Categorie: Recenzii

Ștefania Matei

Editura: Cartea Copiilor

Autor: Julia Donaldson

Gen: Ficțiune

An apariție: 2019

Limba : Română

Ilustrații : Axel Scheffler

Traducător: Florin Bican 

ISBN 9786068996172

Julia Donaldson, este  născută  la Londra în 1948, este o scriitoare și dramaturgă engleză, laureată pentru literatura pentru copii. Cunoscută pentru poveștile ei populare cu rime pentru copii, în special pentru cele ilustrate de Axel Scheffler, se enumeră : The Gruffalo, Room on the Broom,  Stick Man și altele.

           Ea a scris inițial cântece pentru televiziunea pentru copii precum „ A Squash and a Squeeze”, dar s-a concentrat asupra scrierii de cărți până când cântecul, „A Squash and a Squeeze”,  a fost transformat într-o carte pentru copii în 1993. Din cele 184 de lucrări publicate, Melcul și balena a apărut în 2003, urmând ca în 2004 să câștige premiul Early Years pentru cea mai bună carte preșcolară, în 2005- premiul Blue Peter, iar în premiul Giverny în 2007 pentru cea mai bună carte ilustrată ștințifică.

       “Melcul și balena”, este povestea unui mic Melc de mare, ce dorește cu nerăbdare să călătorească în lumea mare: “– Vreau să dau lumii roată”!. O balenă cu cocoașă îl duce pe micul melc pe coada sa, într-o călătorie importantă în jurul lumii unde descoperă gheața strălucitoare, peșteri de corali, valuri enorme și este fascinată de lumea URIAȘĂ, făcându-l să se simtă fragil și nesemnificativ.

       Între cele două personaje se leagă o prietenie minunată, chiar dacă sunt două creaturi extrem de diferite, în călătoria pe mare plină de aventură, Melcul, deși este atât de mic, el va salva viața marelui său prieten, Balena, atunci când într-o zi va fi în pericol ajungând la malul unei plaje de  nisip. 

 Cartea ilustrează și dezastrele de mediu de pe plajele cu oameni zgomotoși și neglijenți, ce își folosesc jet ski-urile pentru distracții, punând în pericol diferite specii de animale de pe mare.

           Când Balena este blocată pe plajă, melcul dă dovadă de mult curaj, hotărâre și merge la școala din golf și scrie pe tabla neagră, cu urme de melc mesajul salvator: “ Salvați Balena! ” 

    Învățăturile ce pot fi extrase din acestă carte pot fi diverse și folosite la clasă cu următoarele titluri:

1. Eu sunt mic, dar lucruri MARI, eu pot să fac!
2. Importanța grupului și colaborarea.
3. Acțiuni și intervenții ale omului în natură.
4. Reciclarea și protejarea mediului.
5. Ziua Mondială a Apei!

     După cum bine știm dezvoltarea simţului civic este determinată de un proces complex de educaţie, realizat în cadrul familiei, a şcolii, prin participarea copiilor la viaţa comunităţii din care provin.

    În opinia mea, învățăturile extrase din acestă carte vor inspira nu doar copiii, ci și familiile acestora de pretutindeni, în a ajuta planeta noastră să rămână la fel de trainică, frumoasă și bogată, cum o știm noi și generațiilor viitoare și nu numai.

Bibliografie:

Julia, D. (2019), “Melcul și Balena”, București, Editura: Cartea Copiilor.

Ancuța Sava

Numele cărții: Cum să fii cool la școală? Educație fără bullying

Autori: Psiholog Gabriela Maalouf și psiholog Adriana Mitu

Editura și locul publicării: Bookzone, București

Anul apariției: 2021

Număr de pagini: 104

ISBN: 978-606-9748-58-9

            Am ales să fac recenzia acestei cărți, deoarece acest fenomen al bullyingului capătă tot mai mare amploare în zilele de azi. Îl întâlnesc în școala în care predau și chiar în clasa mea. Comportamente precum: hărțuiri, intimidări, , agresiuni verbale sau chiar fizice, m-au făcut de-a lungul timpului să fiu intersată de prevenirea și combaterea bullyingului.

            Într-un raport al celor de la Salvați copiii, se precizează că România se situează pe locul 3, în clasamentul celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul. Bullyingul are consecințe pe termen scurt, mediu și lung. Atât copiii agresați, cât și agresorii dezvoltând în timp probleme emoționale serioase. În 10 minute, un copil poate să își piardă încrederea în sine și în ceilalți, iar consecințele pe termen lung asupra dezvoltării emoționale și integrării sociale să fie extrem de grave. (https://www.salvaticopiii.ro/ce-facem/protectie/protectie-impotriva-violentei/prevenirea-violentei-in-scoala)

            În orele de Educație civică, și deseori nu doar în orele de educație civică am ales să mă axez pe competența generală din programă Manifestarea unor deprinderi de comportament moral-civic în contexte de viață din mediul cunoscut, deoarece am considerat că unele comportamente și situații care apar necesită a fi discutate și rezolvate în momentul în care au loc.

            Am organizat o săptămână de dezbateri zilnice cu elevii mei (clasa a IV-a), pe marginea cărții Cum să fii cool la școală. În această carte se prezintă diverse tipuri de agresiune verbală, fizică și emoțională, precum și metode pentru prevenirea și înlăturarea acestor comportamente, dar și tipurile de participanți: victime, agresori sau martori și reacția potrivită pe care ar trebui să o aibă fiecare participant. Cartea este scrisă într-un limbaj ușor de înțeles pentru copii și o resursă importantă în școală de bune practici anti-bullying.

            Consider că una dintre provocările majore ale școlii, ale cadrului didactic din ziua de azi este combaterea bullyingului. Deloc ușor, dar esențial, să fim preocupați de dezvoltarea inteligenței emoționale a copiilor, de construirea unor relații puternice cu aceștia, de a deveni un mentor pentru ei, de a fi iubit de elevi.

Bibliografie:

G. Maalouf, A. Mitu Cum să fii cool la școală – Educație fără bullying, București, Bookzone, 2021

Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educației naționale nr. 5003 / 02.12.2014, Programa școlară pentru disciplina EDUCAȚIE CIVICĂ CLASELE a III-a – a IV-a

Bianca Durdeu

“Childhood is the kingdom where nobody dies”. (Edna St. Vincent Millay)

Cine nu și-ar dori să se întoarcă în trecut și să fie din nou copil? Cred că, pentru majoritatea dintre noi, dorul de copilărie este deseori prezent. A fi copil înseamnă a fi străin de griji, de obstacole și de stres. Copilăria este singurul paradis pierdut și totuși, în sufletul nostru, încă suntem cu toții niște mici copii.

James Matthew Barrie i-a văzut pe copii nu ca adulți în miniatură care așteaptă ca mintea lor să fie plină de fapte, ci ca ființe în curs de dezvoltare care aveau nevoie de îngrijire și încurajare pentru a deveni adulți sensibili. Pentru autor, copiii sunt cei mai buni însoțitori de-a lungul maturității sale. Cartea „Peter Pan” poate fi citită ca o evadare de la maturitate într-o copilărie fantastică, dar și ca o învățătură pentru micii noștri exploratori.  Prin Peter Pan, J. M. Barrie creează un personaj paradoxal, prezentând cititorului un băiețel unic care se luptă zilnic cu frica și dorința față de ideea de a crește. Barrie s-a ocupat personal de aceste sentimente toată viața și le-a manifestat în personajul său Peter Pan, care își declară ura față de maturitate, în timp ce, dimpotrivă, tânjește după maturitate dorind să devină adult.

De ce am ales cartea și nu filmul? Pentru că fascinanta lume Disney evidențiază culorile, îndeplinește vise și dorințe, prezentând într-un final binele și răul și totodată concluzia finală. În schimb, cartea îl pune pe cititor pe gânduri, îl îndeamnă la imaginație, îi prezintă o lume nouă, preschimbată și îi oferă adevăruri neștiute și nemaivăzute în film.

Acțiunea poveștii începe prin prezentarea copiilor din familia Darling, care își părăsesc casa zburând pe fereastră, portalul care leagă realitatea de imaginație. Lumea reală și părinții lor sunt dați uitării pentru călătoria spre Țara de Nicăieri alături de Peter Pan. Această aventură este presărată de bucurie, dar mai ales de lucruri ciudate. Prin personajul Peter Pan, Barrie a reușit să trăiască o aventură a vieții sale, ucigând pirați și zburând cu zâne.

Când citim Peter Pan, aflăm că dincolo de personajul amuzant și dornic de aventură, avem și un băiat arogant și egoist. Peter o învață pe Wendy și pe frații ei, Michael și John, cum să zboare, dar intențiile lui par a fi nepotrivite vârstei sale, precum și copiilor care îl însoțesc. Nu vrea să se schimbe dar, cu toate acestea, Peter se conectează cu toată lumea pentru a nu fi lăsat singur, deoarece singurătatea aduce mereu nefericire. Un copil nu realizează aceste lucruri și probabil că în aceste momente, Peter gândește ca un adult.

Astfel, această carte prezintă și o luptă între copilărie și maturitate. Copilul trăiește mereu clipa și traversează un ocean de aventuri. Dorința lui Peter Pan este copilăria. El nu dorește sub nicio formă sa crească, deoarece acest lucru pare infricoșător, descurajant și incomod.

Dacă ar exista posibilitatea de a alege între îmbarcarea în aventura vieții tale și copilăria veșnică sau înfruntarea responsabilităților maturității, tu ce ai alege?

PS: Această carte poate fi citită și ca o poveste de adormit copiii. (sau cățeii 😊)

Anca Petrea (Ungur)

Am ales această carte deoarece m-a atras titlul acesteia, ”Baiatul Miliardar”. În era vitezei, într-o lume plină de tehnologie am fost curioasă să văd cum conturează autorul, David Walliams, lumea copiilor. Mai mult decât atât, pentru ora de educație civică mi se pare un subiect delicat ce trebuie abordat în primul rând cu elevii și poate chiar și cu părinții la o oră de consiliere. Nu că toată lumea ar fi miliardară, dar am regăsit în poveste câteva exemple din trecutul personal.

În primul rând, este o carte plină de umor, de întâmplari hazlii și pur și simplu autorul te face să-ți dorești să vezi ce mai urmează și ce se întâmplă până la final. Am descoperit citind această carte că face parte dintr-o colecție de mai multe carți, toate cu un titlu sugestiv ce te îndeamnă la lectură: ”Bunicuța hoțomană”, ”Domnul Sconcs”, ”Mătușica îngrozitoare”, ”Băiatul cu rochie”.

Așa cum sugerează și titlul, ”Baiatul Miliardar” ne dezvăluie povestea unui puști pe numele său Joe Bostan. Acesta avea tot ce-și putea dori si imagina cineva vreodată. Definiția luxului, a opulenței și a superficialității se împletesc într-o comedie ”dramatică” cu un final fericit pe tot parcursul lecturii.

Într-o lume în care ”banii vorbesc” autorul descrie într-un limbaj colorat cum atunci când ai totul, poți să nu ai nimic, iar cel mai important lucru este în final dragostea și prietenia. Iar banii nu pot cumpăra asta.

Pe scurt, Joe Bostan, personajul principal al cărții este un băiat de doisprezece ani care este „ridicol, absurd de bogat”. Tatăl lui este proprietarul companiei „Dos Proaspăt”. El vinde hârtie igienică umedă pe o parte şi uscată pe cealaltă (invenție proprie). Are tot ce-și poate dori, însă băiatului îi lipseşte un singur lucru: un prieten. Colegii l-au poreclit „Funduleanu” sau „Hârtie de Budă”. Atunci cănd firma tatălui său dă faliment, știrea apare în toate ziarele: „MILIARDARUL BOSTAN RUINAT, titra The Daily Telegraph; DOS PROASPĂT E DĂUNĂTOARE PENTRU FUNDURI! exclama Daily Express; AVEŢI FUNDUL PURPURIU? întreba The Guardian; REGINA ARE FUND DE BABUIN, pretindea Daily Mail.” (pag. 191-192).

Joe și tatăl său pierd absolut totul. Iar atunci când Joe poate să păstreze un singur lucru din casă, acesta alege o rachetă facută din suluri de hârtie igienică de tatăl său. Aceasta îi amintea de vremea când erau săraci și nu-și permitea să-i cumpere jucării sau alte cadouri de ziua lui, în schimb petreceau timp împreună și-i confecționa jucarii din suluri de hârtie igienică de la fabrica unde lucra ca muncitor la bandă.

În opinia mea, cel mai haios paragraf este cel despre Regina Elisabeta a II-a: „Fundul reginei a rămas purpuriu. L-a arătat tuturor supuşilor când şi-a ţinut discursul anual către naţiune din ziua de Crăciun, numindu-l anus horribilis.” (pag. 205)

La început Joe e un băieţel răsfăţat care se gândeşte numai la bani şi cadouri. Însă tot el este cel care realizează că a făcut multe greşeli. În final pierde o avere întreagă, dar câştigă ceva mult mai valoros: o familie.

Sunt convinsă că atât cei mici cât și cei mari vor iubi povestea lui Joe Bostan și vor îndrăgi relația pe care băiețelul o are cu tatăl său și cum luptă pentru prietenia sa cu Bob. Autorul a scris accentuând unele cuvinte, a  repetat pe  pagini întregi altele,  făcând astfel povestea lui  Joe extraordinară.

Fiecare elev și părinte ar trebui să citească „Băiatul Miliardar”! Sunt ferm convinsă că nu vor lăsa cartea din mână odată ce vor citi primele pagini. E o poveste plină de aventuri despre cum vede un copil viața atunci când nu are prieteni și care sunt cele mai importante lucruri pe care trebuie să le facă parinții pentru a fi alături de copiii lor. Nu banii sunt totul în viață. Un copil are nevoie de familie, de prieteni, de educație.

Bibliografie:

1) Walliams , D., (2013), Băiatul Miliardar, București, Editura Arthur

2) http://teodoraleon.blogspot.com/2014/06/despre-baiatul-miliardar-de-david.html

Andreea Laza

Filmul ,,Băiatul cu pijama vărgată” ( ,,The Boy in the Striped Pyjamas”) este un film britanic din  anul 2008 scris și regizat în totalitate de Mark Herman. Este bazat pe un roman cu același nume scris în anul 2006 de către John Boyne.

Reprezintă o reală capodoperă cinematografică, o dramă din perioada Holocaustului, care înfățișează un eveniment cu o încărcătură emoțională foarte puternică pentru istoria lumii. Acest film este bazat pe povestea cutremurătoare a unui băiat naiv în vârstă de 9 ani pe nume Bruno care își dorește să înțeleagă lumea din jurul lui și să își facă prieteni. Coincidența face că acesta  îl întâlnește într-o zi pe Shmuel, un băiat născut în aceeași zi cu el dar care este nevoit să trăiască în condiții pe care Bruno cu greu le poate înțelege. Aceștia se întâlnesc zi de zi lângă gardul imens din sârmă ghimpată al lagărului unde își petrece viața Shmuel , un băiat slab și sărac dar cu o poveste impresionantă. Din acel moment acțiunea filmului este și mai captivantă și te ține cu sufletul la gură deoarece evenimentele reprezentate în pelicula filmului ne arată o altă perspectivă asupra trecutului nostru pe care cred că fiecare dintre noi ar trebui să îl cunoaștem.

Opinia mea este că în acest film sunt înglobate multe caracteristici ale educației civice pe care fiecare dintre noi ar trebui să le avem și să le cunoaștem. Prietenia, devotamentul, curajul, respectul, mila și compasiunea față de cel de lângă noi și de semenii noștri, deoarece prin acest film ne este prezentată schimbarea și maturizarea prematură a unui copil de 9 ani într-un timp foarte scurt din cauza evenimentelor tragice din perioada Holocaustului. Consider că acest film este potrivit pentru vizionarea lui la ora de educație civică deoarece din el putem desprinde învățături morale foarte importante și folositoare pentru fiecare dintre noi și sunt sigură că acțiunea filmului le va stârni interesul copiilor și atenția copiilor când vor vedea evenimentele prezentate .

P.S.: Finalul filmului este surprinzător de trist și neașteptat și sper din suflet cu ajutorul descrierii mele să vă fi stârnit interesul și dorința de a viziona acest film, însă trebuie să fiți pregătiți pentru tristețea lui care pe mine m-a făcut încă din primele clipe să plâng însă din care am tras multe concluzii moralizatoare.

 Vă las aici trailerul filmului:

https://www.youtube.com/watch?v=9ypMp0s5Hiw

Carmen Gaje

Anna Elizabeth Dewdney a fost o autoare și ilustratoare americană de cărți pentru copii. Prima carte pe care a scris-o și a ilustrat-o a fost  Llama Llama Red Pijama. Ea a scris numeroase alte cărți din seria Llama Llama, care au avut un succes remarcabil. Munca ei a fost adaptată în piese de teatru, spectacole de dans, musicaluri și un serial de televiziune animat pentru Netflix. Multe state și organizații non-profit folosesc cărțile ei pentru campanii și programe de alfabetizare, inclusiv Biblioteca Congresului.

Această carte pentru copii a reușit să mă suprindră într-un mod plăcut deoarece povestea cărții lasă un mesaj important atât pentru cei de vârste mici cât și pentru noi, oamenii mari. Așa cum reiese și din titlul cărții, morala poveștii este că noi trebuie să împărțim lucrurile cu oamenii și prietenii din jurul nostru. Lucrurile nu trebuie să le ținem doar pentru noi și să devenim egoiști. Un alt aspect care m-a impresionat la această carte este coloristica și multitudinea de imagini ilustrative care se află într-o perfectă armonie cu subiectul prezentat.

În incipitul cărții este prezentat micuțul Lama care se află în camera sa și se joacă cu jucăriile sale multe precum camioane, trenulețe și avioane. Este întrerupt de la joacă atunci când vine în vizită noua sa vecina împreună cu copiii săi. Mamele servesc un ceai împreună pe când copiii merg la joacă. Lui Lama i se atrage atenția de către mama sa să nu uite să împartă jucăriile cu Nelly Gnu. Lama stă retras pe fotoliu la început și se uita la vecina sa cum se joacă cu jucăriile lui, dar mai apoi intervine și el în joc cu Pufi Lama, o jucărie preferată de pluș. Până acum parcă nu este atât de rea ideea de a împărți jucăriile cu un alt copil.

Într-un moment de neatenție, Lama pleacă din camera în bucătărie unde se aflau mamele lor. Pe când se întoarce, are loc un moment mai puțin plăcut deoarece o găsește pe noua fată jucându-se cu Pufi Lama. Acum reiese bine în evidență faptul că “ Lama NU VREA să împartă. Pufi Lama rupt în două.. și de vină-i fata nouă. “ Supărat, o roagă pe mama sa să repare brațul jucăriei. Cei doi copii își cer iertare unul de la celălalt iar Pufi Lama este pus separat până la momentul în care Lama va fi pregătit să îl împartă. Copiii încearcă să se joace cu orice altceva însă nu doresc acest lucru. Gândul lor era la Pufi Lama. Iar atunci  “ Lama crede că e vremea să împartă . “ Cei doi au reușit să se joace minunat împreună și să lege o frumoasă prietenie.

După părerea mea, cartea nutrește sentimente pe care unii dintre noi poate le-am uitat datorită vremurilor dificile și uneori chiar răutăcioase pe care le trăim. Din acest motiv orele de educație civică au un rol important în dezvoltarea armonioasă a copiilor, ne învață să ținem cont de părerile și sentimentele celor din jur. Așa cum s-a petrecut și în carte, după un eveniment mai puțin plăcut putem realiza că lucrurile noastre le putem împărți cu alții aducându-le bucurie și fericire prin acest gest. Să fim empatici și darnici este extrem de important pentru o bună relație cu oamenii.

Carina Bodnar

„Mama nu mai are față, i s-a tocit,

liniile care la bătrâni se adâncesc din ce în ce la ea aproape că au dispărut.

Mama e o voce umedă care o întreabă Ce mai faci iubita?

Ce note ai mai luat la școală? Ce cadou să-ți iau de ziua ta? Te înțelegi bine cu Buna?

Fața ei ovală întinerește, începe să arate netedă ca în fotografii.”

În prezent, oamenii nu mai au timp nici pentru a-și asculta gândurile și sentimentele și pornesc în goana după bani. Cred că ar fi de recomandat ca persoanele care au de gând să plece la muncă în străinătate cu gândul de a-și lăsa familia acasă, să citească această carte.

Randița și Mălina sunt două fetițe abandonate de către mamă, care pleacă în străinătate cu gândul de a câștiga niște bani în plus pentru a le oferi fetelor sale mai mult din ce își doresc. Mălina rămâne în grija tatălui, iar Randița care la prima citire descoperi că este o fetiță inocentă și sensibilă, rămâne în grija bunicilor.

Aflată la început de școală și puternic atașată de mama sa, Randița suferă în urma despărțirii de mama  sa. Aceste câteva luni de plecare se tot lungesc, iar efectele secundare ale plecării devin imprevizibile. Intrând tot mai mult în amănuntele romanului descoperim o atmosferă în care fetița suferă și este mereu tristă din cauza greutăților prin care trece în lipsa mamei sale.

Consider că tema abordată de autor este interesantă și ține în suspans cititorul, dar nu a reușit să se axeze prea mult pe această temă a operei, mai exact s-a pierdut în detalii, care oricât de mici ar fi ele sunt foarte importante.

Această carte care are multe de spus despre oameni și felul acestora de a gândi lucrurile. Când sunt puși în fața faptului de a decide ceva important, aceștia nu se gândesc la consecințe, doar la bani. În ziua de azi se întâmplă la fel, iar această temă consider că este una destul de important de discutat cu elevii, chiar și la Educație civică, deoarece subiectul principal este „omul”.

La finalul romanului autorul ne lasă întrebarea „A meritat?” , asupra căreia fiecare dintre cei care citesc această carte ar trebui să stea să cugete puțin. Răspunsul este negativ: Nu a meritat deloc. Nu doar din perspectiva cărții, ci și din realitatea existentă în multe familii, chiar și din orașul nostru, care aleg această cale crezând că le va aduce un trai mai bun, dar rezultatul acestei experiențe este unul trist.

Întrebarea mea pentru fiecare cititor ar fi: “Ce este mai important?” Familia și fericirea acestora sau banii? Dacă alegem banii câștigați în străinătate pentru creșterea calității vieții, așa cum a făcut Letiția, mama Randiței, atunci riscăm alterarea legăturii familiale, respectiv pierderea controlului asupra copiilor lăsați în seama rudelor.

 Morala romanului :

“ Dacă prețul pentru o viață mai bună este de a rămâne fără familie, atunci prefer să rămân sărac!”.

Bibliografie:

• Lungu, D. (2018). Fetița care se juca de-a Dumnezeu, Editura Polirom București

Ligia Gabor

AUTORI: BRITTA SABBAG

                MAITE KELLY

                JOELLE TOURLONIAS

TRADUCERE DIN LIMBA GERMANĂ: MARA

                                                                        WAGNER         

EDITURA: CORINT JUNIOR

VÂRSTA RECOMANDATĂ: 4-8 ANI

AN APARIȚIE: 2021

NR. PAGINI: 32

Bestseller-ul ,,Bondărel și curajul” a apărut în anul 2021, făcând parte dintr-o serie de 9 povești ilustrate. Cartea îl are ca personaj principal pe micuțul Bondărel, iar protagoniștii acestei povești sunt insectele: Bondărel, Fina Puricel, albinuța Bâz, viespea Viorela, mariapodul Mărioara, gărgărițele Mario, Max și Marta, ploșnița Paul, gândăcuța Rada, musca Manuela, licuriciul Laura, Omiduță.

În această carte este vorba despre insectele care se pregătesc pentru  spectacolul la marea sărbătoare de pe câmpie, fiecare insectă pregătindu-și un moment deosebit pe care să-l prezinte pe scenă. Bondărel, personajul principal, dă dovadă de foarte multă multă bunătate față de prietenii săi, replicile acestuia având menirea de a-i încuraja și a-i ajuta.

Copiii vor putea înțelege faptul că fiecare om este unic și are un rol pe acest pământ, la fel cum fiecare insectă prezentată în poveste își are rolul ei, spectacolul acestora evidențiind valoarea fiecăreia.

Consider că, mai mult ca oricând, copiii au nevoie de îndrumare și de exemple din care să poată să extragă ei înșiși învățături care să-i ajute să-și formeze un caracter plăcut și să-și dezvolte anumite abilități necesare în viață. Printre cele mai importante abilități pe are le poate dobândi și dezvolta un copil sunt abilitățile sociale, fără de care nu ar putea să se integreze în mediul în care trăiește. Există anumite abilități și deprinderi care se dezvoltă în mod natural în comportamentul și gândirea copilului, dar unele abilități necesită ajutor din partea cadrelor didactice și a părinților.

Cartea ne ilustrează ce înseamnă prietenia și cât de importantă este aceasta în viața noastră. Bunătatea, prietenia, solidaritatea, empatia sunt doar câteva din valorile pe care le putem regăsi de-a lungul acestei povești.

Bunătatea se află în fiecare din noi, însă depinde de fiecare în ce măsură o arată și o oferă celor din jur. Copiii trebuie învățați și antrenați în a înțelege pe deplin ce înseamnă bunătatea și prietenia. Prietenia este una dintre valorile fără de care nu putem trăi, iar aceasta constă în a pune nevoile celuilalt mai presus de nevoile tale. Bondărel ne arată ce înseamnă să fii un prieten adevărat, riscându-și viața pentru a-și salva prietenul prins de o pală de vânt, totodată dând dovadă de foarte mult curaj. Povestea aceasta ar putea fi utilizată la nivel preșcolar, în cadrul activităților pe domenii experiențiale, și anume la Domeniul Om și Societate (Educație pentru Societate), grupa mare, la tema anuală ,,Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?”, tema activității: ,,Toți avem emoții”. Copiii vor audia povestea ,,Bondărel și curajul” și vor privi imaginile reprezentative acesteia. Vor primi măști și vor veni pe rând să interpreteze rolul insectei pe care o are ilustrată pe mască, aceștia vor trebui să intre în pielea personajelor și să exprime ceea ce simt cu privire la rolul jucat.

Carmen Betea

Dintotdeauna o învățătură, o pildă, o lecție de viață, dintotdeauna toate acestea cel mai bine au fost transmise, din generație în generație, peste timpuri și dincolo de timp, prin povești, legende și simboluri și, mai nou, prin filme. Oamenii iubesc poveștile pentru că ei înșiși sunt povești, iubesc filmele pentru că întreagă viața lor este un film pe care îl trăiesc cu intensitatea clipei, că vor, că nu vor! Chiar dacă se abandonează vieții, și la un moment dat renunță, filmul se derulează în continuare, iar la un moment dat ei revin, își revin, și trăiesc mai departe, pentru a cădea din nou, până ceva, cineva, le aduce aminte că trebuie să trăiască în continuare, pentru că până la final încă mai e! Și iată cum , din fundal se desprinde și simbolul, blitzul, imaginea, cuvântul, desenul, care le readuce aminte din când în când că marele joc va continua și după ce ei nu vor mai fi, învățându-i și pe alții cum e să trăieși pe Pământ, cum e să înțelegi de ce trăiești, cum e să îți aduci aminte ceea ce ai înțeles, cum poți să transmiți mai departe această învățătură, ca să poți să-ți găsești și tu locul, cel ce nu mai ești, printre cei care sunt, ca prezență continuă într-o Lume ce se schimbă clipă de clipă, dar rămâne neschimbată peste veacuri… Doar povestea și legenda pot să  facă această conexiune, și din când în când, pentru inițiați, un simbol ,,aruncat” undeva pe-un perete, ca să ne aducă aminte tot de o poveste spusă cândva, pentru a rămâne peste veacuri. De aceea iubim poveștile, legendele, filmele! Pentru că sunt despre noi…

Ragnarok, amurgul zeilor, este un film serial cu adolescenți și pentru adolescenți, este un film norvegian, practic este o fantezie care încearcă să reinventeze mitologia nordică, adaptând-o la contemporaneitate. Cum spuneam, jocul se joacă dincolo de timp, pliindu-se pe fiecare generație, consumând fiecare secundă, cum a făcut-o dintotdeauna…

Producția cuprinde doisprezece episoade, grupate în două serii, primul episod apărând în 31 ianuarie 2020. Deci este un film serial realtiv tânăr, care, după modul în care s-a încheiat ultimul episod, transmite clar mesajul că încă abia a început… Filmul aparține canalului de filme Netflix. Filmul este rodul viziunii lui Adam Price, regizor fiind  Mogens Hagedorn.

Dincolo de mitologie, acțiunea se desfășoară într-un mic orășel norvegian, Edda, iar tema este de mare actualitate, poluarea și încălzirea globală. Protagoniștii sunt cei doi frați, Magne și Laurits Seier, doi adolescenți care se reîntorc în orașul natal, împreună cu mama lor. O familie greu încercată, de condiție modestă, copii crescuți fără tată, acesta murind când cei doi încă erau mici. Pe lângă toate acestea, Magne era dislexic și cu probleme de adaptare la mediul social.

Peste această poveste este pliată mitologia, fantasticul, confruntarea dintre bine și rău, războiul primordial, de acești doi adolescenți, într-un crescendo al acțiunilor, depinzând într-un final soarta finală a zeilor. Pentru că descoperim pe parcurs cum Magne se metamorfozează în Thor, cum Laurits devine Loki, cum se adună de-o parte și de alta taberele, cum patronii locali, cei responsabili de poluare, sunt de fapt personaje malefice din vechime, care au supraviețuit timpului, și sunt poziționați în funcții de conducere, oamenii depinzând în totalitate de ei. Familia Jutul domina asupra zonei și nimeni și nimic nu puteau să li se opună, pentru că depindeau în totalitate de salariul pe care îl primeau de la aceștia! Iar familia celor doi băieți nu făcea excepție, mama lor lucrând la una dintre fabricile familiei Jutul. Astfel Giganții, Jutuni, entitățile malefice din vechime, puteau să distrugă Lumea pe care o controlau. Cum? De data  aceasta, exterminarea prin poluare.

Tot filmul se desfășoară pe marginea acestei teme. Atitudini, demonstrații, ostracizări, consecințe, sacrificii, renunțări, căderi, bucurii, toate acestea conturează o acțiune ce te ține în suspans de la un capăt la celălalt, obligându-te la raționalizarea unei realități care de altfel poate ar trece pe lângă noi! De ce? Pentru că datorită poluării, actulul sistem social ne obligă pe toți să ne câștigăm existența! Întrebarea este , pănă unde? Având în vedere că Terra suferă de pe urma egoismului nostru! Dar și noi vrem să trăim, nu? Cam acestea sunt frământările sufletești care animează întreg filmul! Loki, personajul negativ, face un joc de rol de excepție, prin dualitatea jocului, binele și răul într-un singur personaj. Acum câștigă binele, pentru ca imediat să triumfe răul, într-un dans derutant care nu te lasă să vezi cum va fi la final, pentru că cel de-al doisprezecelea episod, ultimul din această serie, a transmis clar că răul încă n-a fost învins, Loki întorcând magistral situația în favoarea Giganților, anulând printr-un gest avantajul binelui câștigat prin jerfe de vieți omenești: eliberarea în râu a șarpelui primordial, care va avea un rol determinant în bătălia finală a zeilor, atunci când se va hotărâ soarta Lumii…

Merită văzut! Provoacă la introspecții, provoacă rațiunea să privească dincolo de concret, provoacă mintea să se teleporteze într-un viitor, din care să se întoarcă apoi măcar cu o întrebare la care prezentul este obligat să dea un răspuns: Până când…?

Să nu fie prea târziu…! Războiul nevăzut nu este legendă, el este de actualitate, în carne și sânge, cu fiecare copac tăiat, cu fiecare deșeu radioactiv deversat în pânza freatică… Legendele, dincolo de eroi, dincolo de poveste, tocmai despre asta vorbesc, despre distrugerea Lumii… Să nu lăsăm să se întâmple! Nu suntem decât niște călători în trecere, să ne străduim să lăsăm urme frumoase în urma noastră… Poate vor călca și alții pe ele, ducând povestea mai departe…

Andreea Măluțan

Cornelius Walker este personajul principal din viziunea lui Ed Perkins, regizorul documentarului „Black sheep”.

Deoarece Cornelius a avut de-a face cu o durere cumplită în copilăria lui, s-a gândit să transmită mai departe această poveste pentru ca noi să putem evita situațiile similare cu a acestuia. Nu i-a fost ușor lui Cornelius să ne lase să îi vedem durerea din adâncul sufletului său, dar a reușit să se stăpânească în fața camerei și să își adune curajul necesar pentru a ne povesti despre cât de importantă este iubirea părinților în viața lui și despre „educația” pe care a primit-o de pe străzi. Problema cu care se confruntă societatea în care trăim și pe care nu o poate stăpâni este puterea anturajului. Cornelius este cel care ne poate dezvălui câteva fragmente din spatele cortinei a ceea ce înseamnă „puterea anturajului”. Dacă îl ascultăm cu atenție putem vedea în ochii lui cât de greu este să  schimbi ceva  din ce ai fost învățat încă de mic copil. La cei 10 ani ai lui, nu a putut rezista forței exterioare și a căzut pradă tentației.

Ceea ce putem învăța din experiența lui de viață este că deși noi luptăm zi de zi împotriva rasismului,  există momente în care chiar și noi picăm în plasa societății care judecă, discriminează și de cele mai multe ori abuzează diferiți oameni, oameni care poate nu se încadrează în anumite tipare. De cele mai multe ori, persoanele care sunt vizate și totodată care vizează sunt elevii. Pentru a veni în ajutorul lor, avem nevoie de un instrument, mai precis educația civică, unde suntem învățați cum să fim mai buni, cum să iubim pe cel de lângă noi, cum să fim respectoși și cel mai important lucrul, după părerea mea, cum să acceptăm chiar și pe acele persoane care nu au nimic în comun cu noi. Ca prim exemplu putem să îl luăm pe cel a lui Ed Perkins, care a reușit să ecranizeze un documentar despre partea „întunecată” a omenirii, cea care mereu e ferită de lumina reflectoarelor, dar este cea reală, cu care se confruntă marea majoritate a elevilor în școli. Atât Ed Perkins, cât și Cornelius Walker, au vrut să tragă un semnal de alarmă în ceea ce înseamnă educația necesară unui copil. Dragostea de la părinți și anturajul sunt unele dintre cele mai mari probleme întâlnite de aceștia, iar dacă nu au un ajutor din partea părinților sau învățătorilor, nu vor ști cum să gestioneze furia acumulată, iar aceasta poate să se manifeste acolo unde ei se cred acceptați și iubiți.

În încheiere, aș vrea să vă îndemn pe fiecare dintre cei care citiți acest articol, dacă cunoașteți pe cineva sau poate chiar voi ați fost în una din situațiile amintite mai sus, să vizionați acest documentar și să nu uitați: „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!”