Categorie: Resurse didactice

Mariana Solomon, Vivien Szabo, Melissa Bot

Dacă privim un calendar în care apar notate toate sărbătorile care sunt recunoscute la nivel internațional, vom vedea o mulțime de sărbători care sunt destinate anumitor boli, vicii, obiecte, animale sau plante, părți din lume sau întregi lumii, anumitor genuri de filme, femeilor, bărbaților și copiilor mici sau mari de pe tot cuprinsul globului, relații interumane, meserii etc.. Dintre ele multe nici nu ne-am gândit că chiar există sunt uluitoare, dar denumesc cu toate o realitate a lumii în care trăim sau ne amintesc de greșeli din trecutul nostru pe care nu trebuie să le mai repetăm vreodată din motive evidente.

Din acest număr imens de sărbători care mai da care mai interesante și mai nepomenite, în luna mai sărbătorim un număr de 22 de sărbători dintre care noi vom prezenta pe cele din intervalul de 8-15 mai.

9 MAI-ZIUA EUROPEI

În fiecare an, de Ziua Europei (9 mai) sărbătorim pacea și unitatea în Europa. Data marchează aniversarea momentului istoric reprezentat de „Declarația Schuman” nume preluat de la cel care a creat această declarație, Robert Schuman fostul ministru de externe francez, în anul 1950 ca act constitutiv al „Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului” uniune economică între fuziunea industriilor de oțel și cărbuni a Franței, Germaniei de Vest și a altor state, ducând la crearea „Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului” la sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial.

Cum a fost aleasă Ziua Europei ?

Inițiativa, promovată și adoptată la scurt timp după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, avea un scop bine fundamentat. O colaborare strânsă a industriilor europene putea să ducă la evitarea unor potențiale conflicte militare pe continent.

De altfel, Jean Monnet, autorul planului Uniunii Europene, a urmărit exact acest aspect.

Așadar, la 5 mai este sărbătorit Consiliul Europei și pe 9 mai este celebrată Uniunea Europeană.

Sărbătoare oficială în Europa

Ziua de 9 mai – Ziua Europei a fost declarată sărbătoare oficială de Parlamentul European, în toamna anului 2008.

Ziua Europei este considerată un simbol european care promovează unitatea și pacea, în rândul cetățenilor Uniunii și nu numai.

8 MAI – ZIUA MONDIALĂ A CRUCII ROȘII ȘI SEMILUNII ROȘII.

Comitetul Internațional al Crucii Roșii a declarat, în 1859, ziua de 8 mai drept Ziua mondială a Crucii Roșii.

Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie s-a născut la inițiativa unui om de afaceri elvețian, Henry Dunant (1828-1910), în 1859, după una dintre cele mai sângeroase bătălii ale secolului, Bătălia de la Solferino, bătălie care a făcut 40.000 de victime. La 24 iunie 1859, Henry Dunant venise în nordul Italiei pentru a-l întâlni pe Napoleon al III-lea în interes de afaceri. Impresionat profund de imaginea oribilă de după bătălie, el a adunat oameni din satul învecinat și a petrecut trei zile, fără întrerupere, pentru a îngriji răniții. Vorbele sale” Siamo tutti fratelli” (suntem cu toții frați) au deschis inimile voluntarilor, care au îngrijit deopotrivă inamici și compatrioți, conform www.crucearosie.ro.

În 1862, Henry Dunant scria cartea „O amintire de la Solferino”, o pledoarie pentru umanitate, în care a atras atenția lumii asupra necesității de a înființa societăți de ajutor și de a promova un acord internațional cu privire la ajutorarea răniților și la persoanele care îi îngrijesc. Datorită acestei cărți, Henry Dunant a reușit să transmită ideile sale în rândul guvernanților europeni și al oamenilor influenți de la acea vreme.                       Astfel, în 1863, s-a întrunit pentru prima oară o comisie care s-a auto-intitulat Comitetul Internațional pentru Ajutorarea Răniților și care, în 1876, urma să devină Comitetul Internațional al Crucii Roșii.

12 șefi de stat au semnat atunci prima Convenție de la Geneva. Tot atunci a fost adoptată și emblema unei cruci roșii pe fundal alb (inversul steagului Elveției, cu cruce albă pe fond roșu), cu scopul de a conferi statut neutru celor care asistau răniții și, astfel, de a asigura protecția acestora pe câmpul de luptă.

Semiluna Roșie a fost adoptată în Convenția din 1929.

Având în vedere că există țări în care nici crucea roșie, nici semiluna roșie nu ar putea fi utilizate, deoarece nu sunt acceptate de populația locală, în 2005, statele au adoptat un nou simbol de protecție — Cristalul (rombul) Roșu.

Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie este cunoscută în întreaga lume ca o organizație de ajutor umanitar, reunind peste 128.000.000 de membri, ce acționează consecvent în vederea prevenirii și alinării suferințelor provocate de războaie, conflicte armate, tensiuni politice, dezastre și calamități naturale sau sociale.

În prezent, folosirea emblemei este guvernată de ”Regulamentul privind folosirea emblemelor de cruce roșie și semilună roșie de către Societățile Naționale”. Acest regulament, adoptat la Budapesta, în noiembrie 1991, a intrat în vigoare în 1992.

Ea cuprinde Societățile Naționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie din 188 de state, precum și două instituții internaționale cu sediul la Geneva: Comitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR) — creat în 1863 — și Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie (Liga) — creată în 1919. Fiecare din aceste trei părți componente are activități și roluri specifice, bine stabilite. Ceea ce le unește sunt principiile fundamentale ale Mișcării de Cruce Roșie și Semilună Roșie și acțiunea comună în spiritul umanismului.

12 MAI -ZIUA INTERNAȚIONALĂ A ASISTENȚILOR MEDICALI

Ziua internaţională a asistenţilor medicali (International Nurses Day), instituită în 1974, este celebrată în fiecare an pe 12 mai, împreună cu ziua de naştere a asistentei medicale Florence Nightingale (1820), ceea care a pus bazele moderne ale asistenţei medicale. Ea  a deschis prima şcoală pentru asistente medicale pe lângă Spitalul ”Saint Thomas” din Londra (1860).  A realizat astfel primul pas în pregătirea profesională şi instituţională a asistentelor medicale, care până atunci au fost considerate persoane nepregătite, care îndeplineau munci înjositoare. În 1907, a devenit prima femeie din Marea Britanie recompensată cu Medalia de Merit.

Consiliul Internaţional al Asistenţilor Medicali (International Council of Nurses – ICN) a celebrat pentru prima dată Ziua internaţională a asistenţilor medicali în anul 1965, potrivit site-ului nursingworld.org.

15 MAI -ZIUA INTERNAȚIONALĂ A FAMILIEI

Ziua Internațională a Familiei a fost proclamată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (ONU) pe data de 20 septembrie 1993, ca eveniment cu dată fixă pe 15 mai a fiecărui an. Începând cu 1995, la propunerea Institutului Român pentru Drepturile Omului, propunere susținută și de Patriarhia Română, ziua de 15 mai a devenit oficial și Ziua Familiei Române.

Această zi a fost instituită pentru a atrage atenția asupra problemelor cu care se confruntă familiile la nivel mondial și de a crește cunoașterea proceselor sociale, economice şi demografice care afectează familiile. Obiectivul principal al acestei zile fiind acela de a sublinia importanta familiilor în societate şi de a promova valorile familiei – egalitatea, împărțirea responsabilităților casnice, dragostea, respectul, combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor, copiilor și a persoanelor vârstnice.

Simbolul pentru Ziua Internaţională a Familiei constă într-un cerc verde ce conține o imagine cu roșu. Aceste elemente desenate simplu reprezintă simboluri pentru o inimă şi o casă. Semnificația: familia reprezintă centrul societății care oferă stabilitate şi susținere pentru oamenii de toate vârstele.

Ca mod de a sărbători această zi, activitățile, fie ele cât de simple, făcute cu familia sunt o idee excelentă deoarece fac relația dintre membrii mai puternică și mai sănătoasă, Ziua Familiei, fiind, o mare oportunitate pentru oameni de a petrece timp cu familiile lor. Sugestii: drumeții și exursii, picnic la iarbă verde, camping, jucarea de diverse jocuri, plimbări în parc etc.

Bibliografie

Ziua Mondială a Crucii Roșii și Semilunii Roșii – Jurnal Spiritual

8 mai – Ziua mondială a Crucii Roșii și Semilunii Roșii. Mesajul din partea Crucii Roșii Române – Ziarul Unirea

9 mai este ziua Europei. Care este semnificaţia istorică a acestei zile (click.ro)

12 mai – Ziua internaţională a asistenţilor medicali | AGERPRES • Actualizează lumea.

12 mai, Ziua internațională a asistenților medicali – Stiri din Mures, Stiri Targu mures – Liderul presei muresene (zi-de-zi.ro)

Claudia Necula și Mirela Sima

De când lumea și pământul, orice om, dar mai ales copiii, învață prin puterea exemplului. Teoria ca teoria, dar practica e mama învațăturii, astfel că am considerat de bun augur să întocmesc cu ajutorul clasei mele de elevi un manual aparte, unul bazat pe propriile lor experiențe, pe ceva palpabil, trăit, ceva care să fie grăitor pentru întreaga clasă, nu doar pentru cel/cea care a trecut printr-o experiență ce s-a lăsat cu învățăminte civice, morale. I-am rugat pe fiecare să îmi scrie sub forma unei scurte povestioare câte un episod interesant pe care l-au trăit, ei fiind bineînțeles personajele principale ale povestirii. Episodul interesant trebuia să se centreze pe o întamplare care i-a marcat, din care au avut de învațat ceva bun și folositor din punct de vedere moral, sufletesc, civic.

Având în vedere limitarea temporal-spațială, voi prezenta în cele ce urmează doar câteva astfel de povestioare primite de la copii. Țin să menționez că le-am grupat pe toate într-un manual confecționat împreună cu copiii, manual așezat la mare cinste în clasă și prezentat cu mândrie oricui ne trece pragul. Elevii au primit și au întocmit cu bucurie sarcina dată, fiind încantați că au devenit personaje principale, că au devenit mici povestitori, exemple de bună comportare și le-a plăcut și faptul că au putut să își înfrumusețeze spusele cu fel de fel de desene reprezentative poveștii proprii. După finalizarea proiectului, oră de oră, dăm citire câte unei povestiri, pentru ca toți cei din clasă să afle ce au făcut ai lor colegi. E liniște deplină, iar la sfarșit. se lasă cu zâmbete, lacrimi de emoție, ba chiar și aplauze.

Mihaiță și bolovanii

Mihăiță e un băiat simpatic și cuminte care își iubește bunicii foarte mult, așa că își petrece la ei toate vacanțele. Aceștia locuiesc într-un sat frumos de munte din zona Clujului. Weekend-ul trecut, a fost acolo cu părinții ca să îl sărbătorească pe bunicul care a împlinit 65 de ani. La masă, i-a auzit pe toți vorbind despre un necaz care a dat peste săteni: după ploile mari din ultimele zile, câteva stânci s-au prăbușit pe singurul drum al satului. Nu erau ditamai stâncile, căci până au ajuns jos s-au sfărmat și au mai rămas din ele doar bolovani. Totuși, bolovanii aceștia blocau circulația. Ce bine că nu au căzut la cealaltă ieșire din sat, pentru că dacă se întampla asta, Mihăiță nu ar mai fi putut ajunge la bunici ! Dar dacă și alți nepoți vor să vină la bunicii lor și nu pot? Ei poate ar veni în sat din capătul unde s-a întamplat nenorocirea…

Ei, dar Mihăiță e isteț și harnic, așa că s-a gândit la ceva. A ieșit în sat, s-a dus pe acasă pe la prietenii lui și le-a propus tuturor să își ia unelte și mănuși și să iasă până se înserează în capătul satului pentru a încerca să elibereze cât de mult posibil drumul bolovănos. Știa de la părinți că zona fusese deja securizată cu plase de protecție, așa că nu îi era teamă că vor cădea alți bolovani pe copii. Doar drumul nu fusese curățat…

În jumătate de oră, aproape toți copiii din sat l-au urmat pe Mihăiță și s-au apucat de aruncat pietrișul și bolovanii din drum, pentru a face cale liberă circulației sigure. Badea Ion, vecinul bunicilor lui Mihăiță, trecând întamplător pe acolo si văzându-i, a dat de știre întregului sat. Cei mari s-au gandit că ar fi bine să iasă și ei în drum să dea o mănă de ajutor. După cateva ore bune de muncă, drumul era ca nou, curățat până și de cea mai mică pietricică. Ce bucurie! Cinste lui Mihăiță, prietenilor lui, dar și tuturor celorlalți !

Ce bine prinde un gând bun ! Ce bine e să ai prieteni de treabă! Ce important e să dai un exemplu bun celorlalți, pentru că s-ar putea să îl urmeze la rândul lor! În plus, se vede că unde-s mulți, puterea crește!

Drumul spre casă

Era într-o zi de marți. Angela mergea spre casă. Orele se terminaseră. Avea de traversat un parc mare și frumos până să ajungă în curtea blocului ei. Îi plăcea să meragă încet, visătoare, admirând peisajul minunat oferit de copacii și florile din parc. Totuși, de data aceasta s-a întamplat ceva ce i-a atras atenția și a uitat de peisaj. Câteva fetițe, cam de varsta ei, vorbeau cu voce tare, râdeau…păreau că joacă un joc zgomotos. Pe când s-a apropiat de ele, și-a dat seama ca cele trei fete pe care le auzise chinuiau de fapt o altă fetiță. Îi luaseră ghiozdanul și nu mai voiau să i-l dea înapoi. Între timp, o jigneau pe fetiță spunandu-i vorbe urâte. O necăjeau pentru ca era mai sărăcuță și nu avea hainuțe la fel de noi ca ale lor. Avea și ghiozdanul descusut… Cu toate acestea, era o fetiță drăguță și curată…dar nu destul de curajoasă încat să se ia de fetele cele rele ca scape de ele.

Angela cea vitează s-a dus fără frică direct la fata care avea în mană ghiozdanul celei cuminți, i l-a smuls cu putere, i l-a înapoiat stăpânei de drept și transformându-se parcă într-un erou de desen animat, într-o fată cu super puteri, a strigat la răutăcioase, rușinându-le, speriindu-le și punându-le pe fugă. Fetița i-a mulțumit pentru ajutor și a plecat în drumul ei. La fel și Angela, dar cu multă bucurie și încântare că a putut face o faptă bună.

E nevoie de curaj și de fapte bune pentru a clădi o lume frumoasă! Nu-i lăsați pe alții singuri la necaz!

Vasilică si pisica

Povestea mea e scurtă. E povestea lui Vasilică…așa mă cheamă pe mine…și începe cam așa: în urmă cu o saptămână, într-o sâmbătă, mă plimbam cu bicicleta prin cartier. Îmi place mult să merg cu bicicleta! Am grijă la trafic și la pietoni. Am noroc că locuiesc într-o zonă nu foarte aglomerată. Plimbându-mă eu așa, am observat de mai multe ori în drumul meu o pisicuță care părea speriată rău de tot. Am dat mai multe ture pe aceeași stradă și pisicuța era ba într-un capăt ba în altul al străzii, căutându-și parcă stăpânii. Alerga de colo-colo, mieunand cu jale. Era un puiuț de pisică. Dupa ce treaba s-a repetat de mai multe ori, am decis să mă opresc și să încerc să o chem la mine. Am tot chemat-o câteva minute bune. La început nu a vrut să vină la mine, dar până la urmă am convins-o. Era foarte drăgălașă! După ce ne-am împrietenit, s-a lăsat mângâiată și purtată în brațe.

Am observat că avea zgardă la gat…o chema Pufina. Și eu am o pisică, dar la bunici, la casă, nu la mine, la bloc. Veterinarul care se ocupa de pisica mea locuiește aproape de mine, așa că m-am gandit să duc pisicuța veterinarului…poate afla a cui este și o ajutăm să ajungă înapoi la stăpânii ei. Am reușit să facem fapta cea bună, pentru că domnul veterinar a aflat cu ajutorul cip-ului pisicuței adresa ei. Împreună cu dumnealui am dus pisicuța acasă. Foarte fericiți au fost proprietarii ei! O pierduseră de cateva zile și fetița lor de patru ani plângea de dorul Pufinei.

Ce bucurie e să faci o faptă bună!

O zi cu doamna de serviciu

Doamna de serviciu care se ocupa de etajul nostru este o doamnă foarte amabilă. Are un zâmbet frumos și vorbește blând. Mi-e tare dragă, dar sunt supărată pentru că cei mai mulți copii o supără, se poartă urât cu ea…nici măcar nu o salută. Ce nu îmi place deloc este că mereu lasă mizerie în bănci, pe hol, la baie, în curte și asta înseamnă că îi dau și mai mult de lucru doamnei, prin lipsa lor de educație, de bun simț. Eu sunt Maia, iar pe doamna de serviciu o cheamă Maria.

Acum ceva timp i-am cerut mamei voie să ramân la școală după ore pentru a-i face o surpriză doamnei Maria. Am dorit să o ajut măcar puțin. Mama a fost de acord și tare m-am bucurat. Colegii au plecat cu toții acasă, iar eu am așteptat-o cuminte pe tanti Maria în clasă. A fost uimită și m-a întrebat ce e cu mine de nu am plecat. I-am spus că vreau să îi dau o mână de ajutor și că o rog să îmi zică ce pot face prin clasă și nu numai. Mai-mai că plangea de emoție și nu-i venea să creadă ! Am scos de prin bănci ce era de scos și am șters băncile. Pe hol am dat cu mătura, iar doamna Maria a venit cu mopul în urma mea. La baie am pus hartie igienică, șervețele și săpun lichid. M-am simțit foarte bine alături de tanti. E veselă, glumeață și cântă foarte frumos. Ba chiar știe și povești foarte multe ! Dacă mama îmi mai dă voie, o să mai rămân uneori să o ajut.

Să nu uit: din ziua aceea, doamna Maria îmi aduce mereu la școală câte un măr sau căte ceva dulce. E nemaipomenită! Nu are copii, dar mi-a zis că își dorește o fetiță așa ca mine și o va numi Maia !

Munca e brățara de aur. Blândețea e o mare calitate. Iubiți și respectați oamenii, cu atât mai mult pe cei buni!

Natalia Gudiu, Oana Sîncelean & Ioana Milian

Era vineri, o zi fumoasă de primăvară, soarele strălucea pe cerul senin. Ca în orice zi de vineri, după școală, Marco, un băiețel de clasa a patra, își vizita bunicul la căminul de bătrâni. Până acolo avea de mers o oră cu autobusul și încă zece minute pe jos de la stație până în fața clădirii, dar asta nu l-a împiedicat niciodată. Îi place foarte mult să își petreacă timpul cu bunicul său. Acesta l-a învățat să joace șah și îi povestește mereu despre peripețiile lui din tinerețe.

În timp ce Marco și bunicul său se jucau șah, băiatul se uita prin sala de vizită și a observat că nu sunt prea mulți vizitatori. El l-a întrebat pe bunicul său:

– Bunicule, mereu sunt așa de puțini vizitatori pentru bătrânei?

– Din păcate… da. Mulți dintre bătrânei au fost aduși aici și nu au mai primit vizite din partea familiilor lor…

– Dar de ce?

– Familiile lor sunt prea ocupate și au uitat de ei. Iar aceștia au rămas singuri. Unii dintre ei nu au mai primit vizite de mai mult de un an.

– Cum se poate întâmpla așa ceva? Este foarte trist…

După terminarea vizitei, băiatul a mers acasă, dar ceva era diferit la el. Nu mai era fericit după vizitarea bunicului, ci trist deoarece a aflat despre situația bătrâneilor de la cămin.

În acea seară liniștită, înainte să adoarmă, s-a tot gândit ce ar putea face el mai bine și mai frumos pentru bătrâneii de la cămin. Cu ce ar putea să le însenineze ziua? Cum să le readucă zâmbetul pe buze? Cum poate el să îi ajute pe bătrânei să se simtă mai bine?

„Gata! Știu! Voi merge mâine la cămin și îi voi întreba pe bătrânei ce își doresc ei să primească, iar apoi voi vorbi cu directorul unității pentru a putea rezolva problema.” (își spuse el în gând)

Zis și făcut. Băiatul se puse la somn, iar dimineața următoare, după micul-dejun, a pornit spre cămin. Prima dată i-a spus bunicului despre planul său, iar mai apoi le-a pus întrebări bătrâneilor și a făcut o listă cu nevoile acestora. Unii dintre ei au cerut haine noi, dulciuri sau fructe, iar ațlii și-au dorit doar să primească vizitatori cu care să își petreacă câteva ore din săptămână vorbind sau jucând diferite jocuri.

– Acum că am aflat ce își doresc bătrâneii, pot să vorbesc cu directorul căminului pentru a putea îmbunătății situația. (îi spuse Marco bunicului său)

Bunicul l-a condus pe băiat la biroul directorului. Marco, emoționat, bate la ușă, iar de după aceasta s-a auzit o voce de bărbat: „Intră!”, așa că a deschis ușa și a spus:

– Bună ziua! Mă numesc Marco, iar acesta este bunicul meu. Dorim să discutăm cu dumneavoastră despre problemele bătrâneilor.

– Bună ziua! (spuse directorul) Ce s-a întâmplat cu bătrâneii? Care sunt problemele lor?

– Am stat de vorbă cu aceștia și am aflat că au nevoie de haine, dulcuri, fructe și de multe altele, dar mai ales de persoane care să vină să îi viziteze măcar câteva ore pe săptămână, persoane cu care își pot petrece timpul liber și cărora le pot povesti despre peripețiile lor din tinerețe.

– Am înțeles. Cum crezi că am putea rezolva această situație?

– Pentru început, m-am gândit să anunț profesorii și elevii de la școala mea, iar ei pot dona diferite obiecte și poate că unii dintre aceștia vor fii dispuși să își petreacă o parte din timpul lor liber cu bătrâneii.

– Cred că este o idee extraordinară!

Băiatul a fost încântat de cuvintele directorului și a așteptat cu nerăbdare ziua de luni să le povestească colegilor și profesorilor despre ideea lui. Până atunci a confecționat niște afișe pe care le va pune prin școală pentru a atrage cât mai mulți elevi care să îl ajute.

A venit și ziua de luni, iar băiatul plin de emoții s-a trezit mai devreme pentru a putea ajunge mai repede la școală să vorbescă cu domnul învățător.

Ajuns în clasă, l-a văzut pe învățător stând la catedră și a mers la el să îi spună despre ideea lui și de ce ar avea nevoie pentru a o pune în aplicare. Domnul învățător a fost plăcut surprins în legătură cu ideea băiatului și a mers să discute cu colegii lui despre ea.

Până la finalul zilei tot colectivul școlii știa despre ideea lui Marco și i-a văzut afișele. Mulți dintre colegii de clasă ai acestuia i-au spus că ei vor să îl ajute. Așa că au stabilit ca marți, după școală, să organizeze o întâlnire pentru cei interesați unde vor stabili ce au de făcut.

Marco, împreună cu domnul învățător, i-au așteptat pe doritori în sala de sport. La început, băiatul se temea că nu vor fii prea multe persoane, dar s-a înșelat. S-a adunat un număr mare de copii, însoțiți de părinți, bunici, dar și profesori care au adus tot felul de donații.

După primirea ajutoarelor, băiatul și câțiva colegi apropiați lui au rămas împreună cu domnul învățător pentru a selecta obiectele aduse. Mai apoi au transportat bunurile donate la căminul de bătrâni.

Următoarea zi, pe la amiază, Marco și colegii lui, însoțiți de domnul învățător și câțiva părinți au ajuns la căminul de bătrâni. Atât ei, cât și bătrâneii și angajații căminului erau copleșiți de emoții. Copiii, pentru a le readuce zâmbetul pe buze, au împărțit pachetele, iar bătrâneii surprinși și cu lacrimi în ochi, se bucurau de faptul că niște copii atât de mici s-au gândit să le facă o surpriză minunată.

A fost o zi frumoasă din toate punctele de vedere. Iar la final au stabilit că măcar o dată pe lună se vor aduna dinnou pentru a le mai face câte o vizită.

Georgiana Vid & Anișoara Stana

Noi am ales să facem pentru disciplina Educație Civică un joc atractiv pentru copiii, deoarece ei consideră că această materie este ,,în plus” , plictisitoare și că profesorul le dă tot timpul mult de citit. Din această cauză noi am creat acest joc pentru a distinge atmosfera de la ore și dintr-o oră plictisitoare să facem una distractivă și din acest joc ei o să învețe trăsăturile morale. Acesta poate fi folosit într-o oră de consolidare pentru a verifica cunoștințele dobândite. În concluzie, ideea noastră sperăm să fie preluată atât pentru această disciplină cât și pentru altele, pentru că este o idee constructivă din care copiii învață.

Jocul poate fi descărcat de la adresa: https://docs.google.com/presentation/d/19wFaD-dFuaHrXONdel4tLH8HbV8m46gM/edit?usp=sharing&ouid=112461920774227174162&rtpof=true&sd=true

Emilia Popa, Patricia Toma & Corina Kovacs

În centrul activității noastre au fost elevii clasei a III-a de la Școala Gimnazială nr.1 Hidișelu de Sus. Am ales să desfășurăm această activitate pentru a-i ajuta pe elevi să înțeleagă câtă muncă se află în spatele selectării deșeurilor pe categorii. Pentru mai multe detalii și pentru a vedea unde s-a desfășurat activitatea vă invităm să vizionați videoclipul!

Alexandra Popa

Cu bucurie, respect şi plină de entuziasm doresc să scriu cȃteva rȃnduri despre un loc ȋn care de curȃnd, am simţit că m-am reȋntors ȋn urmă cu cȃteva sute de ani. E vorba de minunata Cetate Medievală a Severinului, prima cetate de piatră apărută pe spaţiul romȃnesc.

Aceasta a avut o mare importanţă ȋn Evul Mediu, fiind construită ȋntre anii 1233-1250, principalul scop fiind cel militar. Fortăreaţa se află la doar 500 m de locul vestitului pod construit peste Dunăre de Apollodor din Damasc (construit ȋntre anii 103-105), dar unde astăzi mai pot fi observate doar 2 dintre picioarele podului, unul pe malul romȃnesc, unul pe cel sȃrbesc.
Acum, cetatea este restaurată integral iar vizitatorii pot, pe parcursul vizitei, să se transpună ȋn trecut, să simtă pe alocuri cum se trăia, cum se muncea, ce ȋnsemnau pedepsele dar şi credinţa, ce rol avea familia şi cȃt de importantă era onestitatea.

Pentru această cetate impunătoare s-au purtat foarte multe lupte, fiind plină de poveste. A fost stăpȃnită pe rȃnd, de regele Ungariei  (Ladislau) şi voievozii Munteniei, ȋntr-o succesiune continuă, ȋnsă toţi luptau ȋmpotriva otomanilor, ȋn urma tratatului dintre Mircea cel Bătrȃn şi Sigismund de Luxemburg. Acest tratat este foarte frumos transpus ȋn scenă de actorii teatrului, cu diferite ocazii de sărbătoare locală.

Ȋntreaga fortăreaţă a fost ȋmprejmuită de un şanţ adȃnc cu apă, menit să ȋmpiedice inamicul, sau măcar să-i ȋntȃrzie intrarea in cetate.

Pentru a pătrunde ȋn cetate e necesar să treci peste un pod, ce ȋncalecă şanţul. Intrarea se face prin poarta principală de unde se poate observa minunatul Turn al lui Sever, ȋnalt de aproximativ 11 m.

Lȃngă acest turn am putut vedea o spȃnzurătoare, dovadă că ȋn vremurile acelea dificile pedeapsa capitală era impusă trădătorilor.

Nu numai spȃnzurătoarea ne-a dovedit acest lucru. Ȋn plimbarea noastră printre zidurile acestei bătrȃne cetăţi, am putut vedea şi ghilotina, precum şi diverse obiecte de tortură.

Ȋn zona centrală a fortificaţiei găsim ruinele Bisericii romano-catolice, Sf. Severin de Noricum fiind patronul spiritual al acesteia. Ceea ce am putut citi pe panourile afişate e că atunci cȃnd stăpȃnirea cetăţii se schimba, Biserica ȋsi modifica ȋnchinarea confesională, fiind ȋn conformitate cu noua stăpȃnire.

Ȋn Interiorul cetăţii am mai putut vedea diverse obiecte descoperite de-a lungul timpului, ȋn timpul restaurării zidurilor cetăţii, precum:  resturi de săgeţi de arc, fragmente de tun, arbalete, cămăşi de zale, monede, obiecte ceramice, etc.  Majoritatea sunt prezentate ȋn interiorul unei ȋncăperi menite să păstreze ȋn stare de conservare aceste obiecte., ȋn consecinţă n-am putut fotografia exponatele.

AlexandruVlahuţă

,, E plin locul acesta de amintiri stravechi. Pe-aici au curs, acum optsprezece veacuri, legiunile romane, menite-a rasadi un popor nou în câmpiile pustiite ale Daciei. Aici si-a întemeiat mai târziu Septimiu Sever straja rasariteana a împaratiei lui, “Castrele Severiane”, din cari se mai vad si astazi urme (Turnul lui Sever). . Aici a fost odata capitala Olteniei, scaunul vestitilor bani ai Severinului.

Ce urme de uriasi au lasat legionarii lui Traian pe unde-au trecut! Pasii lor se cunosc prin desfundaturile muntilor. Toate li s-au supus. Stâncile s-au dat la o parte si le-au facut loc, apele s-au plecat speriate de umbra si zgomotul celor dintai poduri ce le-au încalecat. Dunarea, însasi mareata si naprasnica Dunare, s-a îmblânzit si s-a dat învinsa în mâinile lor. Se vad si astazi capataile podului care-a facut nepieritor numele lui Apolodor din Damasc, iesind din valuri, ca doua brate de gigant întinse spre cer.’’

Mariana Camelia Milian

                Lacul Vida, comuna Dobrești, județul Bihor este un loc care poate fi subiectul educației civice, pentru că  lacul se transformă de la an la an în loc de relaxare, devine punct turistic pentru unicitatea pâlniei care există în lac, iar turiștii, pot admira sistemul de scurgere de tip sifon, unic ca mod de realizare. Lacul Vida este un lac artificial realizat pa valea Vida printr-un baraj de anrocamente de 10 m înălțime, cu o lungime de coronament de 70 m. Pentru evacuarea debitelor maxime, barajul a fost prevăzut cu un deversor tip pâlnie. Barajul a fost terminat în anul 1967.  Lacul de acumulare are un volum de 0,4 milioane m³ și o suprafață de 6 ha. În timpul exploatării bauxitei în aval de acest baraj se afla o microhidrocentrală care furniza curentul electric necesar funicularelor care transportau bauxita.

             După închiderea Întreprinderii miniere Dobrești, Lacul Vida a fost transformat în sursă de apă potabilă pentru locuitorii comunei Dobrești, în urma lucrărilor de amenajare prin amplasarea unei stații de fitrare a apei potabile. O altă modalitate de folosire acestui lac este exploatarea lui în scop turistic prin construirea unor mici locații de agrement. Pe digul care formează acest baraj se află o astfel de locație, aparținând comunității locale și care vine în sprijinul locuitorilor, a le asigura un loc de picnic cu diferite ocazii. Autoritățile locale au încercat să dezvolte zona și să promoveze acest lac, dar și diferitele peșteri mai puțin cunoscute din zonă, au montat indicatoare pentru a ghida turiștii, au montat coșuri de gunoi pentru ca turiștii să nu arunce resturi în natură, au montat panouri prin care atenționează turiștii să nu arunce gunoi sau peturi. Pentru că există un izvor cu cu apă potabilă, foarte folositor, autoritățile au amenajat un foișor pentru a fi protejat de mizerii.În josul lacului s-a amenajat o mică plajă, unde se regăsesc băncuțe pentru turiștii care vor să se  bucure de natură, iar lângă ele, coșuri de gunoi. O altă locație administrată în scop turistic, de către Ocolul Silvic Dobrești este Cantonul, amplasat chiar pe malul lacului, oferind astfel o priveliște de ansamblu asupra lacului, dar și un loc de pescuit prin pontonul amenajat pe malul lacului

                În vecinătatea lacului s-au construit în ultimii ani câteva pensiuni și case de vacanță, unde turiștii pot admira sistemul de scurgere de tip sifon, unic ca mod de realizare  .

                        Ce poți face la Lacul Vida? Trasee turistice prin pădurile și pe cursul albiei pârâului Vida, unde să asculți susurul apei, la peșterile din zonă unde poți găsi zone nepoluate, poți pescui în lac ( dacă ai permis), poți face o excursie cu cortul și astfel poți să te bucuri de flora și fauna din zonă. Recomand o zi de relaxare la lacul Vida!