Săptămânal Bihoreanul a publicat în ediția electronică din 14 martie un articol de fond care prezintă povestea lui Claudiu Onuțan, un locuitor al satului Săbolciu (din comuna Săcădat, Bihor) care a decis că nu poate să mai aștepte ca autoritățile locale să rezolve problema salubrității satului și a pornit un demers care să ralieze întreaga comunitate în jurul unor principii de ecologie comunitară. Cu efort și cu ajutorul propriilor sale finanțe, Claudiu a reușit parțial să schimbe fața satului și promite că nu se va opri aici. Întreaga poveste poate fi citită la adresa: https://www.ebihoreanul.ro/stiri/voluntar-acasa-un-oradean-mutat-la-tara-isi-premiaza-consatenii-care-fac-curatenie-pe-ulite-foto-162387.html
Dincolo de asta, pentru mica noastră comunitate de interesați de Educația civică, problema care se ridică este dacă astfel de demersuri ar trebui să devină regulă. Pe de-o parte, ele produc schimbări rapide, vizibile, de efect și au toate șansele să îi facă pe cei care participă să experimenteze nu doar o stimă de sine mai ridicată, dar și un nivel mai mare de atașament față de spațiul public comun (în condițiile în care una din marile probleme care generează starea deplorabilă a curățeniei și ecologiei publice din România este faptul că lumea nu simte și nu înțelege noțiunea de „spațiu public comun”, de proprietate colectivă). Pe de altă parte, astfel de inițiative riscă să întărească un comportament absolut dezinteresat și culpabil al autorităților locale, dar și să „dea apă la moară” celor care folosesc spațiul public ca pe un tomberon comun. Voi ce părere aveți?