Autor: redacția

Publicat pe

Excursie de o zi la ferma familiei Popa

Lavinia Fărcanea, Timea Gall, Denisa Popa

Astăzi ne îndreptăm către Ferma de animale a familei Popa,unde cu ocazia programului Școala Altfel, copiii pot avea parte de activități educative  în natură, care îi vor reconecta cu mediul înconjurător și îi vor învăța despre importanța ecologiei, ocrotirii animalelor și mediul în care acestea trăiesc.

Desfășurarea programului

Programul va fi astfel:

Plecarea va fi la ora  08.30  dimineața de la Școala a grupului de elevi.

                                  9.30-sosirea la “FERMA POPA”

                                  9.30-11.30- vizitarea fermei

                                  11.30- 13.00- joc liber pe câmp

                                  13.00-14:30 – picnic,grătare, servirea mesei

                                  15:00– plecare spre școală

                                  16:00 – sosirea la școală

ÎNSOŢITORI:

  • 2 cadre didactice            

RESURSE:

   UMANE –       40  DE  COPII

  •         2 CADRE DIDACTICE
  •         2 ȘOFERI AUTOBUZ

       MATERIALE :   -PROPRII – 20 LEI /COPIL( MASĂ )

      INFORMAŢIONALE :documentarea iniţială cu privire la costurile excursiei,    întocmirea a toate documentelor necesare, pentru a face posibilă realizarea acestei excursii, facilităţile  acordate grupului

      INTRAREA: Gratuită (deoarece studentă Popa Denisa este soția fermierului Popa Dorel,așadar e gratuită

     TRANSPORTUL SE VA EFECTUA CU MIJLOC DE TRANSPORT AUTORIZAT DE ȘCOALĂ

Locația fermei

Aceasta este situată în comuna Vîrciorog,la 40 de km de Oradea.

Prezentarea fermei

       Am ales această fermă deoarece aparține familiei Popa Denisa-Otilia,colega noastră,așadar intrarea va fi gratuită și cu multe facilități.

       În cadrul vizitelor copiii pot învăța lucruri utile despre animale și mediul în care acestea trăiesc. Mulgem văcuța, ţesălăm împreună poneiul,ne plimbăm cu poneiul,dăm vițeilor lapte cu biberonul, ne jucăm cu mieii,hrănim animalele cu lucernă, fân și le dăm apă.

      Fiind o fermă de familie,aicea lucrează părinții împreună cu băiatul lor Dorel și colega noastră Denisa(soția lui Dorel).

Dorel a făcut și un proiect european ,numit Tânărul fermier.De asemenea Dorel este și tehnician veterinar,așadar el tratează animalele în caz că sunt bolnave.

Anul acesta el vrea să mai facă un Proiect, pentru extinderea/modernizarea fermei

 respectiv pentru culturi de câmp, prin achiziția de echipamente și utilaje agricole performante; achiziționarea de remorci și semiremorci tehnologice (specializate pentru activitatea agricolă), inclusiv cele pentru gestionarea/utilizarea îngrășămintelor și/sau a produselor de protecție a plantelor; achiziționarea de utilaje cu un consum redus de energie, precum și alte investiții care contribuie la reducerea emisiilor de GES (gaze cu efect de seră n.r); investiții legate de utilizarea soluțiilor digitale și de agricultura de precizie; achiziționarea de echipamente de irigații atât pentru înființarea şi/sau modernizare în cadrul fermei (doar simple achiziții care nu implică lucrări de construcții-montaj).

Vizitarea fermei

      

Aceasta este turma de oi cu mieii fătați anul acesta. Familia Popa speră ca de Paști să vândă o parte din ei,iar ceilalți îi dă în toamnă.Sunt 300 de miei,în poză se văd doar o parte din ei.

       Copiii se pot juca cu mieii,îi pot mângâia,își pot face poze cu ei.

      Pentru că vine vreme bună,vacile după ce sunt mulse dimineața merg pe pășune care e cu gard electric unde stau până seara la următoarea mulsoare. De multe ori ele vin și cu un vițel fătat care este o mare bucurie pentru familia Popa. De anul trecut,ei cresc viței ,deoarece laptele e la un preț foarte mic,produsele care le făceau : smântână,caș,telemea,unt numai sunt așa de căutate și de aceea acuma cresc doar viței pe care pe unii îi vinde ,pe alții care sunt foarte frumoși(mai ales femelele) și buni îi păstrează pentru a mări ferma. Au 40 de vaci cu tot cu tineret și 20 de viței. Pășunea e chiar în spatele grajdului și doar animalele lor sunt acolo pe pășune pe o suprafață destul de mare.

       Copiii pot să vadă cum se mulg vacile cu mulgătoarea,să le dea lapte pe biberon la vițeii mici,să le pună apă,fân ,să îi mângâie,să își facă poze cu ei. Pot să vadă cum merg vacile la păscut pe pășune.

     Pot să admire peisajul frumos al pășunii mai ales acuma primăvara și vara.Pot să vadă pădurea care e aproape de pășune,pot să se joace liber pe pășune,au loc foarte mare,pot să se  joace cu mingea,să alerge.

       Copilașul familei Popa, Denis, îi plac foarte mult animalele, dă lapte la viței cu biberonul,vede cum se mulge vaca.

   Au și un ponei care este distracția copiilor.Pot să se plimbe călare cu el,pot să-l îngrijească,să îi dea fân,apă,să își facă poze cu el.

       De asemenea ,copilașul familiei Popa este foarte încântat de el și s-ar plimba toată ziua cu el.

  La sfărșit,copiii împreună cu învățătoarea și cu fermierul vor face un mic grătar și vor servi masa.Copiii vor primi  salam,slănină,caș,telemea făcute de casă.

    După se vor juca în aer liber  tot felul de jocuri. După terminarea jocurilor,aceștia vor pleca  cu autobuzul spre școală.

     În concluzie , fermă înseamnă a lucra responsabil, a te gândi la rezultatele și efectele eforturilor tale.

Nu suntem deloc singuri, aici depindem de animale, de ritmurile naturii, de voința și binecuvântarea lui Dumnezeu, de priceperea și sârguința aproapelui, pentru a face ceea ce trebuie, atunci când este „bine”.

      Cine dorește este oricând binevenit la ferma familiei Popa.

Mieii familiei Popa

Vacile tinere ale familiei Popa

Publicat pe

„Cratița lui Lorenzo” de Isabelle Carrier (recenzie)

Denisia Costa și Laura Marangoni

Editura : Editorial Juventud

Publicat : 2010-limba spaniolă

Numărul de pagini : 40 pagini

Am ales să facem recenzia cărții „Cratița lui Lorenzo” scrisă și ilustrată de Isabelle Carrier. Aceasta a apărut în anul 2010 și este disponibilă în limba spaniolă. Având replici scurte care pot fi traduse cu ușurință și multe ilustrații colorate, considerăm că este una dintre cele mai potrivite cărți pentru copii începând cu vârsta de 5 ani care evidențiază stima de sine și toleranța copiilor cu dizabilități. Este scrisă folosind un limbaj simplu, pe înțelesul copiiilor cu ilustrații simple și sugestive.

În această carte, autoarea relatează povestea unui băiețel așa cum putem deduce chiar din titlul cărții, personajul principal este un băiețel pe nume Lorenzo. Drumul lui inițiatic este periclitat de un accident, petrecut din senin, mai exact „în urmă cu ceva timp i-a căzut o  cratiță” cu care din păcate s-a pricopsit să o poarte peste tot după el. Prin intermediul cratiței vom observa că Lorenzo este un băiat puțin mai diferit decât restul, care are mare nevoie de afecțiune și înțelegere dar pe care el nu o primește. O altă temă evidențiată în carte este empatia, care din păcate în zilele noastre este ceva ce și adulții trebuie încă să învețe. Empatia este un sentiment care trebuie sensibilizat încă de la o vârstă fragedă deoarece deja în grădiniță copiii îi marginalizează și îi hărțuiesc pe ceilalți pentru că sunt diferiți, exact cum se întâmplă cu personajul nostru Lorenzo. Micuțul Lorenzo fiind diferit de alți copii de vârsta lui, îi este mult mai greu să desfășoare unele activități care favorizează îndepărtarea părinților și a celor care îl înconjoară, fapt care îl îndeamnă să se izoleze de toți ascunzându-se sub cratița lui. După evidențierea acestor teme și înțelegerea poveștii vom întâlni un personaj nou, o persoana extraordinară care reprezintă dragostea, perseverența, empatia și comunicarea care va avea un impact deosebit de mare asupra personajului principal.

Această poveste este una foarte frumoasă, care are mare impact asupra copiilor prin oferirea unui exemplu care definește realitatea și prin care este evidențiată problema dizabilității și a modului în care ea este privită. Este foarte bine structurată și gândită, prin exprimarea sentimentelor, dar mai ales prin limbajul semnelor, de aceea am și considerat că este potrivită orelor de educație civică pentru a pune în prim plan raporturile noastre cu ceilalți oameni.

Am ales această poveste deoarece este diferită de restul cărților care ilustrează respectul și toleranța față de aproape. Prin citirea acestei cărți copiii vor înțelege că în ciuda diferențelor care există între oameni, până la urmă toți avem sentimente și vrem să fim acceptați și iubiți așa cum suntem, cu bune și cu rele. Considerăm că prin lecturarea poveștii, copiii vor avea o altă percepție, prin transpunerea în pielea personajului pentru a simți modul în care se simt copiii marginalizați, schimbându-și comportamentul față de ei într-o manieră pozitiva.

Credeți că Lorenzo va reuși să își depășească dificultățile și va scăpa de cratiță ? Oare noul personaj îl va ajuta sau îl va încurca ? O să dobândească Lorenzo încrederea de sine ? Ce credeți ? Va avea un final fericit sau trist povestea noastră ? Dacă ti-am stârnit interesul și ești curios să afli  ce se întâmplă cu tânărul nostru personaj te sfătuiesc să lecturezi aceasta carte minunata și să te lași purtat de farmecul acesteia . De asemenea după ce ai citit povestea te invităm să vizionezi și ecranizarea acesteia postată pe YouTube (https://youtu.be/gyT72ahLPBo)  care are ca și durată aproximativ 5 minute iar pe deasupra este și subtitrat.  Este un filmuleț superb care ilustrează cartea exact așa cum este ea .

Publicat pe

Bunătatea (poveste)

Angela Tiuca, Iulia Belbe, Emanuela Chirilă, Elena Mocanu, Alisia Duca

 ,,Bunătatea”  este prima poveste pe care am creat-o și suntem mândre de ce a ieșit,deoarece această poveste le oferă copiilor o lecție de viață, Lecția Bunătății. Imi doresc ca această poveste să ajungă la foarte mulți copii, deoarece a fost făurită pentru a pune în sufletele copiilor bunătatea ,compasiunea și toleranța. Cu ajutorul acesteia, copiii vor ințelege că suntem diferiți unul de altul,dar asta nu ne impiedică să ne ajutăm aproapele. Diferențele dintre noi nu trebuie să fie o piedică în calea bunătății!                                                   Vă doresc lectură plăcută!

 BUNĂTATEA

       Trăiau odată într-un orășel mic,două surori foarte apropiate de vârstă,dar total diferite una de alta.Ilinca , sora cea mare era harnică ,ascultătoare și foarte bună cu cei din jur.Maia , sora cea mică nu era harnică , era neascultătoare și rea cu cei din jur. 

       Celor două surori le plăcea foarte mult să se plimbe cu bicicletele prin orașul unde locuiau.Făceau asta de fiecare dată când aveau ocazia și mereu descopereau lucruri noi care le incântau.Doar că într-o zi,când se plimbau ele prin parc se întâlniseră cu un bătrân cerșetor care le ceru puțină mâncare.Ilinca se opri îndată și fugi repede să-i cumpere bătrânului câțiva covrigi.Când îi oferi bătrânului covrigii, acesta începu să plângă de fericire și îi mulțumi frumos fetei.

        Maia se uită la Ilinca și o întrebă :

  • De ce ai făcut asta? Nu ai văzut ce murdar era?
  • Cum adică de ce? îi răspunde mirată Ilinca.Tu ai uitat ce ne spun părinții mereu ?Ai uitat că trebuie să îi ajutăm pe oamenii din jurul nostru?
  • Nu am uitat !Dar  eu îi ajut doar pe prietenii mei apropiați.
  • Trebuie să îi ajuți pe toți,indiferent că îți sunt prieteni sau nu.Nu știi niciodată când vei avea nevoie de ajutor!

Fetele se urcară pe biciclete și se îndreptară spre casă,unde le povesti mamei cele întâmplate  în parc.

 Într-una din zile ,Bogdan un coleg de la școală  îi ceru ajutorul Maiei pentru a realiza un desen ,doar că fetița nu-l ajută pentru că nu îi era prieten.Pentru ea era doar un simplu coleg așa că îl refuză.Bogdan se supără foarte tare și îi spuse că nu va mai vorbi cu ea.

             În drumul lor spre casă ,Ilinca o văzu pe vecina lor,o doamnă  în vârstă care se întorcea de la piață cu multe sacoșe, așa că se gândi să facă o faptă bună și să o ajute.

Bătrâna fu foarte încântată și o rugă pe fată să-și aleagă o jucărie din colecția ei.

          -O să aleg o păpușă,dar să știți că nu pentru ea v-am ajutat, ci pentru că mie îmi place foarte mult să ajut oamenii ,îi mărturisi Ilinca doamnei.

         Ilinca ieși din casa ei și își continuă drumul spre casă alături de Maia .Când aproape ajunseră acasă ,observă un băiat ce căzu cu bicicleta si avea nevoie de ajutor.

         -Ce s-a întâmplat ? Te doare ceva ? îl întrebă îngrijorată Ilinca .

      -Mă doare puțin ghenunchiul și cotul .Uite m-am julit! Răspunse plângând băiatul.

      Ilinca fugi repede în casă și aduse bandaje și tot felul de soluții pentru a-i ingriji rănile băiatului.

          -Vai, ce noroc am cu tine! Multumesc frumos pentru ajutor! Îi mulțumi băiatul Ilincăi.

     -Cu drag! Să ai grijă data viitoare, îi răspunse Ilinca băiatului.

  După ce au ajuns în casă, Maia o întrebă pe Ilinca:

                 -De ce ai ajutat băiatul acesta? Nu ști că are altă religie decât a noastră? Eu îl cunosc de la școală !

         Ilinica,supărată pentru că sora ei are o astfel de atitudine i-a explicat că trebuie să fie bună cu toți cei din jur și să-i ajute atunci când are ocazia. Indiferent că sunt prietenii ei sau nu, că au aceeași religie ca și ea sau nu ,că sunt bogați sau săraci. Doar că Maia nu a ținut cont de spusele Ilincăi, continuând să-și ajute doar prietenii ei .

     După mai multe zile, Maia s-a hotărât  să se plimbe prin parc singuă cu bicicleta.Doar că într-o clipă de neatenție, lovi cu roata bicicletei o piatră și căzu având nevoie de ajutor.Speriată fata începu să strige după ajutor, dar nu veni nimeni să o ajute. Văzând că nimeni nu-i sare în ajutor, începu să strige și mai tare, astfel că deodată lângă ea apăru bătrânul cerșetor care o ridică și o așeză pe bancă .

La scurt timp apăru sora ei Ilinca, care o bandajă cu grijă ,o liniști iar apoi merseră încet spre casă. Pe drum Ilinca o întrebă pe Maia dacă știe unde sunt prietenii ei acum când are nevoie de ei?!

   Ea  continuă: nu ști niciodată când ai nevoie de ajutorul celor din jurul tău, așa că ține cont de ceea ce ți-am spus de fiecare dată! Îi spuse Ilinca surorii ei.

   Maia înțelese-se în sfârșit de ce Ilinca ajută pe toți cei care au nevoie de ajutorul său, așa că își propuse și ea să fie o persoană mai bună.

     -Ce mă bucur că ai înțeles în sfârșit că trebuie să îi ajutăm pe cei din jurul nostru . Sper că toți copiii care ascultă povestea noastră să facă așa! Îi spuse Ilinca surorii ei după o perioada de timp.

Publicat pe

Plan de lecție: Valori și non-valori morale

Ioana Băcuci, Daniela Ganea, Dora Plugar, Daiana Tahîş, Anca Cutlac.

Motivele pentru care am propus această activitate sunt variate. În primul rând este important să trezim în mintea și sufletul elevilor dorința pentru a-și forma valori morale pe care să le urmeze și să le păstreze întreaga lor viață. În al doilea rând este important ca ei să analizeze situațiile și comportamentele celor din jurul lor și să conștientizeze ce e bine și ce nu e bine să facă.

Proiect-didactic-Educatie-civicaDescarcă
Publicat pe

Multe mânuțe adunate pot face minuni

Natalia Gudiu, Oana Sîncelean & Ioana Milian

Era vineri, o zi fumoasă de primăvară, soarele strălucea pe cerul senin. Ca în orice zi de vineri, după școală, Marco, un băiețel de clasa a patra, își vizita bunicul la căminul de bătrâni. Până acolo avea de mers o oră cu autobusul și încă zece minute pe jos de la stație până în fața clădirii, dar asta nu l-a împiedicat niciodată. Îi place foarte mult să își petreacă timpul cu bunicul său. Acesta l-a învățat să joace șah și îi povestește mereu despre peripețiile lui din tinerețe.

În timp ce Marco și bunicul său se jucau șah, băiatul se uita prin sala de vizită și a observat că nu sunt prea mulți vizitatori. El l-a întrebat pe bunicul său:

– Bunicule, mereu sunt așa de puțini vizitatori pentru bătrânei?

– Din păcate… da. Mulți dintre bătrânei au fost aduși aici și nu au mai primit vizite din partea familiilor lor…

– Dar de ce?

– Familiile lor sunt prea ocupate și au uitat de ei. Iar aceștia au rămas singuri. Unii dintre ei nu au mai primit vizite de mai mult de un an.

– Cum se poate întâmpla așa ceva? Este foarte trist…

După terminarea vizitei, băiatul a mers acasă, dar ceva era diferit la el. Nu mai era fericit după vizitarea bunicului, ci trist deoarece a aflat despre situația bătrâneilor de la cămin.

În acea seară liniștită, înainte să adoarmă, s-a tot gândit ce ar putea face el mai bine și mai frumos pentru bătrâneii de la cămin. Cu ce ar putea să le însenineze ziua? Cum să le readucă zâmbetul pe buze? Cum poate el să îi ajute pe bătrânei să se simtă mai bine?

„Gata! Știu! Voi merge mâine la cămin și îi voi întreba pe bătrânei ce își doresc ei să primească, iar apoi voi vorbi cu directorul unității pentru a putea rezolva problema.” (își spuse el în gând)

Zis și făcut. Băiatul se puse la somn, iar dimineața următoare, după micul-dejun, a pornit spre cămin. Prima dată i-a spus bunicului despre planul său, iar mai apoi le-a pus întrebări bătrâneilor și a făcut o listă cu nevoile acestora. Unii dintre ei au cerut haine noi, dulciuri sau fructe, iar ațlii și-au dorit doar să primească vizitatori cu care să își petreacă câteva ore din săptămână vorbind sau jucând diferite jocuri.

– Acum că am aflat ce își doresc bătrâneii, pot să vorbesc cu directorul căminului pentru a putea îmbunătății situația. (îi spuse Marco bunicului său)

Bunicul l-a condus pe băiat la biroul directorului. Marco, emoționat, bate la ușă, iar de după aceasta s-a auzit o voce de bărbat: „Intră!”, așa că a deschis ușa și a spus:

– Bună ziua! Mă numesc Marco, iar acesta este bunicul meu. Dorim să discutăm cu dumneavoastră despre problemele bătrâneilor.

– Bună ziua! (spuse directorul) Ce s-a întâmplat cu bătrâneii? Care sunt problemele lor?

– Am stat de vorbă cu aceștia și am aflat că au nevoie de haine, dulcuri, fructe și de multe altele, dar mai ales de persoane care să vină să îi viziteze măcar câteva ore pe săptămână, persoane cu care își pot petrece timpul liber și cărora le pot povesti despre peripețiile lor din tinerețe.

– Am înțeles. Cum crezi că am putea rezolva această situație?

– Pentru început, m-am gândit să anunț profesorii și elevii de la școala mea, iar ei pot dona diferite obiecte și poate că unii dintre aceștia vor fii dispuși să își petreacă o parte din timpul lor liber cu bătrâneii.

– Cred că este o idee extraordinară!

Băiatul a fost încântat de cuvintele directorului și a așteptat cu nerăbdare ziua de luni să le povestească colegilor și profesorilor despre ideea lui. Până atunci a confecționat niște afișe pe care le va pune prin școală pentru a atrage cât mai mulți elevi care să îl ajute.

A venit și ziua de luni, iar băiatul plin de emoții s-a trezit mai devreme pentru a putea ajunge mai repede la școală să vorbescă cu domnul învățător.

Ajuns în clasă, l-a văzut pe învățător stând la catedră și a mers la el să îi spună despre ideea lui și de ce ar avea nevoie pentru a o pune în aplicare. Domnul învățător a fost plăcut surprins în legătură cu ideea băiatului și a mers să discute cu colegii lui despre ea.

Până la finalul zilei tot colectivul școlii știa despre ideea lui Marco și i-a văzut afișele. Mulți dintre colegii de clasă ai acestuia i-au spus că ei vor să îl ajute. Așa că au stabilit ca marți, după școală, să organizeze o întâlnire pentru cei interesați unde vor stabili ce au de făcut.

Marco, împreună cu domnul învățător, i-au așteptat pe doritori în sala de sport. La început, băiatul se temea că nu vor fii prea multe persoane, dar s-a înșelat. S-a adunat un număr mare de copii, însoțiți de părinți, bunici, dar și profesori care au adus tot felul de donații.

După primirea ajutoarelor, băiatul și câțiva colegi apropiați lui au rămas împreună cu domnul învățător pentru a selecta obiectele aduse. Mai apoi au transportat bunurile donate la căminul de bătrâni.

Următoarea zi, pe la amiază, Marco și colegii lui, însoțiți de domnul învățător și câțiva părinți au ajuns la căminul de bătrâni. Atât ei, cât și bătrâneii și angajații căminului erau copleșiți de emoții. Copiii, pentru a le readuce zâmbetul pe buze, au împărțit pachetele, iar bătrâneii surprinși și cu lacrimi în ochi, se bucurau de faptul că niște copii atât de mici s-au gândit să le facă o surpriză minunată.

A fost o zi frumoasă din toate punctele de vedere. Iar la final au stabilit că măcar o dată pe lună se vor aduna dinnou pentru a le mai face câte o vizită.

Publicat pe

Lacul Ștei și împrejurimile

Ana-Maria Coste & Andreea Cep

Ce înseamnă pentru tine, locul copilăriei? 

Pentru mine, urbea-mi e poveste.

Nu doar că m-alină, căci îmi și oferă 

Cânt de leagăn dulce

Plin  de dor obștesc

Și niciodată-n lume, eu n-o s-o părăsesc.

Iar de-ar fi vreodată liniștea să-mi pierd 

Eu mi-oi găsi alina…

doar la al mamii piept. 

Mai mereu eu umblu, printre reci cămări

Și prea des, răceala se-ntoarce călător.

Și mă pierd adesea, printre mari ferești

Și lumini urbane privirile vrăjesc.

Am uitat adesea, de locul părintesc

Căci printre albe umbre și drumuri gri de fum

Mi-au mai umplut privirea de amăgiri…cam des.

Urbea mea natală,

Și al meu sătuc

Mai mereu m-așteaptă, liniște mi-aduc. 

Iar de eu mi-oi pierde a ei amintire…

Drumul tot m-a duce, către-a mea iubire.

După noi, o idee fantastică pentru a fi pusă în practică la clasa a IV-a ar fi să le cultivăm respectul față de natură, față de tradiții și față de mediul înconjurător, practic, față de propria identitate, față de propriile valori, dar și față de valorile și caracterul celorlalți. La finalul acestei drumeții, vom insufla ideea că toți suntem frumoși în felul nostru, indiferent de mediul de proveniență, vom încerca să subliniem faptul că valorile naționale și tradițiile nu trebuie lăsate uitării. 

Desigur, prin acest material vă invităm să căutați alături de noi să vă ”auto-descoperiți”, să-i descoperiți pe cei din jurul vostru și de ce nu, să descoperiți și redescoperiți alături de cei dragi locurile natale.

P.S. Acest material este dedicat celor mari, dar și celor mici. Bisous!

Publicat pe

O lume mai bună (scenetă educațională)

Denisa Bogojel, Andrada Bogojel & Ioana Blaj

Oricine își dorește să trăiască într-o lume mai bună indiferent de vârstă, origini, etnie, credință, dar „a ne dori” nu este suficient. Trebuie să acționăm! Trebuie să facem ceva! Iar de cele mai multe ori acest ceva presupune ca noi să ne gândim și la semenul nostru, la cel de lângă noi. Nimeni nu ne cere să ne gândim doar la alții, fără să ne îngrijim de propria persoană, ci să ne gândim și la ceilalți.

Ca educatori exact acesta ar trebui să fie obiectivul nostru: să-i învățăm pe copiii, pe elevii noștri să se gândească și la cel de lângă ei. Este oare este suficient să îi învățăm care sunt comportamente prosociale sau antisociale? Nu, ci trebuie să-i învățăm să prelucreze informațiile primite la clasă și să le aplice în viața de zi cu zi, trebuie să-i învățăm să recunoască aceste comportamente în propriile lor vieți.

Tocmai de aceea ne-am gândit să creăm un scurt material pe care îl putem folosi în cadrul unei lecții, pe care îl putem transforma ușor într-o activitate în care copiii să fie actorii sau de ce nu – ei să conceapă propriile lor situații dându-le posibilitatea să interiorizeze informațiile primite lăsându-le să îi transforme.

Scenetă O lume mai bună…

Narator: Lumea în care noi trăim este alcătuită din oameni, iar noi suntem parte din ea. Deci ceea ce noi facem, modul în care ne comportăm unii cu alții va face lumea/ societatea să fie mai bună sau mai rea. Oare cum arată lumea noastră de azi? Haideți să vedem ce trebuie să facem pentru a schimba lumea din jurul nostru în bine!

Situația 1 – în autobuz:

            (La următoarea stație se urcă o bătrânică într-un autobuz plin cu pasageri. Pe primul rând stă o fetiță, care o ignoră pe bătrânică și o lasă să stea în picioare. )

  • Vai draga mea, nu mă lași să stau jos că mă dor picioarele!
  • Tanti, eu am venit prima! Deci eu am dreptul să stau aici! Caută-ți alt loc!
  • Cum dorești, dar să știi că aș avea nevoie de ajutooooooor (și cade în timp ce merge mai departe)

Însă, iată cum ar arăta lumea noastră dacă fiecare l-ar pune pe celălalt mai presus decât pe sine:

  • Vai tanti! Îmi permiteți să vă ajut? Uitați aici, un loc cât mai aproape de ușă!
  • Mulțumesc tare mult, draga mea, foarte greu m-am mișcat până aici! Mi-ai făcut ziua mai frumoasă! Uite o bomboană!
  • Mulțumesc frumos!

Narator: Întotdeauna când faci binele, primești și o răsplată bună!

Situația 2 – în pauză

            (Un băiat aude clopoțelul și fuge spre ușă împingând-o pe colega lui care era tot în dreptul ușii dând să iasă.)

  • Dă-te la o parte! Eu am prioritate!
  • Auuuuu! Ce neghiob! 

Narator: Însă, iată cum ar arăta lumea noastră dacă fiecare l-ar pune pe celălalt mai presus decât pe sine:

  • Maria, hai te rog tu prima! Ladies first!
  • Mulțumesc, Mihai! Ești un adevărat gentleman! Mă bucur că ești colegul meu!
  • Mulțumesc frumos, doar mi-am făcut datoria!

Narator: atunci când te gândești la altul, și celălalt se va gândi la tine!

Situația 3 – la magazin:

            (La magazin vine o primă persoană care încearcă să deschidă și observă că e închis. După ea vine o a doua persoană îmbrăcată mai slab.)

  • Mă scuzați, aș putea trece în față?
  • Poftim? Stau aici de 10 minute! Nu ți-e rușine! Vii târziu și ceri să intri și în față? Du-te de aici! (în acest timp prima persoană încearcă să zică ceva dar nu e lăsată de prima)
  • Bine atunci! Dar să țineți cont: cheia e la mine!

Narator: Însă, iată cum ar arăta lumea noastră dacă fiecare l-ar pune pe celălalt mai presus decât pe sine…

  • Vai, încă nu e deschis!
  • Mă scuzați, aș putea trece puțin?
  • Desigur! Haideți vă rog în fața mea!
  • Vă mulțumesc tare mult, am întârziat puțin și trebuie să deschid magazinul!
  • Mă bucur că ați ajuns cu bine! Dacă vă mai pot fi de folos în vreun fel, vă rog să îmi spuneți!
  • Puteți intra mai repede și dacă vă duceți pe rândul doi, acolo veți găsi ultimul produs la o promoție de 90%!

Narator: dacă îl punem pe celălalt mai presus de noi, vom avea numai prieteni!

Situația 4 – pe afară la joacă

(O fetiță stă departe de cealaltă care se joacă și încearcă să îi ceară voie să se joace cu ea)

  • Ceau! Mă lași să mă joc și eu cu că pă mine nu mă primește nime! (cu accent țigănesc)
  • Eu nu mă joc cu țiganii! Pleacă de aici că miroși urât!

Însă, iată cum ar arăta lumea noastră dacă fiecare l-ar pune pe celălalt mai presus decât pe sine:

  • Hei! Nu ai vrea să te joci cu mine!
  • Da io îs țigancă!
  • Nu contează! Hai să îți arăt ce joc fain am eu aici!
  • Mulțumesc!

Narator: Atunci când nu ne uităm la diferențe dintre noi, ci la ceilalți ca la niște prieteni, vom descoperi noi relații care vor aduce multă fericire între noi!

Situația 5 – la volei

            (O fetiță mai timidă încearcă să dea cu mingea o servă, dar nu reușește.)

  • Hai Maria dă serva!
  • Nu pot! Tot timpul dau pe lângă! Mă, da, chioară mai ești! E așa ușor să dai într-o minge și nici măcar nu o nimerești! Și un orb ar nimeri mingea aia!
  • Jucați-vă voi! Eu plec de aici!

Narator: Însă, iată cum ar arăta lumea noastră dacă fiecare l-ar pune pe celălalt mai presus decât pe sine:

  • Hai Maria dă serva!
  • Nu pot! Tot timpul dau pe lângă!
  • Hai că poți! Uite, am să vin lângă tine să te ajut!
  • Ok! Hai să încerc!
  • Uau! Bravo! Data viitoare vei da și mai bine!

Narator: vedeți, fiecare avem nevoie de cei din jur să ne fie alături, de aceea noi putem fi acel cineva care să fie sprijinul celorlalți. Punând pe cei din jur mai presus de noi, vom ajunge noi să fim puși mai presus de cei care ne înconjoară!

Publicat pe

Choose your story

Georgiana Vid & Anișoara Stana

Noi am ales să facem pentru disciplina Educație Civică un joc atractiv pentru copiii, deoarece ei consideră că această materie este ,,în plus” , plictisitoare și că profesorul le dă tot timpul mult de citit. Din această cauză noi am creat acest joc pentru a distinge atmosfera de la ore și dintr-o oră plictisitoare să facem una distractivă și din acest joc ei o să învețe trăsăturile morale. Acesta poate fi folosit într-o oră de consolidare pentru a verifica cunoștințele dobândite. În concluzie, ideea noastră sperăm să fie preluată atât pentru această disciplină cât și pentru altele, pentru că este o idee constructivă din care copiii învață.

Jocul poate fi descărcat de la adresa: https://docs.google.com/presentation/d/19wFaD-dFuaHrXONdel4tLH8HbV8m46gM/edit?usp=sharing&ouid=112461920774227174162&rtpof=true&sd=true

Publicat pe

Moara de apă de la Roșia și Cheile Lazurilor

Diana Malița, Daniela Berindea & Rebeca Lingurar

          Având în vedere că multe școli au programul „Săptămâna verde“ în această perioadă, noi ne-am gândit la o excursie în naturaă. În videoclipul următor prezentăm MOARA DE APĂ de la Roșia, aici fiind prezente urmele vremurilor mai puțin apropiate. Am mai vizitat și CHEILE LAZURILOR (Roșia)unde am văzut Cascada, și LACUL VIDA ( Luncasprie) unde am putut observa frumusețile naturii și ale țării noastre.

Publicat pe

Green Codru

Georgiana Bala, Valentina Șandor & Adriana Isoc

Cred ca nimic nu poate sa fie mai frumos si mai apreciat de catre copiii, chiar si adulti, indiferent de varsta decat o excursie.Si ce poate sa fie mai frumos si mai relaxant decat o excursie in aer liber, in natura? Un loc ideal pentru o excursie in aer liber este si Green Codru. Aflat in satul Codru si situat la poalele muntilor Codru Moma, Green Codru reprezinta un loc ideal unde poti sa te deconectezi de la toate grijile si să-ți reincarci bateriile in cadrul unei atmosfere linistitoare, fiind deschis de la ora 9 pana la ora 19, de luni pana sambata. La Green Codru copiii pot interactiona cu animalele, invatand sa le iubeasca, sa le respecte si chiar sa le ajute cand au nevoie, formandu se o legatura intre copii si acestea, fapt care contribuie la o dezvoltare armonioasa si la formarea unor viitori adulti responsabili si care stiu sa empatizeze.

Copiii, de la o vârstă cât mai fragedă, ar trebui să fie familiarizați cu conceptul de educație civic-morală. În acest proces este esențial să intre în contact direct cu regulile, normele de conduită și responsabilitățile pe care educația civică le promovează, iar Green Codru este cadrul perfect în care sunt coroborate și ulterior transferate copiilor valorile și emoțiile pe care vrem să le vedem la viitorii adulți.La ce altceva, dacă nu la exemplul punctual și practic poate reacționa pozitiv un copil a cărui conștiință este în plină dezvoltare? Așadar, cu explicații temeinice făcute în prealabil, Green Codru este completarea perfectă. Aici, copiii, pot experimenta dragostea pentru plante, pentru animale, pentru întregul mediu înconjurător. Green Codru este locul în care micuții pot îngriji și hrăni animalele sălbatice și cele domestice care se află în rezervație.
În acest mod le putem inocula respectul și afecțiunea față de acestea, astfel încât mai târziu, să nu asistăm la acte de violență împotriva animalelor, acte care sunt făcute „just for fun„ sau „just because”, deși este cam greu să-i explici unui copil că nu avem voie să lovim sau să schingiuim un animal, într-o lume, și mai ales într-o țară în care sacrificarea tradiționalului suin este ridicată la rang de sărbătoare.

Doublestandards? Maybe, dar parcă totuși, mai bine așa decât să creștem adulți care cred că laptele cu cacao este dat de vacile de culoare neagră! Așadar, Green Codru este locul ideal în care putem îmbina utilul cu plăcutul, distracția cu educația, curiozitatea cu descoperirea!
Visit Green Codru!