Larisa Dămean (studentă anul III, pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Am ales ca pentru această temă de seminar să elaborez o așa numită ,,revista presei”, deoarece am privit-o ca pe o oportunitate de a afla noi lucruri legate de edcația civică din România. Zilnic suntem bombardați cu zeci, sute de informații din diverse domenii, dar din păcate nu avem timpul necesar de a le ,,digera”, analiza. Am ales 5 subiecte care mi-au atras atenția și pe care am decis să vi le prezint și vouă.
Să începem!
Un șofer român de TIR a fost înjunghiat mortal cu o sabie în Franța. Crima s-a petrecut sub privirile soției
Aceasta este cea mai recentă știre pe care am aflat-o prin intermediul mass-media (facebook, tik-tok) și care totodată m-a înfricoșat, deoarece lumea a devenit un loc atât de nesigur, iar oamenii, ființe lipsite de suflet, empatie, spirit civic.
Știrea ni-l prezintă pe Mihai Spătaru, un roman plecat în străinătate pentru o viață mai bună. Duminică, se afla în cursă, alături de viitoarea sa soție. Într-o parcare pe autostrada N28 din Franța, Mihai a coborât pentru a merge la toaletă și pentru a verifica marfa din camion. În spatele camionului acesta a fost ucis prin înjunghiere, iar soția lui a asistat neputincioasă la toată scena de groază. Criminalul a fugit de la fața locului.
(https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/un-sofer-roman-de-tir-a-fost-injunghiat-mortal-cu-o-sabie-in-franta-crima-s-a-petrecut-sub-privirile-sotiei-1532043) Din păcate, ca Mihai sunt mulți și vor mai fi. Pe Mihai nu l-a ucis doar acel cuțit, ci și ignoranța, nepăsarea, frica și lașitatea colegilor. Deși în parcare mai existau alți șoferi nimeni nu a intervenit, iar Mihai a rămas singur în lupta sa pentru viață. Poate că existența spiritului civic despre care tot vorbim l-ar fi putut salva pe răposatul Mihai, dar în condițiile în care educația civică este amintită prin noțiuni teoretice, în momentul în care avem nevoie de ea practic, dispare.
Războiul psihologic și cel terorist, antidemocratic
O altă știre de actualitate, intens mediatizată, este cea a războiului terrorist dintre Israel și Iran. Locuitorii celor două state sunt speriate, înfricoșate de evenimentele care au loc în statele lor. Nimeni nu este în siguranță, nimeni nu se mai simte ,,acasă”. „Realitatea e că actualele altercații dintre statul evreu și grupările teroriste, pro-iraniene, din Gaza, reprezintă doar o bătălie dintr-o conflagrație mai amplă și pe termen lung. Una cu rădăcini religioase, politice, ideologice, regionale și globale, în care agresorul real, Iranul, ciracii și aliații lui, speră să obțină un câștig concret de pe urma agresiunii.” (https://www.dw.com/ro/r%C4%83zboiul-psihologic-%C8%99i-cel-terorist-antidemocratic/a-57533894) Nu știu exact cum s-ar putea opri aceste altercații, sau cum celălalte state ar putea ajuta la stoparea acestui fenomen, însă știu că, printe teroriști, oameni politici care își urmăresc interesul, trăiesc oameni care își doresc doar pace, copii nevinovați. Pentru mine spiritul civic înseamnă empatie în primul rând, capacitatea de a mă transpune înlocul altei persoane. De aceea, consider că, moral suntem datori să îi ajutăm pe cei care trăiesc asemenea momente.
Agent Green: Cel mai mare urs din România, Arthur, a fost ucis de un prinț din Austria. „Avem de-a face cu o partidă de braconaj”
Cu siguranță am auzit toți despre moartea „programată” a ursului Arthur, considerat cel mai mare urs din România. Călăul ursului nostru este Prințul austriac Emanuel von und zu Liechtenstein, care ar fi venit în România în luna martie și contra unei sume de bani ar fi negociat viața unei ursoaice, însă victim a devenit ursul Arthur care era cunoscut ca fiind un exemplar sălbatic, neobișnuit cu prezența umană. (https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/agent-green-cel-mai-mare-urs-din-romania-arthur-a-fost-ucis-de-un-print-din-austria-avem-de-a-face-cu-o-partida-de-braconaj-1518231).
Din punctul meu de vedere, nu am înțeles niciodată cum poate exista un asemenea ,,sport”, numit vânătoare. De ce ai vrea să faci rău unui suflet cu bună știință? Eu cred că există loc sub soare pentru toată lumea, animale și oameni. Din păcate cei care nu te deranjează cu prezența devin victime. Civic înseamnă și ocrotire, noțiune de care oamenii fac adesea abstracție.
Summitul G20: UE va livra 100 de milioane de doze de vaccin anticoronavirus țărilor sărace
Printre sutele de știri apărute în ultima săptămână, am găsit una demnă de laudă. Prin fapta pe care o face UE pentru tările sărace se poate observa spiritul civic, datorită ajutorului pe care îl acordă persoanelor aflate în state defavorizate. De asemenea, președintele Franței, Emmanuel Macron, a anunțat că până la finalul anului 2021 Franța va trimite către aceste state cel puțin 30 de milioane de doze de vaccin. „Pe agenda summitului G20, figurează accesul la vaccinuri a tărilor sărace, solidaritatea internațională și prevenirea viitoarelor pandemii.” (https://www.mediafax.ro/externe/summitul-g20-ue-va-livra-100-de-milioane-de-doze-de-vaccin-anticoronavirus-tarilor-sarace-20093712)
Curtea Europeană a Drepturilor Omului: Lockdown-ul nu e arest la domiciliu
Nu puteam încheia mica mea revistă de presă fără un articol dedicat pandemiei provocate de Covid-19. Un român a inițiat o petiție prin care acuză faptul că, în perioada de carantină s-a simțit ca în arest, un arest la domiciuliu.
CEDO a desfințat această acuzație, argumentând faptul că, măsurile impuse au avut ca obiectiv stoparea răspândirii virusului și menținerea unui control a acestuia. (https://www.mediafax.ro/social/cedo-lokdown-ul-nu-e-arest-la-domiciliu-20093860
Dacă ar trebui să răspund la întrebarea adresată de autorul articolului ,,Vi s-a părut că ați fost arestați la domiciliu în lockdown?”, răspunsul meu, ar fi următorul: Perioada de pandemie generată de Covid-19, a fost una destul de neplăcută pentru toată lumea. Însă, personal, această perioada m-a făcut un om mai puternic. Am realizat cât de importantă este clipa și prezentul. Mâine nu există, iar azi se poate termina oricând. Am constatat că mai presus de lucrurile materiale și activitățile zilnice este omul, ca ființă în toată complexitatea sa. Relațiile interumane sunt foarte prețioase, iar darul cel mai de preț este timpul. Chiar dacă mi-a fost îngrădită libertatea, am avut ocazia să îi cunosc pe cei apropiați mult mai bine și să petrec mai mult timp cu aceștia. Nu pot numi carantina arest la domiciliu, deoarece am încercat să iau ce e mai bun din aceasta și anume o pauza de la tot ceea ce nu contează cu adevărat.”
Voi ce ați răspunde la această întrebare?