Salome Moț, Andreea Popa & Ioana Popa
Ce ne diferențiază pe noi de un papagal? Dar de un elefant? Până la urmă, și ei sunt ființe. Și noi suntem ființe. Bine, biologic vorbind sunt evidente diferențele dintre noi. Nu este necesar să le reluăm, avem cărți care să ateste adevărurile fiziologice. Dar ce ne face pe noi să fim ,,superiori” acestor ființe? (P.S.: ne cerem iertare în avans de la papagal și de la elefant, intenția noastră nu era să îi jignim, doar să dovedim ceva…). Revenind…O fi oare gura, părul, felul de a vorbi și de a merge? Sau diferențele principale trec dincolo de tărâmul lucrurilor vizibile ochiului? Ei bine, în scurtmetrajul expus anterior se pot observa cu ușurință primele deosebiri dintre păpușă și fată. Una este un obiect, alta un om. Până acum e ușor. Dar mai departe… ce se întâmplă? Ce ne inspiră acel videoclip? Ne arată de fapt o parte din esența unei persoane: rațiunea, înțelepciunea și dorința de a acumula o mulțime de idei și de noțiuni. Cunoaștem majoritatea proverbul ,,Omul cât trăiește-nvață”, dar câți dintre noi îl aplicăm? Câți dintre noi întărim ideea de a fi persoane și depunem efort fizic și intelectual în dobândirea ei? Nu este de ajuns să respirăm, să clipim, să pășim și să dăm mâna unul cu celălalt. Nu trebuie să prezentăm cea mai înaltă formă de erudiție, desigur, este de-ajuns să fim conștienți de puterea pe care o are învățarea în existența noastră. Nu putem să ne limităm doar la vaga cunoaștere a unor lucruri. Până la urmă, și leoaica este forțată de împrejurări să învețe cum să-și vâneze prada și cum să supraviețuiască. Dar noi, persoanele, dincolo de instinctul de supraviețuire, putem captura informații, cunoștințe, deprinderi și atitudini. Și ce îi lipsea fetei din scurtmetraj? Tocmai învățarea și pofta de cunoaștere.
Era atât de absorbită de ecranul jocului, încât și-a neglijat responsabilitatea de a învăța; din nou și din nou și din nou, fără ca nici măcar să conștientizeze că odată cu neglijarea acestei responsabilități, și-a abandonat treptat natura umană. Noi, în calitate de oameni, trebuie să înțelegem că cea mai simplă soluție nu e întotdeauna și cea mai bună. Deși tuturora ne-ar plăcea să trăim o viață cât mai simplă și lipsită de griji, nu este suficient să trăim doar în conformitate cu plăcerile noastre. Trebuie să înțelegem că avem o responsabilitate și o îndatorire în primul rând față de propria persoană, apoi față de familie, de școală, de societatea în care trăim și nu în ultimul rând, de mediul care ne înconjoară. Și știți ce? Tocmai conștientizarea acestor
responsabilități ne dă dreptul de a ne numi oameni. Dar, permiteți-mi să vă spun un secret. În multe privințe natura se dovedește a fi mai înțeleaptă decât noi, oferindu-ne șansa de a învăța de la ea o sumedenie de povețe, fie că e vorba de apă, foc, stâncă, soare sau chiar animale. Însă cu toate acestea, prin natura noastră umană ne considerăm ca fiind cei mai inteligenți, și pe bună dreptate, luând în considerare ce se află în spatele creierului nostru, dar este de datoria noastră să dovedim că merităm să ne numim superiori, fiindcă în mâinile noastre stă puterea de a face o schimbare, de a controla ce se întâmplă cu mediul în care trăim. Bineînțeles, nu mă refer că putem controla vremea, doar nu suntem supereroi… sau sirene, dar putem controla măsura în care natura va continua să coopereze cu noi dacă avem suficientă grijă de ea, și în același timp putem controla măsura în care evoluăm sau involuăm ca societate. Deși toți oamenii au parte de aceste trăsături, trebuie să înțelegem că fiecare persoană este unică și specială, cu opinii și viziuni diferite. Dincolo de caracteristicile prezentate anterior putem da dovadă de o serie de trăsături, fie ele de natură morală precum bunătatea, curajul, respectul și încrederea, de natură intelectuală precum capacitatea de învățare, creativitatea și gândirea critică, sau de natură emoțională precum empatia și compasiunea. Modul în care îmbinăm și manifestăm toate aceste trăsături ne conturează personalități unice și speciale cu care trebuie să ne mândrim.
În viața de zi cu zi nu ne focalizăm suficient de mult atenția asupra propriei persoane, preferând să ne lăsăm influențați de alte personalități și să adoptăm modele în care nu ne regăsim. Asemeni ideii scurtmetrajului, ne pierdem încetul cu încetul calitatea de a fi oameni și ne transformăm în obiecte. Iar ce știm noi despre obiecte? Că sunt conduse și manevrate de către ceilalți oameni, fiind total lipsite de judecată, de unicitate, de gândire, de emoții și de iubire. Astfel, societatea riscă să devină tot mai mult o imensă scenă de teatru pe care sunt etalate cele mai încântătoare costumații, înfățișări și replici, fără a da o valoare justă vieții.
Acum că am ajuns la sfârșit, vă provoc să vă gândiți fiecare la ce înseamnă pentru voi să fiți persoane și mai ales persoane unice. Care sunt trăsăturile care vă definesc pe voi și care sunt trăsăturile care ați vrea să vă definească? Nu vă temeți să vă explorați și laturile negative, fiindcă doar conștientizând nevoia unei schimbări, vom reuși să facem cu adevărat o schimbare și să devenim mai buni.