Florentina Tirluța
Cartea scrisă și ilustrată de Shel Silverstein a apărută în 1964 și a stârnit mai multe controverse. La începuturi, câțiva editori au refuzat să o publice, considerând-o prea tristă pentru copii și prea simplă pentru adulți. Dar după apariție a devenit celebră, a fost tradusă în numeroase limbi, s-a vândut în peste 8,5 milioane de exemplare, a intrat în topurile cărților pentru cei mici.
Este scrisă într-un ritm liniștitor, în puține cuvinte, cu ilustrații simple și sugestive. În poveste este vorba despre prietenia dintre un copac și un băiețel. Copacul se sacrifică treptat pentru prietenul lui: îi dă frunzele pentru coronițe, îi dă merele să le mănânce, îl lasă să se cațăre sau să se legene pe trunchiul lui când e copil. Iar mai apoi când crește și are nevoie de bani îi dă merele pentru a le vinde, îi dă crengile pentru a-și face casă, trunchiul pentru a-și face o barcă și în cele din urmă mai rămâne doar un ciot pe care să se așeze la bătrânețe să se odihnească. Copacul îi dăruiește toate aceste lucruri fără ca băiatul să i le ceară, ba este chiar fericit să îl ajute.
Am ales această poveste, deoarece mi se pare potrivită pentru a fi implementată la clasa a IV-a la materia Educație civică, Unitatea 2 – Raporturile noastre cu ceilalți oameni. Valori morale (I). După primele două lecții “Bine – Rău” și “Altruism – Egoism” aș studia cu elevii această frumoasă poveste pentru a înțelege mai bine termenii: bine, rău, altruism și egoism.
Povestea poate fi interpretată din mai multe puncte de vedere.
În primul rând, putem spune că este vorba despre o relație de co-dependență, în care unul dintre parteneri dă totul, iar celălalt nimic, fiind vorba într-o oarecare măsură despre oameni egoiști, cărora le pasă doar de propria persoană ( băiețelul), dar totodată și despre oameni care nu pot spune “Nu” atunci când trebuie, oferind mereu totul pentru ca celălalt să fie fericit.
În al doilea rând, putem interpreta povestea ca fiind una despre prietenie, altruism și bunătate grație copacului care s-a dăruit pe sine în relația de pe care o avea cu băiatul și nu s-a simțit folosit, ci dimpotrivă, era fericit.
Un exercițiu practic ar fi să facem un joc de roluri, copiii putând astfel să se pună în pielea personajelor și să descrie sentimentele trăite în astfel de situații, pe urmă să spună fiecare cum ar fi procedat dacă ar fi fost în locul copacului, dacă l-ar fi sau nu ajutat mereu pe prietenul lor sau dacă în viața reală au avut parte de situații asemănătoare, dând exemplu.