Serviciul de Telecomunicații Speciale, entitatea care gestionează serviciul de urgență 112, a postat pe pagina de Facebook conversația pe care R.T.E, o fetiță de 9 ani din Bistrița-Năsăud, a purtat-o cu operatorul 112 după ce a găsit pe o bancă, într-o stație de autobuz, un portmoneu. Cum facem să multiplicăm exemplul ei?
Plan de lecție / proiect extracurricular: „Să avem un sat curat!”
Florentina Vedinaș (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Am ales poezia pe care o puteți citi la finalul activității propuse de mine că se potrivește de minune satului meu. Avem și noi un cătun numit „Călin” în care cu ani în urmă au învățat bunicii și părinți noștri; școala era la cineva acasă, iar dascălii mergeau pe jos prin pădure 3-4 km în fiecare zi. În acest cătun am avut chiar și un vrăjitor! (vă las și un link cu un videoclip, în caz că am stârnit curiozitatea cuiva).
Pentru disciplina educație civică la clasa a IV- a, în săptămâna „Școala altfel”, elevii au participat la activitățile de învățare din cadrul proiectului „Să avem o Preoteasă (sat) curată!”. Am ales această activitate deoarece în zona în care eu locuiesc avem un peisaj minunat, iar aici câțiva tineri din sat au construit o măsuță din lemn și băncuțe, pentru a putea sta în povești atunci când afară este cald. Dar din păcate, cineva care și-a uitat bunele maniere acasă, s-a gândit să distrugă frumusețea acestui loc prin aruncarea deșeurilor, menționez că îmi este milă să văd ce se află lângă acel loc. Aproape de acesta se află o mică pădure, iar deșeurile sunt aruncate acolo. Pentru a îmbina utilul cu plăcutul, m-am gândit la o excursie prin sat, iar acolo unde vom găsi deșeuri să facem și curățenie. Consider că este foarte important pentru fiecare copil să știe că este de datoria noastră să avem grijă de natură.
[googlemaps https://www.google.com/maps/embed?pb=!1m18!1m12!1m3!1d125620.92339964892!2d22.672833976101288!3d47.11617084328832!2m3!1f0!2f0!3f0!3m2!1i1024!2i768!4f13.1!3m3!1m2!1s0x474862b13da95f89%3A0x9d756af13172e2ce!2sPreoteasa%20457347!5e1!3m2!1sen!2sro!4v1618733718525!5m2!1sen!2sro&w=400&h=300]CLASA: a IV- a
PROPUNĂTOR: Vedinaș Florentina – Lenuța
DISCIPLINA: Educație civică
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Locuri în care mă simt acasă
SUBIECTUL:Acasă, în localitatea mea
TIPUL LECȚIEI: fixare și consolidare
COMPETENȚE GENERALE:
- Aplicarea unor norme de conduită în viața cotidiană;
3.Cooperarea cu ceilalți pentru rezolvarea unor sarcini simple de lucru, manifestând disponibilitate.
COMPETENȚE SPECIFICE:
- Recunoașterea locurilor de apartenență (locală, națională, europeană) în care se integrează persoana;
3.3.Participarea la proiecte cu conținut moral-civic, în cadrul clasei, al școlii sau al comunității locale.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1: să respecte indicațiile și cerințele primite pe tot parcursul activității;
O2: să schițeze o localitate imaginară;
O3: să enunțe minim două modalități prin care putem reduce poluarea naturii;
O4: să exemplifice modalitatea prin care ar avea grijă de localitatea sa.
METODE ȘI PROCEDEE DIDACTICE: conversația, explicația, activitatea practică.
MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT:
Resurse materiale: mănuși, saci.
Resurse umane: 12 elevi.
Resurse temporale: o zi
Forme de organizare: individual, pe grupe.
BIBLIOGRAFIE:
- Barbu, D. , Boca C. & Călineci M. (2016). Educație civică: manual pentru clasa a IV-a, București, editura CD PRESS.
- Programa școlară pentru disciplina Educație civică, clasele a III – a și a IV – a, București, 2014.
Descrierea activității
Am ales să fac această activitate printr-o excursie pentru ca elevii să afle informații despre localitatea lor și în același timp să și ajute la reducerea poluării naturii. M-am gândit că îmbinând aceste două activități, elevii vor fi mai atrași de a descoperi informații și vor înțelege mai bine cât de important este să păstrăm natura curată. Pentru a face și mai interesantă activitatea am pregătit și câteva jocuri pentru elevi. În cadrul proiectului „Să avem o Preoteasă (sat) curată!” se va face turul satului, vizitând locurile frumoase și acolo unde este nevoie se va face și curățenie. Când se va ajunge la locul unde se află măsuța și băncuțele, copiii vor sta și se vor mânca, iar apoi împreună vom strânge deșeurile din acea zonă.
În această excursie o să fie încă două cadre didactice, iar împreună cu elevii vom merge în cătunul ,,Călin” pentru a vizita fosta școală și pentru a transmite copiilor informații despre perioada când această școală funcționa. Se va vorbi despre fiecare loc care va fi vizitat, iar elevii vor avea de pregătit un colaj cu imagini cu locurile care le-au plăcut mai mult. Deșeurile colectate vor fi sortate și duse într-un loc special amenajat pentru colectarea acestora. Se vor folosi mănuși, iar la fiecare pauză elevii vor folosi dezinfectant.
Pregătesc materialele necesare pentru excursie. Se împarte clasa în grupuri de câte 4 persoane, pentru a putea merge cu mașina până în cătunul Călin. Elevii sunt anunțați că în decursul zilei vor descoperi informații despre localitatea în care se află și despre responsabilitatea de care noi trebuie să dăm dovadă pentru a avea o localitate curată și frumoasă.
Elevii vizitează localitatea aflând informații despre diferite locuri și ajută la reducerea poluării mediului prin curățarea deșeurilor pe care le întâlnesc de-a lungul drumului. Locurile vizitate sunt: moara pe apă din sat unde în urmă cu ceva timp se măcina, biserica veche și cea care este în construcție, școala veche din cătunul Călin etc.
Fiecare elev va schița o localitate imaginară, așa cum crede el că ar fi normal să arate o localitate în urma celor învățate anterior.
Se va juca un fel de joc asemănător cu „Scaunul muzical”, noi o să folosim o băncuță și un cântec despre natură, iar atunci când cântecul se va opri, elevul rămas fără loc va trebui să ne spună o modalitate de reducere a poluării.Se fac aprecieri și observații pentru fiecare răspuns.
Elevii vor avea ca temă pentru acasă prezentarea domiciliului și a localității și cum să contribuie la întreținerea și frumusețea localității.
Pe tot parcursul zilei au fost făcute poze, iar pentru sala de clasă o să realizăum un album cu poze din această excursie minunată. Acest album va ajunge si la părinți și alte cadre didactice.
„Unde-i satul românesc” (Marian Bărăscu)
La sat e maică veșnicia,
La sat e crezul din bătrâni,
La sat e cerul și câmpia,
La sat te simți că ești român.
Aici în sat moașa Ilinca
Buricul vostru a tăiat…
Și tot în sat a fost bunica
Ce v-a crescut, v-a legănat.
La școala veche din cătun
Au învățat bunici, părinți,
Purtau în suflet omul bun
Și dascălii ca niște sfinți.
Mihai, Vasile, baci Ilie…
Voi ați fost dascălii din sat,
Prin voi atâtea generații
Au învățat și au luptat,
Pentru credință și dreptate
Ai fost erou, ai fost bărbat.
Să nu uitați, că popa-n sat
V-a botezat, sunteți creștini,
Așa ați devenit bărbați
Și mai presus sunteți români
Gheorghe, Mărine, tu, Ioane…
La talpa țării v-ați născut,
Plugul cu boi și două palme
Au fost și hrana, dar și scut
La cimitirul de la țară
Ai noștri dragi se odihnesc,
Vă rog a nu știu câta oară,
Păstrați pământul strămoșesc.
„Din păcate resursele educaționale legate de educația civică sunt puține”. Interviu cu doamna Marinela Sârca, profesor pentru învățământul primar (Școala Gimnazială Nr. 1 Valcău de Jos, Sălaj)
Florentina Vedinaș (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Stimată doamnă Marinela Sârca, care credeți că este rolul educației civice în ciclul primar?
Educația civică se studiază începând cu clasa a III – a , moment în care micii școlari sunt receptivi, dar și pregătiți pentru a înțelege concepte cu grad mai mare de abstractizare. Rolul educației civice în ciclul primar este să-i inspire pe elevi și să-i transforme în mici cetățeni care-și știu drepturile, obligațiile și care înțeleg principiile democrației și ale statului. Educația civică înseamnă educația persoanei pentru a trăi alături de ceilalți în societate, ceea ce include comportamentul politicos, normele de igienă, de circulație publică, de pază contra incendiilor, etc. În sens restrâns, educația civică înseamnă dobândirea de către elevi a cunoștințelor și competențelor necesare unui cetățean pentru participarea la viața publică.
Este important de menționat cele trei mari competențe generale care jalonează educația civică în primii ani ai școlarității. Aplicarea unor norme de conduită în viața cotidiană, manifestarea unor deprinderi de comportament moral-civic în contexte de viață din mediul cunoscut și nu în ultimul rând cooperarea cu ceilalți pentru rezolvarea unor sarcini simple de lucru, manifestând disponibilitate.
Care sunt strategiile didactice pe care le-ați asocia cu activitățile de educație civică?
La vârsta de 8 – 10 ani este foarte important ca temele și strategiile de lucru în cadrul educației civice să fie alese ținând cont de experiența socială a elevilor și de posibilitățile extente în această perioadă de resemnificare prin integrare a cunoștințelor dobândite de elevi la alte discipline.
Diferite tipuri de strategii didactice pot fi asociate cu educația civică, precum:
– Strategii inductive ( bazate pe utilizarea exemplelor povești, fabule, desene animate sau din viața reală)
– Strategii analogice ( utilizarea modelelor din povești sau din experiența proprie)
– Strategii euristice, aici putem exemplifica învățarea prin descoperire, dialogul euristic, problematizarea, realizarea unor povestiri, dramatizări privind aplicarea unor reguli simple de conduită, realizarea unor colaje cu imagini, fotografii care prezintă elemente specifice ale localității, ale țării, ale spațiului european.
Ce aspecte pozitive și negative credeți că există față de aceste activități?
Educația civică, ca obiectiv și dimensiune fundamentală a socializării, nu poate lipsi din oferta de educație, concretizată în moduri diferite în cadrul școli. Din păcate resursele educaționale legate de educația civică sunt puține (auxiliare, ghiduri, exemple resurse RED) , fapt care denota un interes mai slab față de această disciplină. În ultimi ani, pentru a conștientiza importanța acestei discipline de studiu, în ciclul primar s-a introdus olimpiada de științe socio-umane.
Credeți că toți profesorii din România realizează activități de educație civică?
Depinde foarte mult de fiecare în parte, de spiritul civic al fiecăruia. Activități generale de baza cred că sunt realizate de fiecare cadru didactic în parte, însă majoritatea profesorilor/învățătorilor tind să pună accentul pe disciplinele la care se susține evaluarea națională.
Ce fel de sprijin credeți că ar veni în ajutorul cadrelor didactice din România în vederea realizării cât mai multor activități?
Olimpiada de educație civică vine în sprijinul și motivarea cadrelor didactice în ceea ce privește creșterea numărului de activități raportate disciplinei. Implementarea unor concursuri avizate de către Ministerul Educației, prezența unor indicatori de performanță legați de educație civică în fișele de autoevaluare, cursuri de formare gratuite în domeniu ar crește interesul cadrelor didactice în realizarea unor astfel de activități.
La Vita e bella: poezie cinematografică
Ramona Roman (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Mai știe cineva filmul cu acest titlu? Unii dintre noi poate l-am uitat, iar alții poate nici nu au auzit despre acest film. Filmul este dincolo de orice descriere: a fost lansat in 1997 de regizorul și actorul italian Roberto Benigni. Dar poate vă puneți, în mod absolut legitim, întrebarea „care este legătura dintre acest film și principiile educației civice?”, principii pe care ne străduim prin diferite activități să le imprimăm elevilor noștri. Răspunsul cel mai concludent îl veți avea doar atunci când veți viziona voi înșivă această peliculă inedită.
Acțiunea se petrece în Italia interbelică guvernată de liderul fascist Benito Mussolini. Și da, filmul nu evită deloc plaja de subiecte tragice care pot să existe în acest context: ororile războiului, lagărele de exterminare, drama discriminării evreilor, familiile destrămate sau distruse de nedreptatea socială, de intoleranța propovăduită de idei naționaliste utopice. Poate unii dintre voi veți spune că s-au ecranizat zeci de filme despre aceste subiecte, care mai de care mai dramatic. Veți spune că deja am învățat lecția și știm cert că ura, disprețul, intoleranța față de cei care sunt diferiți față de noi generează drame și tragedii umane. Însă filmul lui Benigni este unul dintre cele mai frumoase filme pe care eu le-am vazut vreodată. „La Vita e Bella” este o poezie cinematografică, un imn închinat iubirii, bunătății, frumuseții. Este un film care se urmărește de la inceput până la sfârșit cu zâmbetul pe buze sau cu hohote de râs, iar alteori zâmbetul de pe buze este condimentat de lacrimile care curg șiroaie pe obraz. Pentru că regizorul a avut ideea genială de a ieși din tiparele clasice dedicate acestor subiecte dureroase din istoria umană. A creat o operă de artă care creează o emoție foarte puternică celui care privește pelicula. Eroul principal, jucat de însuși regizorul italian, este un personaj ieșit din comun, plin de viață și imaginație, cu sufletul plin de iubire și de bunătate. Își iubește soția într-o manieră în care, poate, multe dintre noi ne-am dori să fim iubite, își adoră băiatul care îl însoțește chiar și în lagărul de concentrare. Tatăl face supraeforturi de a ascunde copilului realitatea cumplită pe care o trăiește. Imaginația fecundă a tatălui găsește explicații inofensive pentru orice grozăvie care se petrece in film, tocmai pentru a păstra neatins de ură și răutate sufletul copilului.
Vă îndemn să vedeți filmul, să-l descoperiți și să trăiți intens emoție pură. Filmul are un mesaj profund uman: este un îndemn la iubire, bunătate, acceptare, toleranță.
Biografia unui om curajos
Iulia Nedea (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Cartea Wangari Maathai – femeia care plantat milioane de copaci, scrisă de Franck Prévot, prezintă, întâi de toate, biografia unui om curajos.
Născută în anul 1940, în Kenya, într-o familie nevoită să lucreze pentru coloniștii britanici, Wangari învață încă de foarte mică o lecție fundamentală: anume că „un copac valorează mai mult decât lemnul lui”.
Viața lui Wangari e repusă într-o nouă lumină în clipa când fratele său îi adresează mamei o întrebare care va schimba destinul fetei: „De ce nu poate Wangari să meargă la școală?” Este momentul ce surpă limita pe care și-o impuneau femeile până la acea dată – de a continua să rămână în cercul restrâns al tradiției ce le permitea doar „să gătească, să-i supravegheze pe cei mici și să cultive pământul, înainte de a se căsători și de a avea, la rândul lor, copii”.
Dorința de cunoaștere a fost primul lucru care a făcut-o pe Wangari să capete încredere că va deveni un om important în lumea din care face parte: „Wangari își dorea să știe tot, să înțeleagă tot: și-a luat bacalaureatul într-o epocă în care foarte puțini africani învățau să citească”. Datorită pasiunii sale pentru cunoaștere, Wangari este invitată de președintele Americii, alături de 600 de tineri kenyeni, să studieze la universitatea americană. În State se confruntă pentru prima dată cu discriminarea – Wangari ajunge în America în anii 1960, într-o perioadă în care afro-americanii cereau tot mai mult drepturi egale cu ale albilor. În Kenya, oamenii de culoare trăiau, la rândul lor, o altă revoltă: nu aveau dreptul să-și cultive pământurile și să-și conducă țara.
Odată întoarsă acasă, Wangari descoperă o altă țară: Kenya nu mai era stăpânită de coloniștii britanici, însă oamenii se confruntau cu o altă problemă – conducătorii de acum ai țării învățaseră de la coloniști că se pot îmbogăți tăind pădurile și vânzând lemnul. Wangari simte și vede șocul ce planează asupra Kenyei în urma tăierii pădurilor: animelele sălbatice încep să dispară, sursele de hrană devin tot mai puține, râurile devin noroioase din cauza lipsei copacilor care le fixează, iar clima se schimbă radical.
Este din nou un moment de răscruce pentru Wangari: ea realizează că lucrul care o poate ajuta să salveze situația acum este tocmai cultura dobândită la studiile din State. Iar acest lucru o ajută să descopere cel de-al doilea element necesar în ecuația schimbării: Wangari îndrăznește să rostească cu voce tare un discurs care să convingă autoritățile din întreaga lume că „pădurea este una dintre cele mai prețioase comori ale umanității”.
Însă cultura, curajul și știința de a vorbi par că nu-i sunt suficiente lui Wangari: următorul pas, și cel mai important, este să înceapă să se implice direct, să lupte pentru schimbarea pe care și-o dorește. În 1977, creează „Mișcarea Centurii Verzi”: „Mergând din sat în sat, ea vorbește în numele copacilor, animalelor și copiilor – adulții de mâine. Îi învață că trebuie să te gândești la viitor, chiar dacă prezentul e atât de greu: să faci rost de mâncare și apă pentru familie, să găsești loc de muncă, să supraviețuiești… Îi încurajează pe săteni să discute, în sfârșit, despre toate problemele lor, cu cuvintele lor și în limba tribului lor. Și toate aceste cuvinte călătoresc. În sate, în ziare, în scrisori adresate guvernului, în capitale, în organizații internaționale”.
Pentru a-și atinge țelul, Wangari luptă inclusiv cu dictatura care stăpânea Kenya la acea vreme – mai exact, luptă fizic, chemându-și prietenii și așezându-se în fața buldozerului care urma să ajute la construirea unor construcții și a unei statui a conducătorului țării, iar în scurt timp reușește să facă regimul totalitar să dea un pas înapoi în deciziile nedrepte pe care le lua.
Wangari devine, în urma acestor lupte, „femeia care trebuie doborâtă”: este trimisă în închisoare de mai multe ori – dar ajunge să lupte pentru eliberarea deținuților politici. De multe ori e nevoită să fugă în străinătate, însă nu renunță. Văzând nevoile celor din țara ei, Wangari își propune lucruri și mai mari: candidează la alegeri, își înființează un partid ecologist și adună forțe pentru a deturna regimul totalitar din Kenya. Conducătorul țării încearcă să divizeze triburile pentru a le stăpâni mai bine, dar Wangari găsește o soluție și pentru aceasta: restabilirea păcii între oameni printr-o modalitate foarte simplă – le propune oamenilor să le ofere celor din triburile vecine plante din pepiniere lor, făcând să rodească „arbori ai păcii” între ei.
În 2002, regimul dictatorial este deturnat, iar Wangari e aleasă deputată, iar apoi – ministru al mediului. În 2004, Wangari a primit Premiul Nobel pentru Pace și a sărbătorit evenimentul printr-un gest esențial simplu: făcând o plecăciune la poalele muntelui Kenya și plantând acolo un arbore de foc.
Dincolo de faptul că propune un model de curaj și asumare, cartea Wangari Maathai – femeia care plantat milioane de copaci ne pune înainte un destin rupt dintr-un film de acțiune, în care eroul poate trece peste orice obstacole, doar fiindcă și-a făcut un țel din a învinge și de a se așeza în latura binelui. Pentru cei mari, cartea e o biografie exemplară și un document istoric, în același timp. Celor care pornesc însă în viață cu dorința de a-și lăsa urmele pașilor pe unde trec, cartea le deschide înțelegerea despre cât de important este să cunoască și – mai ales – să își cunoască drepturile, voința, dar și limitele, ca să le poată depăși. În plus, față de cele trei componente esențiale din ecuația curajului pe care le propune: cultura, știința de a vorbi, dorința de a acționa, Wangari Maathai este un model de om printre oameni – ea are conștiința faptului că numai o comunitate puternică și unită poate aduce o schimbare.
Prévot, Franck, Aurélia Fronty (ilustrator), Wangari Maathai – femeia care plantat milioane de copaci, Editura Cartemma, 2008.
Plan de lecție: Noi și lucrurile
Daniela Vușcan (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Nota redacției: materialele propuse în cadrul rubricii „Planuri de lecție” sunt în întregime alegerea și concepția studenților. Ele nu reprezintă „modele” sau „exemple” pe care le considerăm perfecte și pot să conțină puncte de vedere sau abordări cu care avem libertatea să nu fim de acord
Motivul pentru care am intocmit acest plan de lectie, „Noi si lucrurile” este faptul că „Noi”, ca persoane (copii, elevi) avem nevoie de lucruri pentru a ne desfasura activitatea de zi cu zi. Atitudinea față de aceste lucruri, atât personale cât și comune, trebuie să o formăm copiilor încă de la cele mai fragede vârste. Unele atitudini, aptitudini, priceperi si deprinderi se formează și se învață din familie, iar noi, prin sistemul educational pornind de la gradinita si continuand cu scoala, începând de la rutine si desfășurarea unor activitati, continuând cu activitati de Dezvoltare personala clasa CP, a -I-a si a- II-a, iar mai apoi cu cele de Educatie civica la clasa a- III-a si a-IV-a. Iubirea si dragostea față de lucruri se manifestă prin ingrijire, pastrare, folosirea corecta, deoarece fiecare lucru are o insemnatate, un scop, o intrebuitare anume.
PROIECT DIDACTIC
Clasa: a III-a A
Propunător : Capota (Vuscan) Daniela Nicoleta
Școala: Școala Gimnazală Nr. 1 Vârciorog
Disciplina:Educație civică
Unitatea de învățare 3: Noi și lucrurile
Subiectul: Proprietatea și atitudinea față de lucruri
Competente generale:
- Aplicarea unor norme de conduita in viata cotidiana
- Manifestarea unor deprinderi de comportament moral civic
- Cooperarea cu ceilalti pentru rezolvarea unor sarcini simple de lucru manifestand disponibilitate
Competente specifice:
- Explorarea calitatii de persoane pe care o are orice om
- Identificarea unor trasaturi morale definitorii ale unei persoane
- Explorarea grupurilor micisi a regulilor grupului
2.1 Recunoasterea unor atitudini in raport cu lucrurile, plantele si animalele
2.2 Manifestarea unor atitudini pozitive in raport cu lucrurile, plantele si animalele
3.1 Relationarea pozitiva in grupuri mici pentru rezolvarea unor sarcini simple de lucru
Obiective :
- Cognitive: O1- să denumească lucruri personale, lucruri comune și lucruri strict personale;
O2- să-și exprime propriile păreri cu privire la atitudinea unor persoane față de lucruri;
O3- să exemplifice concret atitudinea față de lucruri precum și trăsăturile morale evidențiate prin aceste exemple;
O4- să găsească soluții pentru rezolvarea unor incidente;
- Afective: O5- să participle afectiv la oră, exprimându-și propriile trăiri;
- Psiho-motorii: O6– să participe activ la toate activitățile și șă-și ajute colegii de clasă.
Tipul lecției: mixtă
Resurse: Procedurale: conversația, explicația, citirea expresivă, exercițiul, analiza/interpretarea, jocul de rol;
Materiale: manual, caiete, table, fișe de lucru, anexele, rebusul, laptop și videoproiector;
Timp: 45 minute.
Forma de organizare: frontală , individuală;
Forme și strategii de evaluare: evaluare formativă, evaluare de proces;
Bibliografie: Educație civică- manual pentru clasa a III-a, Dumitra Radu, didactic.ro;
Curriculum Național-„ Programe școlare pentru clasa a III -a, București „ 2005;
| Etapele lecției | Activitatea învățătorului | Activitatea elevului | Obiective | Tipul de activitate | Resurse procedurale | Materiale | timp |
| 1. Moment organizatoric | Asigur climatul necesar orei. | Pregătesc materialele de lucru. | Individual, frontal | Conversația | Manual , caiete | 1 min | |
| 2. Reactualizarea cunoștințelor | Se verifică noțiuni legate de lucruri, trăsăturile morale de caracter pozitive și negative, cu ajutorul unui rebus. Conversație : Ce sunt lucrurile?De cine sunt create?De ce intervine omul asupra lor? Omul creează aceste lucruri pentru a le folosi în diferite domenii, activități: Concluzie : Fiecare lucru are importanța lui, în activitatea în care este folosit. | Elevii completează rebusul pe fișă și la tablă. Sunt corpuri fără viață, obiecte din jurul nostru.….. de om+ex.….de natură+ex….. pentru a le perfecționa și pentru a-și face viața mai ușoară. Obiecte școlare: Obiecte de joacă: Obiecte de igienă: Obiecte de îmbrăcăminte: Medic, professor, zugrav, cofetar, mechanic. Elevii dau 2-3 exemple. | O1 | Individual. frontal | Conversația | Aritmogrif | 10 min |
| 3. Captarea atenției | Joc de rol : Personaje : autor; caietul; radiera. Un caiet stă supărat Se aude de sub pat: -Pot să apun și eu ceva? Mă aude cineva? De trei zile mă sufoc, Nu mai vreau să tac deloc! Îi răspunde o radieră Care stă pe etajeră: -Taci , că doar n-ai luat foc, Vin cu tine să mă joc! Grija mea Gelu nu are Stau adesea prin buzunare Nici tu nu ai nimerit Într-un loc mai potrivi. -Îi suntem proprietate, Chiar și lucruri preferate, Însă cu brutalitate Uneori suntem tratate. -Cine sunt personajele care participă la dialog? -Unde le ține Gelu? -Ce părere aveți despre felul în care Gelu își păstrează lucrurile personale? Aceste obiecte sunt proprietatea personală a lui Gelu. Din păcate le tratează cu brutalitate. | Urmăresc cu atenție. -……. caietul și radiera -….. sub pat, aruncate pe etajeră. -….. nu le păstrează în bune condiții. | O5 O2 | Individual, frontal | -jocul de rol, conversația, citirea expresivă | -fișă cu poezia | 5 min |
| 4. Anunțarea temei și a obiectivelor | -Astăzi vom învăța despre proprietatea și atitudinea față de lucruri. Scriu titlul lecției noi și anunț obiectivele. -Veți afla cum trebuie să ne comportăm cu lucrurile, ce îndatoriri avem atunci când suntem proprietari. | Notează titlul în caiete. | -Frontal, individual | Conversația, explicația | -caiete, manuale. | 1 min | |
| 5. Dirijarea învățării | Se scrie pe tablă schița lecției. Lucruri personale= lucruri care ne aparțin = proprietate personală Ex: mașina, casa, penarul, caietul. Lucruri comune= aparțin mai multor persoane = se împrumută, bun comun Ex: banca, saltele de sport, manual școlare, cărți de la bibliotecă. Obiecte strict personale= nu se împrumută. Ex: peria de dinți, pieptene, ochelari, obiecte de vestimentație. Se distribuie fișele de lucru. Anexa 1 Citește următorul text, apoi răspunde întrebărilor: “ Elena răsfoiește cu nerăbdare o carte pe care a primit-o în dar. Deodată aude o voce: -Au! Mă doare! De ce nu dai paginile cu maimultă grijă? De ce nu te-a spălat pe mâini după masa? Vezi? M-ai murdărit deja ! De ce te porți aș cu mine? Nu sunt eu oare, prietena ta? -Iartă-mă ! Zice rușinată Elena.” -De ce s-a rușinat Elena? -Ce sfaturi îi dai? Trăsături moarele: Negative: dezinteres. Pozitive: își recunoaște greșeala. Anexa 2 Ce părere ai…..? “Mama ieri mi-a cumpărat Cărți, caiete și un dar Deci, eu sunt proprietar! Pe masa-n bucătărie am Farfurii, căni și-un pahar Deci eu sunt proprietar! Lucruri multe-am adunat Le iubesc, le prețiesc Și cu drag le îngrijesc.” -Cum se comport copilul cu lucrurile sale? -De ce spune că este proprietar? Trăsături morale: Negative: – Pozitive: bunătate, preocupare, grijă. Anexa 3 Exprimă-ți părerea…. În pauză, Dorel se joacă cu penarul Anei și îi strică fermoarul.Ana, supărată, aruncă penarul lui Dorel pe jos. -Cine a greșit? De ce? -Ce soluție ai găsi pentru rezolvarea problemei? Trăsături morale: Negative: – lăcomia, invidia, Răutatea, răzbunare. Pozitive: – Se completează schița lecției: 4.Atitudinea față de lucruri: -să le păstrăm curate -să le mânuim cu grijă -să colecționăm obiectele care ne pasionează -obiectele împrumutate să fie restituite la timp și în bună stare. | Sunt atenți la indicații. Rezolvă sarcinile. Prezintă și apreciază răspunsurile. -…. A fost dojenită de cartea primită în dar. -….. să se spele pe mâini, să mânuiască cu grijă cărțile, chiar dacă sunt ale ei personale. Sun atenți la indicații. Rezolvă sarcinile. Prezintă și apreciază răspunsurile. -……. Le colecționează și le îngrijește. – i le-a cumpărat mama și sunt ale ei personale. Sunt atenți la indicații. Rezolvă sarcinile. Prezintă și apreciază răspunsurile. -A greșit și Dorel și Ana deoarece el strică un obiect personal al colegei lui, iar ea se răzbună aruncându-i pe joc penarul. -… să-l repare, să-i cumpere altul sau sa-i spună învățătoarei. | O1 O6 O2 O3 O4 O6 O2 O3 O4 O6 O2 O3 O4 O6 | Individual -Frontal, Individual -Frontal, Individual -Frontal, Individual | Explicația Exercițiul | -schița lecției Fișa cu Anexa 1 Fișa cu Anexa 2 Fișa cu Anexa 3 | 20 min |
| 6. Obținerea performanței și evaluarea | Ajut elevii să-și prezinte munca și să-și exprime opiniile. Adresez întrebări suplimentare. Fișa de lucru se prezintă la videoproiector. | Elevii își prezintă opiniile. Formulează eventuale întrebări și răspunsuri. Elevii o completează și vor termina ca temă de acasă punctul 3. | O5 O6 | -Fronta, individual -Individual | -Exercițiul, Explicația, Munca independentă Munca independentă | 8 min | |
| 7. Încheierea activității | Fac aprecieri corespunzătoare. | Își notează tema. Ascultă aprecierile. | -Frontal, Individual | -Conversația, Explicația | 1 min. |
Redescoperirea unui colț de rai (activitate în săptămâna „Școala altfel”)
Ramona Nicoleta Morar (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Activitatea propusă este curățarea unui colț al pădurii. Eu i-am pus numele „Redescoperirea unui colț de rai!”. Nu de multă vreme, am făcut o ieșire cu fetele mele și cu mama la pădure la Hidișel. Văzând mizeria și gunoaiele lăsate în pădure, m-am gândit că o excursie acolo ar putea evidenția importanța educației civice. Excursia va fi de o zi și aș realiza-o cu copiii clasei a IV-a. De asemenea m-am gândit să o organizez în săptămâna „Școala altfel”, deoarece chiar ar trebui să fie altfel. Locația este aproape, transportul organizându-l cu ajutorul părinților. De asemenea vom invita alături de noi mai mulți părinți care să ne ajute atât la activitatea propriu zisă, cât și la supravegherea copiilor din timpul activității noastre.
Înainte de a merge la pădure, am luat legătura cu primarul din comună și i-am cerut voie să ne ajute cu niște informații cu privire la locul cel mai vizitat de oameni, atunci când fac un grătare sau când pur și simplu vor doar să iasă cu pătura afară din oraș, în mijlocul naturii. Dl primar ne-a îndrumat spre dl pădurar, care ne-a ajutat cu aflarea unui loc de care aveam nevoie, dar care ne-a însoțit și ajutat la realizarea activității dorite. Activității noastre ni s-a alăturat dl pădurar, care a mai adus niște ajutoare. Ne-am achiziționat mănuși, saci menaj, saci mai tari, care să nu se spargă așa ușor. Adulții au avut la ei cuțite sau alte obiecte care le puteau folosi pentru a tăia. Consider că prin această activitate îi vom responsabiliza atât pe copii, cât și pe adulții care ne sunt alături.
Dacă ar fi să încadrăm această activitate în cadrul mai larg al competențelor propuse de disciplina „Educație civică”, atunci am putea vorbi despre:
Competențe generale:
2. Manifestarea unor deprinderi de comportament moral-civic în contexte de viață din mediul cunoscut
3. Cooperarea cu ceilalți pentru rezolvarea unor sarcini simple de lucru, manifestând disponibilitate
Competențe specifice:
2.2. Recunoașterea unor comportamente moral-civice din viața cotidiană
3.1. Relaționarea pozitivă cu ceilalți, în rezolvarea unor sarcini simple de lucru
3.3. Participarea la proiecte cu conținut moral-civic, în cadrul clasei, al școlii sau al comunității locale
Minunea: un film care ne arată că interiorul e mai important decât exteriorul
Esther Csatari-Malec (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
“Noi, ființele omenești, avem nu numai capacitatea de a fi buni, ci și alegerea bunătății.”
Nu prea mă uit la filme… în general nu am răbdare sau adorm pe la jumatatea acestora. Dar de data asta am fost copleșită de un film care m-a făcut să plâng și să realizez ca ceea ce s-a întâmplat în film, din păcate se regăsește și în viața de zi cu zi.
Protagonistul filmului, Auggie Pullman este un băiețel de 10 ani care se naște cu o diformitate facială. Părinții lui decid să îl educă acasă pentru a-l proteja pe băiețel de vorbele răutăcioase alor altor elevi, însă într-o zi aceștia decid că a sosit timpul ca Auggie să meargă la o școală normală. Bineînțeles, Auggie a fost batjocorit și marginalizat de către ceilalți copii. Chiar dacă acesta era un copil diferit din punct de vedere fizic, acesta era un copil cu simțul umorului, deștept și prietenos și oamenii care observau asta și îl vedeau în acest sens era familia lui. Părinții lui au o provocare mare de a crește un copil “diferit”, dar totuși pentru ei, el este cel mai frumos și unic copil.
La școală, Auggie se simțea speriat si dat la o parte de către ceilalți elevi. Toți copii credeau că este urât și ca se pot infecta cu o anumită boală din cauza lui. Dar ceea ce nu văd elevii este interiorul lui Auggie. De aceea, Auggie se punea mereu în ultima bancă, sperând să nu îl întrebe nimeni nimic. Spera ca fiecare zi petrecută la școală să se termine cât mai repede. Asta până când acesta își face prieteni, prieteni care au lăsat valorile umane să îi înfrumusețeze chipul.
Am ales câteva lucruri importante pe care le-am învățat din acest film. Lucruri pe care noi, viitoare cadre didactice ar trebui să le aducem la cunoștința elevilor noștri:
- Familia mereu este lângă tine. Indiferent de cum arăți, pentru ei tu ești cel mai unic, frumos și important copil.
- Nu te costă nimic să vorbești și sa te comporți frumos 😊.
- Vorbele pot răni ☹.
- NEVER GIVE UP!
- Fii tu schimbarea! Alege să fii bun!
Auggie pentru mine este un model de urmat. Pune-te în locul lui. Cum te-ai fi simțit? – Rău! Speriat! Nimeni nu ar vrea să treacă prin ceea ce a trecut Auggie. Dar acest copilaș mic de 10 ani, a avut puterea de a se ridica, de a merge înainte, de a le arăta și de a-i învăța pe ceilalți că nu exteriorul unei persoane contează, ci interiorul!
„Inside out” („Întors pe dos”) de Pete Docter: un film despre emoții
Bianca Toderaș (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
În ziua de azi, este din ce în ce mai greu să-ți exprimi sentimentele, stările, gândurile, dar e și mai greu să înțelegi ce se întâmplă cu mintea și sufletul tău în momentul unor schimbări majore din viața ta, cum ar fi maturizarea. Pentru a învăța cum să ne deschidem față de alții, dar și față de noi înșine, e nevoie mai întâi să înțelegem ce se întâmplă în interiorul nostru atunci când suntem fericiți, triști, furioși, dezgustați, fricoși, pe scurt, când simțim că trăim. De ce să ne fie frică să ne arătăm sentimentele și emoțiile? De ce nu putem normaliza acest lucru? Copiii au nevoie de o dezvoltare optimă în ceea ce privește inteligența emoțională. De ce? Pentru că, aceste emoții îi vor urma întreaga viață. Ei trebuie în primul rând să le înțeleagă, apoi să le exprime, dar și să le gestioneze. Cu cât aceștia vor învăța mai devreme despre emoții și tot ceea ce ține legat de ele, cu atât mai mult, ei vor fi capabili pe parcursul vieții să beneficieze de relațiile sociale, dar vor avea și capacitatea de a empatiza cu cei din jur.
Ei bine, de ce „Inside out” ? Vă dau un răspuns sincer și simplu. Pentru că îmi place. Cred că l-am văzut de cel puțin două ori. Haideți să vă spun puțin despre ce este vorba mai exact în acest film. O fetiță pe nume Riley, în vârstă de 11 ani, trece prin perioada maturizării, o perioadă ce nu poate fi deloc ușoară. Aceasta este ghidată de cinci emoții. Fiecare minte deține un fel de sediu unde cinci emoții lucrează împreună. Aceste cinci emoții sunt: Bucuria(Joy), Tristețea(Sadness), Furia(Anger), Dezgustul(Disgust) și Frica(Fear). Până la 11 ani, emoțiile i-au conturat lui Riley personalitatea, depozitând în globuri de cristal cele mai frumoase amintiri ale acesteia. Însă, în momentul în care Riley cu familia ei se mută în San Francisco, în mintea sa începe o luptă aprigă între cele cinci emoții. Joy se străduiește să-i mențină bucuria micuței Riley, dar Sadness atinge globurile cu amintiri ce cauzează probleme mari, deoarece sunt nevoite să părăsească acel sediu pentru a rezolva problema până nu e prea târziu.
Deci, după cum ați putut vedea, în acest film este vorba despre emoții. Datorită unor animații de excepție și a unui regizor pe măsură, copiii au oportunitatea să vadă dincolo de ecrane și să simtă emoțiile transmise de acest film. Prin intermediul acestuia, ei pot observa ce se întâmplă în mintea unei persoane, pot să-și descopere emoțiile și totodată pot înțelege cum să le gestioneze. Cei mici mai pot învăța și faptul că avem nevoie de toate emoțiile, pentru că ele funcționează doar împreună, dar și cum să ne modelăm în funcție de cerințele vieții și diferitele situații la care suntem supuși. Consider că acest film este dedicat atât copiilor, cât și persoanelor adulte. Cred că este acel film perfect care poate fi vizionat într-o seară cu familia. Însă, eu aș recomanda în mod special copiilor peste 8-9 ani, deoarece filmul conține un mesaj important care trebuie înțeles în întregime.
Nu pot să spun ce mi-a plăcut cel mai mult, pentru că mi-a plăcut totul. Perspectiva, personajele simpatice, scenele, animația, culorile, toate acestea formează un întreg minunat. Este un film deep, ce îmbină frumosul cu sensibilul. Este un film la care nu poți să te plictisești, ești ca într-o transă, în continuu suspans și abia aștepți să vezi ce se întâmplă mai departe.
„Inside out” este într-adevăr un film Disney Pixar reușit. Eu îl recomand cu drag pentru toate categoriile de vârstă, deoarece niciodată nu ești prea mare pentru un film de animație bun. Și, cine știe, poate îți oferă cu totul și cu totul o altă perspectivă a ceea ce numeai tu emoție.
Și ca să puteți înțelege mai ușor tot ceea ce am scris mai sus, vă las aici și trailerul oficial al filmului.
Caramele și de restul inocență. Recenzie la „Băiatul cu Pijamale în Dungi” de John Boyne
Diana Alexandra Pupăză (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
„Să uit de tot ce m-a împiedicat să trăiesc ieri, să construiesc noi poduri pe locul celor arse, să nu mă pierd în viață și abandonat printre oamenii care încă pot iubi cu adevărat. Am văzut o viață și o viață asemănătoare cu moartea, dar trebuie să găsești o cale de ieșire chiar și din cele mai groaznice necazuri, crezi în tine …”
Cred că ați auzit cu toții de „Auschwitz, ultima stație”, „Ultima noapte la Auschwitz” sau „Am fost medic la Auschwitz”, cărți „mișcătoare de suflet” sau, mai bine zis, cărți ale căror începuturi te sensibilizează și te fac să-ți pui mari semne de întrebare cu privire la ororile petrecute în lume, mai precis la Holocaust.
„Băiatul cu pijamale în dungi” intră în galeria cărților amintite mai sus, însă de data aceasta autorul acestei cărți trasează prin fiecare cuvânt conturul unei lumi crude, superficiale și pline de ignoranță. O lume în care sintagma „haina te face domn” se aplică în detrimentul sintagmei ,,sufletul te face om” – o lume terorizată sub spectrul celui de-al Doilea Război Mondial.
Cartea este foarte ușor de citit; de cum îți cade în mână nu-ți mai vine s-o lași până o termini de citit și am să vă spun și de ce. Subiectul cărții este unul trist, dar în același timp foarte realist: se vorbește despre o prietenie… prin gard. Prietenia dintre fiul unuia dintre oamenii de bază ai lui Hitler și Shmuel, adică dintre un copil german și un copil evreu. Cei doi copii se împrietenesc repede, găsind o mulțime de subiecte de discuție, regretând însă că nu se pot juca, fiind despărțiți de acel gard ciudat. Prietenia celor doi ce s-a întărit și mai mult atunci când Bruno a început să-i aducă lui Shmuel de mâncare. După un an de vorbit de o parte și de cealaltă a gardului, cei doi decid că este momentul pentru aventura vieții lor. Fiul nazistului face gestul suprem și ultim: îmbracă pijamaua în dungi și pășește alături de prietenul lui dincolo de gardul de sârmă ghimpată, într-o lume pe care și-o imaginase… altfel. Toată această aventură i-a dus pe amândoi, într-unul dintre temutele trenuri ale morții.
Povestea prieteniei dintre Bruno și Shmuel, dintre un german și un evreu, este absolut fermecătoare atât pentru că ilustrează noblețea ce izvorăște din naivitatea unor copii, cât și prin faptul că urmărește maturizarea, înainte de vreme, a celor doi, determinată de forța apăsătoare a unei realități pe care, deși nu o puteau numi și nu o puteau determina, o înțelegeau perfect. Cuvintele cheie ale acestei cărți, nu sunt, așa cum te-ai putea aștepta, nazism, evrei sau holocaust, ci prietenie, noblețe sufletească și curaj.
Sper că am reușit să vă stârnesc curiozitatea încât să citiți și voi cartea sau măcar să vizionați filmul din 2008 cu același titlu.
