Autor: redacția

Publicat pe

Magia poveștilor

Stela Medeșan (Școala Gimnazială nr 1 Ip, Sălaj)

Poveștile sunt iubite atât de cei mici, cât și de cei mari, chiar dacă nu tuturor ne place să recunoaștem. Ele ne transpun într-o lume fantastică, în care totul este posibil. Este firesc să ne dorim să cunoaștem mai mult, să aflăm povești de viață ale semenilor noștri pentru a vedea cum au depășit ei situații deosebite prin care au trecut, pentru a învăța din experiențele lor.
Fiecare poveste poate fi o pildă, o depozitare de înțelepciune care se transmite din generație în generație. În același timp, este o modalitate atractivă de petrecere a timpului liber, dar și un mod plăcut și activ prin care ne familiarizăm cu situații noi, trăite de eroi, care devin uneori preferații noștri, preluând de la ei unele comportamente.
Poveștile pot fi adaptate sub formă de piese care pot fi interpretate cu succes de copii. Prin dramatizare se mobilizează deprinderi de comunicare; copiii reprezintă personaje și ,,se pun în pielea lor” într-un cadru adecvat, trăiesc cu intensitate situațiile- problemă cu care vin în contact. Ei își educă capacitatea de a-și exprima liber trăirile și ideile, se dezvoltă pe plan intelectual, moral și fizic. Piesele trebuie să reproducă cât mai fidel realitatea, dar în același timp să păstreze profunzimea și frumusețea originalului. Calitatea dramatizării depinde în mare măsură de abilitățile de actorie ale celor care interpretează, aceștia ar trebui să nu aibă inhibiții, să-și exprime sentimentele.
Părerea mea este că poveștile, prin mesajele pe care le transmit, contribuie la formarea și dezvoltarea tuturor competențelor generale incluse în programă, prin următoarele competențe specifice:

La clasa a III-a:
1.2. Identificarea unor norme morale definitorii ale persoanei;
2.1. Recunoașterea unor atitudini în raport cu lucrurile, cu plantele și animalele;
2.2. Manifestarea unor atitudini pozitive în raport cu lucrurile, cu plantele și animalele;
2.3. Explorarea unor relații existente între oameni în cadrul grupului;
3.1. Relaționarea pozitivă, în grupuri mici, pentru realizarea unor sarcini simple de lucru.

La clasa a IV-a:
1.3. Explorarea unor norme morale care reglementează relațiile cu ceilalți oameni;
2.1. Explorarea unor valori morale ce stau la baza relațiilor cu ceilalți oameni;
2.2. Recunoașterea unor comportamente moral-civice din viața cotidiană;
2.3. Deosebirea comportamentelor prosociale de cele antisociale;
3.1. Relaționarea pozitivă cu ceilalți, pentru rezolvarea unor sarcini simple de lucru.

Voi prezenta în continuare trei poezii personale, compuse de câțiva ani, prin care am încercat să adaptez trei povești foarte cunoscute: Capra cu trei iezi, Punguța cu doi bani și Scufița Roșie (pe care am reușit să o pun în aplicare).

Capra cu trei iezi

1.O capră-mamă locuia
Departe, în pădure,
Ea doar trei iezi avea
De grijă le purta.

2. Într-o zi ea trebuia
Să facă de mâncare,
Pe iezișori i-a chemat
Cu răbdare le-a explicat.

3. Le-a spus că pleacă în pădure
S-aducă bunătăți,
Iar ei să stea cuminți,
Ca și în alte dăți.

4. Ușa casei să n-o deschidă
Pentru nimenea,
Doar când vor auzi
Suava voce-a sa.

5. Dar la mică depărtare
Ascuns după un copac
Stătea lupul și-asculta
Planuri mari el își făcea.

6. Mama a plecat degrabă
Cu coșul în spate,
Ușa iezii au închis
După ce mamei i-au promis
Că vor fi cuminți.

7. Lupul rău la ușa lor
A bătut încet,
Pe mama la cântat a imitat
Dar iezii nu l-au aprobat.

8. E…nici lupul n-a cedat,
Deloc el nu s-a lăsat!
A-ncercat și-a reușit
Să intre-n casa lor…nepoftit!

9. Pe doi dintre ei i-a prins
Și cu poftă i-a mâncat.
Apoi vesel a plecat,
Doar s-a săturat!

10. Când capra-mamă a sosit
Și necazul l-a aflat,
A fost tare supărată,
A plâns ziua toată!

11. Mai apoi s-a hotărât
Pe lup să-l pedepsească.
L-a chemat la ea acasă
La masă, să-l cinstească.

12. Lupul prefăcut a acceptat,
La masa-mbelșugată s-a așezat,
Cu poftă a început să mănânce,
Nu știa că dedesubt se frige.

13.Scaunul încet se topea,
Însă lupul nu vedea!
Tăcea și înfuleca
Masa toată o golea.

14. Când credea că a scăpat
A căzut în groapa-adâncă!
Capra și iedul i-au pus capac,
După ce cu pietre în el au aruncat.

15. Așa caprele-au scăpat
De lupul rău și prefăcut,
Iar ușa lor acum se va deschide
Doar pentru prieteni și rude.

Punguța cu doi bani

1.Un moș și un cocoș,
O babă și-o găină
Într-o curte locuiau,
Dar nu prea se -nțelegeau.

2.Baba multe ouă-avea,
Moșului nu îi dădea
Toată ziua îl certa,
De el nu se îndura.

3.De fiecare dată-l sfătuia,
Să-și bată cocoșul cu o nuia.
Să îi facă și lui ouă,
Zilnic, măcar câte două.

4.Moșul fiind supărat
Pe babă a ascultat.
Pe cocoș l-a prins,
Tare l-a atins.

5.Cocoșul rău s-a supărat,
De acasă a plecat,
Vroia să meargă-n lumea mare,
Să uite de supărare.

6.Și cum mergea el așa
Pe jos oare, ce era?
Se apleacă necăjit
O punguță a găsit!

7.Se gândea să se întoarcă
La moșu înapoi,
Dar în urma lui venea
Un car tras de boi.

8.Vizitiul i-a luat
Punga cu doi bani.
Dar cocoșul nu-i lăsa,
După ei pleca.

9.Multe piedici ei i-au pus
Dar cocoșu-a reușit
De fiecare dată
Să scape basma curată.

10.După-un timp el s-a întors
La căsuța lui,
Era mare, înfoiat,
Ca un rege-ncoronat.

11.Animalele veneau
Toate după el.
Chiar și galbeni el avea.
Acum se fălea!

12.Moșul l-a primit
Tare bucuros.
Cocoșul acum l-a iertat,
Că el bine s-a purtat.

13.Baba era acum săracă
La moș venea și îi cerea.
Dar moșul și cocoșul lui
Spuneau să-și pună pofta-n cui.

14.Și găina a fost bătută
De baba lacomă și rea.
Ea a fugit de frica ei
Și a-nghițit…o mărgea!

15.La băbuță s-a întors
Mândră, nevoie mare,
Dar iar a fost bătută
Mult mai tare.

16. Moșul cu al lui cocoș
Au fost tare fericiți,
Unul de altul grijeau,
Tare bine se înțelegeau!

17. De aceea este bine
Atunci când ne este greu,
Să fim unii lângă alții
Să ne ajutăm mereu!

Scufița Roșie

1.Au fost odat’ ca niciodat’
O mamă și-o fetiță,
Ce-n roșu era îmbrăcată
Și se numea Scufiță.

2. Pe mama ei o asculta
Din cuvântul ei nu ieșea,
Avea grijă s-o ajute
Făcea și ea prin casă multe.

3.Iar într-o zi de toamnă
Mama i-a cerut
Să meargă la bunica
Să-i ducă mâncărica.

4. În coș ea avea
Mere, plăcinte și halva,
Sarmale, brânză și chiftele
Puțin vin și căpșunele.

5. Bunica abia o aștepta
Era bolnavă, săraca.
La marginea pădurii locuia,
Nu era nimeni lângă ea.

6. Drumul ei prin crâng trecea,
Pe cărarea șerpuită ea strângea
Flori frumos colorate,
Să i le dea bunicii toate.

7. Și când brațul i-a fost plin
Un lup a apărut din senin
El mieros vorbea cu ea
Să afle unde se ducea.

8. A lăsat-o în pădure
Să culeagă fragi și mure.
Și el repede a săltat-o
Pe bunica a mâncat-o.

9. Când Scufița a ajuns
Îndată s-a pus pe plâns.
Bunica era schimbată
N-o mai recunoștea, iată!

10. Și Scufița a fost mâncată
Și în burtă așezată,
Lupul acum s-a săturat
Doarme dus în pat.

11.Vânătorul vine iute
Pe bunica s-o salute
Dar nu e ea in pat!
Vânătorul e mirat.

12.Scoate foarfeca și taie
Burta lupului încet,
Și o scapă pe fetiță
Și apoi pe bunicuță.

13. Cele două-i mulțumesc
Se îmbrățișează și vorbesc
Fetița-și ia la revedere-apoi
Și se duce la mama înapoi.

14. De acum va fi cuminte,
Cu străini nu va vorbi,
Din cuvântul mamei
Niciodată nu va mai ieși!

[soundcloud url=”https://api.soundcloud.com/playlists/1225111384″ params=”color=#ff5500&auto_play=false&hide_related=false&show_comments=true&show_user=true&show_reposts=false&show_teaser=true” width=”100%” height=”350″ iframe=”true” /]

Bibliografie:

Ø  Programa școlară de educație civică pentru clasele a III-a și a IV-a;

Ø   https://ziarullumina.ro/educatie-si-cultura/lumina-literara-si-artistica/perspective- nevoia-de-poveste-142512.html;

Ø  https://ro.tax-definition.org/83455-dramatization.

Publicat pe

Gânduri de primăvară. Recenzie la „Minunea” de R. J. Palacio


Rahela Corb (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar, Oradea)

„Toți oamenii din lume ar trebui să fie ovaționați în picioare măcar o dată pentru că toți biruim lumea.” (August Pullman)

Îmi face o plăcere deosebită să scriu, să împărtășesc oamenilor evenimente din viața mea, idei, gânduri și (de ce nu?) să mă vulnerabilizez. Nu reușesc întotdeauna, dar – când o fac – îmi doresc să fie un impuls pentru cineva în a face ceea ce e bine. Aici, unde pot să gândesc în liniște și să îmi pun în ordine gândurile, cuvintele iau parcă altă formă și simt că mă pot exprima altfel.
Pe de altă parte, îmi place mult să citesc cărți cu impact, cărți cu învățătură, cu o morală autentică și actuală. Cartea „Minunea” de R. J. Palacio a fost un fel de revelație, iar filmul parcă mi-a adâncit și mai mult ideea pe care o transmite. Am lecturat dintr-o răsuflare tot conținutul ei, și am recitit-o când am avut din nou ocazia. M-a sensibilizat într-un mod aparte și pot spune că se numără printre cărțile pe care orice om ar trebui să le citească în viață; de preferat când e pe băncile școlii, încă.
E interesant cum există momente când situațiile în care ne aflăm, de orice formă ar fi acestea, ne pun pe tavă lecții de viață pe care – dacă vrem – le luăm în considerare. E interesant cum oamenii și întâmplările ne dau de gândit, ne modelează, ne conturează caracterul și ne transformă dintr-o omidă care abia se târăște într-un fluture care știe să zboare. Că ne dorim acest lucru sau nu, influența mediului extern are o greutate pe care puțini dintre noi, poate, o conștientizăm, dar dacă știm să gestionăm această povară suntem oameni câștigați.
Povestea lui August Pullman surprinde într-o oarecare măsură ideea mea. El, „Minunea”, ca un întreg, comportament, caracter și înfățișare, a fost o învățătură, a emanat o conștientizare, a fost un motiv de reflecție, de cugetare, chiar dacă prima reacție a celor mai mulți din jur a fost de respingere, de judecare, critică și condamnare.
În momentele respective, atitudinea vine din natura necizelată, deformată, care acționează înainte să gândească, din pornirile necontrolate. Însă, când educația își face simțită prezența, când ea își spune cuvântul, când faci un principiu din ceea ce e etic, moral, de bun-simț (lucruri despre care noi spunem că ar trebui să vină de la sine, iar eu cred cu tărie asta, dar de foarte multe alte ori e nevoie de o puternică disciplină personală), atunci comportamentul și atitudinea ta vor fi ghidate de formarea și educația pe care ai primit-o sau pe care ți-ai impus-o.
Despre personajul cărții nu vreau să spun foarte multe detalii, sper să vă fac suficient de curioși să citiți cartea dacă nu ați citit-o până acum, sau cel puțin să vizionați filmul. În schimb, ceea ce fiecare dintre noi ar trebui să învățăm, să înmagazinăm în mintea noastră, e că a fi om educat e o valoare, un prestigiu de care societatea noastră are din ce în ce mai multă nevoie. Dincolo de comoditate, dincolo de rușine, poate, dincolo de a fi diferit și arătat cu degetul, dincolo de tot ce ar putea să ne creeze minimumul de disconfort, trebuie să existe o conștientizare de sine, o convingere puternică care să mențină o siguranță interioară că tot ceea ce fac e bine și corect. Doar atunci putem vorbi de fermitate în susținerea dreptății și a adevărului. Doar atunci putem vorbi de educarea altora în spirit civic. Abia atunci se conturează OMUL.

Publicat pe

Les Choristes (2004): un film despre educație pozitivă

Recenzie de Helga Teodora Balint (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar, Oradea)

Dragi cititori de recenzii, vreau să vă prezint filmul „Les Choristes”, film care aparține genului muzical, un gen destul de delicat, care nu este plăcut de toată lumea. Mulți oameni nu înțeleg (și poate pe bună dreptate!) cum în timpul acțiunii din film totul se poate opri, iar actorii încep să cânte și să danseze.

Acest film este unul care ne duce cu gândul la metodele de predare și de pedepsire a elevilor folosite mai de demult. Filmul ilustrează foarte frumos viața unui pedagog (Clément Mathieu, jucat de Gérard Jugnot) care își dorea să devină un muzician, dar din păcate nu a reușit… Prin urmare, și-a continuat urmărirea scopului său prin a preda arta muzicii către copii, ajungând să fie în 1949 cadru didactic la o școală de băieți (Fond de l’Etang) unde severitatea era arma succesului. Directorul (domnul Rachin), un om foarte strict și dur, l-a persecutat încă din momentul în care a pășit în unitatea respectivă, arătându-și ferm încrederea în pedeapsă ca singur mod de educație care poate să dea rezultate. Domnul Mathieu a abordat, însă, o metodă nouă de „a-i pedepsi” pe copii când aceștia făceau o năzdrăvănie, respectiv aceea de a-i pune să facă o faptă bună pentru a-și repara greșeala săvârșită. Pentru a-i stimula și a le atrage atenția, a înființat un cor, reușind să capteze atenția și afecțiunea copiilor cu ajutorul muzicii, în ciuda dezaprobării din partea directorului. Tot astfel a descoperit și un băiat cu un talent înnăscut, cu o voce de aur – micul, dar foarte neastâmpăratul Pierre Morhange. L-a îndrumat spre muzică și l-a sfătuit să urmeze Conservatorul.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la acest film este abordarea noilor metode pe care le-a adus cu el noul pedagog, domnul Mathieu; el este cel care a văzut acel „ceva” în acei copii fie ei orfani sau doar din familii fără posibilitatea de a le oferi un trai decent de a crește și a se dezvolta, toate acestea doar prin simplul fapt că a predat muzică și și-a urmat dorința de a deveni muzician.

Câteva detalii tehnice despre acest film: „Les Choristes” a fost regizat de Christophe Barratier, produs de Arthur Cohn, Jacques Perrin și Nicolas Mauvernay, iar actorii din rolurile principale sunt: Gérard Jugnot, François Berléand, Kad Merad, Jean-Baptiste Maunier.

În concluzie, aș recomanda acest film atât copiilor (de peste 12 ani) cât și adulților (părinților), este un film din care avem de învăța, transmite emoții, emoția copiilor care așteaptă să vină cineva după ei, iubirea pe care o descoperă pentru muzică, modul în care învață ce înseamnă respectul.  Este un film care cred că nouă viitoarelor cadre didactice ne expune un exemplu bun de urmat, cel al noului pedagog, care este pus în fata noului, pericolului de a se pierde, de a aduce noul, de a se acomoda cu noul, de a forma personalități.

Publicat pe

Cum se raportează Spania la educația civică?

Sandra Balotă (studentă la Pedagogia învățământului primar și preșcolar, extensia Beiuș)

Educația civică este una din materiile care ar trebui prioritizate în învățământul românesc încă din primi ani de formare școlară a elevilor. Un lucru pe care fiecare profesor trebuie să și-l întipărească în mentalitatea lui e că viața elevului nu se oprește după ce acesta termină școala, dascălul trebuie să-l pregătească pe elev pentru viața de adult, să îl învețe cum să se comporte în societate și care sunt așa zisele „standarde” sau cerințe ale mediului în care trăim. Educația civică este una din puținele materii din cadrul planului de învățământ care îi pregătește pe copii pentru așa ceva, și totuși, cel puțin în România, este tratată ca o materie „de umplutură”, iar majoritatea cadrelor didactice nu îi oferă mare importanță.

Eu sunt Balota Sandra, iar în ultimul meu an de facultate am urmat o bursă Erasmus în Spania pentru a vedea alte perspective asupra educației și asupra modalităților de lucru. Mi-am dorit să aflu ce trebuie schimbat, îmbunătățit, pentru ca învățământul din România să fie desfășurat în cele mai optime condiții posibile. Așadar, un prim pas ar fi acela de a vedea cum tratează Spania educația civică în școli, dacă îi pregătește aceasta pe elevi suficient de bine și dacă sunt elevii satisfăcuți de conținuturile materiei.

În urma materialelor citite, am observat faptul că de-a lungul istoriei spaniolii au avut multe dezbateri și schimbări de opinie în legătură cu necesitatea introduceri unei materii care să promoveze valori morale și etice, în funcție de puterea politică care se afla la conducere în perioada respectivă, dar încă din secolul XVIII au introdus conceptul de instruire civică și au conștientizat ajutorul pe care un astfel de subiect îl poate oferi societății.

Vreau să vă prezint, pe scurt cum a evoluat și ce transformări a avut de suferit de-a lungul timpului, aria educației civice în școli, am încercat să nu includ multe date istorice, doar cele semnificative pentru a ști unde ne aflăm pe axa timpului.

În anul 1978 se introduce materia numită Educație morală și civică ca o promisiune a statului că spaniolii vor primi instruirea care le permite să-și asume îndatoririle și să își exercite drepturile de cetățeni. Cu toate acestea, nicio legislație educațională nu a introdus un subiect specific al educației pentru cetățenie, până anul 2006, când a fost introdusă materia Educație pentru cetățenie și drepturile omului, concepută pentru ultimul an al învățământului primar și unul dintre cei trei ani ai învățământului secundar(gimnaziu); materia numită Educație etico-civică în anul al 4-lea din din învățământul secundar și materia Filosofie și cetățenie la liceu. Obiectivul principal al acestei educații a fost promovarea culturii democratice și a drepturilor omului. Prin aceasta, s-a încurajat importanța participării la viața publică; identificarea și respingerea situațiilor de discriminare, sărăcie sau încălcare a drepturilor omului; respectul pentru diversitatea obiceiurilor, credințelor și orientărilor sexuale și o atenție deosebită a fost acordată egalității între femei și bărbați.

În urma Legii Organice de Îmbunătățire a Calității Educative, adoptată în anul 2013, materia Educație pentru cetățenie și drepturile omului devine un subiect transversal numit Educație civică și constituțională, care nu va fi studiat ca materie în sine, însă ea trebuie să fie studiată în cadrul celorlalte materii. De asemenea se introduce materia Valori sociale și civice în învățământul primar, respectiv Valori etice în școala secundară ca subiect alternativ la predarea religiei, astfel încât familiile vor trebui să aleagă dacă copiii lor li se va preda religie sau subiectul valorilor sociale și civice. Însă în majoritatea școlilor (cele cu caracter religios, în special) se predau ambele materii simultan.

Materia Valori etice și sociale e împărțită în trei blocuri, și anume:

  • Identitatea și demnitatea persoanei
  • Înțelegerea și respectul în relațiile interumane
  • Coexistența și valorile sociale

Scopul general al acestei materii fiind dezvoltarea capacităților care le permit elevilor să cunoască și să aprecieze valorile și normele de conviețuire, să învețe să acționeze în conformitate cu ele, să își exercite cetățenia, să dezvoltate capacitățile afective în toate domeniile personalității și în relațiile lor cu alte persoane, precum și o atitudine împotriva violenței. După ce și-a creat identitatea personală, copilul este gata să-l recunoască pe celălalt. Din acest motiv, empatia, respectul și toleranța față de alte persoane sunt induse și sunt propuse ca elemente legate de abilitățile necesare pentru a relaționa și a acționa în conformitate cu drepturile și îndatoririle fundamentale ale omului. Astfel, elevii sunt îndrumați să înțeleagă realitatea socială, să rezolve conflictele într-un mod reflectiv, să dialogheze, să respecte valorile universale, să creeze o propriul sistem de valori și să participe activ la viața civică într-un mod pașnic și democratic.

Pe lângă toate aceste materii, considerate  subiecte specifice, se află disciplina Științe sociale, ca materie de bază, iar aceasta se predă în toți cei 6 ani ai învățământului primar și studiază evoluția societăților în timp și în spațiul, adică se ocupă de dimensiunea socială a oamenilor și de relația lor cu aspectele geografice, sociologice, economice și istorice. Unul dintre obiectivele Științelor sociale este de a preda mecanismele fundamental pentru constituirea societăților democratice, astfel încât studenții să învețe trăiți în societate, cunoscând și respectând regulile vieții colective.

O nouă lege care a fost dată în luna decembrie a anului 2020 introduce o materie nouă numită  Educația în valori civice și etice în anul al treilea al învățământului primar. Acest domeniu va include conținut legat de Constituția spaniolă, de cunoașterea și respectarea drepturilor omului și a copilului, educație pentru dezvoltare durabilă și cetățenie mondială, egalitatea între bărbați și femei, valoarea respectului pentru diversitate și valoarea socială a impozitelor, încurajând o spirit și o cultură a păcii și a non-violenței. Nu am reușit să găsesc, din păcate, foarte multe informații despre aceasta, dat fiind faptul că ordinul legal a intrat în vigoare abia acum o lună.

Tabloul orelor pe săptămână în Andaluzia se realizează astfel (el diferă în funcție de regiunea autonomă, fiecare dintre acestea având un guvern propriu):

  Numele materiei
din învățământul primar		Anii
1  o  și 2  o		Anii
3 o și 4  o		Anii
5  o  și 6  o
Științe sociale2h2h2h
Religie/ Valori sociale și etice1h1h1h

Acestea sunt informațiile pe care documentele oficiale le pun la dispoziție și ne spun despre cum se realizează, în teorie, această arie a educației civice. Dar se aplică toate acestea și în practică?

Fiind aici, în Spania, am avut posibilitatea de a întreba câțiva foști elevi ce părere au despre această arie curriculară, despre educația civică, dacă acestea și-a îndeplinit scopul și i-a învățat lecții de viață, despre cum tratează profesorii această materie, dacă este lăsată pe dinafară sau e, într-adevăr, o materie de bază? 

Astfel, din toate mini interviurile pe care le-am efectuat cu foști elevi, care acum au în jur de 22-23 de ani și care au terminat școala pe băncile spaniole, am ajuns la concluzia că nu au fost satisfăcuți de această materie, numită Valori etice și sociale, echivalentă în România cu Educație civică. Toți din cei întrebați  mi-au spus că performanța profesorilor era slabă și că profesorii se schimbau continuu; unul dintre ei a avut la un moment dat un profesor specializat pe religie deci, din punctul lui de vedere, conținuturile nu erau predate într-un mod neutru, ci dascălul uneori încerca să influențeze, să conducă discuția din cadrul orei înspre aspecte religioase. Aproape toți au considerat că aceasta este o materie care nu le-a servit prea mult, oferind informații legate de avort, de căsnicie, imigranți, de relațiile între homosexuali, însă toate aceste informații nu le-au fost de folos, nu le-a servit pentru nimic. De asemenea, aproape toți cei întrebați au afirmat că fiecare avea propria educație civică în funcție de anturajul pe care îl avea în jurul lui, familie, prieteni. O părere relevantă a fost următoarea: „mi s-a părut o materie pe care nimeni nu a luat-o în serios, nici măcar profesorul nu i-a dat nicio importanță și nici nu cred că am învățat nimic. În ultimul an am putut să învăț câteva valori, dar erau foarte puține și nimic nou, ceva despre care părinții mei nu m-au învățat de dinainte”.

Unul din foștii elevi mi-a spus ca cel mai mult și-a dezvoltat abilitățile morale și civice în cadrul orelor de educație fizică, literatură, științe sociale și tutorat (ora de dirigenție) și mai puțin în cadrul orei de Valori sociale și etice.

Așadar, după cum vedem, putem presupune că nici în Spania educația civică nu este tratată ca o materie de bază, chiar studenții înșiși afirmând că „nu am învățat civism în subiectul dedicat acestuia, ci în mediul meu personal, așa că cred că fie ar trebui ca această materie să fie mai bine organizată, fie ar trebui să dispară”. Deci, învățământul spaniol nu ne poate ajuta, la momentul actual, cu sugestii și strategii de eventual succes. Lucrul la care noi, fie ca studenți, fie ca profesori, trebuie să reflectăm este cum putem să facem această materie folositoare pentru elevi, prin ce metode putem să le transmitem valori morale esențiale pentru a trăi într-o societate bazată pe armonie.

Bibliografie:

«BOE» núm. 340, de 30 de diciembre de 2020, páginas 122868 a 122953 Ley Orgánica 3/2020, de 29 de diciembre, por la que se modifica la Ley Orgánica 2/2006, de 3 de mayo, de Educación. accesat la https://www.educacionyfp.gob.es/dam/jcr:f183be05-117d-4806-b24a-2f9f52d9b37f/loe-con-lomloe-texto.pdf in data de 05.03.2021

Consejería de educación, cultura y deporte. (2015). El currículo de la Educación Primaria- Enseñanzas propias de la Comunidad Autónoma de Andalucía para la Educación Primaria conform ordinului din  17 martie  2015, Andalucía

González Pérez, T. (2014). La educación cívica en España: retrospectiva y perspectiva. História da Educação, 18(42), 115-130. accesat la   https://doi.org/10.1590/S2236-34592014000100007  în data de 05.03.2021

Valenzuela, A. P. (2011). La Educación para la Ciudadanía en España, 2004-2011. Revista Portuguesa De Pedagogía, (45-2), p. 39-69.  aceesat la https://www.researchgate.net/publication/269604364_La_Educacion_para_la_Ciudadania_en_Espana_2004-2011 in data de 05.03.2021

 https://www.te-feccoo.es/2021/02/11/educacion-civica-y-democracia-en-la-lomloe/ accesat la data de 05.03.2021

Publicat pe

O zi cu mama (plan de activitate pentru grupa mijlocie)

Pentru că se apropie „Ziua mamei” am ales să abordez în acest proiect didactic tema „Cum o ajut eu pe mama mea?”. Este un proiect realizat pentru grupa mijlocie în care am ales să le prezint copiilor imagini cu diferite activități realizate de mama pe baza cărora vom purta discuții. Sunt de părere că relația dintre părinte și copil are un impact foarte puternic asupra dezvoltării acestuia din urmă, iar un rol esențial al mamei este acela de a-l ajuta pe copil să înțeleagă că este important și că poate lua singur decizii. Cu toții știm că cea mai complexă și mai sinceră relație pe care o are un copil, încă din prima zi de viață, este cu mama. Relația dintre părinți și copil pune bazele personalității, alegerilor și comportamentului acestuia. Prezența mamei este cel mai frumos cadou primit de către un copil, iar prin activitățile întreprinse împreună copilul conștientizează acest lucru. Prin această activitate mi-aș dori să valorific importanța relației mamă-copil și importanța copiilor în cadrul activităților realizate împreună cu mama. (Andrada Nicoleta Mara, studentă Pedagogia învățământului primar și preșcolar, extensia Beiuș)

Proiect activitate

GRUPA: mijlocie

NUME PROPUNĂTOARE: Mara Andrada Nicoleta

TEMA ANUALĂ DE STUDIU: „Când, cum și de ce se întâmplă?”

TEMA SĂPTĂMÂNII: „O zi cu mama”

CATEGORIA DE ACTIVITATE: Activități pe domenii experiențiale

DOMENIUL EXPERIENȚIAL: Domeniul estetic și creativ (DOS)

TEMA ACTIVITĂȚII: „Cum o ajut eu pe mama mea?”

MIJLOC DE REALIZARE: Lectură după imagini

TIPUL ACTIVITĂȚII: Comunicare/Însușire de noi cunoștințe

SCOP: Însușirea cunoștințelor despre activitățile făcute împreună cu mama;

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

O1 – să descrie imaginile prezentate;

O2 – să recunoască activitățile ilustrate;

O3 – să denumească activitățile realizate alături de mama;

O4 – să se exprime corect din punct de vedere gramatical;

STRATEGII DIDACTICE

  • METODE ȘI PROCEDEE:

M1- conversația euristică;

M2- explicația;

M3- demonstrația;

  • MIJLOACE DIDACTICE:

m1- imagini;

m2- păpușă;

m3- obiecte din bucătărie;

  • METODE DE EVALUARE:

Fev1- Observarea sistematică a activității și comportamentului copiilor;

Fev2- feedback-ul furnizat de  copii;

  • FORMA DE ORGANIZARE:

Forg1- Frontal;

Forg2- Individual;

Forg3- pe grupe;

DURATA: 20-25 minute

BIBLIOGRAFIE:

  • Programa activităţilor instructiv –educative din grădiniţa de copii, București 2005
Etapele activitățiiConținutul științific
Metode și procedeeMijloace didacticeForma de organizareMetode de evaluare
1.MOMENTUL ORGANIZATORICAerisirea sălii de grupă. Aranjarea scăunelelor în semicerc. Pregătirea materialelor didactice. Copiii se aşează pe scăunele.    
2.CAPTAREA ATENȚIEISe realizează printr-o ghicitoare al cărei răspuns este cuvântul mama:   Este harnică și bună, Este ca și o zână Cu dragoste ea ne crește Și de noi se îngrijește.                      (Mama)      M1     Forg1 
3.ANUNȚAREA TEMEI ȘI A OBIECTIVELORAstazi vom analiza cu atentie aceste imagini, vom discuta despre activitățile făcute împreună cu mama și despre cum le ajutați voi pe mămicile voastre.    M1   Forg1  Fev1
4.REACTUALIZAREA CUNOȘTINȚELORSe realizează printr-o scurtă convorbire despre ideea cuvântului mama: – Ce înseamnă cuvântul  mama? – Cum trebuie să fie o mămică?    Forg1    Fev1
5.DIRIJAREA ÎNVĂȚĂRIIPrima imagine : Pentru a-i familiariza pe copii cu elementele principale din imagine, activitatea poate incepe cu o intrebare orientativa : «Ce vedeti in acestă imagine ? ». Se lasa copiilor libertatea de a identifica elementele  de pe prima imagine. Dupa aceasta enumerare libera se trece la intuirea dirijata- la analiza si descriere. -Ce credeti ca face mămica in acea imagine ? -De cine este ajutata mămica din imagine ? -Voi ati ajutat-o vreodata pe mama voastra in bucatarie ? – Cum o ajutăm pe mama la bucătărie? (punem masa, ştergem vesela, măturăm pe jos, ştergem pe jos, curăţăm legumele sau fructele, ştergem masa etc)   Se trece la cea de-a doua imagine : -Ce vedeti in aceasta imagine ? – Ce face mămica din acestă imagine? -De cine este ajutată mama? Se trece la cea de-a treia imagine: -Ce vedeți în această imagine? – Ce face mămica din imagine? – Cine o ajută pe mămică?                M1                         M2          m1            Forg1           Forg2      Fev1                               Fev2
6.OBȚINEREA PERFORMANȚEICopiii vor fi împărțiți în două grupe. Prima grupă va trebui să aranjeze masa corect și repede. Cea de-a doua echipă va trebui să îmbrace păpușa cu haine pentru a putea ieși la plimbare.  M3  m2   m3  Forg3  Fev2
7.ASIGURAREA RETENȚIEI ȘI A TRANSFERULUISe face sinteza partiala a celor discutate. – Despre ce am discutat noi astazi? – Cum le ajutați voi pe mămicile voastre?    Forg1  Fev1
8.ÎNCHEIEREA ACTIVITĂȚIIVoi face aprecieri verbale asupra modului în care au răspuns copiii la întrebări și asupra modului de participare a acestora la activitate.    Forg1 
Publicat pe

Investiții masive în studii sociale și educație civică propuse pentru a rezolva problema scăderii încrederii în instituțiile democrației

(articol scris de Joe Heim în The Washington Post în 2 martie 2021; articolul original se află la adresa https://www.washingtonpost.com/education/civics-social-studies-education-plan/2021/03/01/e245e34a-747f-11eb-9537-496158cc5fd9_story.html)

Au fost 12 luni rele pentru practicarea civismului în America. Capitoliul a fost atacat de huligani. A existat un presupus complot pentru răpirea unui guvernator de stat. S-au făcut afirmații false despre fraudă electorală pe scară largă. Au fost proteste violente pe străzi. S-au făcut amenințări cu moartea împotriva funcționarilor din sănătatea publică. Și a existat un baraj nesfârșit de furie și dezinformare pe rețelele sociale îndreptate către și de către politicieni, lideri, experți și o populație din ce în ce mai supărată și frustrată. Iar pe măsură ce bătăliile au ajuns la apogeu, încrederea în instituții – guvern, mass-media, lege – a scăzut. Deci, cum am ajuns aici? Și cum ieșim?

Pentru mulți observatori în detaliu, o linie directă poate fi trasă între criza civică de astăzi și îndelungatul eșec de a preda în mod adecvat noțiuni despre formele de conducere din America, despre istorie și responsabilitate civică. S-a preferat punerea accentului pe lărgimea câmpului de informații, nu pe aprofundarea lor, spun aceștia, iar costul este o formă de a fi cetățean care ignoră lucrurile și munca necesare pentru a susține o democrație.

Acum, o colecție diversă de reprezentanți ai mediului academic, istorici, profesori, administratori școlari și lideri în educația publică propune o revizuire a modului în care educația civică și istoria sunt predate elevilor americani din învățământul preuniversitar și solicită o investiție masivă de fonduri, formarea cadrelor didactice și dezvoltarea curriculumului pentru a ajuta la realizarea acestui lucru.

Inițiativa „Educating for American Democracy” (EAD) va lansa marți (2 martie, n.n) un raport de 36 de pagini și, alături de acesta, o foaie de parcurs de 39 de pagini, prezentând îndrumări extinse pentru îmbunătățirea și reinventarea predării studiilor sociale, a istoriei și civismului și apoi implementarea acestor lucruri în următorul deceniu.

Diagnosticul parteneriatului este urgent și nesigur.

„Educația civică și felul în care se studiază istoria s-a erodat în SUA în ultimii cincizeci de ani, iar oportunitățile de a învăța despre aceste domenii sunt distribuite inechitabil”, se arată în raport. „O proporție periculos de mică a publicului înțelege și are încredere în instituțiile noastre democratice. Există o majoritate formată din analfabeți funcțional cu privire la principiile și formele noastre constituționale. Relativa neglijare a educației civice din ultima jumătate a secolului trecut – o perioadă de schimbări puternice, de altfel – este o cauză importantă a disfuncției noastre civice și politice”.

Munca la acest raport a început în urmă cu doi ani, cu subvenții de 650.000 de dolari din partea Departamentului de Educație și de la Fondul Național pentru Științe Umaniste (National Endowment for the Humanities) pentru crearea unui plan care să abordeze ceea ce unii au descris ca fiind o problemă existențială pentru țară. Subvenția a fost mărită ulterior la 1,1 milioane de dolari. Peste 300 de persoane cu experiență la toate nivelurile de educație civică, științe politice și studii sociale au contribuit la proiect, inclusiv multe cu opinii, păreri și idei disparate despre modul în care ar putea să se atingă scopurile propuse.

Acest accent pus pe diversitatea punctelor de vedere și contribuțiilor a fost intenționat și necesar, a declarat Louise Dubé, director executiv al iCivics, un ONG independent fondat în 2009 de fosta judecătoare a Curții Supreme Sandra Day O’Connor pentru a promova și a crea conținut destinat educației civice în școli. Dubé a condus munca pentru realizarea raportului împreună cu lideri în educația civică de la universitățile de la Harvard, Tufts și Arizona.

„Acest proiect este despre restabilirea capacității de autoguvernare cu care, în mod clar, avem o problemă serioasă acum”, a spus Dubé. „În centrul atributelor necesitate pentru a te autoguverna este faptul de a înțelege istoria, de a o înțelege din mai multe perspective, de a cunoaște mai multă istorie, dar și faptul de a putea să vorbești, să discuți cu cei care nu sunt de acord cu tine și să creați împreună un mod de a merge înainte. Toate aceste lucruri sunt de o importanță critică acum”.

Mai puțină memorare a datelor

Raportul solicită o abordare bazată pe întrebări, una care să se concentreze mai puțin pe memorarea datelor războaielor și numele președinților și mai mult, în schimb, pe explorarea în profunzime a întrebărilor și evoluțiilor, bune și rele, care au creat America în care trăim astăzi și în care intenționăm să trăim mult dincolo de cea de-a 250-a aniversare a națiunii noastre din 2026. Lucrul de care au nevoie elevii, susține raportul, nu este o listă de fapte, ci un proces care produce o mai bună înțelegere a modului în care istoria țării a modelat prezentul.

Înainte ca standardele de studii sociale din Pennsylvania să fie reînnoite, predarea acestei materii era ca și cum ai pregăti elevii să se descurce bine într-un joc de Trivia, a spus Shannon Salter, profesor de studii sociale la un liceu și proiectant de curriculum în Allentown. Ea a criticat abrupt unele dintre cerințele anterioare de predare.

„Ai predat Războiul din 1812? Ai predat despre Scandalul Teapot Dome? Pot elevii tăi să memoreze capitalele celor 50 de state și să le recite în ordine alfabetică?” a spus Salter. „Totul era o listă de elemente pe care le puteai recita la un test grilă, iar tot acest lucru era tratat ca și cum ar fi fost o învățare plină de semnificație a istoriei și a studiilor sociale”. Lucrul de care au nevoie studenții, a spus Salter, este conștientizarea modului în care se pot implica în problemele comunităților lor, o înțelegere mult mai bună a modului în care funcționează sistemul societății și a modului în care indivizii pot participa la procesele de alegere, dezbatere, guvernare și obținere a consensului.

Prin noile standarde de studii sociale, cursurile pot construi abilități de gândire critică care îi învață pe elevi „cum să își ridice vocea în comunitatea lor și cum să pledeze pentru nevoile lor”, a spus Salter. „Ei învață astfel să colaboreze pentru a rezolva problemele și pentru a contesta modul în care lucrurile stau în prezent, astfel încât țara să ajungă să fie acea uniune perfectă pe care ne-o imaginăm”.

Noul accent pus pe educarea studenților pentru a deveni cetățeni cu o mai bună cunoaștere a calității lor de cetățean necesită o investiție în formarea profesorilor, dezvoltarea curriculumului și o abordare care să pună accentul pe predarea istoriei și a educației civice în aceeași măsură și intensitate în care se face privind cursurile de STEM sau limba engleză. Raportul nu oferă o estimare a costurilor, dar obiectivul său este de a atinge pozitiv 60 de milioane de elevi, 100.000 de școli și 1 milion de profesori până la sfârșitul deceniului.

„Lucrul de care avem cu adevărat nevoie este voința națională pentru a îndeplini aceste scopuri” a spus Danielle Allen, directorul Centrului de Etică „Edmond J. Safra” de la Universitatea Harvard și unul dintre liderii proiectului EAD. „Am avut voință națională în ceea ce privește investițiile în educația STEM, iar rezultatele acestui lucru se arată acum. Colegii mei din domeniile STEM la nivel universitar ne pot confirma că primesc acum cei mai bine pregătiți studenți în aceste domenii pe care i-au avut vreodată. Nu putem spune același lucru și despre domeniile științelor politice, ale istoriei și altele conexe”.

Fără standarde naționale

Dar în timp ce foaia de parcurs oferă îndrumări statelor cu privire la modul de implementare a noii abordări, obținerea participării tuturor celor 50 de state, districtului Columbia, teritoriilor și națiunilor tribale nu va fi simplă. Spre deosebire de matematică și știință, nu există un set de standarde convenite la nivel național pentru predarea studiilor sociale. Fiecare stat emite ghiduri de studii sociale pe care trebuie să le respecte districtele școlare, iar aceste cerințe variază foarte mult.

Stefanie Wager, președintele Consiliului Național pentru Studii Sociale, a declarat că este de mult timp nevoie pentru o viziune comună și un document orientativ pentru studii sociale și că raportul EAD și foaia de parcurs vor satisface această nevoie. Dar mai este încă mult de lucru înainte ca statele să se ralieze acestui program. „O parte din motivul pentru care suntem în situația aceasta neplăcută ca țară este faptul că avem diferențe atât de mari de la un stat la altul ceea ce privește predarea studiilor sociale”, a spus Wager, fostă profesoară care a lucrat la începutul acestui an pentru Departamentul de Educație din Iowa. „Foaia de parcurs are o bună posibilitate de a ne muta în direcția corectă, dar dacă fiecare stat face ceva foarte diferit în ceea ce privește implementarea ei, atunci își pierde magia. Cred că diavolul se ascunde în detaliile modului în care este implementat tot acest program ”

Paul Carrese, membru al comitetului executiv al EAD și director al Școlii de Gândire Civică și Economică de la Universitatea de Stat din Arizona, a declarat că este important ca grupul să ofere nu un curriculum național, ci un cadru pe care toate cele 50 de state, D.C, teritoriile și națiunile tribale l-ar putea lua în serios și l-ar putea îmbrățișa. El a recunoscut provocarea pe care o prezintă acest lucru, dar a spus că necesitatea este stringentă.

„În mod evident, credem că educația care să formeze cetățeni informați și implicați este fundamentală pentru securitatea națională și la fel de importantă pentru țară precum sunt pregătirea economică și competitivitatea”, a spus Carrese. „Pentru țesătura civică a țării, situația nu poate fi mai gravă decât este acum”.