Autor: redacția

Publicat pe

Plan de lecție: curajul, frica, lașitatea

Nota redacției: materialele propuse în cadrul rubricii „Planuri de lecție” sunt în întregime alegerea și concepția studenților. Ele nu reprezintă „modele” sau „exemple” pe care le considerăm perfecte și pot să conțină puncte de vedere sau abordări cu care avem libertatea să nu fim de acord

Adelina Sferle (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)

Am ales să realizez acest proiect didactic deoarece copii trebuie să cunoască aceste trăsături morale ale unei persoane și să se familiarizeze cu termenii curaj, frică și lașitate deoarece Continuă lectura „Plan de lecție: curajul, frica, lașitatea”

Publicat pe

Lili, salvatoarea animalelor (recenzie)

Crina Meheș (studentă anul III, Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar)

         Filmul german, apărut în anul 2018 sub regia lui Joachim Masannek, avându-i printre protagonoşti  pe Peri Baumeister, Aylin Tezel şi Tom Beck, prezintă o poveste frumoasă, plină de aventuri.

        Lili, o fetiţă de 11 ani se confruntă cu un mare secret, talentul său de a putea comunica cu animalele. Un talent care i-a adus multe probleme şi i-a forţat familia să se mute foarte des. Simţindu-se o ciudată, fetiţa le promite părinţilor că nu va mai spune nimănui despre ceea ce poate să facă şi că va înceta să mai comunice cu necuvântătoarele. Familia se mută pentru a cincea oară, iar în noul oraş, Liliane împreună cu prietenul ei cel mai bun, un căţel pe nume Bonsai, descoperă o altfel de şcoală. Întâlneşte tot felul de copii, descoperă ce este bullying-ul, dar îşi face şi prieteni adevăraţi, chiar le arată tuturor ce înseamnă prietenia.

        Este un film despre acceptare,  prietenie, asumare, curaj, corectitudine. Cu toţii învaţă că nu este rău să fii diferit, că nu trebuie să-i judecăm pe ceilalţi, ci să încercăm să-i acceptăm aşa cum sunt, fiecare special în felul lui, după cum spune şi un cântecel din film: “Ce înseamnă să fii diferit?/ Spunem că asta e special/ Dacă am arăta cu toţii ca urşii polari/ Viaţa n-ar mai avea culoare”.

Poate fi urmărit de întreaga familie, fiind presărat cu numeroase faze amuzante, te captivează şi nici nu îţi dai seama cum trece timpul până la final.

Publicat pe

5 filme pentru educația civică

Adriana Bădăcian Potra (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)

În cele ce urmează, doresc să vă prezint scurte recenzii ale unor filme potrivite pentru educație civică. Sunt 5 filme captivante, emoționante care prezintă unele aspecte din viață ce ne pot interesa la educație civică precum toleranță, curaj , prietenie, sacrificiu, natură , familie etc.

Câteva argumente pentru care recomand aceste filme

  • pot fi utile pentru dascăli la orele de educație civică și nu numai
  • pot fi utile pentru părinţi pe care îi asigur că pot să-şi lase fără nicio rezervă copiii să vizioneze singuri astfel de filme, deşi sfatul meu este să le vedeţi împreună şi să le discutaţi după încheierea lor
  • îi ajută pe copii să fie nişte copii normali care să-şi trăiască frumos copilăria
  • îi învaţă pe copii să se transforme în adolescenţi frumoşi, iar apoi în adulţi responsabili
  • îi ajută pe copii să se înţeleagă pe sine şi să înţeleagă viaţa şi societatea în care trăiesc
  • îi ajută pe copii să devină sensibili, să plângă când văd durerea, disperarea şi nenorocirile semenilor şi să se bucure cu aceia care sunt fericiţi şi îşi împlinesc visele
  • prin contrast cu unii eroi din aceste filme, să conştientizeze şi să aprecieze cum se cuvine dragostea şi atenţia de care se bucură, să aprecieze şi să fie recunoscători pentru familia, locuinţa şi bunurile materiale pe care le au sau pentru vremurile de pace şi linişte socială pe care le trăiesc.

Cum îi ajutăm noi pe copii să înţeleagă şi să aprecieze aceste filme:

  • la fel ca în cazul cărţilor, muzicii, teatrului, copiii au nevoie să fie iniţiaţi să vadă, să recunoască şi să aprecieze operele de calitate în general; această iniţiere trebuie făcută cu tact, răbdare şi perseverenţă, fiind la baza înţelegerii filmelor
  • mai întâi trebuie să vedem noi înşine filmele şi să ne documentăm în privinţa lor
  • să le facem o scurtă prezentare şi să le explicăm la ce să se aştepte
  • să le atragem atenţia în timpul vizionării asupra unor scene sau dialoguri importante sau să le explicăm o scenă importantă din film (chiar oprind filmul dacă e cazul)
  • să subliniem lucrurile frumoase şi emoţionante pe care le arată filmul

Ce trebuie să discutăm după vizionarea filmului:

  • ce au observat copiii urmărind filmul respectiv :
    • personajele şi imaginile sau scenele care le-au plăcut şi care i-au impresionat
    • despre personajele pozitive şi cele negative
  • despre lucrurile memorabile din film
  • despre scenele emoţionante din film pentru ca micii spectatori să-şi recapete sensibilitatea faţă de lucrurile frumoase şi emoţionante şi să empatizeze cu eroii filmului, iar mai apoi cu oamenii din jurul lor
  • despre situaţiile prezentate în film din care putem să învăţăm ceva util pentru viaţa noastră
  • semnalarea cărţii după care s-a făcut filmul
  • semnalarea altor filme sau cărţi cu subiect asemănător

1. Fly Away Home

Titlul în limba română: Zboară departe, acasă

Regia: Carrol Ballard – Canada, 1996

Scurt rezumat:

  • Povestea adevărată a unei fetiţe de 13 ani care îşi pierde mama într-un accident de maşină şi încearcă să treacă peste acest moment dificil alături de tatăl ei, un inventator trăznit
  •  Pentru a o face să uite de întâmplarea tragică prin care a fost nevoită să treacă, Tom Alden, tatăl micuței, o ia pe aceasta cu el in Canada, fără să-și dea seama că, prin aceasta decizie, i-a îngreunat și mai mult viața fiicei sale. Amy se acomodează greu cu comportamentul excentric al lui Tom, pe care, de altfel, abia îl cunoaște. Insa într-o zi, Amy descoperă într-un cuib niste ouă de gâscă abandonate, pe care le ia acasă și le îngrijeste cu devotament. Spre marea ei surprindere, peste cateva zile, din ouă ies puii si astfel Amy devine pe loc Mama Gasca, o persoană cu responsabilități mari si… neobisnuite. Toată familia Alden si prietenii lor se pun în miscare pentru a ajuta puii orfani să-și găsească drumul spre casa, într-o impresionantă demonstrație a capacității spiritului uman de a atinge imposibilul
  • Un film despre curaj, familie, iubirea părintească
  • Filmul îi va face pe copii să devină mai altruişţi şi să respecte natura şi viaţa

2. Turtles Can Fly (Lakposhtha parvaz mikonand)

Titlul în limba română: Ţestoasele pot să zboare

Regia: Bahman Ghobadi – Irak, 2004              

Scurt rezumat:

  • Povestea unui grup de copii kurzi din timpul primului război din Irak care sunt nevoiţi să adune mine neexplodate de pe câmpurile ţăranilor pentru a-şi câştiga existenţa
  • Satellite, un băiat îndrăzneţ şi ambiţios în vârstă de 13 ani, este singura persoană care are cunoştinţe tehnice şi se pricepe să instaleze o antenă de satelit pentru că localnicii să recepteze posturi TV străine. Copilul are o personalitate puternică şi este liderul unui grup de orfani care îşi riscă vieţile dezamorsând mine şi comercializându-le ulterior pe piaţa neagră. Existenţa lui Satellite se schimbă atunci când în sat sosesc trei refugiaţi din vecinătate: un băiat fără braţe pe nume Hengov, sora lui Agrin şi fiul orb în vârstă de 3 ani al acesteia botezat Riga. Satelitte se îndrăgosteşte de Agrin, însă fata pare hăituită de evenimente atât de dureroase din trecut încât nu se poate consola şi manifesta tendinţe sinucigaşe. Hengov este înzestrat cu darul profeţiei, dar viziunile cumplite pe care le are cu privire la viitor îl înspăimântă…
  • Un film despre prietenie, sacrificiu şi curaj
  • Filmul îi va face pe copii să aprecieze lucrurile pe care le au, familia şi copilăria fericită de care se pot bucura într-o ţară ferită de grozăviile războiului

3. The Point

Titlul în limba română: Oblio

Regia: Fred Wolf – SUA, 1967

Scurt rezumat:

  • Filmul este povestea animată a unui tărâm imaginar unde toata lumea are capul ascutit, cu exceptia unui băiețel pe nume Oblio, care în ciuda formei rotunde a capului, are foarte mulți prieteni. Impotriva lui este însă un conte malefic. Exilat împreună cu credinciosul sau câine, Arrow, Oblio porneste într-o aventură fantastică de-a lungul careia realizează că a avea capul ascuțit nu este cea mai mare calitate a unei persoane.
  • Un film care îi ajută pe copii să înţeleagă ce înseamnă diversitatea şi în acelaşi timp să devină toleranţi şi prietenoşi

4. A Christmas Carol

Titlul în limba română: Poveste de Crăciun

Regia: Clive Donner – Marea Britanie, 1984

Scurt rezumat:

  • Filmul spune povestea unui bătrân bogat, dar zgârcit şi rău la suflet şi care este schimbat în mod miraculos de spiritul Crăciunului
  • Îi ajută pe copii să fie generoşi, buni la suflet, atenţi cu cei din familia lor şi cu cei din jurul lor

5. Pay It Forward

Titlul în limba română: Dă mai departe

Regia: Mimi Leder – SUA, 2000

Scurt rezumat:

  • Filmul spune povestea unui profesor care le dă elevilor săi o compunere despre cum să creeze o lume mai bună
  • Îi ajută pe copii să fie altruişti, să se gândească la nevoile semenilor lor
  • Îi determină pe copii să reflecteze asupra societăţii în care trăiesc şi să se gândească cum pot ei să schimbe în bine această societate

Publicat pe

Despre părinți, asumarea responsabilității față de copii și despre cum abordăm luarea unei decizii la nivel de familie

Daria Fetea (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)

Dragi cititori, vin azi în atenția voastră cu un subiect delicat (aș spune), care de multe ori ne ridică semne de întrebare și aprinde în noi dorința de a ne exprima opinia. Eu deocamdată sunt străină de acest subiect, deoarece nu mă încadrez în categoria ”părinți ”, dar voi trata acest subiect din postura de viitor cadru didactic.

De foarte multe ori am fost martoră la luarea unor decizii în familie sau la dispute dintre părinți și copii și pot spune că nu am fost mulțumită de direcția în care s-au îndreptat lucrurile. Concepții de genul „Pe vremea mea altfel erau lucrurile”, „Pe vremea mea copiii nu își contraziceau părinții ”, mi se par total eronate. Din modul în care am perceput eu lucrurile a contrazice, de fapt însemna, în acest caz, a-ți exprima propria opinie, asta face referire strict la o dispută la care am luat parte ca telespectator. Acesta este un caz particular, dar din păcate astfel de gândiri chiar se întâlnesc foarte des, iar aici ar fi cazul să ne ridicăm semne de întrebare. Cine greșește? Cine nu abordează subiectul așa cum ar trebui, adică cu maturitate? De ce părinții se impun în fața copiilor doar pentru că pot? De ce atunci când părintele interzice copilului un lucru, nu își argumentează decizia?

Consider că astfel de probleme la nivel de familie se pot remedia foarte ușor dacă discuțiile s-ar desfășura într-un cadru calm, degajat unde fiecare membru al familiei să poată să își exprime opinia și crezul în legătură cu subiectul pus în discuție. De altfel, ca și părinte, trebuie să iei în considerare și faptul că nivelul de gândire între copil și părinte este clar diferit, așadar ca și părinte trebuie să te pui în locul copilului, să te cobori la nivelul lui și să încerci să înțelegi lucrurile și din perspectiva acestuia, iar mai apoi să luați o decizie, împreună.

Un alt subiect care este în strânsă legătură cu abordarea luării deciziilor în familie este asumarea responsabilității față de copii. În acest semestru, la stagiul de practică la clasa I, am întâlnit un băiețel cu cerințe educaționale speciale. În primă fază, înainte de al cunoaște mai îndeaproape, îmi părea un băiețel tipic, nu îl distingeam dintre ceilalți copii, însă, apropiindu-mă de el, lucrând cu el, mi-am dat seama de situația sa specială. Am început să îmi dau seama de acest lucru prin faptul că citea foarte greu, dintr-o propoziție formată din 5 cuvinte reușea să citească 2-3, dar și acelea cu mult ajutor și pe silabe. În timpul orelor, trebuia să îl verific constant, deoarece nu scria chiar și dacă răspunsul era scris și pe tablă, iar eu îl repetam de cel puțin 4 ori.

Când i-am semnalat această problemă învățătoarei, mi-a spus că știe despre băiețel că este diferit față de restul clasei, chiar ea a descoperit acest lucru la el, doar că părinții nu fac nimic în acest sens, iar când vine vorba de profesor de sprijin, nici nu vor să audă. Sincer, când am auzit acest lucru am zis că așa ceva nu este posibil în zilele noastre. Adică acel copil radia de fericire, un copil cu potențial, dacă lucram cu el se descurca foarte bine, dar trebuia să fiu în permanență lângă el, iar acest lucru nu era posibil, dat fiind că mai aveam alți 29 de copii de care trebuia să mă ocup. Faptul că un părinte nu acceptă, nu își asumă faptul că copilul său este diferit față de restul copiilor, mi se pare ireal, josnic și de neiertat. Adică, tu ca părinte, care ești singurul sprijin al copilului tău, singura persoană îndreptățită în a lua decizii în favoarea copilului tău, nu o faci, alegi varianta de a nega situația în care te afli, dar nu conștientizezi că astfel copilul tău are de pierdut.

În legea învățământului special și special integrat, în articolul 48 alineatele 1,2 și 3 ni se spune în felul următor:

” (1) Învățământul special și special integrat, organizat pentru persoanele cu cerințe educaționale speciale sau alte tipuri de cerințe educaționale, stabilite prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului, se realizează pentru toate nivelurile de învățământ, diferențiat, în funcție de tipul și gradul de deficiență.

   (2) Învățământul special și special integrat este gratuit și este organizat, de regulă, ca învățământ cu frecvență. În funcție de necesitățile locale, acesta se poate organiza și sub alte forme, în conformitate cu legislația în vigoare.

   (3) Guvernul elaborează reglementări specifice pentru serviciile educaționale și de asistență, oferite copiilor cu cerințe educaționale speciale. ”

Cât timp legea îți oferă o astfel de oportunitate, îți oferă această șansă ca și copilul tău să primească o educație aleasă și un mediu favorabil cerințelor și nevoilor sale, de ce să nu vrei să beneficiezi de ele? Acest lucru îmi este foarte greu de înțeles.

Despre astfel de responsabilități am dorit să vă vorbesc, pentru că sincer acest copil, ca și mulți alții nu au nicio vină în toată povestea aceasta. Din cele spuse de învățătoare părinții i-au comunicat că îl va muta pe copil la o altă școală, pe premisa că învățătoarea nu se ocupă de el așa cum ar trebui.

Așadar, dragii mei, vă las pe voi să trageți concluziile deoarece pe mine mă depășește această situație. Faptul că lucrurile nu sunt discutate în familie și transparența nu este resimțită de către toți membrii acesteia, duce la astfel de situații care în timp vor atrage după sine urmări, iar cineva va avea de suferit în urma unor astfel de comportamente.

Consider că pentru a remedia astfel de probleme, în primul rând este nevoie de sinceritate, curaj, o relație foarte apropiată între învățător, părinte și copil, iar mai apoi puterea de a accepta situația și dorința de a face o schimbare în acest sens. Când acest pas este făcut, acelui copil i se oferă șansa de a se ridica din starea în care se află și treptat i se oferă oportunitatea de a  înregistra un progres pe ambele planuri: familial și școlar. Când cele două planuri se vor afla în echilibru și în strânsă legătură unul cu celălalt, abia atunci putem vorbi despre reușita asumării responsabilității față de copil.

Publicat pe

Voluntariat și ….capace de plastic :)

Bianca Chereji (studentă anul IV, Drept)
Maria Chiș (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)

În zilele noastre, cel puțin la nivel de mediu rural, voluntariatul înfățisează o apariție ciudată și de cele mai multe ori în rândul tinerilor are valențe imposibil de înțeles.
Privind în esența voluntariatului descoperim că este o mică piesă din tabloul vieții, care contribuie în mod activ la dezvoltarea ființei umane cu ajutorul experiențelor care îi sunt puse la dispoziție.

Înțelegerea acestor aspecte, precum și înlăturarea obstacolelor în ceea ce privește selectarea corectă a deșeurilor, dorința de inoculare a conștientizării priorității menținerii unui mediu înconjurător mai curat și mai sănătos, au reprezentat întâiul fundament care ne-au îndrumat să înaintăm în sătucul nostru drag, Bădăcin, activități de ecologizare, de voluntariat, care, însă nu vizau doar tinerii, ci și părinții, bunicii, rudeniile, vecini etc., pentru că am intenționat să fie socotite  niște activități care să întărească relațiile din întreaga comunitatea.

Cunoscând problematica poluării, am demarat ecologizarea în data de 3, respectiv 10 Aprilie 2021 atât în întregul sat, în cimitire și prin împrejurimile Bădăcinului. Munca noastră s-a putut observa în imensul munte de deșeuri colectate.

Am rămas profund impresionate de atitudinea și entuziasmul inexplicabil al celor aproximativ 25 de tineri, de ajutor dat de Primăria comunei, de întreaga comunitate, fie că ni s-au alăturat echipei, fie că ne-au bucurat papilele gustative după multe ore de muncă.

Aceste elemente ne-au motivat să continuăm acțiunile de ecologizare, iar de această dată am hotărât să se creioneze într-o formă mai aparte. Am decis să ne alăturăm Asociației “Capace cu suflet” care are ca obiect de activitate colectarea apoi reciclarea capacelor din plastic. Banii rezultați sunt transferați în conturile unor copii bolnavi. În acest sens, am confecționat afișe și recipiente speciale cu aspect estetic și atractiv. Acestea au fost create din materiale reciclabile și sunt instalate în punctele cele mai des frecventate ale satului.

Am încurajat dezvoltarea acestei ultime inițiative în relația copil-părinte și în școala din sat, deoarece este o activitate educativă care le pune în evidență copiilor o altă formă de asimilare a cunoștințelor în ceea ce privește importanța menținerii mediului înconjurător curat și că fiecare lucru mic și inutil la o primă vedere este, paradoxal, valoros putând însemna chiar o șansă mare la viață pentru un copil, căci “fericirea vine din micile bucurii, dar și din micile gesturi făcute de oameni”  

Este ușor să judeci pe cineva pentru lipsa de respect față de natură, încearcă să fii tu un exemplu. Adesea se obișnuiește a afima că orice călătorie începe cu un prim pas, începe și tu cu un lucru elementar, nu mai arunca deșeurile în păduri, ridică deșeul cuiva, implică-te în mai multe acțiuni de voluntariat, căci potrivit axiomei lui  Mahatma Gandi schimarea vine din noi, “fii tu însuți schimbarea pe care vrei să o vezi în lume”.

Nu uita că lucrul cel mai de preț pentru un voluntar este sufletul, cu el se poate schimba lumea. Fă activități din suflet și mai ales pentru suflet. Beneficiul sufletesc este mult mai prețios decât orice lucru material și efemer.

Alătură-te și tu inițiativei asociației Capace cu suflet și transformă un lucru atât de neînsemnat, precum sunt capacele de plastic, în șansa la viață a unei persoane!

,,Fericirea vine din micile lucruri, dar și din gesturi făcute de oameni cu suflet mare”

Contact asociația Capace cu suflet: Facebook – https://www.facebook.com/capacecusuflet

                                                         Gmail – capacecusuflet@gmail.com

Publicat pe

Nu toți eroii poartă pelerină

Maria Chiș (studentă anul III, Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar)

,,Oamenii ar trebui să fie împărțiți în răi și în buni. Rasa, etnia, religia, educația, bogăția – nu au nicio importanță”

Irena Sendler

Holocaustul a avut loc în timpul celui de al Doilea Război Mondial (1939-1945) și a reprezentat unul dintre cele mai cumplite evenimente din întreaga istorie a omenirii. Principala țintă a acestui genocid au fost evreii, dar și alte grupuri  (slavi, polonezi,) considerate ,, rase inferioare”. Se estimează că în timpul Holocaustului ar fi fost uciși aproximativ 6 milioane de evrei, 2,7 milioane de etnici polonezi și 4 milioane de oameni care erau considerați ,, nedemni de viață” (persoane cu handicap, romi, homosexuali, martori ai lui Iehova).

 Într-o lume dezumanizată și dominată de frică au existat, totuși, persoane pentru care indiferenţa faţă de rău le-a fost necunoscută. În continuarea acestui articol o să descoperi poveștile de viață  a trei dintre eroii Holocaustului, oameni care prin curajul lor au smuls din ghearele morții și  au shimbat destinele a mii de evrei. 

Oskar Schindler  (28 aprilie 1908 – 9 octombrie 1974)

Se naște la28 aprilie 1908, la Svitavy (Zwittau), Moravia. După invazia germană din Polonia în 1939, Schindler se mută la Cracovia. Profită de programul german cunoscut sub numelele de ,,arianizare”, program care permitea germanilor să dețină fostele proprietăți evreiești, cumpără o întreprindere industrială și înființează Fabrica germană de smalț Oskar Schindler. Inițial, acesta urmărește să obțină profit de pe munca ieftină prestată de lucrătorii evrei, dar în timp ajunge să cheltuiască sume considerabile de bani pentru a-i scăpa pe aceștia de lagărele de exterminare, mituind autoritățile germane și în special pe comandantul lagărului Plaszow-Cracovia. Reușește să salveze de la moarte peste 1000 de evrei, iar povestea lui este sursă de inspirație pentru romancierul australian Thomas Keneally care elaborează opera literară Lista lui Schinder , care ulterior este ecranizată în filmul multi-premiat cu același nume, regizat de Steven Spielberg.

Irena  Stanislawa Sendler  (15 februarie 1910 – 12 mai 2008)

Se naște în 15 februarie 1910 în capitala poloneză Varșovia. Încă din tinețe, influențată de principiile tatălui său (,,trebuie să salvezi omul care se îneacă, chiar dacă tu nu știi să înoți”) Irena se opune tendințelor sociale anti-evreiești prezente încă de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial, fapt pentru care este suspendată timp de trei ani din Universitatea din Varșovia.  La vârsta de 29 de ani, când cel de-al Doilea Război Mondial tocmai izbucnise,  Irena devine angajată a Departamentului de asistență socială al municipiului Varșovia. Calitatea ei de asistentă medicală îi permite să intre în ghetoul de exterminare din Varșovia, iar cu ajutorul aliaților din mișcarea ,,Zegota”(Consiliul pentru ajutorarea evreilor), ascunde în cutii, lăzi sau chiar pungi copiii evrei pentru a-i scoate din lagăre și a-i plasa în familii poloneze, la mănăstiri și orfelinate. Salvează de la moarte 2.500 de copii evrei din ghetoul Varșovia, iar împreună cu ceilallți membri ai organizației salvează aproape 80.00 de evrei polonezi, prin falsificarea actelor de identitate. În 2007 este nominalizată la Premiul Nobel pentru Pace, iar în 12 mai 2008 se stinge din viață la onorabila vârstă de 98 de ani.

Povestea Irenei Sendler i-a inspirat pe mai mulți studenți de la Universitatea Uniontown, Kansas, care au realizat un film bazat pe viața eroinei și care a fost adaptat pentru televiziune sub titlul The Courageous Heart of Irena Sendler (2009)

Nicholas George Winton (19 mai 1909 – 1 iunie 2015)

Se naște la 19 mai 1909 în Anglia, Regatul Unit al Marii Britanii. În 1938 Winton lucrează ca broker în Londra, timp în care află despre crimele naziste. Acest lucru îl determină să pună la punct un program menit să salveze viața copiiilor din Cehoslovacia care ar fi urmat să fie trimiși spre lagărele de exterminare.  La 14 martie 1939 pleacă primul din cele opt trenuri care transportă copiii din Cehoslovacia, dar din păcate  în Londra ajung doar șapte din cele opt trenuri, adică 669 de copii.

Curajoasa operațiune de salvare a copiiilor evrei a lui Nicholas Winton a rămas în tăcere mai bine de o jumătate de secol, până în 1988 când soția acestuia a descoperit în podul casei lor un album care conținea liste cu nume, imagini și documente ale copiilor salvați de către șoțul ei în timpul Holocaustului. Aceasta a trimis scrisori supraviețuitorilor, a  reușit să ia legătura cu 80 dintre ei, iar în cadrul unei emisiuni BBC Nicholas Winton a fost invitat să vorbească despre acțiunea sa umanitară din 1939. Ceea ce nu știa acesta era faptul că o parte din public era constituită tocmai din ,,copiii” pe care el i-a salvat de la moarte. Momentul în care aceștia se ridică în picioare iar domnul Winton realizează cine sunt de fapt persoanele care îl înconjoară este de-a dreptul emoționant. Poți urmări videoclipul accesând următorul link .https://www.youtube.com/watch?v=6_nFuJAF5F0

Nicholas Winton  se stinge din viață în  la impresionanta vârstă de 106 ani.

Acestea sunt doar trei dintre poveștile eroilor de la Holocaust,  cu siguranță mai există multe care au rămas necunoscute.  Fie ei cunocuți sau nu,  le mulțumim lor pentru că au fost contrastul a tot ceea ce a însemnat Holocaustul.

BIBLIOGRAFIE

Publicat pe

Căsuțe pentru păsările călătoare

Bianca Blaga (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)

“Educația este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ceea ce ai învățat la școală” (Albert Einstein)

Pornind de la acest citat, putem afirma faptul că, dincolo de școala propriu-zisă, de toate cunoștințele declarative, pe care cadrul didactic se străduiește prin eforturi considerabile să le împărtășească elevilor săi, cea mai de preț avere pe care o moștenesc aceștia este însăși abilitatea de a opera în viața reală cu teoria. Așadar, prin prezentul proiect vrem să subliniem importanța activităților extracurriculare , în ceea ce privește dezvoltarea atât fizică cât și psihică a elevilor prin faptul că aceștia sunt puși în situații relevante pentru viața de zi cu zi, iar sarcina majoră este de a deprinde iscusința de a le face față acestora și de a-și șlefui propriul caracter.

Clasa: a IV-a

Tipul de activitate: activitate practică și de îndemânare

Obiectivele:

  • Conștientizarea importanței ocrotirii păsărilor călătoare.
  • Să manifeste predispoziție spre a face bine, în orice context întâlnit în viața de zi cu zi.
  • Să dovedească îndemânare și pricepere în mânuirea materialelor puse la dispoziție.
  • Să interiorizeze ideea de a fi util.
  • Să aprecieze natura și pe viețuitoarele acesteia .
  • Să manifeste interes pentru activitatea propusă.
  • Să interacționeze pozitiv și eficient cu organizatorii și membrii echipei.

Competențe generale: (Științe ale naturii)

3. Rezolvarea de probleme din viața cotidiană valorificând achizițiile despre propriul corp și despre mediul înconjurător

Competențe specifice:

3.2. Identificarea unor modalități de protejare a mediului înconjurător

Competențe generale: (Educație civică)

3. Cooperarea cu ceilalți pentru rezolvarea unor sarcini simple de lucru, manifestând disponibilitate

Competențe specifice:

3.1. Relaționarea pozitivă cu ceilalți, în rezolvarea unor sarcini simple de lucru

Locul de desfășurare: Pădurea din Băile Felix

Parteneri/colaboratori: Învățătoarea clasei a IV-a, directorul școlii, Primăria Municipiului Oradea, un magazin de bricolaj (urmează să fie stabilit parteneriatul), o firmă de transport (urmează să fie stabilit parteneriatul),  Primăria Comunei Sânmartin

Modul de desfășurare

  • Cu două săptămâni înainte, elevii clasei a IV-a sunt anunțați de către învățătoare că la ora de Științe ale naturii, care va avea loc pe 19.03.2021 cu subiectul “Medii de viață- Pădurea”, vor efectua o deplasare în pădurea din Băile Felix, unde vor construi căsuțe pentru păsările călătoare.
  • În dimineața zilei respective, copiii sunt așteptați de către cadrul didactic și alți șase însoțitori (pentru fiecare echipă formată din 5 elevi, câte un însoțitor/ghid, adult) și un cadrul medical, pentru a fi îmbarcați în mijlocul de transport asigurat de către compania de transport cu care vom stabili un parteneriat. Fiecare copil este pregătit cu echipament adecvat unei ieșiri la pădure și un rucsac cu cele necesare. Materialele necesare vor fi asigurate și transportate de către un magazin de bricolaj cu care vom stabili un parteneriat prealabil.
  • Are loc deplasarea din punctul de pornire, școala din localitatea Oradea, județul Bihor spre localitatea Băile Felix, din comuna Sânmartin, județul Bihor, punctul de sosire fiind pădurea din această zonă. Pe toată durata deplasării, siguranța copiilor este asigurată de către personalul adult, care le reamintește locul activității, scopul acesteia și le comunică regulile:
  1. Nu veți părăsi grupul sub nici o formă. (Grupul rămâne unit pe tot parcursul zilei).
  2. Veți păstra curățenia pe toată durata activității, chiar și în momentul mesei, dar și după finalizarea căsuțelor.
  3. Nu vă cățărați în copaci sau alte locuri periculoase. (Deplasarea se face doar pe sol J)
  4. Nu vă veți juca cu obiecte periculoase, (materialele de lucru se utilizează după ce însoțitorul vă explică clar modalitatea de folosire, DOAR sub supravegherea acestuia).
  5. Orice nevoie personală și orice disconfort vor fi anunțate însoțitorului.
  6. Fiecare echipă are oportunitatea de a decora produsul realizat așa cum dorește (în limita materialelor disponibile).
  7. La final, fiecare elev, își notează în caietul personal cel puțin cinci impresii despre activitate, loc, colegi, care îl vor ajuta în viitorul proiect. (Impresiile vor fii prezentate ora viitoare la școală)

După comunicarea regulilor, în autocar, copiii ascultă muzică, glume, ghicitori. La destinație, copiii sunt împărțiți în 5 grupe (aleator), fiecare echipă primește un ghid (părinți voluntari), care îi vor îndruma în realizarea căsuței. Sunt împărțite materiale și câte o planșă model.

Realizarea propriu-zisă (vă rugăm să urmăriți anexa de la final pentru ilustrații și schiță)

  1. Adultul cu ajutorul unui metru trasează dimensiunea corespunzătoare.
  2.  Începe să taie lemnul cu firezul. (Copiii au voie să folosească aceste unelte, cu mănuși de protecție sub supraveghere.)
  3. Marginile tăiate sunt șlefuite cu hârtie abrazivă.
  4. Este realizată intrarea în căsuță.
  5. Sunt obținuți astfel pereții laterali. Urmează asamblarea acestora prin lipici pentru lemn rezistent la apă și cuie.
  6. Este asamblat perete frontal care conține intrarea. 
  7. Este montat acoperișul care are o înclinație față de pereți și care asigură scurgerea apei pe vreme de ploaie.

Urmează decorarea căsuțelor cu materialele puse la dispoziție (diferite culori de vopsea, pensule, tapet exterior,etc), fiecare echipă dând dovadă astfel de creativitate și unicitate. Pereții căsuțelor pot fii decorați cu diferite modele, precum flori, stele, frunze,etc. Fiecare echipă este apreciată pentru produsul realizat, iar căsuțele sunt prinse în copaci, nu înainte ca în acestea să fie așezate grăunțe și apă.

La un moment dat, în timpul realizării căsuțelor, elevii iau împreună masa, după care asigură curățenia în saci menajeri în locul respectiv.

La încheierea activității se face prezența, elevii urcă în autocar, unde au posibilitatea să noteze cele cinci impresii. Sosirea are loc în același punct din care s-a pornit și fiecare elev este încredințat părintelui sau tutorelui în siguranță.

descărcare.jpgMod de evaluare:

      Evaluarea constă în două părți distincte:

  1. Evaluarea făcută pe loc, unde se ia în considerare realizarea căsuței  respectând etapele clar precizate la început, adică, corectitudinea execuției și decorarea produsului finit. Se evaluează comunicarea eficientă în grup și capacitatea de soluționare a eventualelor conflicte apărute.
  2. Evaluarea făcută în clasă, unde elevii vor prezenta cele cinci impresii și vor argumenta utilitatea activității desfășurate.
  • Se acordă câte o notă pentru cele două evaluări și se face media. Nota finală este trecută în catalog la disciplina Științe ale naturii. De asemenea, la educație civică, elevii vor beneficia de câte un punct bonus la următoarea notă.

Bibiliografie:

  1. https://www.skil.ro/instructiuni-pas-cu-pas/construirea-unei-casute-pentru-pasari.html

Anexe

Ghid de realizare a căsuței pas cu pas

skil.ro-construirea-unei-casute-pentru-pasariDescarcă
proces-verbalDescarcă
Publicat pe

Comportamente moral – civice

Rebeca Goje (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)

Propun această activitate deoarece consider necesar ca elevii să deosebească comportamentele prosociale față de cele antisociale. Vedem în jurul nostru adulți care au uitat cum este să le pese de cei  lângă ei , să încurajeze,să ajute, etc. Consider că aceste comportamente ar trebui să le însușim fiecare din noi. Dacă unii adulți au uitat aceste aspecte , hai să fim noi cei care aduc o îmbunătățire societății prin generația care vine . Hai să fim modele pentru cei care vin după noi!

Acest plan de lecție pe care l-am propus este o lecție pe care am predat-o în cadrul practicii. Elevii au fost foarte încântați la oră de aceste activități. Sper să vă captez și vouă atenția și această lecție să fie o aducere aminte despre lucrurile importante din viață: Iubește-ți aproapele mai mult ca pe tine însuți. Tu cum îți arăți dragostea față de alții?

Clasa: a IV-a

Propunător: Goje Rebeca

Aria curriculară: Om și societate

Disciplina: Educație civică

Unitatea de învățare: Comportamente moral-civice

Tipul lecției  : recapitulare și sistematizare

COMPETENȚE GENERALE :

1. Aplicarea unor norme de conduită în viaţa cotidiană

2. Manifestarea unor deprinderi de comportament moral-civic în contexte de viaţă din mediul cunoscut

COMPETENȚE SPECIFICE:

1.3.Explorarea unor norme morale de conduită care reglementează relațiile cu ceilalți oameni

2.2 Recunoașterea unor comportamente moral-civice din viața cotidiană

2.3 Deosebirea comportamentelor prosociale de cele antisociale.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

O1-Să numească cel puțin 2 comportamente antisociale

O2- Să numească cel puțin 2 comportamente prosociale

O3- Să participe activ și interes la activitate

METODE ȘI PROCEDEE DIDACTICE:conversația,explicația,Pălăriile gânditoare

MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT: laptop,boxe,caiet, ,pălării colorate ,recompense ,caiete, cufăr,imagini sugestive ,lipici

FORME DE ORGANIZARE: frontal, individual

Resurse umane: 38 de elevi

Resurse de timp: 45 de minute

BIBLIOGRAFIE :

Programa școlară pentru disciplina EDUCAȚIE CIVICĂ CLASELE a III-a – a IV-a București, 2014

Pițilă, T., Mihăilescu, C. (2016). Educație civică, manual pentru clasa a IV-a, partea 2, Editura Aramis Print, București

Etapele lecțieiOb.opConținut științificMetode și procedeeMijloace didacticeForme de organizareEvaluare
1.Moment organizatoric Se asigură condițiile optime unei bune desfășurări la clasă; aerisirea  clasei ,  pregătirea   materialelor necesare desfășurării orei.    
2.Pregătirea psihologică Vom viziona un filmuleț sugestiv  pentru lecție, după care voi adresa câteva întrebări elevilor legate de acțiunea întâmplată în filmuleț .   https://youtu.be/LuG0lxCsUi8    -Care sunt personajele filmulețului? -Ce face bărbatul? -Dar cățelul? -Cine nu îl lasă pe cățel să stea liniștit? -Unde se află aceștia? -Ce vrea să facă pasărea? -Ce face cățelul? -De ce își schimbă cățelul atitudinea?  Conversațialaptop,   boxefrontalObservarea sistematică a comportamentului copiilor
3.Reamintirea temei şi a planului Le comunic elevilor faptul că azi vom recapitula lecțiile anterior învățate și îi informez cu privire la obiectivele pe care le am  pentru oră.Conversația frontalObservarea interesului manifestat de către copii
4.Recapitularea şi sistematizarea cunoştinţelor Această etapă a lecției va începe cu un joc de rol. Câțiva elevi vor fi rugați să vină în fața clasei și să aleagă un bilet. Pe acel bilet va fi scris câte un comportament antisocial pe care aceștia vor trebui să îl mimeze . După ce aceștia au mimat, ceilalți elevi vor încerca să găsească câte o rezolvare pentru fiecare comportament antisocial. După ce se poartă discuții pe baza comportamentelor antisociale  și prosociale , se trece la alt exercițiu. Pentru această activitate , elevii, vor primi câte o pălărie colorată . Fiecare pălărie are câte o culoare diferită. Asta înseamnă că fiecare pălărie are și o sarcină diferită. Elevii vor fi împărțiți  pe culori. Cei care vor face parte din echipa galbenă vor căuta soluții pentru două comportamentele antisociale . Cei din echipa verde vor compara efectele celor două comportamente. Cei din echipa roșie vor descrie cele două comportamente. Cei din echipa albastră vor compune o poveste care va conține câte două  comportamente antisociale. Cei din echipa mov vor compune o poveste care va conține câte două comportamente prosociale. Aceștia vor avea un timp în care să realizeze aceste sarcini. După ce a expirat timpul elevii sunt rugați aleatoriu să vină în fața clasei și să le prezinte  colegilor ce au avut ei ca sarcină.  Ultima activitate este Cufărul vieții. Elevii vor extrage aleatoriu câte o imagine cu comportamente prosociale și antisociale și le vor pune în cufărul reprezentativ pentru fiecare comportament. La sfârșit numărăm în care cufăr se află mai multe imagini. Se trage concluzia zilei unde ne reamintim faptul că și noi trebuie să avem în viață cât mai multe comportamente prosociale și că ar trebui să ne iubim unii pe alții. Pentru că dacă iubim și pe alții ,din start vom încuraja,vom ajuta, vom fi mai harnici, etc.  Conversația       Explicația       Pălăriile gânditoarelaptop,   boxe,   caiet, ,   pălării colorate,   caiete,   cufăr,   imagini sugestive   lipiciindividual     frontalObservarea comportamentului copiilor       Observarea interesului manifestat de către copii
5.Aprecieri Se fac aprecieri verbale atât colectiv cât și individual pentru modul în care s-a desfășurat activitatea.Conversația frontalAprecieri individuale și generale
6.Încheierea lecţiei Drept răsplată  pentru activitatea lor ,elevii  vor primi câte o recompensă după care vor ieși în pauză. recompense  
Publicat pe

Revista presei (mai 2021)

Larisa Dămean (studentă anul III, pedagogia învățământului primar și preșcolar)

Am ales ca pentru această temă de seminar să elaborez o așa numită ,,revista presei”, deoarece am privit-o ca pe o oportunitate de a afla noi lucruri legate de edcația civică din România. Zilnic suntem bombardați cu zeci, sute de informații din diverse domenii, dar din păcate nu avem timpul necesar de a le ,,digera”, analiza. Am ales 5 subiecte care mi-au atras atenția și pe care am decis să vi le prezint și vouă.
Să începem!

Un șofer român de TIR a fost înjunghiat mortal cu o sabie în Franța. Crima s-a petrecut sub privirile soției
Aceasta este cea mai recentă știre pe care am aflat-o prin intermediul mass-media (facebook, tik-tok) și care totodată m-a înfricoșat, deoarece lumea a devenit un loc atât de nesigur, iar oamenii, ființe lipsite de suflet, empatie, spirit civic.
Știrea ni-l prezintă pe Mihai Spătaru, un roman plecat în străinătate pentru o viață mai bună. Duminică, se afla în cursă, alături de viitoarea sa soție. Într-o parcare pe autostrada N28 din Franța, Mihai a coborât pentru a merge la toaletă și pentru a verifica marfa din camion. În spatele camionului acesta a fost ucis prin înjunghiere, iar soția lui a asistat neputincioasă la toată scena de groază. Criminalul a fugit de la fața locului.
(https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/un-sofer-roman-de-tir-a-fost-injunghiat-mortal-cu-o-sabie-in-franta-crima-s-a-petrecut-sub-privirile-sotiei-1532043) Din păcate, ca Mihai sunt mulți și vor mai fi. Pe Mihai nu l-a ucis doar acel cuțit, ci și ignoranța, nepăsarea, frica și lașitatea colegilor. Deși în parcare mai existau alți șoferi nimeni nu a intervenit, iar Mihai a rămas singur în lupta sa pentru viață. Poate că existența spiritului civic despre care tot vorbim l-ar fi putut salva pe răposatul Mihai, dar în condițiile în care educația civică este amintită prin noțiuni teoretice, în momentul în care avem nevoie de ea practic, dispare.

Războiul psihologic și cel terorist, antidemocratic
O altă știre de actualitate, intens mediatizată, este cea a războiului terrorist dintre Israel și Iran. Locuitorii celor două state sunt speriate, înfricoșate de evenimentele care au loc în statele lor. Nimeni nu este în siguranță, nimeni nu se mai simte ,,acasă”. „Realitatea e că actualele altercații dintre statul evreu și grupările teroriste, pro-iraniene, din Gaza, reprezintă doar o bătălie dintr-o conflagrație mai amplă și pe termen lung. Una cu rădăcini religioase, politice, ideologice, regionale și globale, în care agresorul real, Iranul, ciracii și aliații lui, speră să obțină un câștig concret de pe urma agresiunii.” (https://www.dw.com/ro/r%C4%83zboiul-psihologic-%C8%99i-cel-terorist-antidemocratic/a-57533894) Nu știu exact cum s-ar putea opri aceste altercații, sau cum celălalte state ar putea ajuta la stoparea acestui fenomen, însă știu că, printe teroriști, oameni politici care își urmăresc interesul, trăiesc oameni care își doresc doar pace, copii nevinovați. Pentru mine spiritul civic înseamnă empatie în primul rând, capacitatea de a mă transpune înlocul altei persoane. De aceea, consider că, moral suntem datori să îi ajutăm pe cei care trăiesc asemenea momente.

Agent Green: Cel mai mare urs din România, Arthur, a fost ucis de un prinț din Austria. „Avem de-a face cu o partidă de braconaj”
Cu siguranță am auzit toți despre moartea „programată” a ursului Arthur, considerat cel mai mare urs din România. Călăul ursului nostru este Prințul austriac Emanuel von und zu Liechtenstein, care ar fi venit în România în luna martie și contra unei sume de bani ar fi negociat viața unei ursoaice, însă victim a devenit ursul Arthur care era cunoscut ca fiind un exemplar sălbatic, neobișnuit cu prezența umană. (https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/agent-green-cel-mai-mare-urs-din-romania-arthur-a-fost-ucis-de-un-print-din-austria-avem-de-a-face-cu-o-partida-de-braconaj-1518231).
Din punctul meu de vedere, nu am înțeles niciodată cum poate exista un asemenea ,,sport”, numit vânătoare. De ce ai vrea să faci rău unui suflet cu bună știință? Eu cred că există loc sub soare pentru toată lumea, animale și oameni. Din păcate cei care nu te deranjează cu prezența devin victime. Civic înseamnă și ocrotire, noțiune de care oamenii fac adesea abstracție.

Summitul G20: UE va livra 100 de milioane de doze de vaccin anticoronavirus țărilor sărace
Printre sutele de știri apărute în ultima săptămână, am găsit una demnă de laudă. Prin fapta pe care o face UE pentru tările sărace se poate observa spiritul civic, datorită ajutorului pe care îl acordă persoanelor aflate în state defavorizate. De asemenea, președintele Franței, Emmanuel Macron, a anunțat că până la finalul anului 2021 Franța va trimite către aceste state cel puțin 30 de milioane de doze de vaccin. „Pe agenda summitului G20, figurează accesul la vaccinuri a tărilor sărace, solidaritatea internațională și prevenirea viitoarelor pandemii.” (https://www.mediafax.ro/externe/summitul-g20-ue-va-livra-100-de-milioane-de-doze-de-vaccin-anticoronavirus-tarilor-sarace-20093712)

Curtea Europeană a Drepturilor Omului: Lockdown-ul nu e arest la domiciliu
Nu puteam încheia mica mea revistă de presă fără un articol dedicat pandemiei provocate de Covid-19. Un român a inițiat o petiție prin care acuză faptul că, în perioada de carantină s-a simțit ca în arest, un arest la domiciuliu.
CEDO a desfințat această acuzație, argumentând faptul că, măsurile impuse au avut ca obiectiv stoparea răspândirii virusului și menținerea unui control a acestuia. (https://www.mediafax.ro/social/cedo-lokdown-ul-nu-e-arest-la-domiciliu-20093860
Dacă ar trebui să răspund la întrebarea adresată de autorul articolului ,,Vi s-a părut că ați fost arestați la domiciliu în lockdown?”, răspunsul meu, ar fi următorul: Perioada de pandemie generată de Covid-19, a fost una destul de neplăcută pentru toată lumea. Însă, personal, această perioada m-a făcut un om mai puternic. Am realizat cât de importantă este clipa și prezentul. Mâine nu există, iar azi se poate termina oricând. Am constatat că mai presus de lucrurile materiale și activitățile zilnice este omul, ca ființă în toată complexitatea sa. Relațiile interumane sunt foarte prețioase, iar darul cel mai de preț este timpul. Chiar dacă mi-a fost îngrădită libertatea, am avut ocazia să îi cunosc pe cei apropiați mult mai bine și să petrec mai mult timp cu aceștia. Nu pot numi carantina arest la domiciliu, deoarece am încercat să iau ce e mai bun din aceasta și anume o pauza de la tot ceea ce nu contează cu adevărat.”
Voi ce ați răspunde la această întrebare?

Publicat pe

Viziunea societății contemporane asupra valorilor morale

Andrei Baciu (student anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Fotografie de cottonbro pe Pexels.com

În societatea contemporană, educația civică comportă diferite arii de manifestare, care mai de care mai complexe și ramificate. Dacă aruncăm o simplă privire peste programele de educație civică (clasele a VII-a și a VIII-a) și educație pentru societate (din clasa a III-a până în clasa a VIII-a) observăm conținuturi care vizează diverse aspecte:

  • în clasele primare se prezintă persoana (trăsăturile și valorile morale, drepturile, obligațiile, libertățile, comportamentele sociale, relațiile cu cei din jur), apartenența (culturală, locală, națională, europeană), împreună cu natura și mediul înconjurător (animale, plante, obiecte, clădiri etc.);
  • prezentarea complexității legate de societate apare în gimnaziu (legile, diversitatea culturală, sistemul politic, economia);
  • la clasele a VII-a și a VIII-a, în programa de Educație Civică, se enunță informații despre viața în societate (omul ca ființă socială, familia, grupurile sociale, mass-media, proprietatea, patriotismul, libertate – dreptate – egalitate).

Trecerea aceasta în revistă am realizat-o pentru a atrage atenția asupra faptului că la baza educației civice, încă din primele acțiuni în acest sens, este familiarizarea cu conceptul de persoană și om social. Fundamentul educației civice este, astfel, omul, ca și personalitate complexă, cu trăsături specifice care se răsfrâng în drepturi, libertăți, obligații, interacțiuni diverse, comportamente și atitudini social-afective.

În acest sens, am realizat un mozaic, aș putea spune, al valorilor morale pe care elevii (adică orice persoană) ar trebui să le aibă, din perspectiva a șapte persoane diferite, din domenii de activitate și experiențe de viață diferite. Acest mini-studiu presupune o temă, cu patru întrebări, care dorește să descopere cea mai importantă valoare morală pe care trebuie să o aibă și să o manifeste un elev, viitor adult, al societății de astăzi.

Întrebare: „Care este cea mai importantă valoare morală pe care trebuie să o aibă un copil? De ce? Cum poate fi învățată și dezvoltată? Personal, ce faceți/ce ați face în privința aceasta? Alte gânduri.”

Ca un sprijin, am identificat 20 de valori morale și le-am oferit ca exemplu, în caz de blocaj. Acestea sunt: altruism, autocontrol, bunătate, cinstit, compasiune, curaj, demnitate, empatie, generozitate, iertare, integritate, iubire, ordine, pragmatism, prietenie, răbdare, respect, responsabilitate, sinceritate și solidaritate.

În cele ce urmează voi expune răspunsurile pe care intervievații le-au oferit, fără să intervin în formularea sau prezentarea ideii proprii. La finalul răspunsului se va găsi profesia pe care persoana (căreia i se păstrează anonimatul) o exercită în prezent.

Răspunsuri

„Consider că cea mai importantă valoare morală pe care trebuie să o aibă un copil este curajul. Curajul poate fi înțeles în mai multe feluri. Poate pentru unii dintre noi, curajul copiilor înseamnă o răzvrătire, „e prea tupeist” sau chiar considerat „obraznic sau nesimțit”. Cu toate acestea, cred cu tărie că ai nevoie de curaj pentru orice. Și aici putem vorbi despre curajul de a fi tu însuți, să nu îți creezi modele sau idoli. Ai nevoie de curaj chiar și pentru a ajuta pe cineva. În anumite anturaje se ia în derâdere o persoană care ajută pe cineva în nevoi. Acesta este doar un exemplu. Toată lumea a auzit zicala „Când ești bun, ești luat de prost”. Haideți să avem curaj să fim buni. Să nu ne mai fie frică de judecata altora. Consider că prin creșterea conștiinței de sine a copilului se dezvoltă și curajul. Dacă avem încredere în noi, nimic nu ne stă în cale. Aceste lucruri se pot dezvolta în timp prin aprecierile celorlalți, aprecieri reale și valide, nu supraestimări. Poate chiar și citirea unor povești terapeutice ajută. Personal, când voi avea copii, am să îi las mai mult să lucreze singuri. Îi voi sprijini și îi voi urmări din umbră, dar ei trebuie să observe rezultatele muncii lor. Să fie conștienți că și ei pot realiza lucruri prețioase și folositoare.”

Elevă în clasa a XI-a, în mediul urban

„Cea mai prețioasă valoare morală pentru copii consider că este altruismul. Cei mici trebuie să învețe să împartă cu ceilalți, de la o jucărie, până la zâmbete și bucurie, adică fapte bune. Ajutorul acordat se opune unui comportament delicvent, ceea ce îi împiedică pe copii să o ia pe căi greșite. Acest altruism trebuie să se dezvolte și să vină din suflet, să fie ceva sincer, nu doar pentru că așa spun unii că trebuie. Dacă dăm din inimă, ne vom bucura de fericirea celor care au primit. Altruismul implică atât sinceritatea, empatia, cât și respectul. Copii, chiar din grădiniță, își pot evidenția această latură. Altruismul, cred eu, se poate forma și dezvolta, prin utilizarea a cât mai multe activități în grup. Dacă avem mai puține ustensile decât avem nevoie, cu atât mai mult. Copiii vor folosi ceea ce au nevoie, pe rând, astfel fiind și mai organizați, dar și mai răbdători cu ceilalți.”

Studentă în anul III la PIPP

„Pentru mine, cea mai importantă valoare morală este respectul. Dacă oamenii se respectă, înseamnă că respectă și drepturile fiecăruia. Zilnic se anunță un număr mare de furturi, tâlhării, chiar și accidente rutiere, ceea ce mie îmi pune un semn de întrebare. Acum cred că v-ați dat seama că nu mă refer la respect în ceea ce privește formulele de adresare. Vorbesc de adevăratul respect. Poate cineva îți vorbește politicos la amiază, iar seara te tâlhărește. Cu siguranță nu te-a respectat niciodată. Prin respect, categoric, vorbesc și de integritate. Un om integru îi respectă pe ceilalți, respectă atât legile scrise cât și legile morale. Copiii de mici ar fi bine să învețe să își respecte semenii. Să știe că toți avem uneori nevoie de spațiu, de liniște, de afecțiune, avem nevoie de hrană, de siguranță. Fetelor mele am încercat să le explic cât mai multe despre nevoile oamenilor și mai ales că ceea ce vor ele, este ceea ce vor și ceilalți (nu în același timp), așa că trebuie să fim mai atenți la cei din jur. Locuind aproape de bunici, am avut ocazia să ne lăsăm copiii să petreacă cât mai mult timp cu bunicii lor, ceea ce cred că a contribuit la formarea respectului lor.”

Fermier

Consider că ce îi lipsește societății de astăzi este sinceritatea. Mihai Ralea spunea că „a fi sincer înseamnă a fi personal, a avea dreptul tău neoprit de nimeni, a fi tu şi a avea să spui ce ești”, pentru că – în replică – dacă cineva nu îndrăznește să spună ce gândește, va sfârși prin a nu gândi ceea ce spune. Referitor la copii, tinerețea este timpul cel mai bun pentru a începe cu dezvoltarea sincerității. În măsura în care copilul este deschis și cinstit, se recunoaște ce fel de om este acum și, astfel, i se formează spiritul. Arătându-i adevărul despre viață, punându-l în anumite situații prin care să diferențieze minciuna de adevăr și să vadă consecințele acestora, pot spune că un copil poate învăța, măcar puțin, despre sinceritate. Adică, să observe de ce este important să fie sincer și de ce minciuna e defavorabilă pentru sine. Soluția pentru lipsa sincerității copiilor este ca adulții să înceapă să se pună în locul copilului, să coboare la nivelul lui, să își aducă aminte de propria copilărie, astfel încât copilul să nu vadă în fața lui un adult, ci un prieten „mai mare”.

Zidar – constructor

„Personal, consider că răbdarea este cea mai importantă valoare morală pe care un copil ar trebui să o aibă, deoarece este necesară pentru a înțelege ceea ce i se spune, ceea ce învață, ceea ce vede sau aude. De altfel, este foarte importantă pentru a-și realiza planurile de viitor, cu precizarea că știe care sunt acestea sau este îndrumat spre a le cunoaște. Răbdarea poate fi „predată” prin a explica totul cu dragoste, cu mângâiere, devenind tu însuți un exemplu. Este nevoie de mult curaj, devotament și multe ocazii de a-l lăsa pe copil să se exprime liber. Personal, mi-am învățat copilul (iar acum la grădiniță, pe cei cu care interacționez) prin faptul că am fost alături de el la bine și la rău, ascultându-l, i-am urmărit comportamentele bune și rele, intervenind unde a fost cazul, și, mai ales, i-am ascultat și respectat dorințele, astfel încât să îl învăț să nu renunțe, ci să lupte în continuare spre ce dorește să facă.”

Îngrijitoare la o grădiniță privată din mediul urban

„Răbdarea este ceva aparte, ceva care se află în fiecare dintre noi, însă la niveluri diferite. Aceasta poate fi considerată cea mai importantă valoare morală, fiindcă influențează și alte valori. Spre exemplu, un om răbdător este și un om mai înțelept. Are puterea de a-i asculta pe ceilalți și de a le descoperi nevoile. Un om răbdător este de cele mai multe ori și un om iertător. Analizează cauzele producerii unui conflict și empatizează cu cel care a greșit, reușind să îl ierte mai ușor. Răbdarea poate fi dezvoltată prin activități liniștitoare sau chiar responsabilizând copiii. Un exercițiu ar putea fi chiar plantarea unei flori, care, pentru a crește, are nevoie de multă răbdare, îngrijire și până la urmă atenție. Predau la grupă combinată ceea ce îmi oferă mai multe momente în care să îmi provoc preșcolarii în activități în care au nevoie de răbdare. De exemplu, copiii cu nivel de grupă mică au nevoie de mai mult timp pentru a reuși rezolvarea unei sarcini, în timp ce pentru cei cu nivel de grupă mare este mult mai ușor și rapid rezolvarea acesteia. Cei mai mari îi așteaptă pe cei mici, le supraveghează și îndrumă activitățile, de multe ori, chiar și în activitățile de dezvoltare personală.”

Educatoare în mediul rural

Consider că cea mai importantă valoare morală pe care trebuie să o aibă copiii este iubirea, pentru că atunci când este iubire, există și respect, bunătate, empatie, răbdare, sinceritate etc. Iubirea se învață de la naștere și, cel mai mult, se dezvoltă în familie, prin exemplul părinților și al bunicilor. Personal, încerc să transmit și copiilor din jur cât mai multă iubire, cât mai multe exemple de viață în care să simtă ce importantă e iubirea. Ce aș mai face? Aș crea la clasele primare, și chiar la grădiniță, câte un opțional, care să vizeze dezvoltarea personală, în contextul unei dezvoltări morale afective. Îmi aduc aminte de o profesoară din liceu care ne spunea: „Iubește și fă ce vrei!” (mai târziu am aflat că erau cuvintele Fericitului Augustin).

Învățătoare în mediul urban

Ca o concluzie, putem observa existența a șase valori morale, din șapte răspunsuri: curajul, altruismul, respectul, sinceritatea, răbdarea și, cea care le cuprinde pe toate, iubirea. Vorba aceea: „Câte bordeie, atâtea obiceiuri.” Într-adevăr, chiar și explicațiile au fost mai profunde sau mai populare (pe înțelesul tuturor), iar modalități de a le pune în practică ar putea reprezenta trăsături pentru un stil de predare sau de relaționare cu elevii sau preșcolarii.

Din păcate, multe dintre cele scrise aici sunt omise de majoritatea oamenilor, în cunoștință de cauză. Este trist faptul că generația noastră din 2000 încoace suntem cei care uită de adevărate valori și de adevărata raportare la celălalt. Uneori, multe rămân doar cuvinte scrise pentru o lucrare, o critică la adresa cuiva (fără să ne uităm la noi) sau o postare în mediul social, pentru a dovedi grandomanie. De aceea am spus-o și o spun mereu: „de oameni mă separă toți oamenii” (Cioran, Amurgul gândurilor, 2017, p. 32).