Eckhart Tolle s-a născut în anul 1948, pe data de 16 februarie în Germania sub numele de Ulrich Leonard Tolle. La vârsta de 19 ani decide să se mute la Londra unde începe să predea limba germană și spaniolă, apoi să devină scriitor.
Am ales să vorbesc despre această carte, ,,Secretul lui Milton”, deoarece este una dintre cele mai interesante cărți pe care i-am cumpărat-o nepotului meu, în vârstă de 8 ani. Într-o zi, mergând după el la școală, mi-a povestit despre situația unui coleg din clasă, care are un randament școlar mai scăzut și despre cum aproape toți colegii au râs de el datorită notelor mici primite zi de zi la școală. Auzind această situație l-am întrebat dacă a citit cartea pe care i-am dăruit-o. A zis ca nu, așa că după ce am ajuns acasă, ne-am pus să citim cartea.
Toată acțiunea se centrează în jurul unui băiețel: ,,Milton era un băiat isteț și vesel, care iubea viața. Își iubea mama și tatăl și frumoasa lor casă. O iubea și pe pisicuța Snuggles”. Începutul acestei cărți și chiar imaginile ilustrate în carte ne prezintă viața unui copil fericit cu o viață normală. Timpul petrecut în pauze cu copiii, cu doamna învățătoare și chiar ieșirile la cofetărie ne prezintă că viața lui Milton chiar este frumoasă, până când un băiat obraznic dintr-o clasă mai mare, pe nume Carter, îi spulberă toată această fericire. „Ce nume e ăsta, Milton? Ciudatule!” La această întâmplare asistase chiar și doamna învățătoare care îl trimisese apoi pe Carter în clasa lui, însă lui Milton i se instalase frica în momentul în care Carter i-a spus „Te prin eu data viitoare!”. Pentru Milton nimic nu mai era la fel deoarece se gândea tot timpul la acea amenințare.
Datorită acestei întâmplări, nepotul meu a început să se pună în viața personajului principal, neînțelegând de ce Carter este atât de rău. Nu-l înțelegea nici pe Milton de ce nu le-a povestit părinților întâmplarea din acea zi de la școală. Nopțile lui Milton erau foarte agitate din cauza faptului că se gândea obsesiv la Carter, nu știa cum să-l evite până când într-o dimineață pisicuța Snuggles a venit acasă bătută. Milton i-a bandajat rănile și a ținut-o în brațe. Acesta nu înțelegea cum de Snuggles, chiar dacă a fost rănită, acum este liniștită. Bunicul i-a explicat că animalele trăiesc în prezent și consideră că și oamenii ar trebui să trăiască în funcție de același principiu, iar Milton i-a povestit bunicului cele întâmplate la școală.
Mai multe nu aș dori să dezvălui despre această carte, vă las pe voi să-i descoperiți ,,Secretul lui Milton” Consider că ar trebui citită de cât mai mulți copii, fiind o carte care te învăță și îți insuflă o sumedenie de calități cum ar fi: acceptarea, încrederea, empatia, bunătatea, etc. Încă un motiv în plus pentru care consider că ora de Educație civică este foarte importantă de implementat în fiecare clasă este acela că trăim într-o epocă în care nu mai ținem cont de sentimentele si de valorile morale ale indivizilor.
Bibliografie: Tolle E., Friedman R.S.(2008). Secretul lui Milton. București. Editura: Curtea Veche
Tot încercând si gândindu-mă despre ce o sa scriu la aceasta temă, gândul îmi zbura încontinuu la acea imagine a unui copil crescut la tara si care era fericit si zâmbăreț. O să vă duc într –o mica poveste, povestea unui baiat pe nume Cosmin care locuieste in satul Hotarel din judetul Bihor si care este cel mai bun frățior din lume pentru mine. Casa noastra era langa padure, un loc minunat si linistit. Aceasta imagine este imaginea copilului crescut la tara si care iubeste animalele si tot cel inconjoara in jur, in special natura. Nimeni si nimeni nu poate da o satisfactie mai mare unui parinte decat faptul de a-si vedea copilul zambind. Parintii nostri ne-au dat aripi atunci cand am avut nevoie de ele, pentru a invata zborul spre fericire. Au transformat timpul lor liber in timp liber al copilului, in suporter al pasiunilor sale. Au fost suporterii nostri, alaturi de noi, in momente frumoase dar si dificile in viata noastra. Un suporter adevarat crede in propria echipa pana la capat, indiferent de reusite sau esecuri, si ei chiar au fost cei mai devotati suporteri ai nostri. Erau unii copii care radeau de fratiorul meu ca mergea cu oile, spunandu-i: ,,nu îți este rusine sa mergi cu oile?” Nu, nu ii era rusine, pentru ca traia intr –un mediu frumos si sanatos, manca branza, rosii, mere, toate bio de casa. Parintii sunt primii educatori, fiind primii cu care copilul interactioneaza si tot ei sunt cei care fac posibila participarea copilului la viata sociala, la introducerea copilului in comunitatea in care s-a nascut. Copilul reprezinta in fapt oglinda parintilor lui: corectitudinea exprimarii, calitatea limbajului, volumului cunostintelor si deprinderilor, depind de modelul oferit de parinti, mai cu seama de felul in care acestia interactioneaza cu copilul, cum il solicita.
Acasa, cei mici invata sa distinga intre bine si rau, drept si nedrept, frumos si urat in atitudini si in comportament, li se formeaza deprinderile de ordine, rabdare, respect, cinste. Politetea, buna cuviinta si bunele maniere sunt ,,lucruri’’ care se invata. Primele reguli de politete le invatam de la parinti si bunici, apoi la gradinita si abia apoi la scoala. Cel mai frumos dar pe care il ofera parintii copiilor este propria sanatate, emotionala, fizica, spirituala, intelectuala ,,copilul are nevoie de familie dar nu de orice familie’’. Daca vrem sa ajunga un mare om, trebuie sa il crestem ca atare. Adica sa facem cu el si pentru el acele lucruri care sa il ajute sa fie mai intai un mare om, apoi sa il ajute sa se descurce in viata, sa se ajute singur atunci cand intalneste probleme in viata. Copiii se nasc cu vise si depinde de cei din jurul lor ca acestea sa devina realitate. Unui fluture nu-i frangi aripile, ci sufli ca el sa poata zbura cat mai sus pentru a avea rezultate, trebuie mai intai sa investesti. Sa investesti dragoste, rabdare, atentie si mai ales timp. Timp pentru copilul tau. Oferiti–i copilului daruri adevarate, pe termen lung. Acestea sunt radacini si aripi totodata. Imbratisati-l, sarutati-l si spuneti-i ,,TE IUBESC!” cel putin o data pe zi. Copiii au nevoie de reafirmarea dragostei parintesti. Pusculita lor sentimentala va fi astfel mereu plina! Cosmin si cu mine am avut mereu parte de o educatie exemplara din partea parintilor, chiar daca erau oameni simpli de la tara. Ne placea mult sa mergem cu oile, dupa ciuperci prin padure. Totul era natural si sanatos. Datorita devotamentului pentru iubirea de animale si natura, si a ales ca profesie sa fie padurar, sa fie mereu in mijlocul padurii. Zambetul lui Cosmin s-a molipsit si la baiatul sau si la fetita mea, parca sunt identici ca noi de mici, si as mai vrea sa se molipseasca la toti copiii din intrega lume. Viata la tara, in aer liber, este cea mai frumoasa, te face sa te simti liber si plin de vise. Ochii, zambetul, inocenta unui copil iti da speranta ca totul o sa fie bine.
Ca viitor cadru didactic, as vrea din tot sufletul sa le transmit aceasta fericire si bucurie micilor exploratori ai lumi. Si sa nu lasam pe nimeni sa le naruie visele, sa creada cu adevarat in ele, pentru a deveni realitate. Sa le arat ca daca vor sa fie oameni mari in viata sa si aprecieze in primul rand familia. Si as face cu ei multe activitati in aer liber si multe excursii. Nimic nu–i mai frumos sa vezi in viata decat zambetul unui copil fericit si implinit. Trebuie sa incepem sa ne preocupam sa pastram trecutul. Cred ca turismul din Romania va avea de castigat daca vom pastra patrimoniul acestei tari. Sunt comunități istorice minunate care, treptat au fost invadate de constructii, din beton si arhitectura moderna, care afecteaza frumusetea si semnificatia culturala a acelei comunitati si distrug potentialul turistic. Cred ca turismul ar putea fi viitorul acestei tari, daca putem proteja si celebra biodiversitatea de aici, monumentele, peisajele si desigur padurile. Punctele forte ale unui brand romanesc, dupa parerea mea, sunt padurile, muntii, salbaticia, biodiversitatea, prezenta marilor carnivore, abundenta speciilor, care nu exista in alte locuri in Europa. Dar trebuie sa se pastreze un tip de agricultura bio, trebuie sa se pastreze biodiversitatea, florile de pe pajisti, lupii, ursii, rasii. Fiindca in restul lumii aceste lucruri s-au pierdut, asa ca turistii ar veni in numar mare sa le vada. Sa pastram aspectul original al locului, astfel ca oamenii care vin aici sa se simta ca se intorc in timp.
Vreau ca lucrurile sa fie simple, spatiile deschise, pasuni, sate si paduri, sunt locuri in care te simti in siguranta, fiindca te intorci la radacini ,la viata simpla, la viata la care oamenii tanjesc in taina. Multi stau cu ochii lipiti de calculator si Facebook, si s-ar simti eliberati intr-un loc ca acesta. Biodiversitatea e uriasa, florile salbatice, primavara, e un adevarat paradis, in plus avem munti, te simti ca esti intr-un loc salbatic, dar minunat. Si e o cale de a te desprinde de lucrurile cu care esti obisnuit. Asa ca, ocrotind, pastrand si promovand comorile naturale si culturale ale Romaniei, ne asiguram ca turistii vor veni aici in numar tot mai mare. Imi doresc din tot sufletul ca viitoarele generatii sa protejeze mostenirea naturala si culturala a Romaniei. Sa-i apropiem pe copii de animale, de pamant, de radacini. PS: Prima mea excursie cu ei as face-o în satul meu natal si la Moneasa, la o plimbare cu poneiul. Iar poneiul l-aș împrumuta de la Cosmin, frățiorul meu drag .
Din punctul meu de vedere, Tabăra Bucuriei din satul Briheni este un loc mirific, foarte special și potrivit din toate punctele de vedere în ceea ce privește ,,Școala altfel”. Este o lucrare creştină a unor biserici baptiste din Bihor din 1996. Tabăra bucuriei nu doar că ne învață să ne descoperim, ci și ne prezintă multe învățături, mai ales în cadrul orelor de ,,Educație Civică” . Totul a început din spusele surorii mele, ea era clasa a IV-a, iar eu eram studentă în anul II, astfel ea m-a îndrumat să o însoțesc pe perioada Școlii altfel, în Tabăra Bucuriei unde aveam să descopăr multe lucruri. Astfel, învățătoarea ei a organizat cu mare atenție această săptămână, având grijă ca toți copiii să participe. Am participat ca și voluntar, astfel am pornit cu microbuzul școlii spre Tabăra Bucuriei neștiind ce conduite de morală civică aveam să ne formăm. Ajunși acolo, pentru copiii tabăra avea un mare impact deoarece totul se forma si se făcea pe baza jocurilor și a diferitelor activități.
În primul rând, erau foarte mulți copii veniți din diferite zone, astfel acesta era un mare avantaj din punctul meu de vedere, deoarce toți ajungeau să se cunoască și să lege prietenii noi.
În al doilea rând activitățile propuse erau foarte interesante, fiecare activitate avea o denumire, spre exemplu una dintre activitățile cela mai îndrăgite de copilași era prin cadrul proiectului ,, Let s do it”! Adunarea deșeurilor aruncate prin pădure și prin râuri, astfel cu această activitate copiii își însușeau normele protecției mediului și îngrijirea acestuia. Toate activitățile erau foarte captivante, timp de o săptămână copiii au învățat foarte multe lucruri precum: protejarea mediului, plantarea pomișorilor, plantarea și îngrijirea florilor etc.;toate aceste activități din punctul meu de vedere, au contribuit la implementarea unor cunoştinţe necesare unui copil ce trebuie să-şi cunoască deopotrivă drepturile şi îndatoririle. Demersul educativ, în aceste activități, au cultivat elevului o conduită conformă cu normele şi etica socială, în vederea aplicării şi respectării acestora. Toate activitățile propuse de coordonatori au dezvoltat sentimentul responsabilităţii faţă de sine şi comunitate, precum şi ataşamentul, dragostea sau spiritul de sacrificiu faţă de ceilalți.
Pot spune că acest loc liniștit este perfect pentru elevii noștri, situat în mijlocul pădurii, locul este o destinație ideală pentru toți copilașii. Copiii se pot bucura de jocuri în aer liber, de tiroliană, călărie sau plimbări cu barca plus multe alte activități. Ce m-a surprins pe mine, este că și seara se practicau diferite jocuri de masă și multe alte activități precum: UNO, REMI, ȘAH etc. Aș putea sta ore-n șir să enumăr toate activitățile și lucrurile interesante din această tabără, dar am să vă las să explorați și să vă interesați, și ba chiar să mergeți în tabără….
Suntem ființe unice, avem culturi unice, religii diferite, însă ceea ce ne unește de foarte multe ori este mâncarea. Am ales să realizez o activitate cu scop pur educativ, care îndeamnă la cunoaștere multiculturală, toleranță, incluziune și nu în ultimul rând, bună dispoziție. Consider că este important ca cei mici să învețe să-i respecte pe ceilalți, indiferent de cultura de care aparțin, de obiceiuri, de tradiții, de culoarea pielii sau de limba vorbită. Atunci când reușim să cunoaștem și să avem acces la informații legate de elementele identitare ale unei țări, putem învăța să eliminăm discriminarea și prejudecățile.
Concursul numit „Masterchef multicultural” va fi organizat sub motto-ul „Fără diversitate, viața ar fi plictisitoare” și pentru organizarea lui se poate încerca înrolarea și obținerea sprijinului autorităților locale (de exemplu: primăria). O dată foarte potrivită pentru acest eveniment ar putea fi data de 16 noiembrie – Ziua Internațională a Toleranței – și „reunește” mai multe țări. În mod ideal, participanții ar trebui să fie elevii claselor a IV-a, iar invitații speciali ai acestui concurs vor putea fi părinții și alte învățătoare. Evident, locul va trebui să fie suficient de încăpător pentru o astfel de mulțime. Proiectul „Masterchef multicultural” are drept scop interesul educațional al copiilor. Această activitate educativă presupune: cunoașterea celorlalți, cunoașterea tradițiilor și a unor date importante despre diferite culturi, respect pentru diversitate. Evenimentul promite: cunoaștere, cântece, dans, voie bună, mâncare și distracție pe cinste.
Scopul activității „Masterchef multicultural” este așa cum transmite titlul ei, promovarea multiculturalității. Această activitate educativă vizează: acceptarea și respectarea diversității, descoperirea specificului național al altor popoare, familiarizarea cu tradițiile acestora.
Concursul „Masterchef multicultural” promite cunoaștere, cântece, dans, voie bună, mâncare și distracție pe cinste.
Elevii participanți vor prezenta materiale sugestive despre fiecare țară supusă atenției, materiale pregătite de altfel în cadrul orelor de educație civică.
Elevii vor fi împărțiți în 5 grupe de câte 4-5 persoane care vor reprezenta țări, precum: Japonia, India, Egipt, Italia, România. Acest concurs va cuprinde două etape: o probă de prezentare a cunoștințelor dobândite și o probă practică. În etapa de pregătire, elevilor le vor fi transmise sarcinile de lucru, vor fi stabilite responsabilitățile fiecărui membru al grupului. De asemenea, echipa de proiect va pune la dispoziția elevilor suportul informativ. Va fi apreciată creativitatea fiecărei grupe vizavi de modul de prezentare, de diversitatea materialelor prezentate sau (la alegere) de vestimentația purtată.
PROBE
Proba de prezentare se desfășoară sub forma unei activități practice, prin care elevii trebuie să „promoveze” țara pe care o reprezintă. Pentru promovare (surprinderea particularităților unei anumite țări), elevii vor crea un afiș sau un pliant care va respecta cerințele impuse:
Imagini cu personalități și clădiri reprezentative
Pronunțarea corectă în limba țării reprezentate a formulelor „Bună ziua” și „Vă mulțumesc”.
Alegerea unui titlu potrivit afișului creat.
Menționarea datei în care se sărbătorește ziua țării reprezentate.
Prezența pe afiș a imaginii a două personalități marcante și a două clădiri reprezentative. Denumirea acestora.
Ilustrarea în mod liber (prin desen, prin cuvinte, printr-un joc de rol, sau printr-un dans a unui element specific culturii țării reprezentate.
Juriul va aprecia toate lucrările, dar, în mod special, cele care sunt realizate într-un mod cât mai creativ și original.
Proba practică constă în pregătirea unui preparat specific bucătăriei tradiționale a țării reprezentate.Elevii pot fi îndrumați de părinți. Ingredientele le vor fi puse la dispoziție de către organizatori. După prepararea rețetelor, va avea loc mult așteptata degustare. Nota finală a grupei este media notei acordate de celelalte grupe și cu nota acordată de juriul format din cadrele didactice. Fiecare participant va primi medalia Masterchef. Se vor acorda premii speciale pentru: originalitatea afișului, respectarea cerințelor, reprezentarea cât mai sugestivă și creativă a specificului țării.
MENȚIUNI
Studiind programa și manualele de educație civică nu am regăsit conținuturi care să vizeze cunoașterea multiculturală.
Competența 1.1 Recunoașterea locurilor de apartenență (locală, națională, europeană) în care se integrează persoana (exerciții de prezentare a localității și a domiciliului – realizarea unor colaje cu imagini, fotografii care prezintă elemente specifice ale localității în care trăiește elevul, ale țării natale/țării în care locuiește acesta, ale spațiului european – realizarea unor desene, colaje cu ocazia unor evenimente sărbătorite la nivel local, național, european (de exemplu: „Nedeia Munților”, „Ziua Națională a României”, „Ziua Europei”).
Consider că această activitate contribuie la o dezvoltare armonioasă a personalității elevilor. Constatând faptul că elevii, copiii din zilele noastre, au acces nelimitat la informații, opinez că sunt necesare lărgirea orizontului cultural și încurajarea lor în cautarea de informații. Elevii trebuie să aibă initiativă, să argumenteze anumite alegeri vizavi de tema abordată.
Propunerea acestor țări este strict aleatorie, elevii putând opta pentru țările pe care aceștia ar dori să le reprezinte în concursul specificat. Considerăm că e nevoie de schimbare și în ceea ce privește programa școlară, iar o astfel de activitate le-ar fi mai mult decât benefică copiilor.
Nota redacției: materialele propuse în cadrul rubricii „Planuri de lecție” sunt în întregime alegerea și concepția studenților. Ele nu reprezintă „modele” sau „exemple” pe care le considerăm perfecte și pot să conțină puncte de vedere sau abordări cu care avem libertatea să nu fim de acord
Ana Maria Cocoș (studentă Pedagogia învățământului primar și preșcolar, anul 3)
Înainte de a proiecta această activitate, m-am gândit foarte mult la ceea ce le voi spune elevilor din clasa a III-a despre relațiile și atitudinile pe care trebuie să le avem față de lucrurile care ne înconjoară. Despre cât de important este să fim ordonați, să știm să prețuim obiectele personale, să avem relații și atitudini pozitive și să înțelegem faptul că, toate acestea te ajută la eficientizarea timpului, dar mai cu seamă aduce un echilibru în viață. Când ții lucrurile în ordine, nu numai că le vei găsi mai ușor, dar vor dura și mai mult. Atenția acordată îngrijirii camerei noastre sau a casei trebuie să echivaleze cu îngrijirea planetei și a ființelor vii de pe ea, precum plantele, animalele sau noi înșine.
Activitatea s-a desfășurat în mediul online și a debutat cu pregătirea și introducerea elevilor în tema propusă prin, desenarea și prezentarea obiectului preferat. Elevii au fost entuziasmați de această propunere, au realizat desene foarte sugestive și au reușit să exprime importanța fiecărui obiect foarte ușor. Unii dintre ei nu au înțeles sarcina corectă de a desena un obiect și nu o ființă, urmând astfel o discuție neplanificată pe baza a ceea ce trebuia realizat. Mulți au ales ca și „obiect preferat” un animal de companie, dar după explicarea mai precisă a sarcinii, s-a realizat corect activitatea.
Ca suport am avut manualul de Educație civică care i-a ajutat pe elevii să vizualizeze și să dezbată (pe baza unui text) modul în care trebuie și modul în care nu trebuie un copil să-și păstreze ordinea în cameră și la jucării. În discuție, elevii au punctat faptul că, nu sunt mereu ordonați, că nu acordă o atenție deosebită îngrijirii obiectelor, plantelor și mediul din jurul lor, dar prin acestă activitate ei au conștientizat că, modul în care acționăm asupra lucrurilor ne poate influența atât pozitiv, cât și negativ.
La finalul activității le-am propus elevilor un joc pe aplicația wordwall, unde au demonstrat că, au înțeles relația și atitudinea corectă pe care noi trebuie să o avem față de tot ce ne înconjoară.
Prin modul în care elevii au participat la această activitate, prin răspunsurile și discuțiile purtate, consider că, această activitate s-a soldat cu succes. Elevii au înțeles importanța relațiilor ți atitudinilor pozitive pe care trebuie să le avem față de lucrurile din viața noastră și vor fi mult mai conștienți de efectele cauzate înainte de a acționa într-un anumit fel.
„Toți suntem genii. Însă dacă judecăm un pește după abilitatea sa de a se urca în copaci, el va trăi toată viața cu impresia că nu este deștept.”
În momentul de față ne aflăm într-o epocă în care schimbările și evoluția lumii se desfășoară într-un interval foarte scurt și într-un ritm foarte accelerat, ceea ce ne determină pe noi ca oameni să cunoaștem și să comunicăm cu diferite persoane pe care le întâlnim în viața de zi cu zi și mai mult decât atât să le acceptăm exact așa cum sunt ele, fără a le judeca.
Alegerea de a citi și prezenta această carte:”Ca peștele în copac” nu a fost una întâmplătoare deoarece aceasta poate fi implementată și discutată la disciplina Educație civică deoarece elevul este ”o plastilină” ce se poate modela cu ușurință spre tainele învățării, dar nu pentru lumea de azi, ci pentru adaptarea lor pe când vor fi mari. Pentru a înțelege mai bine la ce ma refer dragă cititorule, această carte vine cu o paletă diversificată de a descoperi cum se manifestă anumite valori și norme morale în tipologia societății.
Toată acțiunea cărții se centrează în jurul unei fetițe pe nume Ally care, din păcate, avea o tulburare la citit – mai exact dislexia, manifestată prin incapacitatea de a recunoaşte literele, de a le potrivi în cuvinte şi apoi în propoziţii.
Ceea ce m-a atras cel mai tare să citesc această carte a fost în primul rând mesajul autoarei notat pe prima pagină a cărții și anume : ,,Profesorilor… pentru că ei pun copilul înaintea elevului, ne amintesc că toți avem daruri speciale de oferit lumii, ne învață că este mai important să te lupți decât să te conformezi. Și copiilor….pentru că ei găsesc curajul să învingă dificultățile vieții, indiferent care ar fi acestea. Voi sunteți eroi. Cartea aceasta este pentru voi”, un mesaj foarte emoționant care ar trebui retrăit și pus în practică atât de cadrele didactice care pășesc pragul sălii de clasă, cât și pentru elevi.
„Ca peștele în copac” te impresionează de la primele pagini citite, deoarece o avem în centrul acțiunii pe Ally o fetiță de clasa a VI-a care încearcă din răsputeri să fie la fel ca și ceilalți colegi, să se integreze și să treacă peste această barieră pe care o are din cauza cititului, iar pe de altă parte datorită modului în care ea este conștientă de ceea ce nu știe și se autocaracterizează : „Cititul este pentru mine ca atunci când scap un lucru şi degetele mele se reped să-l prindă şi chiar când cred că am reuşit, îmi dau seama că nu”. Datorită acestui început este aproape imposibil să nu intri în pielea acestui personaj și să încerci să îți dai seama de sentimentele pe care le trăiește aceasta.
Un alt aspect care mi-a plăcut foarte mult la această carte a fost modul în care profesorul ei, Daniels, a încercat după ore să o ajute pe Ally cu problema pe care ea o avea. De remarcat este faptul că, totuși acesta reușește să-i vadă potențialul și o încurajează în toate lucrurile pe care le face fără a o critica.
Este imposibil ca pe parcursul cufundării în mizeul cărții să nu îți pui anumite întrebări legate de viață și cumva să te reechilibrezi si să te focusezi pe ce este cu adevărat important în viață. Pe măsură ce creștem devenim tot mai cinici, mai individualiști și mai răi și în acel moment pierdem acel ”ceva” pe care-l au copiii în incocența lor, vorbesc acum despre acea curiozitate pură lipsită de orice gram de răutate.
Îți las aici un mic fragment din carte dragul meu cititor, pentru a-ți sugera la ce mă refer, dar este foarte posibil ca să fie nevoie să citești întreaga carte pentru a înțelege substratul ideilor și concepțiile prezentate mai sus. Iată citatul: ,, În mintea mea rulează un film în care piesele de șah prin viață. Se pot plimba pe tablă de capul lor și sunt bucuroase că nu-i nevoie să mai aștepte să vină cineva să le ridice și să le mute. Le înțeleg ușurarea că sunt în stare să facă singure ceva.”
Cartea este ușor de citit de către copii, are scrisul suficient de mare și de aerisit, iar frazele sunt suficient de scurte astfel încât aceștia să poată urmări și înțelege șirul ideilor. Mai mult decât atât, consider că este o carte care ar trebui citită atât de profesori cât și de elevi, deoarece are foarte multe lucruri de învățat și le poate insufla o multitudine de calități precum: bunătate, încrederea, empatia, înțelegerea, acceptarea, răbdarea, responsabilitatea și lista poate continua la nesfârșit. Mai multe nu aș dori să dezvălui despre carte, căci simt că aș lua prea mult din magia ei, dar dacă recenzia mea de până acum nu te-a convins să citești „Ca peștele în copac”, te provoc să citești această carte și să îmi spui ce ai scrie tu în plus.
Cristina Gaje (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Consider că acest loc minunat despre care vreau să vă vorbesc este perfect pentru a face ceva deosebit cu elevii în săptămâna ”Școala altfel”. Pentru ora de Educație civică ar avea multe de învățat vizitând și descoperind acest loc.
Fiind studentă în anul 1, făcând practică la clasa a II-a, am nimerit să pot însoți clasa în acest loc într-o zi din ”Școala altfel”. Învățătoarea a vrut să ducă copiii înafara școlii, să fie ceva mai deosebit, așa că a închiriat un autocar. Ajunși acolo, atracția mare pentru elevi au fost caii și barca. Cu nerăbdare, dar cuminți în același timp, fiecare copil și-a așteptat rândul la călărie. Apoi la fel la plimbarea cu barca. După ce au mâncat și băut ceva bun la terasă, au continuat cu jocurile în aer liber și tiroliana. M-a surprins cât de civilizați au fost, din toate punctele de vedere, pe autocar, la masă, în timpul jocurilor, chiar și la așteptatul la rând pentru călărie, deși erau 30.
O adevărată oază de verdeață, acest loc este ferit de agitaţia orașului, chiar dacă se află la doar câţiva kilometri de Oradea. Situat în mijlocul pădurii, locul este o destinație ideală pentru familiile care vor să scape de agitația oraşului, de ochii lumii sau ai curioșilor şi își doresc să se relaxeze în natură sau să sarbătorească diferite evenimente, deoarece în acest loc se organizează tot felul de festivități (dacă e nevoie). Acest loc vă transpune într-o altă lume.
Copiii se pot bucura de jocuri în aer liber, de tiroliană, călărie sau plimbări cu barca, in timp ce parintii savureaza bauturile racoroase si mancarea traditionala la terasa situata pe malul lacului.
„Fii tolerant faţă de celălalt, îngăduie-i să existe şi vei câştiga un prieten.” (Teodor Dume)
Gândindu-mă la ce să scriu referitor la educația civică, mi-a venit în minte activitatea pe care am desfășurat-o în cadrul unei „Săptămâni Altfel”, din anii trecuți.
Adriana-Florina Sala (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
„Miracol în celula 7” a fost lansat pe 10 octombrie 2019 și îi are în rolurile principale pe Aras Bulut İynemli (considerat unul dintre cei mai buni actori turci ai momentului), Deniz Baysal şi Nisa Sofiya Aksongur.
