe copii să o înțeleagă. Printre cele mai cunoscute povești se numără: „Rățusca cea urâtă” (a cărei lecție este că ar trebui să acceptăm fiecare persoană din jurul nostru chiar dacă este diferită de noi), „Hainele cele noi ale împăratului” (o lecție despre curajul de a spune adevărul), „Micasirenă” (unde învățăm despre cum modestia și curajul Micii Sirene o pot ajuta să depășească orice dificultate și să trăiască fericită până la adânci bătrâneți alături de iubirea ei). Toate acestea, ca de altfel toate pildele poveștilor lui Andersen, sunt lecții extrem de prețioase și astăzi pentru orice inițiativă de educație civică. Curiozitate: Datorită nenumăratelor povești pentru copii pe care le scrie, ziua de 2 aprilie, ziua de naștere a lui Andersen, este celebrată drept Ziua Internațională a Cărții pentru Copii.
2 aprilie 2007 – Ziua Mondială de sensibilizare față de autism
Știm bine că ni se spune des că toți avem drepturi egale, dar de multe ori realitatea și comportamentul oamenilor contrazic această premisă teoretică, iar acest lucru se întâmplă des în cazul persoanelor cu autism. De aceea, ziua de 2 aprilie este momentul simbolic în care ni se atrage atenția asupra necesității de a-i include cu adevărat în rândul nostru pe toți cei care fac parte din această categori. Cu prilejul acestei zile, în întreaga lume sunt organizate diferite evenimente (marșuri ale tăcerii, concerte, conferințe tematice), care au ca scop sensibilizarea populației și totodată dorința de a reuși integrarea persoanelor cu autism în societate. Este important ca această tulburare să se depisteze cât mai devreme, pentru a se putea interveni și a-l ajuta pe copil să devină un adult independent. Dar este și mai important să le formăm copiilor abilitatea de a accepta orice persoană, chiar dacă aceasta este diferită de ei. Astfel, cadrele didactice au menirea de a le arăta copiilor că fiecare are dreptul la educație, la școală, la un loc de muncă. Să le arate faptul că toți avem drepturi egale și tuturor ar trebui să ni se ofere șansa de a arăta ceea ce putem și ceea ce știm.
Mălina Nistor (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Am ales să scriu o poveste pentru copii, iar aceasta se numeşte ,,Povestea celor patru fraţi: Ascultăcel, Dărnicel, Neascultăcel şi Obrăznicel”. Mi-am propus prin această poveste să scot în evidenţă faptul că atunci când suntem dispuşi să dăruim, să ascultăm, să muncim, vom avea de câştigat, deoarece faptele bune sunt răsplătite cu fapte bune. Morala acestei poveşti este următoarea: ”bine faci, bine găseşti!” Recomand această poveste elevilor clasei a III-a. Din programa şcolară pentru Educaţie Civică, această poveste se încadrează competenţei generale 1 (Aplicarea unor norme de conduită în viaţa cotidiană) şi competenţei specifice 1.2 (Identificarea unor trăsături morale definitorii ale persoanei).
Povestea celor 4 frați
Era odată, într-o țară îndepărtată, o mamă cu patru copii, tare frumoși, care se numeau: Ascultăcel, Dărnicel, Neascultăcel și Obrăznicel. Mama îi crescuse singură dat fiind faptul că tatăl lor murise. Aceștia erau apropiați de vârstă, iar mama lor dorea ca fiecare să ducă o viață fără greutăți, astfel ea se lupta zi și noapte să îi învețe pe cei patru copii ai săi faptul că în lume nu este așa ușor, deoarece trebuie să muncești ca să primești ceva în schimb, trebuie să fii politicos, curat, bun, ascultător, respectuos, darnic, responsabil, cunoscător al bunelor maniere, toate acestea aducându-ți cinste, ajutor și respect din partea celorlalți. Mama lor însă întâmpina o problemă: doi dintre copiii ei nu erau de acord cu ea și, din cauza aceasta, tare se mai întrista. Într-o zi, mama se îmbolnăvi, dar copiii nu puteau să îi cumpere medicamentele de care avea nevoie. Așa că, după o discuție lungă, aceștia s-au hotărât să meargă unde o să îi ducă pașii și sufletul ca să caute medicamente pentru mama lor și bani pentru a trăi.
Ascultăcel porni la drum și merse cât merse, într-un final ajungând la casa unui boier căruia îi spuse ce are pe suflet și ce vrea să realizeze. Boierul îi spuse că îl ajută, însă trebuie să îl asculte și să îl slujească un timp ca slugă, ajutându-l la muncile câmpului și la cele gospodărești. Iar după ce se va împlini vremea, va primi bani pentru a-și putea cumpăra cele necesare pentru tratamentul mamei sale. Ascultăcel se supuse boierului și nu ieși din cuvântul lui; chiar se făcu atât de iubit la curtea boierului încât atunci când se împlini vremea să plece, stăpânul nu prea dorea să îl lase să plece fiind atât de impresionat de blândețea, ascultarea, bunul simț al lui Ascultăcel, lucruri pe care le-a învățat, de altfel, de la mama sa.
Dărnicel o apucase și el pe drumul lui, iar înspre seara zilei a ajuns la casa unei bătrâne care trăia singură și tare mai greu se descurca cu lemnele și gospodăria, deoarece nu mai putea să muncească așa mult. Ea se ocupa de culegerea plantelor necesare pentru obţinerea unor leacuri pentru vindecarea diferitelor boli. Dărnicel îi spuse bătrânei povestea sa și că este foarte întristat pentru că mama sa e bolnavă și tare ar vrea ca să se vindece. Bătrânica îi spuse că îl va ajuta și îl va învăța să își prepare singur leacuri, însă doar dacă va sta o perioadă ca să o ajute să își pună la punct gospodăria, dar și să își adune lemne pentru foc și plante pentru medicamente. Zis și făcut! Dărnicel era atât de entuziasmat încât nu se trăgea de la nicio activitate și din orice avea dăruia bătrânei. Mai mult, nu o lăsa deloc ca să se ostenească și o ajuta la orice era de făcut. La sfârșitul timpului pentru care s-au înțeles, bătrânica a fost foarte plăcut surprinsă de cât de iubitor și de disciplinat a fost Dărnicel în toată perioada petrecută împreună.
Neascultăcel a ajuns și el la curtea unui boier, care avea o livadă plină de pomi fructiferi, care mai de care mai frumoși. Boierul a dat dovadă de înțelegere și îl ascultase pe Neascultăcel, și la cerințele acestuia i-a spus că leac nu poate să îi ofere, însă dacă îl va sluji și îl va ajuta să își umple cămările, îi va oferi fructe pe care le va putea vinde și în schimbul lor va primi bani, iar cu banii câștigați va putea să cumpere medicamente. Zis și făcut! Se puseră toți muncitorii boierului la treabă, însă Neascultăcel se gândi el în sinea lui că ar fi mai bine să nu muncească și să îl înșele pe boier luând la sfârșit plata și meritele la fel ca și ceilalți. Însă boierul și-a dat seama de ce pusese la cale și a hotărât să îl urmărească și l-a prins până la urmă. Boierul s-a supărat și l-a pedepsit, făcându-l de râs și izgonindu-l de la curtea sa, fără a-i mai oferi nimic.
Obrăznicel la rândul lui merse la drum și umblase prin sate și până la urmă se gândi el să meargă într-un târg. Ajuns în târg s-a pus și a strigat că are nevoie de un leac pentru mama sa, și de bani ca să trăiască și cine dorește să vină să îl servească, fiindcă nu are timp de pierdut. Însă oamenii, auzindu-l, l-au gonit uimiți fiind de obrăznicia sa, spunându-i că nu meriți să primești ceva dacă nu îți dai interesul să muncești şi pe lângă asta, obrăzncia şi lipsa de respect nu o să ne aducă niciodată rezultatele pe care dorim să le obţinem.
Într-un final au ajuns toți patru acasă, însă doar Ascultăcel și Dărnicel aveau leac și bani, Neascultăcel și Obrăznicel nu aveau nimic și erau foarte rușinați. Povestind fiecare ce au pățit, pe unde au fost și ce au făcut, mama le-a mulțumit , chiar și lui Neascultăcel și Obrăznicel. Văzând că au greșit, Neascultăcel și Obrăznicel și-au promis că își vor schimba comportamentul și că pe viitor nu o să mai repete greşelile făcute. După cele întâmplate cei patru fraţi au putut învăţa: dacă faci bine, bine vei găsi, iar dacă faci rău, rău vei găsi.
Ș-apoi încălecai pe-o coasă și vă spusei o poveste frumoasă.
Emilia Hoble (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Motivația pentru a scrie:
Am ales să creez o poveste pentru copii din mai multe considerente:
Primul și cel mai important este acela de a-mi urma visul: de câțiva ani îmi doresc să fac acest pas, iar acum, prin această revistă, consider că este momentul cel mai oportun.
Îmi doresc să am parte și de o altfel de experiență care să îmi marcheze perioada studenției.
Prin această activitate doresc să cuantific rodul muncii mele, și anume să rămână ceva „scris”.
Poveștile au un rol aparte în viața și în dezvoltarea copiilor, cu atât mai mult poveștile din care se desprinde o morală. Aceste povești marchează dezvoltarea celor mici.
Căsuța din pădure
Era cândva, de mult timp trecut, într-un capăt de pădure, o ciupercă. Dar totuși, nu orice fel de ciupercă…erau una mare cât o zi de vară, în care locuiau o broscuță și un melc.
Căsuța-ciupercă se află într-un capăt de pădure, un loc numai bun pentru o ciupercă: un loc cu umbră în zilele călduroase de vară și multă ploaie în zilele reci de toamnă.
Era o ciupercuță frumos colorată, cu un acoperiș roșu precum o văpaie, pereții de un alb imaculat – la fel ca un fulg de nea, ferestrele destul de micuțe, însă de ajuns cât să pătrundă soarele ori pentru a trage puțin cu ochiul și ușa suficientă pentru a pătrunde orice vietate.
De jur împrejur totul era acoperit de o iarbă stufoasă, oriunde te uitai era doar o umbră verde, ce ținea dintr-un colț până în altul.
E cineva acasă?
Sub acoperișul ciupercuței primitoare locuiesc doi frați: o broscuță și fratele ei, melcul care se numește Vârtecuș. Toată ziua aceștia se ocupau de treburile casnice, se jucau, învățau și…. câteodată se mai și certau.
Broscuța o fire gingașă și blândă îi spunea mereu frățiorului ei cum să se comporte, ce trebuie să facă și uneori îl trăgea și la răspundere pe Vârtecuș.
Vârtecuș – melcul, băiat fiind, era o fire puțin mai leneșă care nu face prea multă treabă, ba chiar este și dezordonat, însă, cu toate acestea se străduiește din răsputeri să nu mai fie atât de leneș. Uneori toate eforturile făcute de acesta dau roade, alteori, Vârtecuș se lasă păgubaș spunându-și că „și mâine este o zi, o să fac mâine mai mult.”
Surioara broscuță are un comportament bun, este respectuoasă și nu supără niciodată pe nimeni din pădure, dar cu toate acestea câteodată îl tachinează cam mult pe Vârtecuș, reproșându-i faptul că este leneș și treaba rămâne mereu pe umerii ei.
Vârtecuș cel supărat
Odată, broscuța i-a atras atenția lui Vârtecuș de față cu toți prietenii lui, spunând că ea este mult mai ordonată decât fratele ei, melcul, și că acesta este foarte leneș și își pierde mereu timpul acasă nefăcând nimic.
Vârtecuș a fost atât de rușinat, încât, și-a luat cochilia pe umeri și a alunecat prin pădure cu o viteză foarte mare…Cu toții se mirau, dar și-au dat seama că Vârtecuș s-a rușinat de cele spuse de broscuță și au luat-o la goană în urma acestuia.
Când a ajuns broscuța acasă, totul era imaculat, casa-ciupercă era total schimbată, ferestrele erau lustruite, vasele erau spălate, hainele erau la locul lor, iar Vârtecuș era epuizat de toată munca făcută. Tare supărat mai era pentru cele spuse de surioara lui.
-Vârtecuș, tu ai făcut totul?
-Nu sunt mereu leneș surioară! Dar acum m-ai făcut de rușine în fața prietenilor mei, le-ai spus că tu ești mereu ordonată, că tu faci totul în ciupercuța noastră și tare nu aș vrea să creadă că sunt un melc rău care stă mereu în cochilie.
-Nu cred că am greșit, frățioare! Ți-am spus realitatea, iar acum ai făcut tu toată munca în casă și sunt mândră de tine.
Vârtecuș tare era dezamăgit, și avea impresia acum că vor râde de el toți prietenii lui și că o să rămână fără niciun prieten din pricina surorii sale.
Pace și armonie
Zilele au trecut, Vârtecuș a uitat de rușinea prin care a trecut față de prietenii lui, iar acum, totul era pace și armonie. Și-a învățat lecția, a înțeles că nu este bine să fie leneș, ori să amâne prea mult lucrurile și broscuța astfel nu îi va mai reproșa comportamentul lui nepotrivit, ba chiar uneori imoral.
Acum, broscuța era fericită de faptul că Vârtecuș a devenit mai ordonat, ea nu mai era nevoită să facă totul în casă și fiecare avea de făcut câte o sarcină. Cu toate că nu și-a dorit să îl înjosească pe Vârtecuș în fața prietenilor lui ori să îl facă să se simtă rău, acum timpul nu mai putea fi dat în urmă căci fapta era consumată. Chiar dacă Vârtecuș nu s-a simțit bine în situația în care a fost pus, a învățat să nu mai repete anumite greșeli și a înțeles că nu este bine să fii leneș, dar, totodată, nu este frumos să primești mustrări în public.
În vreme ce timpul trecea, Vârtecuș devenea tot mai ordonat, ba chiar mai mult de atât: nu se dădea în spate de la nimic, făcea mereu ce îi spunea broscuța, era ascultător și se comporta frumos.
În tot acest timp, surioara broscuță profita de schimbarea lui Vârtecuș și devenea tot mai nepăsătoare, bazându-se pe faptul că Vârtecuș va face toată treaba din casă. Într-o bună zi, broscuța s-a pomenit la ușa ciupercuței cu o vizită – surpriză: tocmai învățătoarea de la școală.
-Bună ziua, broscuță! Am venit în vizită deoarece am vrut să văd unde locuiești în pădure.
-Vai, doamna învățătoare, vizita dumneavoastră mă surprinde! Îmi este atât de rușine de dumneavoastă, toată casa este dezordonată. Știți…. eu azi am fost puțin…
-Doamna învățătoare! se auzise vocea lui Vârtecuș hotărât. Vă rog să o scuzați pe broscuță pentru toată dezordinea pe care o vedeți, de fapt, nu este vina ei, eu sunt de vină pentru tot…azi am vrut să mai stau puțin să mă odihnesc și iată, ați găsit casa în acest fel.
Vârtecuș a luat vina asupra sa, cu toate că el nu era vinovat, însă nu voia ca broscuța să se simtă vinovată în fața doamnei învățătoare.
-Dragilor, cu toții avem zile mai puțin bune, nu este totul mereu perfect! A spus învățătoarea zâmbind.
-Oare nu ar fi fost bine să te critic acum și eu, surioară broscuță? Cu toate acestea nu am făcut-o.
-Vârtecuș, eu te-am judecat prea aspru și nu m-am gândit la consecințe.
Broscuța și-a dat seama că oricine poate să aibă zile mai puțin bune, însă noi nu trebuie să judecăm o persoană după aparențe și, cel mai important, nu trebuie să fim lăudăroși ori trufași, căci mândria nu este mereu cea mai bună alegere.
Emilia Hoble (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Motivația pentru a scrie:
Am ales să creez o poveste pentru copii din mai multe considerente:
Primul și cel mai important este acela de a-mi urma visul: de câțiva ani îmi doresc să fac acest pas, iar acum, prin această revistă, consider că este momentul cel mai oportun.
Îmi doresc să am parte și de o altfel de experiență care să îmi marcheze perioada studenției.
Prin această activitate doresc să cuantific rodul muncii mele, și anume să rămână ceva „scris”.
Poveștile au un rol aparte în viața și în dezvoltarea copiilor, cu atât mai mult poveștile din care se desprinde o morală. Aceste povești marchează dezvoltarea celor mici.
Căsuța din pădure
Era cândva, de mult timp trecut, într-un capăt de pădure, o ciupercă. Dar totuși, nu orice fel de ciupercă…erau una mare cât o zi de vară, în care locuiau o broscuță și un melc.
Căsuța-ciupercă se află într-un capăt de pădure, un loc numai bun pentru o ciupercă: un loc cu umbră în zilele călduroase de vară și multă ploaie în zilele reci de toamnă.
Era o ciupercuță frumos colorată, cu un acoperiș roșu precum o văpaie, pereții de un alb imaculat – la fel ca un fulg de nea, ferestrele destul de micuțe, însă de ajuns cât să pătrundă soarele ori pentru a trage puțin cu ochiul și ușa suficientă pentru a pătrunde orice vietate.
De jur împrejur totul era acoperit de o iarbă stufoasă, oriunde te uitai era doar o umbră verde, ce ținea dintr-un colț până în altul.
E cineva acasă?
Sub acoperișul ciupercuței primitoare locuiesc doi frați: o broscuță și fratele ei, melcul care se numește Vârtecuș. Toată ziua aceștia se ocupau de treburile casnice, se jucau, învățau și…. câteodată se mai și certau.
Broscuța o fire gingașă și blândă îi spunea mereu frățiorului ei cum să se comporte, ce trebuie să facă și uneori îl trăgea și la răspundere pe Vârtecuș.
Vârtecuș – melcul, băiat fiind, era o fire puțin mai leneșă care nu face prea multă treabă, ba chiar este și dezordonat, însă, cu toate acestea se străduiește din răsputeri să nu mai fie atât de leneș. Uneori toate eforturile făcute de acesta dau roade, alteori, Vârtecuș se lasă păgubaș spunându-și că „și mâine este o zi, o să fac mâine mai mult.”
Surioara broscuță are un comportament bun, este respectuoasă și nu supără niciodată pe nimeni din pădure, dar cu toate acestea câteodată îl tachinează cam mult pe Vârtecuș, reproșându-i faptul că este leneș și treaba rămâne mereu pe umerii ei.
Vârtecuș cel supărat
Odată, broscuța i-a atras atenția lui Vârtecuș de față cu toți prietenii lui, spunând că ea este mult mai ordonată decât fratele ei, melcul, și că acesta este foarte leneș și își pierde mereu timpul acasă nefăcând nimic.
Vârtecuș a fost atât de rușinat, încât, și-a luat cochilia pe umeri și a alunecat prin pădure cu o viteză foarte mare…Cu toții se mirau, dar și-au dat seama că Vârtecuș s-a rușinat de cele spuse de broscuță și au luat-o la goană în urma acestuia.
Când a ajuns broscuța acasă, totul era imaculat, casa-ciupercă era total schimbată, ferestrele erau lustruite, vasele erau spălate, hainele erau la locul lor, iar Vârtecuș era epuizat de toată munca făcută. Tare supărat mai era pentru cele spuse de surioara lui.
-Vârtecuș, tu ai făcut totul?
-Nu sunt mereu leneș surioară! Dar acum m-ai făcut de rușine în fața prietenilor mei, le-ai spus că tu ești mereu ordonată, că tu faci totul în ciupercuța noastră și tare nu aș vrea să creadă că sunt un melc rău care stă mereu în cochilie.
-Nu cred că am greșit, frățioare! Ți-am spus realitatea, iar acum ai făcut tu toată munca în casă și sunt mândră de tine.
Vârtecuș tare era dezamăgit, și avea impresia acum că vor râde de el toți prietenii lui și că o să rămână fără niciun prieten din pricina surorii sale.
Pace și armonie
Zilele au trecut, Vârtecuș a uitat de rușinea prin care a trecut față de prietenii lui, iar acum, totul era pace și armonie. Și-a învățat lecția, a înțeles că nu este bine să fie leneș, ori să amâne prea mult lucrurile și broscuța astfel nu îi va mai reproșa comportamentul lui nepotrivit, ba chiar uneori imoral.
Acum, broscuța era fericită de faptul că Vârtecuș a devenit mai ordonat, ea nu mai era nevoită să facă totul în casă și fiecare avea de făcut câte o sarcină. Cu toate că nu și-a dorit să îl înjosească pe Vârtecuș în fața prietenilor lui ori să îl facă să se simtă rău, acum timpul nu mai putea fi dat în urmă căci fapta era consumată. Chiar dacă Vârtecuș nu s-a simțit bine în situația în care a fost pus, a învățat să nu mai repete anumite greșeli și a înțeles că nu este bine să fii leneș, dar, totodată, nu este frumos să primești mustrări în public.
În vreme ce timpul trecea, Vârtecuș devenea tot mai ordonat, ba chiar mai mult de atât: nu se dădea în spate de la nimic, făcea mereu ce îi spunea broscuța, era ascultător și se comporta frumos.
În tot acest timp, surioara broscuță profita de schimbarea lui Vârtecuș și devenea tot mai nepăsătoare, bazându-se pe faptul că Vârtecuș va face toată treaba din casă. Într-o bună zi, broscuța s-a pomenit la ușa ciupercuței cu o vizită – surpriză: tocmai învățătoarea de la școală.
-Bună ziua, broscuță! Am venit în vizită deoarece am vrut să văd unde locuiești în pădure.
-Vai, doamna învățătoare, vizita dumneavoastră mă surprinde! Îmi este atât de rușine de dumneavoastă, toată casa este dezordonată. Știți…. eu azi am fost puțin…
-Doamna învățătoare! se auzise vocea lui Vârtecuș hotărât. Vă rog să o scuzați pe broscuță pentru toată dezordinea pe care o vedeți, de fapt, nu este vina ei, eu sunt de vină pentru tot…azi am vrut să mai stau puțin să mă odihnesc și iată, ați găsit casa în acest fel.
Vârtecuș a luat vina asupra sa, cu toate că el nu era vinovat, însă nu voia ca broscuța să se simtă vinovată în fața doamnei învățătoare.
-Dragilor, cu toții avem zile mai puțin bune, nu este totul mereu perfect! A spus învățătoarea zâmbind.
-Oare nu ar fi fost bine să te critic acum și eu, surioară broscuță? Cu toate acestea nu am făcut-o.
-Vârtecuș, eu te-am judecat prea aspru și nu m-am gândit la consecințe.
Broscuța și-a dat seama că oricine poate să aibă zile mai puțin bune, însă noi nu trebuie să judecăm o persoană după aparențe și, cel mai important, nu trebuie să fim lăudăroși ori trufași, căci mândria nu este mereu cea mai bună alegere.
Diana Jurca (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Elevii clasei a IV-a au participat în săptămâna ,,Şcoala Altfel” la activităţi de învăţare în cadrul proiectului ,,Să ne cunoaştem localitatea natală”.
Am încercat să facem activitățile mai interesante și am propus o excursie. Excursia organizată şi-a propus să consolideze cunoştinţele învăţate la Educaţie civică, unitatea de învăţare – Apartenenţa la localitatea natală.
Pentru a cunoaşte importanţa patrimoniului cultural, istoric, arhitectural şi natural, ne-am propus să explorăm localitatea natală a unuia dintre elevi – satul Cheresig, comuna Toboliu, sub toate formele: istorie, cultură, divertisment.
Cheresigul este o localitate de frontieră, amplasată pe Crişul Repede, în extremitatea de vest a României şi a judeţului Bihor, la graniţa cu Ungaria. Aici funcţionează şi un punct de trecere a frontierei de importanţă locală. Legătura rutieră este asigurată de drumul judeţean DJ 797 Oradea – Cheresig – Inand. Distanţa până la Oradea este de circa 22 km.
Cheresigul a fost atestat documentar pentru prima oară în anul 1289, sub numele de Keresseg şi Keresceg, a aparţinut de comuna Girişu de Criş până în 2008, când aceasta a fost reorganizată şi s-a înfiinţat comuna Toboliu.
Pentru a fi mai atractivă activitatea, le-am făcut elevilor câte un pliant cu toate datele, pozele şi informaţiile legate de locurile pe care le vom vizita. Astfel ei vor putea să le arate părinţilor şi prietenilor, locurile vizitate.
Vom vizita:
Donjonul de la Cheresig
Livadă ecologică ”Merita”
Balta de pescuit sportiv – ”MeritaBio”.
Donjonul de la Cheresig
Monumentul a fost construit imediat după invazia tătară din 1242, ca turn de observaţie şi punct întărit. Prima atestare provine din anul 1289, când cetatea era în posesiunea lui Beke din neamul Borşa. Mai târziu, în 1317, este amintită ca fiind în posesiunea regelui. În 1390 a fost donată familiei Losonczi, iar mai târziu ajunge în proprietatea familiei Csáky, care, cu mici întreruperi, a rămas proprietarul domeniului până la sfârşitul Primului Război Mondial. Tot pe aici au trecut şi răsculaţii lui Gheorghe Doja în 1514 când au asediat cetatea Oradea.
Ruinele donjonului se află în hotarul nord-vestic al comunei Cheresig, pe fâşia de frontieră între România şi Ungaria. Turnul, care iniţial a avut patru sau cinci nivele despărţite între ele de planşee de grinzi.
Livada ecologica
Cea mai mare livadă ecologică de mere din ţară se află în comuna bihoreană Cheresig, la nici doi kilometri de graniţa cu Ungaria, pe o suprafaţă de 20 de hectare, iar sucul de mere ”Merita” produs în fabrica proprie a primit, în acest an, aviz ecologic.
Livada de meri de la Cheresig, cu o producţie anuală de peste 300 de tone de mere, a obţinut Certificatul de Conformitate Ecologică, astfel încât din toamna acestui an merele recoltate sunt certificate ecologic.
Tot din această toamnă, consumatorii au la dispoziţie sucul ecologic de mere ‘Merita’, din propria recoltă. Mustul obţinut din presarea merelor este îmbuteliat fără nici un fel de conservanţi, coloranţi sau arome şi fără adaos de zahăr sau apă, doar pasteurizat. Pentru a-şi păstra cât mai mult timp calităţile, este ambalat în sistemul Bag-in-Box, o alternativă modernă şi ecologică faţă de sistemele clasice de genul sticle sau PET-uri.
Balta de pescuit
Balta de pescuit sportiv MERITABIO, din localitatea Cheresig, comuna Toboliu, judeţul Bihor a fost concepută şi amenajată cât mai natural ca o oază de verdeață și liniște în jurul luciului de apă, lin curgătoare in anul 2012 pe locul bălții din localitate care era părăsită și colmatată. În urma săpăturilor și amenajărilor făcute a rezulta balta actuală cu o adâncime de 2,5 m. Drumurile din jurul bălții sunt mărginite de arbuști și arbori, malurile sunt înierbate și toate acestea sunt înconjurate de cultură ecologică. Dezvoltându-se vegetația sa dezvoltat și fauna și se pot întalni animale și păsări de apă. Apa din baltă este curgătoare. Alimentarea este din Canalul Colector iar vărsarea se face in Crișul Repede.
La sfârșitul acestei excursii, elevii vor știi:
cu ce se ocupă oamenii de la sat comparativ cu cei de la oraș
ce clădiri importante sunt în sate și importanța lor
ce fel de relații trebuie să existe între oamenii unei localități
cum se numește localitatea în care se naște cineva
ce este o comunitate locală
Înainte de încheierea vizitei, elevii vor prezenta fiecare pe scurt localitatea sa după: așezare, relief, clădiri principale, ocupațiile locuitorilor, relațiile dintre aceștia, obiceiuri și tradiții.
Mihaela Borciu (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
De ce tocmai stațiunea Muntele Băișorii? Pentru că ne oferă din plin zile însorite numai bune de plimbări într-un loc superb și prietenos. Ce poate fi mai relaxant decât o plimbare pe creștetul munților, la umbra pădurilor, înconjurați de peisaje mirifice?
Ca să ajungeți în acest loc minunat, trebuie să urmați traseul Cluj-Napoca, Florești, Luna de Sus, pe sub autostradă, Savadisla, Băișoara, iar din localitatea Băișoara trebuie să mergeți la dreapta. După asta, urmează satul Muntele Băișoara și apoi urcați în stațiune. Mai mult decât atât, străbaterea unui traseu montan este cel mai bun antidot împotriva oboselii și stresului acumulate de-a lungul anului. Acesta este darul aparte al traseelor montane; să te deconecteze de orice incovenient și să te ajute să visezi. Minunat, nu-i așa? Traseul pe care l-am ales, Băișoara-Buscat-Muntele Mare-Pietrele Cântătoare, este un traseu recomandat oricărei categorii de vârstă. Pe alocuri poate fi mai solicitant la urcare, dar per ansamblu este un traseu ușor.
Am ales această stațiune pentru o excursie cu elevii mei de clasa a IV-a și cu elevii de clasa a III-a și am lucrat împreună cu învățătoarea de la clasa a III-a pentru a face toate demersurile unei excursii/activități extracurriculare, lucruri pe care le puteți descoperi mai jos, într-un proiect standard. Să știți că astfel de activități stârnesc curiozitatea elevilor și ceea ce se petrece acolo va rămâne mult timp în mintea lor. În această excursie am descoperit împreună cu micuții ce tipuri de păduri sunt acolo (ex: păduri de foioase cu molid, păduri de gorun, păduri de stejar); pădurile de acolo adăpostesc numeroase specii de animale sălbatice: lupul, mistrețul, iepurele, vulpea, căprioara, veverița. Dintre păsări, se întâlnesc destul de frecvent presura de stâncă, mierlă de piatră și fluturașul de stâncă, o adevărată perlă printre păsări. Parcurgând traseul am avut parte de câteva activități: mersul pe bicicletă, unde am respectat câteva reguli, fotografierea unor obiective și locuri, am avut parte de un picnic nemaipomenit în aer liber, în care am învățat că nu trebuie să lăsăm gunoaie în urma noastră, pentru că numai așa protejăm natura. Am vizitat și câteva obiective turistice. Să știți că în astfel de activități cel mai important aspect (după mine, cel puțin) este alegerea traseului în funcție de vârsta copiilor, de experiența acestora, dar și de cea a adulților organizatori. Altfel zis, să facem în așa fel încât, pentru copii, experiența să rămână ca o bucurie și nu ca o mare adunare de frustrări. Să facem în așa fel încât copiii să își dorească să meargă pe munte și a doua oară! Sau, cum mi-a zis mie cineva drag și cu multă experiență și la munte și la copii: noi, ca adulți, trebuie să avem grijă să le stârnim dragostea de natură și de mers, nu să epuizăm toate obiectivele dintr-o zonă vizitată. Și așa e! Voi despre câte obiective văzute în excursiile din copilărie chiar puteți spune că vă amintiți? Cel mult imagini, în ceață… Nu? În schimb poate (sper!) că și voi aveți în amintire sentimente din excursiile făcute când erați mici. De la bucuria de a descoperi ceva complet nou (și ce univers se poate ascunde într-o poiană sau într-un pârâu!) orice altă experiență din copilăria timpurie, pot fi definitorii pentru modul în care viitorul adult din copilul de acum va percepe o anumită realitate (în cazul de față, ieșitul în natură). Pe durata traseului, pregătiți-vă nu doar să răspundeți la întrebări, ci, mai ales, să povestiți. Să stârniți curiozități. Să canalizați voi atenția lor spre cele văzute pe traseu. Să îi încurajați, să îi îmbrățișați.
Ora clasică de educație civică, trebuie înlocuită cu astfel de activități. De ce spun asta? Pentru că în astfel de activități, copii învață reguli atât despre natură, cât și despre comportamentul nostru ca turiști pe munte. Învățăm cât de prețioase sunt animalele sălbatice, cât de relaxant este să asculți glasul păsărilor. Cu siguranță s-ar mai găsi multe de spus. Dar aș prefera să-mi spuneți și voi. Deci, voi ce secrete aveți? La voi ce a funcționat în turele cu copii ?
Proiect de activitate extracurriculară
Clasa:a III-a, a IV-a Tema activității: ,,Pe drumuri de munte”-Muntele Băișoara Propunători: Învățătoarele elevilor de clasa a III-a și a IV-a Tipul de activitate: Excursie pe Muntele Băișoara (traseu-Muntele Băişorii: drumeţie spre Muntele Mare şi Pietrele Cântătoare) Scopul: Cunoașterea, înțelegerea și aprecierea frumuseților naturale ale patriei;
Competențe generale:
Investigarea mediului înconjurător folosind instrumente și procedee specific-Științe ale naturii
Dezvoltarea interesului pentru cunoașterea orizontului local, a țării și a lumii contemporane-Geografie
Manifestarea unor deprinderi de comportament moral-civic în contexte de viață din mediul cunoscut-Educație Civică
Competențe specifice : 2.2. Aplicarea planului dat pentru efectuarea unei investigații a mediului înconjurător-Științe ale naturii 2.1. Recunoașterea unor atitudini în raport cu lucrurile, cu plantele și animalele- Educație Civică 4.3. Dezvoltarea interesului pentru cunoașterea și înțelegerea diversității naturale și umane-Geografie Obiective activității extracurriculare:
Lărgirea ariei de cunoaştere a elementelor specifice ale cadrului natural şi social din Muntele Băișoara, a orizontului local şi obiectivelor de interes ştiinţific şi turistic;
Formarea şi dezvoltarea unor comportamente civice corecte prin implicarea în situaţii diferite de viaţă
Locul de desfășurare : Excursia se desfășoară pe muntele Băișoara și se vor vizita următoarele obiective turistice : Muntele Băișoara, Muntele Mare și Pietrele Cântătoare Colaboratori: Învățătoarele de la clasele a III-a și a IV-a colaborează împreună cu părinții elevilor și cu directorul școlii. Cadrele didactice mai colaboreaza cu un ghid turistic din Muntele Băișoara care ghidează drumeția, cu patronul și șoferul firmei de transport și nu în ultimul rând cu părinții școlarilor
Elaborarea planului excursiei. Cadrele didactice împreună cu directorul unității vor stabili data plecării, durata acţiunii, scopul şi tema excursiei, numărul şi particularităţile participanţilor, principalele obiective turistice de vizitat, itinerar, mijloc de transport, echipament necesar, însoţitori, cadre didactice, costul excursiei pe copil, sponsorizări.Tot planul excursiei trebuie conceput de către cadrele didactice apoi aprobat de directorul unității și trebuie să conțină de asemenea acordul părinților,tabelul cu datele personale ale preșcolarilor,tabel cu însoțitorii,declaratii pe proprie răspundere ale insoțitorilor și documentația de transport necesară.
Stabilirea grupului de participanți. Grupul trebuie să fie omogen ca vârstă şi preocupări, astfel am ales să mergem cu copiii din clasele a III-a și a IV-a . La fiecare zece școlari participanţi în excursie trebuie să fie un cadru didactic şi un părinte (noi suntem 25 de copii în clasa a III-a și 15 copii în clasa a IV-a, cadre didactice vom merge 4 și 4 părinți plus un cadru medical). Este preferabil să fie însoţit grupul şi de către un cadru medical care să acorde primul ajutor în caz de necesitate cu trusa de prim ajutor și alte necesității.Pentru problema hranei am ales ca fiecare școlar să aibă un pachețel cu sandwich, apă și fructe.
Modul de desfășurare Pregătirea copiilor pentru excursie. Anunțarea copiilor pentru excursie se va face cu cel puțin 2 săptămâni înainte de data efectuării ei. Pregătirea acestei excursii se va face în cadrul unei activități de instructaj unde vor fi școlarii ambelor clase împreună cu cadrele didactice, astfel se va specifica scopul excursiei, traseul și punctele cele mai importante. Scopul nostru este de a cunoaște, înțelege si aprecia frumusețile naturale ale Muntelui Băișoara, punctele cele mai importante sunt: Muntele Băișoara, Muntele Mare și Pietrele Cântătoare, le vom arăta și câteva imagini cu aceste obiecte pentru a le stârni și mai mult curiozitatea. Se comunică copiilor că vor avea nevoie de un echipament adecvat excursiei și anume să fie îmbrăcați cu trening, adidași și să aibă cele necesare excursiei cum ar fi pachețel cu mâncare și apă. Se va comunica și costul excursiei, cât va costa transportul și câțiva bănuți în plus pentru micile cheltuieli care vor mai fi pe parcurs, iar durata excursiei va fi de o zi, acest lucru nu va implica cazare, mese și altele. Le vom comunica și ora plecării din fața școlii și o oră aproximativă pentru sosire. Părinții vor fi chemați la școală unde se vor comunica și lor cele menționate mai sus și pentru semnarea procesului verbal. Desfășurarea excursiei: La data și ora stabilită, elevii se adună în fața școlii, se va face prezența, se verifică echipamentul, se reamintește regulamentul și se deplasează la autocar. Pe parcursul drumului până la destinație se vor face mici opriri pentru toaletă sau dacă unor copii li se va face rău. Drumul va fi parcurs în aproximativ 3 ore După ce ajungem la destinație ne vom întâlni cu ghidul turistic care ne va prezenta obiectivele turistice și ne va comunica câteva informații despre acestea, vom parcurg traseul drumeției timp de 8-9 ore, apoi vom porni spre casă. Traseul este Stațiunea Muntele Băișoara-Șesul Cald-Molhașul Muntele Mare-Piatra Cântătoare(județul Alba)-Vf.Neteda-Lupșa.
Parcurgând traseul de drumeție vom avea parte de câteva activități cu copiii și anume: Vom face plimbări cu bicicletele închiriate de la o cabană din munte; Învățătoarele și copii (care au un dispozitiv cu cameră foto) vor fotografia anumite obiective și locuri din excursie; Se va face un picnic în aer liber la un popas din munte unde copii împreună cu învățătoarele și părinții, vor putea mânca ceea ce au în pachețel și vor avea un mic dialog despre ceea ce au văzut până în acel moment;
Șesul Cald – aproximativ 3 km de la startul circuitului la poalele Vârfului Buscat, lângă partiile de ski, avem în față și apoi în dreapta noastră Șesul cald, o mică depresiune montană, folosită sute de ani de mocanii din vale, ca loc de pâscut, pentru turmele de oi. Zona este în continuă transformare, pe locul vechiului cătun ridicându-se construcțiile domeniului schiabil. Drumul ce porneste de aici către vârful Muntelui Mare este perfect pentru drumeție și biking. Regăsim pe parcurs multe izvoare și locuri numai bune de odihnă. În Colțul Rotund vom fi cu băgare de seamă la intersecția în care traseul punctul galben, ne părăsește spre stânga și urcă spre Vf Pietrele Mărunte. Întrucât e cel mult jumătate de ora până sus, pe acest vârf, merită să ne abatem pentru a admira de acolo priveliștea către stațiune și spre Cluj.
Situl Natura 2000 – face parte din cea mai mare rețea de arii protejate din Europa. Continuându-ne urcarea vedem pe partea dreaptă a drumului un panou mare care marchează intrarea în Situl Natura 2000 – Muntele Mare. O hartă de pe panou ne indică unde ne aflăm, iar alături de ea sunt afișate regulile ce trebuie respectate în aria protejată în care tocmai intrăm (aici copiii au prilejiul de a studia o hartă pentru a se ghida în drumeție și pentru a se obișnui cu regulile impuse). În fața noastră se deschide o vale domoală numită La Poduri, cu câteva stânci mai mici, care tronează la marginea unei zone cu mult fân și jnepeniș. Peste vale se vede șerpuind drumul către platoul Muntelui Mare. În spate se vede Vf Pietrele Mărunte și se pot vedea cu ochiul liber stâncile care îi dau numele. Loc perfect pentru o ședință foto și o mică pauză de odihnă, înainte de urcarea spre platou (aici se poate face picnic în aer liber și câteva poze, care sunt pasionați)
Pietrele Cântătoare Înainte de a ajunge la Pietrele Cântătoare, traseul nostru se desparte de cel marcat cu cruce roșie, care pleacă spre stânga, printr-un covor de jnepeni. Vedem stâncile renumite, imediat ce pătrundem la marginea platoului. De pe ele, priveliștea către Munții Gilăului și către Vâfurile Buscat și Pietrele Mărunte, este impresionantă. Daca avem noroc să prindem o adiere potrivită de vânt, o putem asculta trecând melodios printre bucățile mari de stâncă, așezate în neorânduială una peste alta. Dacă zăbovim mai mult, în liniște, pe stânci, vom vedea păsari mici, gălăgioase și foarte frumoase
Vf Muntele Mare – altitudine 1826 m (al treilea ca altitudine din Carpații Occidentali) De la Pietrele Cântătoare ne continuăm drumul pe traseul marcat, spre partea mai înaltă a platoului, considerată punctul cu altitudine maximă. Va trebui sa avem totuși în vedere că vom trece pe lângă o unitate militară, păzită inclusiv de câini, și că trebuie respectate regulile în astfel de situații. Vârful este un platou întins, marcat de o construcție aparșinând armatei, unde se poate observa şi borna cu altitudinea maximă. La coborâre, la intersecția cu traseul cruce roșie, ne putem abate spre dreapta pe acest traseu, până sus pe platou, pentru a ne bucura de priveliștea către Lupsa și satele învecinate acesteia, din Judetul Alba. Sau, putem să ne bucurăm de florile pe care le vom întalni mai ales in zona înaltă a traseului, de păsările care cântă frumos, sau de izvoarele și părâiele care pot fi întâlnite la tot pasul.
Modalitate de evaluare: După ce ne vom întoarce din excursie le voi da copiilor să facă o compunere despre excursie și tot ce s-a petrecut acolo pentru a vedea cu ce au rămas din această excursie. Compunerea va fi creată după următoarele criterii: Să aibă minim o jumate de pagină; Să aibă un titlul sugestiv excursiei; Să specifice obiectivele turistice vizitate;
Poster- în grup la școală vor reazliza un poster cu tema: excursie pe muntele Băișoara, acolo vor lipi fotografii scoase la imprimantă de doamna învățătoare, dar nu mai mult de 10 fotografii, iar în partea de jos a fotografiei să scrie cum se numeste peisajul sau obiectivul turistic din imagine
Bibliografie: Crăciunescu, N., Forme de activități extracurriculare desfășurate cu elevii ciclului primar, Ed. Discipol, București; Franţ, A., (2003). Turismul şcolar. Timişoara: Ed. Mirton;
Diana Pop (studentă, anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Pentru subiectul pe care l-am ales (un exemplu de activitate/excursie în săptămâna „Școala Altfel”), m-am gandit că ceea ce ar avea cea o mare legatură cu Educația Civică ar fi o excursie cu elevii la Palatul Parlamentului din București deoarece copiii învață despre aceste aspecte încă de mici și acest lucru le poate oferi posibiltatea de a vedea clar ceea ce este de fapt Parlamentul si aspectele sale. Scopul meu principal și ideea din spatele activității erau acelea de a arăta copiilor ce înseamnă în realitate împărțirea puterilor în stat și cum arată locul unde se desfășoară activitatea celor care fac regulile din țara noastră.
Despre Parlament Parlamentul Romaniei este organul reprezentativ suprem si unica autoritate, legiuitoare a Romaniei. Parlamentul este alcatuit din Camera Deputatilor si Senat care sunt organizate și funcționează în conformitate cu dispozițiile Consitutiei Romaniei, cu respectarea prevederilor legilor si ale regulamentelor parlamentare in vigoare. La nivelul Parlamentului se organizeaza comisii comune permanente ale celor doua Camere, grupuri de prietenie si alte parlamente si delegatiile cu caracter permanent la ogranizatiile parlamentare internationale.
Ce se intampla in Parlament? -Sedinte comune ale celor doua birouri permanente; Ședinte ale organelor de conducere ale structurilor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului -Activitati desfasurate de grupurile parlamentare de prietenie cu alte parlamente; -Activitati desfasurare de catre delegatiile Parlamentului la organizatiile si organismele internationale;
Ce putem vizita in Parlament ca elevi / cu elevi ? La Camera Deputatilor, de exemplu, se prevede explicit procedura de vizitare de către copii și tineri. Pe parcursul acestor vizite grupurile de tineri vor primi informatii despre procesul de functionare a Camerei Deputatilor.Publicul tinta il constituie, în principal, tinerii cu vârste cuprinse între 5 si 25 de ani (preșcolari, elevi si studenti). Vizita educativa cuprinde: „Lectia de democratie”- elevii vor primii informatii despre activitatea Parlamentului si a deputatilor, despre procesul legislativ etc. Un tur de vizitare a Palatului Parlamentului (4 Sali) pentru a le facilita accesul la colectiile de arta si arhitectonice găzduite de Palatul Parlamentului
Cum ne programam la vizita? Gradinitele, scolile, liceele si facultatile, dar si alte institutii de invatamant si educatie pot solicita programari pentru vizitele educative la Camera Deputatilor pentru grupuri de maximum 40 de elevi/tineri, iar grupurile sa fie insotite obligatoriu de un cadru didactic. Evident, în această perioadă specială (a pandemiei) există în mod cert alte reguli.
Tarife: Adulţi: 40 lei/persoană Studenţi: 20 lei/persoană (19 – 26 ani, cu carnet de student vizat) Copii: 10 lei/persoană (7 – 18 ani)
Au parte de gratuitate urmatorii: Copii cu varsta cuprinsa intre 0-6 ani, insotiti; Persoane cu dizabilitati (cu act doveditor) si insotitorul acestora; Ghid insotitor (pentru grupuri organizare, de minimum 10 adulti;
Cum organizam excursia?
Ei bine, ca sa organizăm aceasta excursie, avem nevoie înainte de toate să le inspirăm copiilor curiozitate si entuziasm. Este adevarat faptul că pentru a ajunge până în Capitală avem o doză foarte mare de responsabilitate și de complicații logistice, dar – pe de altă parte – cred cu tărie că ar fi o amintire imposibil de șters din memoria copiilor, așa că merită orice efort de acest gen. Oriunde ne aflam, indiferent de regiune se poate organiza aceasta excursie cu caracter civic, doar sa avem initiativa necesară și să ținem cont de:
Dorinta elevilor de vizita;
Bugetul
Stabilirea duratei si a modului de desfasurare
Responsabilitatea si aprobarea parintilor de a-si lasa copiii intr-o astfel de excursie (depinde de distanta si regiunea unde ne aflam);
Nevoia de un autocar/autobus care sa aprobe o taxa atractiva pentru elevi si cadre didactice sau, alternativ, pregătirea unei călătorii cu avionul/trenul.
