„Ce sunt lucrurile?” – o lecție în atelierul doamnei Ana Florea

Andreea Mihuța & Cătălina Reștea

Pornind de la tema „Ce sunt lucrurile? Care este atitudinea noastră în raport cu acestea?”, dorim să vă propunem o activitate „altfel” de educație civică. Pentru a-i face pe copii să conștientizeze în adevăratul sens al cuvântului care este valoarea unui obiect și cum trebuie să ne raportăm la el, ne-am gândit să descoperim împreună atât procesul de creație al unui obiect, cât și efortul depus. Și astfel am organizat o excursie în localitatea Belejeni, județul Bihor, unde am trecut pragul atelierului de olărit al doamnei educatoare, Florea Ana.

Probabil vă întrebați cum ne-a venit această idee. Inițial, am descoperit un interviu cu acest cadru didactic, care povestea despre pasiunea sa pentru arta olăritului, dar și numeroase imagini de la activitățile pe care le desfășoară cu preșcolarii și cu elevii. Am decis să o contactăm și am fost surprinse de deschiderea dânsei, care ne-a primit cu multă căldură în propriul atelier. Astfel am reușit să realizăm un interviu interesant, plin de esență pedagogică, morală și artistică. În continuare, vom sintetiza câteva din ideile principale ale discuției noastre.

Talentată și ambițioasă, Ana Florea și-a deschis un atelier în care, alături de familia sa, creează obiecte tradiționale din lut. Însă această etapă nu a fost primul contact cu arta, amintindu-și că, încă din copilărie, adora să picteze, să deseneze. Pe urmă, a dezvoltat o pasiune pentru secretele actorie, fapt care a determinat-o să și urmeze o facultate în domeniu.

Profesează ca educatoare în cadrul unei grădinițe și a ales să le împărtășească preșcolarilor meșteșugul olăritului.  Inițial, a desfășurat o activitate cu copiii din grupa dânsei. A surprins în câteva fotografii reușita experienței, fotografii care au avut un mare impact asupra altor profesori care au început să o contacteze. Solicitată și de către Centrul de Cultură al Județului Bihor, a început să țină ateliere în diferite locații, inclusiv în Oradea. Combinând imaginația și tacticile pedagogice, le-a prezentat olăritul preșcolarilor, școlarilor, cât și liceenilor.

De la cei mici care manifestă o curiozitate gigant pentru tot ce este nou și pentru activitățile senzoriale, până la școlarii mai mari care privesc cu o oarecare reticență implicarea în acest tip de experiențe, cu toții apreciază ineditul atelierelor. De ce? Pentru că nu este o activitate obișnuită sau la care să ai acces foarte ușor, ci este o adevărată artă, misterioasă, care dezvăluie anumite secrete și care vine ca moștenire de la strămoșii noștri.

Din experiența dânsei am descoperit că acest gen de activități prin care oamenii, indiferent de vârstă, descoperă care sunt etapele și eforturile de prelucrare ale unui obiect și, nu doar atât, ci chiar ajung să creeze ei cu propriile mâini, conștientizează cu adevărat care este valoarea unui obiect. Mai apoi, Ana a observat că majoritatea manifestau atitudini de prețuire, de grijă față de rezultatul muncii lor. Iar acest gen de activități, după părerea sa, ajunge să aibă impact pe parcursul întregii vieți al unui om, fiindcă mereu va ști câtă trudă, dedicare și cât suflet sunt implicate în meșteșugul olăritului, respectiv în orice alt meșteșug.