redacția, autor la Revista de Educație Civică

martie 25, 2021

Plan de lecție: comportamentul în locuri publice

Nota redacției: materialele propuse în cadrul rubricii „Planuri de lecție” sunt în întregime alegerea și concepția studenților. Ele nu reprezintă „modele” sau „exemple” pe care le considerăm perfecte și pot să conțină puncte de vedere sau abordări cu care avem libertatea să nu fim de acord

Adriana Cobe (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)

Am propus această activitate deoarece consider că reprezintă un subiect important pentru elevi. Aceștia trebuie să știe cum să se comporte în locuri publice: la locul de joacă, în mijloacele de transport în comun, în diverse instituții, atât cu persoane de vârsta lor, cât și cu cei mai în vârstă. Trebuie să învețe să se comporte frumos, să nu fie agresivi, nepoliticoși, să ofere locul lor oamenilor mai în vârstă în mijloacele de transport, să ajute acești oameni, să nu arunce hârtii pe jos, să țină cont de cei din jurul lor. De asemenea, noi, ca și viitoare cadre didactice trebuie să îi facem pe cei mici să înțeleagă faptul că trebuie să respectăm aceste reguli atunci când ne aflăm în spații publice deoarece nerespectarea unora duce la sancționare prin lege. În opinia mea, cu ajutorul acestei activități copiii vor învăța ce înseamnă un comportament frumos și ce înseamnă un comportament urât față de persoanele din jurul nostru.

Data:
Clasa: a IV-a
Aria curriculară: Om și societate
Disciplina: Educație civică
Unitatea de învăţare: Comportamente moral – civice

Subiectul lecţiei: Comportamentul în locuri publice
Tipul lecției: predare – învățare
Scopul lecţiei: dezvoltarea capacităților intelectuale de a identifica comportamentele moral – civice din viața reală în locuri publice și de a aplica regulile scrise și nescrise.

Competențe generale:

Aplicarea unor norme de conduită în viața cotidiană
Manifestarea unor deprinderi de comportament moral-civic încontexte de viață din mediul cunoscut
Cooperarea cu ceilalți pentru rezolvarea unor sarcini simple de lucru, manifestând disponibilitate

Competenţe specifice:
1.3. Explorarea unor norme morale care reglementează relațiile cu ceilalți oameni
2.1. Explorarea unor valori morale care stau la baza relațiilor cu ceilalți oameni
2.2. Recunoașterea unor comportamente moral-civice din viața cotidiană
3.1. Relaționarea pozitivă cu ceilalți, în rezolvarea unor sarcini simple de lucru

Obiective operaţionale:
O1: să identifice comportamentele moral- civice din situațiile prezentate;
O2: să motiveze necesitatea respectării regulilor de conduită în cadrul unei socități;
O3: să își manifeste acordul sau dezacordul față de atitudinea oamenilor din jur;
O4: să își imagineze modul în care ar reacționa în situații date;
O5: să participe activ la lecţie, manifestând curiozitate ştiinţifică şi satisfacţie faţă de cunoştinţele, priceperile şi deprinderile dobândite.

STRATEGIA DIDACTICĂ :

RESURSE PROCEDURALE :
a) Metode şi procedee: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, brainstorming, observația.
b) Forme de organizare: frontal şi individual.
RESURSE MATERIALE: fișă de lucru, creioane colorate, instrumente de scris, planșe cu imagini, manual, caiete.
RESURSE TEMPORALE: 45 de minute
BIBLIOGRAFIE:
Curriculum Naţional – programe şcolare pentru învăţământul primar – 2014.
Cleopatra Mihăilescu, Tudor Pițilă, Manual de Educație Civică, Partea a-II-a, Semestrul al II-lea, Editura Aramis, Bucureşti, 2016;

Etapele lecţiei	Conținutul învățării	Strategii didactice Metode și procedee	Evaluare
1.Moment organizatoric	Se renunţă la preocupările străine pentru lecţia care începe. Copiii au pe bănci lucrurile necesare activității.
2.Captarea atenției	Elevii privesc un șir de imagini de pe tablă. Aceștia analizează atent comportamentele celor din imagini și fiecare dintre ei își expune părerea.	Conversația Explicația Exercițiul	Evaluare frontală orală
3. Anunțarea subiectului lecției și a obiectivelor operaționale	Astăzi la ora de Educație civică vom discuta… Le explic elevilor faptul că, în această oră, vor realiza cât de important este să respectăm tot ce se află în jurul nostru. Rog elevii să treacă în caietele de clasă atât titlul lecției cât și data de azi.	Conversația Explicația
4. Dirijarea învățării	Toți elevii sunt rugați să deschidă manualele de Ed. Civică la pagina 18. Acolo observăm imaginile, iar pe baza acestora purtăm discuții. Ce credeți că este în neregulă în prima imagine? Dar în a doua? Comparându-le, cine credeți că a greșit? Se poate repara greșeala? Cum trebuiau să procedeze oamenii corect? Credeți că ar putea fi pedepsiți oarecum? Etc. Continuăm lecția cu „ Citim și dezbatem!” , unde avem un fragment din opera „ Ce băiat!” de Octav Pancu Iași. Împreună vom analiza comportamentul băiatului și vom deduce care din gesturile sale au fost greșite. De asemenea notăm în caietele de clasă cât și pe tablă, ce sunt spațiile publice și cum trebuie să fie comportamentul nostru. Voi face acest lucru sub forma de brainstorming cu ajutorul copiilor. Îi voi ruga să copieze schema în caiete. Împreună vom observa imaginile de la exercițiul 1/19 și vom rezolva în caiete și exercițiul 2/19.	Conversația Explicația Demonstrația Observația Exercițiul Brainstorming	Evaluare frontală orală
5. Obținerea performanței	Elevii primesc câte un cartonaș cu o situație concretă din viața reală. Fiecare trebuie să-și spună părerea în legătură cu imaginea și mesajul transmis pe cartonaș.	Conversația Explicația Exercițiul	Evaluare frontală orală
6. Încheierea activității	Se fac aprecieri asupra modului în care elevii au participat și au lucrat la cerințele date. Se evidenţiază valoarea estetică a produsului finit. Fiecare elev va primi feedback din partea mea.		Evaluare frontală orală

martie 23, 2021

Vizită tematică la Palatul Parlamentului

Diana Pop (studentă, anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)

Pentru subiectul pe care l-am ales (un exemplu de activitate/excursie în săptămâna „Școala Altfel”), m-am gandit că ceea ce ar avea cea o mare legatură cu Educația Civică ar fi o excursie cu elevii la Palatul Parlamentului din București deoarece copiii învață despre aceste aspecte încă de mici și acest lucru le poate oferi posibiltatea de a vedea clar ceea ce este de fapt Parlamentul si aspectele sale. Scopul meu principal și ideea din spatele activității erau acelea de a arăta copiilor ce înseamnă în realitate împărțirea puterilor în stat și cum arată locul unde se desfășoară activitatea celor care fac regulile din țara noastră.

Despre Parlament
Parlamentul Romaniei este organul reprezentativ suprem si unica autoritate, legiuitoare a Romaniei. Parlamentul este alcatuit din Camera Deputatilor si Senat care sunt organizate și funcționează în conformitate cu dispozițiile Consitutiei Romaniei, cu respectarea prevederilor legilor si ale regulamentelor parlamentare in vigoare. La nivelul Parlamentului se organizeaza comisii comune permanente ale celor doua Camere, grupuri de prietenie si alte parlamente si delegatiile cu caracter permanent la ogranizatiile parlamentare internationale.

Ce se intampla in Parlament?
-Sedinte comune ale celor doua birouri permanente; Ședinte ale organelor de conducere ale structurilor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului
-Activitati desfasurate de grupurile parlamentare de prietenie cu alte parlamente;
-Activitati desfasurare de catre delegatiile Parlamentului la organizatiile si organismele internationale;

Ce putem vizita in Parlament ca elevi / cu elevi ?
La Camera Deputatilor, de exemplu, se prevede explicit procedura de vizitare de către copii și tineri. Pe parcursul acestor vizite grupurile de tineri vor primi informatii despre procesul de functionare a Camerei Deputatilor.Publicul tinta il constituie, în principal, tinerii cu vârste cuprinse între 5 si 25 de ani (preșcolari, elevi si studenti). Vizita educativa cuprinde:
„Lectia de democratie”- elevii vor primii informatii despre activitatea Parlamentului si a deputatilor, despre procesul legislativ etc.
Un tur de vizitare a Palatului Parlamentului (4 Sali) pentru a le facilita accesul la colectiile de arta si arhitectonice găzduite de Palatul Parlamentului

Cum ne programam la vizita?
Gradinitele, scolile, liceele si facultatile, dar si alte institutii de invatamant si educatie pot solicita programari pentru vizitele educative la Camera Deputatilor pentru grupuri de maximum 40 de elevi/tineri, iar grupurile sa fie insotite obligatoriu de un cadru didactic. Evident, în această perioadă specială (a pandemiei) există în mod cert alte reguli.

Tarife:
Adulţi: 40 lei/persoană
Studenţi: 20 lei/persoană (19 – 26 ani, cu carnet de student vizat)
Copii: 10 lei/persoană (7 – 18 ani)

Au parte de gratuitate urmatorii:
Copii cu varsta cuprinsa intre 0-6 ani, insotiti;
Persoane cu dizabilitati (cu act doveditor) si insotitorul acestora;
Ghid insotitor (pentru grupuri organizare, de minimum 10 adulti;

Cum organizam excursia?

Ei bine, ca sa organizăm aceasta excursie, avem nevoie înainte de toate să le inspirăm copiilor curiozitate si entuziasm. Este adevarat faptul că pentru a ajunge până în Capitală avem o doză foarte mare de responsabilitate și de complicații logistice, dar – pe de altă parte – cred cu tărie că ar fi o amintire imposibil de șters din memoria copiilor, așa că merită orice efort de acest gen. Oriunde ne aflam, indiferent de regiune se poate organiza aceasta excursie cu caracter civic, doar sa avem initiativa necesară și să ținem cont de:

Dorinta elevilor de vizita;
Bugetul
Stabilirea duratei si a modului de desfasurare
Responsabilitatea si aprobarea parintilor de a-si lasa copiii intr-o astfel de excursie (depinde de distanta si regiunea unde ne aflam);
Nevoia de un autocar/autobus care sa aprobe o taxa atractiva pentru elevi si cadre didactice sau, alternativ, pregătirea unei călătorii cu avionul/trenul.

Surse bibliografice:
http://cic.cdep.ro/ro/vizitare/programe-si-tarife-de-vizitare
http://www.cdep.ro/pls/dic/site2015.home?idl=1

martie 22, 2021

Sinceritatea, forma cea mai îndrăzneață a curajului

Alexandra Condrea (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar Beiuș)

Trăim într-o societate în care valorile sunt percepute ca nonvalori și chiar descurajate: respectul, bunătatea, sinceritatea nu mai reprezintă principii după care să ne ghidăm, cu toate că ele reprezintă baza unei societăți sănătoase și prospere. Acesta este motivul pentru care am ales să vorbesc despre sinceritate – o valoare pe care se construiesc în mod armonios și celelalte.
De-a lungul timpului s-au scris tratate și cărți întregi despre importanța sincerității în educație și în viața de zi cu zi, în raport cu noi înșine și în raport cu ceilalți. Dar ce este, mai exact, sinceritatea și cum ajungem să devenim sinceri? Potrivit Dex-ului, sinceritatea reprezintă „lipsa de prefăcătorie sau de viclenie”. Sinceritatea este trăsătura morală opusă minciunii prin care te descoperi pe tine cel adevărat și nu creezi o altă imagine a ta în funcție de cum ai vrea să fii sau cum te vor ceilalți. Sinceritatea este capacitatea de a-ți exprima convingerile și ideile proprii fără teama de a fi judecat de ceilalți, ceea ce conduce la dezvoltarea unui caracter puternic.

Consider că sinceritatea își are rădăcina în sânul familiei deoarece familia reprezintă locul în care copilul ia prima oară contact cu lumea și interacțiunile interumane. De aceea, părinții au o responsabilitate foarte mare în educația timpurie a copilului. De cele mai multe ori, copiii au tendința de a ascunde adevărul pentru a nu fi pedepsiți pentru greșelile comise. În acest caz, părinții trebuie să fie foarte atenți să nu încurajeze acest tip de comportament și să îi arate copilului prin exemple concludente cât de gravă poate fi minciuna.
Sinceritatea nu este o valoare cu care ne naștem, ci pe care o dobândim prin învățare de-a lungul întregii vieți. Înțelegerea și asimilarea acestei valori depinde de fiecare dintre noi. Cu toate că suntem conștienți de importanța acesteia, de multe ori alegem minciuna ca alternativă mai ușoară la problemele noastre. Acest lucru duce la probleme în relațiile cu ceilalți, dar, mai grav de atât, declanșează o criză identitară, în care individul nu mai este capabil să se recunoască pe sine, nu mai reușește să diferențieze masca de propriul sine.

Evoluția incredibilă a tehnologiei și dorința de a fi apreciat și validat de ceilalți au diminuat rolul sincerității și au promovat o cultură a măștilor. Platformele de tipul Facebook, Instagram, Tik-Tok etc. au fost create pentru a facilita comunicarea și relațiile interpersonale, cu toate acestea efectele negative își fac simțite prezența în lumea în care trăim. Ne dorim atât de mult să fim apreciați încât suntem gata să ascundem o parte din cine suntem cu adevărat. Consider că, educația trebuie remodelată în funcție de contextul istoric în care trăim. În cadrul orelor de Educație Civică și nu numai, elevii trebuie încurajați să fie sinceri și autentici chiar și în mediul on-line, mediu în care ne petrecem foarte mult timp.

Pentru a face față tuturor provocărilor, elevii trebuie să beneficieze nu doar informații teoretice, ci și de activități practice prin care să deprindă în mod temeinic valorile pe care dorim să le inoculăm. În ceea ce privește sinceritatea, o metodă eficientă poate fi povestirea deoarece cei mici sunt foarte receptivi la o astfel de metodă. Îmi amintesc o poveste care m-a marcat în copilărie despre importanța sincerității în raportul cu ceilalți. Povestirea „Răsplata” (https://grupaalbinutelor.wordpress.com/2011/04/07/rasplata-o-poveste-despre-adevar-si-minciuna/ ) spune povestea unui băiețel care învață ce este sinceritatea într-un mod ingenios.

Alte metode prin care elevii învață despre sinceritate includ jocurile de rol prin care aceștia sunt puși în fața unor situații și trebuie să aleagă între a spune adevărul sau a minți. Aceste situații îi pun pe copii în fața unei probleme pe care trebuie să o rezolve, rămânând la latitudinea lor să aleagă modalitatea de soluționare. Prin acest mod, profesorii își pot da seama care dintre elevi tind să aleagă calea greșită și pot, astfel, să lucreze mai mult cu aceștia.

Acestea fiind spuse, consider că orele de Educație Civică au un rol extraordinar de important în formarea copiilor și de aceea nu trebuie tratate cu superficialitate. Aceste ore ajută elevul să-și formeze caracterul, să înțeleagă mai bine care sunt valorile și să devină o persoană activă în cadrul societății.

martie 19, 2021

Plan de lecție: Importanța sortării deșeurilor (clasa a III-a)

Nota redacției: materialele propuse în cadrul rubricii „planuri de lecție” sunt în întregime alegerea și concepția studenților. Ele nu reprezintă „modele” sau „exemple” pe care le considerăm perfecte și pot să conțină puncte de vedere sau abordări cu care avem libertatea să nu fim de acord.

Clara Maria Pop (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)

Pentru că ideea mea inițială (o excursie în Pădurea Ceala din Arad) pare un pic nepotrivită cu circumstanțele din acest an, vă propun un proiect de lecție în care încerc să le explic copiilor cum se sortează corect deșeurile, importanța acestui fapt pentru viitorul nostru și al lor. Consider că este un proiect care ar trebui implementat la nivel național, și ar trebui ca toți cetățenii să fie conștienți de greșeala imensă pe care o fac, ar trebui să aibă grijă de viitorul copiilor lor. Lumea este, din păcate, egoistă: „eu oricum nu mai trăiesc să văd”… așa se comportă unii cetățeni. Este adevărat că o vină mare o au autoritățile care nu organizează acest lucru așa cum trebuie. Oamenii nu au bani să își cumpere containere de diverse culori pentru a colecta și depozita corespunzător, iar autoritățile locale promit doar în timpul alegerilor și apoi uită. În Germania, de exemplu, vin și verifică ceea ce conține containerul prin sondaj, iar dacă containerul conține altceva decât ceea ce trebuie (deci nu este conform culorii) primești o amendă usturătoare, așa că nimeni nu are curaj să trișeze. Să nu credeți că îmi plac amenzile, dar doar așa vom înțelege importanța colectării diferențiate și a reciclării. Am de gând să implementez acest proiect la clasa I unde fac practică în momentul de față; știu că ei nu au în programă materia „Educație civică”, dar consider că poate fi implementat la Educație pentru sănătate, un opțional pe care îl au copiii din clasa întâi o dată pe săptămână. Este greu să schimbi comportamentul oamenilor maturi, de aceea trebuie să începem cu copiii lor, aceștia sunt receptivi la tot ceea ce se întâmplă și își vor educa ei părinții și bunicii, dar doar dacă vom reuși noi să le insuflăm dragostea pentru natură și pentru toate viețuitoarele pământului. Consider că doar prin mult exercițiu, poate zilnic la clasă, se poate realiza acest comportament atât de necesar pentru viitorul omenirii.

Plan de lecție

Data: 15.03.2021
Școala: Școala Gimnazială Sabin Manuilă Sâmbăteni, Arad
Clasa: a III-a
Propunătoare: Barna (Pop) Clara Maria
Disciplina: Educație civică
Unitatea de învățare:
Subiectul lecției: Importanța sortării deșeurilor
Tipul lecției: predare-învățare

Obiectiv fundamental: Înțelegerea și utilizarea noțiunilor legate de poluare și reciclare
Competență generală: 2. Manifestarea unor deprinderi de comportament moral-civic în contexte de viață din mediul cunoscut
Competență specifică: 2.2. Manifestarea unor atitudini pozitive în raport cu lucrurile, cu plantele și animalele
Obiective operaționale:
-să vizioneze cu atenție povestea reținând mesajul educativ al acesteia
-să-și exprime propria opinie cu privire la întâmplarea din textul audiat și vizionat
-să sorteze diferențiat resturi menajere

SCENARIU DIDACTIC
1.Moment organizatoric: Se pregătesc materialele necesare pentru buna desfășurare a activității.

2.Captarea atenției: Vizionarea și audierea poveștii „Flopi și apa”.

3.Anunțarea temei și a obiectivelor: Pentru că au aflat câte ceva despre Flopi şi mediul său de viață, despre deșeurile care aproape l-au omorât pe Flopi, îi anunț pe copii că vor descoperi multe lucruri interesante pe parcursul aceste activități.

4.Dirijarea învățării:

Ați mai auzit termenul poluare?
Ce înseamnă poluare?
Ați mai văzut undeva o apă așa murdară, poluată?
Ce s-ar fi întâmplat dacă nu l-ar fi salvat cei doi copii pe Flopi?
De ce credeți că s-a murdărit apa?
Cum putem ajuta pentru ca deșeurile să nu mai fie aruncate în ape?
Oare greșesc oamenii undeva?
Cine ar trebui să curețe apele?
Răspunsurile copiilor sunt diverse, dar vreau să ajung la râul Mureș care este la doar 1 km de noi și este la fel de poluat, atât el cât și tot ce îl înconjoară.
Ați fost vreodată la Mureș?
Cum era apa?
Ce ați văzut pe câmp până ați ajuns acolo?
Ați fost și în pădure?
Oare de ce este atâta mizerie?
Cine credeți că a aruncat atâtea sticle și ambalaje?

Îi stimulez să emită ei idei și propuneri pe care ar trebui să le avem în vedere pentru a ajuta ca aceste fapte să nu mai aibă loc. Discut cu copiii ce se întâmplă cu toate deșeurile, resturile, ambalajele, etc. dacă noi toți nu le aruncăm unde trebuie. Îi sfătuiesc să nu arunce caietele și cărțile vechi, sticlele din plastic, cutiile de conserve sau ambalajele de la dulciuri. Acestea se adună în coșuri și se predau la centrele de colectare. În final, toate aceste materiale sunt trimise în fabrici, pentru a fi transformate în caiete, cărți și ambalaje noi.
Continuăm conversația cu tema Importanța sortării deșeurilor atât pentru sănătatea noastră cât și pentru planetă pe care trăim. Le prezint felul în care se sortează corect deșeurile (Anexa 1 și Anexa 2), le explic modul în care se folosesc aceste coșuri colorate pe care le voi proiecta pentru o vizualizare bună și cu ajutorul video proiectorului pe ecranul de proiecție, de asemenea le prezint și sacii pregătiți în aceleași culori pentru o bună înțelegere a sarcinii pe care o vor avea de făcut. Sacii vor fi așezați în sala de clasă, lângă tablă și vor avea lipite pe ei imagini reprezentative, pentru a putea identifica mai ușor sacul potrivit cu deșeul potrivit. Astfel ei vor învăța să sorteze resturile menajere în cele patru coșuri de culori diferite (galben-plastic, albastru-hârtie și carton, verde-sticlă și metal, negru-deșeurile biodegradabile). M-am gândit că este suficient să folosesc doar patru coșuri, să nu îi bulversez prea tare. În timpul conversației voi menționa că sunt și alte produse care de asemenea trebuie adunate în coșuri separate, ce de exemplu bateriile, electrocasnicele, hainele, jucăriile etc.

5.Obținerea performanței: la acest moment îi invit să luăm masa, nu ca de obicei în pauză, de data aceasta vom mânca în timpul orei. Facem o plimbare până la baie după care copiii își pun pe masă pachetul cu mâncarea pe care o au de acasă și se bucură de moment, pentru ca mai apoi să sortăm ceea ce rămâne după această activitate și să așezăm resturile în coșul potrivit. Astfel are loc o activitate în care copiii după ce au ascultat cum trebuie să protejăm mediul în care trăim și au vizionat Flopi și apa, pentru o mai bună aprofundare a acestor aspecte, să poată înțelege că și de ei depinde acest aspect. Copiii vor veni fiecare în fața clasei și vor arunca în coșurile pregătite, deșeurile, conform regulilor stabilite.

6.Asigurarea retenției și a transferului: pentru a realiza acest lucru m-am gândit la un joc, am realizat cartonașe cu magnet, fiecare având imagini diverse și voi așeza pe tablă imagini cu cele patru coșuri. Cartonașele vor fi așezate cu fața în jos iar copiii vor avea de extras câte un cartonaș pe care se află o imagine, iar apoi fiecare va trebui să o așeze pe coșul potrivit sau să o lase deoparte. Printre imaginile de pe cartonaș se află atât deșeuri care pot fi puse în coșurile despre care au învățat
cât și alte lucruri care nu pot fi aruncate împreună cu acestea: baterii, îmbrăcăminte,
electrocasnice ș.a.

7.Încheierea activității: voi face aprecieri verbale și individuale copiilor, le mulțumesc pentru implicarea și atenția de care au dat dovadă și le ofer un peștișor în acvariu pentru a-l îngriji și proteja.

Bibliografie:

Programa școlară pentru clasa a III și a IV-a, Educație civică, București, 2013.
https://azipentrumaine.ro/wp-content/uploads/2020/11/Ghid-de-colectare-Probleme-si- solutii.pdf
https://www.youtube.com/watch?v=yABn3_gA6QI
https://dokumen.tips/download/link/flopi-apa-aerul-1-manualul-educatorului

martie 18, 2021

Care este super-competența ta, învățătorule?

O carte de Lorena Muț (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)

Dragă cititor,

Aș dori să îți adresez o simplă întrebare: când te-ai întâlnit ultima dată cu tine? Când ai stat la taifas cu emoțiile, gândurile și alegerile tale?

Mintea caută neîncetat nu doar hrană pentru gândire, ci o hrană pentru a-i confirma identitatea, pentru sentimentul de sine. Acest sentiment al realității, al responsabilității și al conectării cu cel din interiorul tău îl vei regăsi în X-Man. Cine este X-Man și ce îl determină să pornească la un drum al ascultării chemării interioare, al căutării identității vei descoperi cu siguranță, reflectând, la cuvintele și pasajele cărții scrise de mine, pentru tine, oricine ai fi și oriunde te-ai afla!

Călătoria ta, a omului aflat la răscruce de drumuri, spre viitor, spre alegerea unui singur drum care să te definească întrutotul va aduce cu sine o serie de calități, competențe abilități pe care nici nu știai că le-ai primit. În acest fel, povestea lui X-man, devine povestea ta, o lecție care ne demonstrează cât de uşor trece omul pe lângă fericire, satisfacţie interioară, dorind mai mereu să caute și să aleagă drumul corect pentru viața și cariera sa. Sunt extrem de multe articole în ziare, publicații postate pe internet care ne oferă sfaturi pentru a alege responsabil și cu deplină hotărâre, dar niciunul nu oferă un exemplu de urmat. Cartea electronică „Care este super competența ta învățătorule?’’ devine o lecție de Educație civică, o lecție și o trăire intensă a responsabilității, a fi un exemplu de responsabilitate și asumare ! Poate te întrebi acum, de ce? Toate întrebările, răspunsurile, certitudinile și îndoielile, bucuriile și întristările ivite și trăite de fiecare personaj în parte (Cei Patru Fantastici), redau în cuvinte și imagini de o frumusețe și o profunzime copleșitoare, adevărul central pe care ni-l creionează Educația civică, și anume: fiecare om, fiecare cetățean trebuie să își dezvolte abilitățile și competențele care devin competențe și abilități cheie în integrarea sa armonioasă în societate.

Așadar, tu, cititor însetat după înțelegere și o trăire dincolo de tiparele societății, fii tu cel care hotărăște când, cum și cât de repede evoluezi, cât de mult lupți și cauți ce consideri că îți lipsește, așa cum vei trăi alături de X-man și prietenii săi! Stabileşte-ţi ţeluri, dar fii conştient/ă că a ajunge la destinaţie nu e chiar aşa de important. Când ceva se naşte din prezenţă, înseamnă că acest moment nu este un mijloc pentru a atinge un ţel: acţiunea este în sine împlinire clipă de clipă. Deja nu mai reduci clipa acum la un mijloc pentru a atinge un ţel, adică ceea ce înseamnă conştiinţa.

Și nu uita să te întrebi mereu: Cine sunt cu adevărat? Am făcut eu azi ceva, într-un mod responsabil, pentru a-mi realiza visul?

De aici poți descărca în format pdf cartea Lorenei Muț: Care este super-competența ta, învățătorule?

martie 18, 2021

Într-o lume în care poți să fii orice, alege să fii bun!

Bianca Lazăr (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)

Sincer, m-am gândit câteva zile despre ce aș putea să scriu ca să fie interesant … Am vizionat filme despre tot felul de subiecte legate de educația civică, dar parcă niciunul nu mi-a „furat inima”. Nu știu, dar astăzi simt nevoia să vorbesc despre bunătate oricât de ciudat ar părea.

De ce despre bunătate? Pentru că am ajuns să privesc oamenii din jur cu atât de multă durere în suflet, tocmai din motivul că nu mai există bunătate. Stați puțin … Nu mă refer la bunătatea aceea în care împarți o ciocolată cu fratele/sora tău/ta, deși dacă stau să mă gândesc parcă și aia e cam rară în ultimul timp. Mă refer aici la momentele acelea în care poți să ajuți un om și totuși nu o faci, ai toate resursele, timpul, momentele necesare, dar ești prea orgolios, prea mândru, prea leneș să ajuți oamenii. Exact așa am ajuns noi, societatea de astăzi din păcate. Am ajuns în punctul în care ești surprins atunci când vezi oameni buni, oameni care oferă ceva fără să ceară altceva în schimb, oameni care ajută, oameni sinceri și iubitori.

Ciudat în societatea de astăzi, este că atunci când oamenii văd un „om bun”, îl consideră mai „prostuț”, nu-i așa?! Practic, eu consider că toate acestea au legătură cu imaturitatea, adică oamenii care spun despre alții că sunt „prostuți” sunt de fapt imaturi, oameni reci și răi. De ce? Pentru că eu consider că a fi un om bun necesită mult curaj și putere! Putere să ierți, să uiți ceea ce alții ți-au făcut, putere să speri că dacă tu oferi puțină bunătate poți să schimbi ceva în lumea asta urâtă și rea!

Reușim în ultimul timp să simțim peste tot această lipsă de amabilitate, indiferent că e în școală, la muncă, în cercuri de „prieteni” sau chiar în familie, din păcate. Am devenit și mai conștientă de aceste lucruri în momentul în care am fost binecuvântată, pentru că nu pot să o spun altfel mai bine și mai frumos, cu niște oameni atât de minunați care au reușit să mă ajute să conștientizez că în lumea aceasta încă există un strop de bunătate. Acești oameni mi-au devenit modele prin faptul că niciodată nu s-au gândit că sunt luați de „proști” și au ajutat oameni care nu le-au oferit nimic la schimb, oameni care apoi le-au întors spatele. Erau momente în care auzeam din partea celorlalți „Ce proști sunt! Cine ar face asta pentru ei?” Dar dacă aveți impresia că au așteptat ceva în schimb, vă înșelați! Spun modele, pentru că sunt rari, unici și speciali și mulți dintre noi am avea multe de învățat de la acești oameni! Și mi-ar fi plăcut să le pot da numele, dar din cauza noilor legi, nu prea am voie …

Oamenii nu conștientizează din păcate cât de ușor este să fii bun! Și vorbesc serios … chiar e super ușor! Unii oameni nu au nevoie de hrană, nu au nevoie de bani, nu au nevoie de temele tale sau să îi ajuți cu ceva fizic! Există oameni care au nevoie de o vorbă bună, de un zâmbet, de o încurajare, de o îmbrățișare caldă! Și totuși, noi oamenii fugim și de lucrurile simple … din răutate!

Mă gândesc de multe ori că toate acestea pornesc de la percepția oamenilor despre sine, adică dacă nu te iubești pe tine mai întâi, dacă nu ești sincer cu tine, dacă nu te ajuți pe tine să evoluezi, să crești, nu ai cum să îi ajuți pe ceilalți. Practic, nu ai cum să fii bun cu oamenii, dacă nu ai fost învățat să fii bun cu tine! Și îmi permit să spun că școala are o vină în toate acestea, pentru că dacă toate aceste lucruri ar fi fost discutate într-un mod serios în școală la momentul potrivit, poate astăzi nu am fi trăit într-o lume plină de invidie și răutate. Școala ar trebui să formeze oameni … oameni frumoși, oameni buni, de încredere, sociabili, oameni curajoși și puternici.

De mici, copiii au imitat ceea ce au văzut la adulți, mereu și-au dorit să devină ca și mama, tata, bunica sau doamna educatoare/învățătoare … Ei bine, tocmai de aceea trebuie să fim noi modele de moralitate, trebuie să fim mentori pentru copii și de la noi să pornească schimbarea. Poate că nu doar unui cadru didactic îi este încredințată sarcina de a schimba copiii în bine, de a-i educa și învăța. Oricine poate! Este nevoie doar de dorință! Dorința de a schimba lumea în care trăim, de a schimba suflete și dorința de a face bine. Dintotdeauna copiii au fost ființele cele mai puternice, dar totodată și cele mai sensibile, asupra cărora fiecare persoană din jur, indiferent că este părinte, prieten, frate sau profesor a avut un impact deosebit. Toți acești oameni care interacționează cu copiii au un rol important în modelarea vieții acestora. Foarte important este ca oamenii să reușească să îi influențeze pozitiv pe copii, să îi ajute să se dezvolte sănătos, să devina oameni frumoși și buni la suflet, să se dezvolte armonios în iubire, auto-acceptare și respect față de sine și față de ceilalți.

Toate aceste lucruri sunt prevăzute în programa școlară, dar sincer nu știu cât de luate în serios sunt acestea în cadrul orelor de educație civică și nu numai. Ar trebui să fie gândite activități care să reușeacă să le dezvolte aceste trăsături copiilor. Poate că nu ar trebui să fie pus la nesfârșit accentual doar pe matematică și română, ci ar trebui ca menirea noastră să fie formarea unor oameni puternici și plini de calități. Copiii ar trebui să fie învățați să ierte … să ierte chiar dacă un coleg le-a dat cu ghiozdanul sau cu lucrurile pe jos, să ierte chiar dacă în timpul pauzei s-au certat în mijlocul unui joc. Trebuie învățați că doar iertând poate să existe armonie între oameni! Trebuie învățați să ofere ajutor, indiferent că e în clasă, acasă sau în autobuz. Indiferent că ajută la teme, la dusul gunoiului sau chiar la oferirea unui loc în autobuz oamenilor mai în vârstă. Trebuie învățați să respecte și să fie politicoși, pentru că micile gesturi pline de amabilitate, pot schimba în bine ziua cuiva, sau pot schimba chiar sufletul unui om.

Poate ar trebui realizate câteva jocuri de rol, prin care copiii să fie puși în diverse situații, cum ar fi:

Imaginează-ți că ești un coleg nou venit în clasă, marginalizat pentru că ești de altă naționalitate/etnie, sau poate nu ai același statut social ca și ceilalți colegi sau poate pur și simplu colegii tăi nu vor să se joace cu tine. Cum te simți în această situație? Cum ai vrea să se comporte colegii tăi cu tine?
Imaginează-ți că tocmai ce te întorci de la medic și ești în autobuz. Ești cu piciorul în ghips, te doare îngrozitor de tare și nu există niciun loc gol în autobuz, așa că trebuie să stai în picioare. Cum te simți în această situație? Nu ți-ai fi dorit să îți ofere cineva locul lui?

Cred că prin aceste jocuri de rol, copiii ar reuși să conștientizeze anumite lucruri, care le-ar schimba percepția despre aceste situații, le-ar schimba gândirea și modul de a acționa. Bineînțeles că există multe modalități prin care bunătatea, respectul, iubirea, iertarea, etc., pot să fie dezvoltate și învățate în școală, doar că trebuie ca toate acestea să pornească de la noi! Trebuie să ne dorim să îi învățăm ceva benefic pe copii … Pentru că noi suntem schimbarea!

Am tot stat să mă întreb … oare de ce nu oferim noi bunătate? De frică? De rușine? Din invidie? Din egoism? Sincer, nu știu. Voi de ce credeți?

Personal, atunci când spun „bunătate”, îmi vin în minte două persoane speciale și mă gândesc la blândețe, la căldură, amabilitate, grijă și iubire. Tu? La ce te gândești? Sincer, de când nu ați mai văzut voi oameni care să dăruiască din suflet aceste lucruri?

Tu ce faci? Oferi bunătate atunci când ai posibilitatea?

martie 17, 2021

Povestea celor două Împărății

Romina Drinc (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)

„Povestea celor două Împărății” îi învață pe copii consecințele aduse de gunoaiele aruncate în locurile nepermise și de aruncarea gunoaielor în apă. Totodată această poveste îi învață pe copii că buna înțelegere a oamenilor duce la efecte pozitive în ceea ce privește stabilirea unor relații sociale de durată.
Am ales să scriu această poveste pentru a-i învăța pe copii ce se poate întâmpla dacă am trăi într-o împărăție plină de gunoaie și râuri murdare dar și care ar putea fi soluția pentru am putea combate această situație. Recomand citirea acestei povești în clasa a III-a sau a IV-a . Din punct de vedere al programei școlare pentru Educație Civică (clasa a III-a și a IV-a) această poveste se încadrează competenței generale 1 (Aplicarea unor norme de conduită în viața cotidiană) și competenței specifice 1.3. (Explorarea unor norme morale care reglementează relațiile cu ceilalți oameni).

Povestea Celor Două Împărății

Au fost odată ca niciodată două împărații care se numeau Împărăția Curățeniei și Împărăția Murdăriei. Cele două împărății erau conduse de doi împărați: împăratul Curățel și împăratul Murdărel. Aceste împărății erau de mulți ani în război pentru câștigarea celei mai frumoase împărății și anume Împărăția Fericirii.
Împărăția Curățeniei era foarte curată, apele erau curate, iar oamenii trăiau în pace și bucurie, dar Împărăția Murdăriei era foarte murdară, oriunde mergeai găseai gunoaie, sticle, ape murdare și toată lumea era bolnavă din cauza mirosului urât provocat de gunoaiele aruncate peste tot.
Împăratul Curățel avea o fată frumoasă pe nume Victoria care se ocupa de organizarea curățeniei în toată împărăția. Tatăl ei căuta de mult timp un mire pentru fiica sa și, bineînțeles, un viitor împărat. Din păcate, dintre toți cei care au călcat pragul castelului nu fusese niciunul pe placul Victoriei, așa că tatăl ei se gândise să adune toți băieții din împărăție pentru a-i pune la mai multe probe. Auzind planurile tatălui său, Victoria a fugit plângând în pădurea de cristal.
Împăratul Murdărel, în schimb, era un moșneag foarte rău și plin de ură care avea un băiat pe nume Victor. Acesta era închis într-un turn și supravegheat de o vrăjitoare. Băiatul ajunsese la vârsta căsătoriei așa că împăratul Murdărel s-a gândit să adune toate fetele din împărăție pentru a le pune la câteva probe: fata care va trece toate probele va deveni soția lui Victor. După ce Victor a aflat de planurile tatălui său, a reușit să scape de vrăjitoare și să fugă în pădurea de cristal.
La curtea împăratului Curățel s-au adunat mii de băieți pentru câștigarea probelor. Din cauză că împăratul era ocupat cu organizarea probelor, nu a observat lipsa fetei sale din împărăție. Sărmana Victoria se plimba singură prin pădurea de cristal, dar dintr-o dată a apărut un balaur cu 7 capete care a răpit-o și a închis-o în beciul unei case. Balaurul fusese de fapt un tânăr care a fost îndrăgostit de fata unei vrăjitoare și, din păcate, vrăjitoarea nu a fost de acord cu relația tânărului cu fiica sa, așa că pe el l-a transformat într-un balaur cu 7 capete și pe fiica sa în cea mai mare vrăjitoare din împărăție.
Vrăjitoarea care avea grijă de Victor a observat dispariția acestuia și a decis să meargă să-l caute, dar băiatul se plimba singur prin pădure fiind supărat de decizia luată de tatăl său. Victor era un băiat frumos, harnic și viteaz care își iubise mama foarte mult, dar aceasta murise cu mulți ani în urmă datorită unei boli de inimă. Împărăția Murdăriei se numea, pe vremea când mama lui Victor trăia, Împărăția Prieteniei. Această împărăție era foarte curată și îngrijită, dar din cauza morții reginei pe împăratul Murdărel nu l-a mai interesat de liniștea împărăției ci doar de liniștea sa.
Victor se plimba liniștit prin pădure dar dint-o dată balaurul cu 7 capete l-a prins și la aruncat în beciul casei sala alături de Victoria. Dintr-o dată la poarta casei balaurului s-a auzit cineva. Balaurul a deschis ușa, dar s-a speriat când a văzut o vrăjitoare care era de fapt fata de care se îndrăgostise cu mulți ani în urmă. Balaurul a poftit-o în casă, fata și-a dat seama că balaurul era de fapt tânărul vrăjit de mama sa. Vrăjitoarea i-a spus balaurul că poate să rupă vraja doar dacă îl eliberează pe Victor. Balaurul a acceptat imediat și a mers în beci pentru a-l elibera pe Victor. Băiatul i-a spus balaurului să o elibereze și pe Victoria pentru că nu putea să o lase singură. Balaurul a acceptat, așa că vrăjitoarea l-a eliberat pe balaur de vraja, acesta transformându-se într-un tânăr înalt și viteaz.
Împăratul Murdărel și împăratul Curățel se pregăteau de începerea probelor. Toate fetele venite pentru a-i câștiga inima lui Victor trebuiau să îndeplinească mai multe probe. Pentru prima probă fetele trebuiau să se furișeze în Împărăția Curățenie și să arunce deșeuri menajere și gunoaie din plastic prin locurile nepermise. În a doua probă cele care vor reuși să arunce cel mai repede 10 saci plini cu sticle în Împărăția Curățeniei vor trece mai departe la ultima probă. Iar la ultima probă fetele trebuie să găsească ingredientele unei poțiuni magice care să transforme râul curat într-unul toxic.
Împăratul Curățel văzând că în împărăția sa s-a făcut dintr-o dată mizerie, i-a pus pe băieții veniți pentru câștigarea inimii fetei lui să strângă toată mizeria din împărăția. Dar, din păcate, nimeni nu a reușit să curețe apa din râu. Ajunși în împărăția Curățeniei, Victor, Victoria, vrăjitoarea și tânărul au văzut că râul era murdar, iar oamenii erau din ce în ce mai bolnavi din cauza mirosului urât provocat de râu.
Vrăjitoare a făcut o vrajă și râul s-a făcut dintr-o dată curat. Împăratul Curățel i-a mulțumit vrăjitoarei pentru binele făcut și i-a promis că îi va îndeplini 2 dorințe. Prima dorință era ca Împăratul Curățel să-și lase fiica să se căsătorească cu cine vrea ea, iar a doua dorință era ca împăratul Curățel să se împace cu împăratul Murdărel. Împăratul Curățel a fost de acord, iar
Victoria a ales să se căsătorească cu Victor. Împăratul Murdărel a fost și el de acord atât cu căsătoria lui Victor cu Victoria, dar și cu împăcarea cu Împăratul Curățel. Astfel cele două împărății s-au aliat, iar Împărăția Mizeriei a devenit curată ca printr-o minune.
Victor și Victoria s-au căsătorit, iar petrecerea a durat 7 zile și 7 nopți. Cei doi au hotărât să-și unească cele două împărății în împărăția Fericirii.
Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa.

martie 15, 2021

„Acasă” înseamnă și dincolo de poarta curții tale

Săptămânal Bihoreanul a publicat în ediția electronică din 14 martie un articol de fond care prezintă povestea lui Claudiu Onuțan, un locuitor al satului Săbolciu (din comuna Săcădat, Bihor) care a decis că nu poate să mai aștepte ca autoritățile locale să rezolve problema salubrității satului și a pornit un demers care să ralieze întreaga comunitate în jurul unor principii de ecologie comunitară. Cu efort și cu ajutorul propriilor sale finanțe, Claudiu a reușit parțial să schimbe fața satului și promite că nu se va opri aici. Întreaga poveste poate fi citită la adresa: https://www.ebihoreanul.ro/stiri/voluntar-acasa-un-oradean-mutat-la-tara-isi-premiaza-consatenii-care-fac-curatenie-pe-ulite-foto-162387.html

Dincolo de asta, pentru mica noastră comunitate de interesați de Educația civică, problema care se ridică este dacă astfel de demersuri ar trebui să devină regulă. Pe de-o parte, ele produc schimbări rapide, vizibile, de efect și au toate șansele să îi facă pe cei care participă să experimenteze nu doar o stimă de sine mai ridicată, dar și un nivel mai mare de atașament față de spațiul public comun (în condițiile în care una din marile probleme care generează starea deplorabilă a curățeniei și ecologiei publice din România este faptul că lumea nu simte și nu înțelege noțiunea de „spațiu public comun”, de proprietate colectivă). Pe de altă parte, astfel de inițiative riscă să întărească un comportament absolut dezinteresat și culpabil al autorităților locale, dar și să „dea apă la moară” celor care folosesc spațiul public ca pe un tomberon comun. Voi ce părere aveți?

martie 14, 2021

Culese din presă…

(colecție de știri realizată de Florina Fodor, Pedagogia învățământului primar și preșcolar anul III)

Un câine le-a dat o lecție de educație civică turiștilor din Vama Veche. Ce au găsit scafandrii în apa mării este șocant.

Rezervația marină Vama Veche ascunde în adâncurile sale pești, crabi, căluți de mare dar și o multitudine de deșeuri precum lemne, plastice, cabluri. Dornici să arate o față nouă a rezervației marine Vama Veche, un grup de voluntari au curățat atât malul cât și apa mării, adunând deșeuri care aveau să îi umbrească frumusețea. O lecție de educație civică le este dată însă oamenilor de un cățel care adună peturile din apă aducându-le la mal de unde sunt preluate apoi de voluntari, potrivit Stirileprotv

https://stirileprotv.ro/stiri/travel/un-caine-le-a-dat-o-lectie-de-educatie-civica-turistilor-din-vama-veche-ce-au-gasit-scafandrii-in-apa-marii.html

Cine sunt personajele istorice din spatele statuilor vandalizate în America

După uciderea scandaloasă a afro-americanului George Floyd de către un ofițer de poliție din Minneapolis, au izbucnit proteste violente în toate statele americane. Activiștii Black Lives Matter au identificat 60 de statui doar în Marea Britanie pe care “intenționează să le elimine, deoarece au conexiuni cu sclavia și rasismul”. Potrivit libertatea.ro în presa britanică a fost publicată o hartă interactivă, numită “răsturnarea rasiștilor”, creată de Coaliția Stop Trump în sprijinul mișcării Black Lives Matter. Ea listează 60 de plăci și monumente în peste 30 de orașe din Marea Britanie. libertatea.ro/stiri/motivatia-celor-care-au-vandalizat-monumente-din-europa-si-sua-3030440

Daniel Dăianu: Până ce nu vom avea un vaccin eficace vom avea o viață tare chinuită/ O întrebare poate naivă mă macină: de ce nu ajuta big data si inteligența artificială la găsirea mai repede a acestui vaccin?

Profesorul Daniel Dăianu admite într-o discuție cu HotNews.ro că a fost surprins de amploarea pe care a luat-o această criză a coronavirusului. ”Organizația Mondială a Sănătății a fost parcă reținută în a sublinia iminența unei pandemii folosind câteva luni, în mod sistematic, cuvântul epidemie, ceea ce putea sugera un caracter local al fenomenului”, spune Dăianu. ”Când văd oamenii cu măști, medici și personal medical în combinezoane și cu măști speciale, gândul mă duce la un scenariu de science fiction, când asaltați de virusuri și alți dușmani biologici am fi obligați să fim îmbrăcați, protejați ca astronauții. Doar că pe planetă noastră, ca și cum noi am fi ființe extraterestre”, mai adaugă academicianul. https://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-23891328-daniel-daianu-bnr-coronavirus-populism-cand-iesim-din-criza.htm

Scrisoare poporului român. Semnată de ursul făcut șnițel și, apoi, împușcat ca un câine turbat la Praid – Sovata

“Ce ți-am făcut, ție, popor român?” – întreabă ursul în această scrisoare. Da, este chiar ursul de 10 ani, care a agonizat o zi întreagă ieri sub ochii poporului care și-a făcut selfie, ba, i-a dat ș-un șut în fund: dă-l în mă-sa mă deranjează în uichend? Ursul vă invită să accesați acest link pentru a citi relatarea obiectivă a întregii întâmplări. Scrie Hotnews.ro

https://www.hotnews.ro/stiri-perspektiva-23497399-scrisoare-poporului-roman-semnata-ursul-facut-snitel-apoi-impuscat-caine-turbat-praid-sovata.htm

Povestea stației de sortare a deșeurilor în care Primăria Sectorului 3 a investit 11 milioane de euro, dar a rămas fără autorizație de mediu în câteva luni și a acumulat amenzi de jumătate de milion lei / Cum încearcă primarul Robert Negoiță să forțeze legea

Potrivit siteului Hotnews.ro primăria Sectorului 3 a investit în 2019-2020 aproape 11 milioane de euro într-o stație performantă de sortare a deșeurilor, în satul Cățelu, lângă București. După proteste nenumărate a vecinilor, care se plâng că nu mai pot sta în casă de putoare, și amenzi de aproape jumătate de milion de lei de la Garda de Mediu, autorizația de mediu a fost suspendată, iar activitatea stației oprită. Neregulile găsite de Garda de Mediu nu vizează echipamentul sau alte lucruri greu de remediat, ci faptul că s-au construit niște bazine de depozitare a deșeurilor neprinse în autorizația de mediu și gunoiul este depozitat în afara stației, astfel că miroase. Practic trebuie mutat gunoiul, lucru care se poate face în câteva zile, dar de câteva luni, problema nu este rezolvată.

https://www.hotnews.ro/stiri-administratie_locala-24662245-povestea-statiei-sortare-deseurilor-care-primaria-sectorului-3-investit-11-milioane-euro-dar-ramas-fara-autorizatie-mediu-cateva-luni-acumulat-amenzi-jumatate-milion-lei-cum-incearca-primarul-robert-n.htm

martie 14, 2021

Povestea „Măgărușul încăpățânat”

(Nota redacției: materialele propuse în cadrul rubricii „planuri de lecție” sunt în întregime alegerea și concepția studenților. Ele nu reprezintă „modele” sau „exemple” pe care le considerăm perfecte și pot să conțină puncte de vedere sau abordări cu care avem libertatea să nu fim de acord.)

Boroș Livia-Renata (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)

În cadrul orei de Educație pentru societate m-am gândit să le prezint elevilor din clasa pregătitoare Povestea ”Măgărușului încăpățânat” de Vladimir Colin , pentru a desprinde o învățătură din această poveste.

Competențe generale :

2. Manifestarea unor deprinderi de comportament moral-civic în contexte de viață din mediul cunoscut

Competențe specifice :

2.1. Recunoașterea unor deprinderi de comportament moral –civic în grupurile de apartenență;

2.2. Aplicarea unor deprinderi de comportament moral – civic în grupurile de apartenență.

Obiective operaționale :

OO1: să asculte cu atenție conținutul textului ”Măgărușului încăpățânat” de Vladimir Colin

OO2: să răspundă la cel puțin trei întrebări pe baza lecturii pentru a demonstra înțelegerea acestora ;

OO3: să reproducă învățăturile sau morala lecturii ;

OO4: să interpreteze cel puțin o secvență a poveștii prin joc de rol;

OO5: să repovestească textul respectând indicațiile învățătoarei.

Metode și procedee : conversația; explicația ; observația, lectura, explozia stelară ; jocul de rol.

Material didactic: Povestea ”Măgărușului încăpățânat” de Vladimir Colin; tablă magnetică ; jetoane cui imagini din poveste , stea de carton cu întrebări reprezentative.

Scenariu didactic:

Dragi copii , vă rog să vă luați perna și să ne așezăm cu toții în fața clasei formând un semicerc pentru a putea sta cât mai lejer și destins , deoarece vom audia o poveste tare interesantă, care se numește Măgărușului încăpățânat” de Vladimir Colin. Vă rog să fiți foarte atenți la audierea poveștii , deoarece vom lucra pe baza informațiilor descoperite în text . Încep să citesc povestea tare, clar , expresiv, folosind tonul și gesturile adecvate. Copiii fiind atenți și captivați de poveste.

După audierea poveștii se dezbate firul întâmplărilor , iar elevii își exprimă părerea despre atitudinea măgărușului. Acum am să le prezint elevilor niște jetoane cu imagini din poveste , pe care trebuie să le aranjeze în ordinea apariției lor poveste , punându-le pe tabla magnetică.

În continuare am să lipesc pe tablă o stea mare de carton în colțurile căreia se află câte o întrebare. Am ales să utilizez explozia stelară ca metodă interactivă pentru a le stârnii elevilor curiozitatea, creativitatea, imaginația . Pe lângă acestea în cadrul acestei activități copii își dezvoltă comunicarea orală, expresivitatea și exprimarea corectă din punct de vedere gramatical. Vom răspunde la întrebările de pe steluță , dar numai atunci când sunteți întrebați.

Cine este personajul principal al povești?
Personajul principal al poveștii este Măgărușul încăpățânat.

Ce părere aveți despre atitudinea măgărușului?
Măgărușul are o atitudine nepotrivită .

Când a realizat Măgărușul că a greșit?
Măgărușul a realizat în final că a greșit , deoarece a fost obraznic cu toată lumea , a rămas singur.

Unde putem observa regretul Măgărușul pentru comportamentul său?
Regretul Măgărușului îl putem observa în momentul în care acesta începe să vorbească frumos cu toată lumea și spune că vrea să facă de toate.

De ce a decis Moș Nu-Vreau să îi dea o lecție Măgărușului?
Moș Nu-Vreau a decis să îi dea o lecție Măgărușului , deoarece acesta era foarte încăpățânat și mereu spunea: Nu vreau! Nu vreau!

După ce am aranjat jetoanele pe tablă magnetică și am răspuns la întrebările de pe steluță este momentul să trecem la o altă sarcină. Vom face un joc de rol . Fiecare dintre voi va veni în fața clasei și va interpreta o secvență din poveste , urmând ca în final să repovestim textul , dar sub o altă formă. Vreau să îmi povestiți textul cum credeți voi că ar fi trebuie să se comporte Măgărușul încăpățânat, de data aceasta având un comportament pozitiv și corespunzător față de cei din jurul său. În urma acestei activități elevii au învățat că nu e bine să avem un comportament neadecvat și trebuie să îi respectăm pe cei din jurul nostru, fiind mereu politicoși și respectuoși, deoarece și ceilalți ne pot nouă întoarce moneda fiind răi cu noi, la fel cum a pățit și Măgărușul din povestea noastră.

Măgărușul încăpățânat (de Vladimir Colin)

A fost odată un măgăruș tare rău și încăpățânat. Vai, vai, cât era de rău și de încăpățânat! Dacă mama lui îl trimitea la câmp să cumpere o mână de scaieți, ca să facă și ea o prăjitură, măgărușul îndată spunea:

– Nu vreau!

Dacă îl ruga să vină la masă:

– Nu vreau!

Orice l-ar fi rugat, el răspundea numai și numai:

– Nu vreau!

Într-o zi plecă mama lui de-acasă.

– Măgărușul meu – îi spuse mama – așteaptă-mă cuminte și …

– Nu vreau!, strigă măgărușul.

Mama se întristă. Dădu cu amărăciune din cap și plecă, în vreme ce măgărușul țipa de mama focului:

– Nu vreau! Nu vreau! Nu vreau!

Dar, dacă văzuse că rămăsese singur în casă, se potoli. Se uită în sus și în jos și se plictisea de moarte.

– Măgărușule, spuse atunci un șoricel, scoțându-și nasul din gaura lui – hai să ne jucăm!

– Nu vreau!

– Bine… și șoricelul se trase îndărăt.

Măgărușul avea chef de joacă și-i păru rău că-l luase gura pe dinainte, dar ce mai putea face? De necaz strigă din nou, cât putu de tare:

– Nu vreau! Nu vreau! Nu vreau!

Și atunci – minune! Peretele se despică și din perete ieși un moșneag încruntat, cu un nas strâmb, ochi strâmbi și gură strâmbă. Peretele se închise apoi la loc.

– Pleacă de aici! strigă măgărușul. Urâtule, nu te iubesc… Pleacă!

Dar moșneagul își strâmbă parcă și mai tare nasul, ochii și gura, mârâind cu un glas scurt și dogit:

– Nu vreau!

– Tu?, strigă măgărușul. Eu nu vreau, nu tu! Numai eu am voie să spun „nu vreau”…

Moșneagul râse strâmb, cu hohote, care făcură să tremure încăperea.

– Eu sunt moș Nu-Vreau. M-ai chemat de atâtea ori, că în sfârșit, iată, am venit! Ei, de ce taci?

De această dată, măgărușul o cam sfeclise.

– Eu .. eu nu te-am chemat, bolborosi el. Da’ de unde? Ți s-a părut… Pleacă, moșule, pleacă!…Vezi-ți de drum!

– Nu vreau!, răspunse însă moș Nu-Vreau.

Speriat, măgărușul o luă la fugă prin odaie. Se aruncă asupra ușii, dar nu putu să o deschidă.

– Deschide-te odată! îi porunci el înciudat, dar ușa îi răspunse liniștită:

– Nu vreau!

Și mai speriat, măgărușul alergă la fereastră. O zgâlțâi, dar fereastra nu se deschise.

– Deschide-te, fereastră. Te rog…

– Nu vreau!, răspunse fereastra.

Atunci măgărușul se așeză pe podea și începu să plângă

– Ei, de ce taci?, spuse din nou Moș Nu-Vreau care stătuse liniștit și îl privise cât alergase prin încăpere.

Dar măgărușul plângea mai departe și lacrimile-i picurau pe dușumele.

– Nu vreau! strigară în clipa aceea dușumelele și începură să se miște și să sară, încercând să scape de măgăruș.

Tremurând, acesta se urcă pe masă, dar masa rosti supărată:

– Nu vreau!

Măgărușul nu mai știa ce să facă. Era la capătul puterilor și, istovit, se trânti pe pat.

– Nu vreau! strigă însă și patul, așa că măgărușul rămase în picioare aruncând priviri înspăimântate în jur.

– Ei, de ce taci?, întrebă pentru a treia oară moș Nu-Vreau

Dar în clipa aceea se auziră pași în fața ușii. Moș Nu-Vreau se repezi spre perete, care se despică și-l lăsă să treacă, lipindu-se apoi în urma lui, se parcă nu s-ar fi despicat niciodată.

– Mămico!, strigă fericit măgărușul. Mămico, ce bine c-ai venit!

Mama intră în odaie și-l întrebă mirată:

-Ce-i, dragul meu?

– Știi, răspunse el, vreau… vreau să cumpăr scaieți, vreau să mă culc la opt, vreau să mănânc, vreau…vreau tot… Tot, mămico!

Din ziua aceea, măgărușul nu-l mai văzu niciodată pe moș Nu-Vreau, cel cu un nas strâmb, ochi strâmbi și gură strâmbă. Și, pentru ca nimeni să nu mai pățească ce a pățit el, s-a dus măgărușul într-un suflet la prietenul lui, care scrie toate poveștile pentru copii și i-a spus pățania lui întocmai.

Urâtă pățanie, dragii mei!

BIBLIOGRAFIE:

Programa școlară Educație pentru societate – clasa pregătitoare

https://jurnalspiritual.eu/leaganul-copilariei-povestea-magarusului-incapatanat/