Andrei Baciu (student anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
În societatea contemporană, educația civică comportă diferite arii de manifestare, care mai de care mai complexe și ramificate. Dacă aruncăm o simplă privire peste programele de educație civică (clasele a VII-a și a VIII-a) și educație pentru societate (din clasa a III-a până în clasa a VIII-a) observăm conținuturi care vizează diverse aspecte:
- în clasele primare se prezintă persoana (trăsăturile și valorile morale, drepturile, obligațiile, libertățile, comportamentele sociale, relațiile cu cei din jur), apartenența (culturală, locală, națională, europeană), împreună cu natura și mediul înconjurător (animale, plante, obiecte, clădiri etc.);
- prezentarea complexității legate de societate apare în gimnaziu (legile, diversitatea culturală, sistemul politic, economia);
- la clasele a VII-a și a VIII-a, în programa de Educație Civică, se enunță informații despre viața în societate (omul ca ființă socială, familia, grupurile sociale, mass-media, proprietatea, patriotismul, libertate – dreptate – egalitate).
Trecerea aceasta în revistă am realizat-o pentru a atrage atenția asupra faptului că la baza educației civice, încă din primele acțiuni în acest sens, este familiarizarea cu conceptul de persoană și om social. Fundamentul educației civice este, astfel, omul, ca și personalitate complexă, cu trăsături specifice care se răsfrâng în drepturi, libertăți, obligații, interacțiuni diverse, comportamente și atitudini social-afective.
În acest sens, am realizat un mozaic, aș putea spune, al valorilor morale pe care elevii (adică orice persoană) ar trebui să le aibă, din perspectiva a șapte persoane diferite, din domenii de activitate și experiențe de viață diferite. Acest mini-studiu presupune o temă, cu patru întrebări, care dorește să descopere cea mai importantă valoare morală pe care trebuie să o aibă și să o manifeste un elev, viitor adult, al societății de astăzi.
Întrebare: „Care este cea mai importantă valoare morală pe care trebuie să o aibă un copil? De ce? Cum poate fi învățată și dezvoltată? Personal, ce faceți/ce ați face în privința aceasta? Alte gânduri.”
Ca un sprijin, am identificat 20 de valori morale și le-am oferit ca exemplu, în caz de blocaj. Acestea sunt: altruism, autocontrol, bunătate, cinstit, compasiune, curaj, demnitate, empatie, generozitate, iertare, integritate, iubire, ordine, pragmatism, prietenie, răbdare, respect, responsabilitate, sinceritate și solidaritate.
În cele ce urmează voi expune răspunsurile pe care intervievații le-au oferit, fără să intervin în formularea sau prezentarea ideii proprii. La finalul răspunsului se va găsi profesia pe care persoana (căreia i se păstrează anonimatul) o exercită în prezent.
Răspunsuri
„Consider că cea mai importantă valoare morală pe care trebuie să o aibă un copil este curajul. Curajul poate fi înțeles în mai multe feluri. Poate pentru unii dintre noi, curajul copiilor înseamnă o răzvrătire, „e prea tupeist” sau chiar considerat „obraznic sau nesimțit”. Cu toate acestea, cred cu tărie că ai nevoie de curaj pentru orice. Și aici putem vorbi despre curajul de a fi tu însuți, să nu îți creezi modele sau idoli. Ai nevoie de curaj chiar și pentru a ajuta pe cineva. În anumite anturaje se ia în derâdere o persoană care ajută pe cineva în nevoi. Acesta este doar un exemplu. Toată lumea a auzit zicala „Când ești bun, ești luat de prost”. Haideți să avem curaj să fim buni. Să nu ne mai fie frică de judecata altora. Consider că prin creșterea conștiinței de sine a copilului se dezvoltă și curajul. Dacă avem încredere în noi, nimic nu ne stă în cale. Aceste lucruri se pot dezvolta în timp prin aprecierile celorlalți, aprecieri reale și valide, nu supraestimări. Poate chiar și citirea unor povești terapeutice ajută. Personal, când voi avea copii, am să îi las mai mult să lucreze singuri. Îi voi sprijini și îi voi urmări din umbră, dar ei trebuie să observe rezultatele muncii lor. Să fie conștienți că și ei pot realiza lucruri prețioase și folositoare.”
Elevă în clasa a XI-a, în mediul urban
„Cea mai prețioasă valoare morală pentru copii consider că este altruismul. Cei mici trebuie să învețe să împartă cu ceilalți, de la o jucărie, până la zâmbete și bucurie, adică fapte bune. Ajutorul acordat se opune unui comportament delicvent, ceea ce îi împiedică pe copii să o ia pe căi greșite. Acest altruism trebuie să se dezvolte și să vină din suflet, să fie ceva sincer, nu doar pentru că așa spun unii că trebuie. Dacă dăm din inimă, ne vom bucura de fericirea celor care au primit. Altruismul implică atât sinceritatea, empatia, cât și respectul. Copii, chiar din grădiniță, își pot evidenția această latură. Altruismul, cred eu, se poate forma și dezvolta, prin utilizarea a cât mai multe activități în grup. Dacă avem mai puține ustensile decât avem nevoie, cu atât mai mult. Copiii vor folosi ceea ce au nevoie, pe rând, astfel fiind și mai organizați, dar și mai răbdători cu ceilalți.”
Studentă în anul III la PIPP
„Pentru mine, cea mai importantă valoare morală este respectul. Dacă oamenii se respectă, înseamnă că respectă și drepturile fiecăruia. Zilnic se anunță un număr mare de furturi, tâlhării, chiar și accidente rutiere, ceea ce mie îmi pune un semn de întrebare. Acum cred că v-ați dat seama că nu mă refer la respect în ceea ce privește formulele de adresare. Vorbesc de adevăratul respect. Poate cineva îți vorbește politicos la amiază, iar seara te tâlhărește. Cu siguranță nu te-a respectat niciodată. Prin respect, categoric, vorbesc și de integritate. Un om integru îi respectă pe ceilalți, respectă atât legile scrise cât și legile morale. Copiii de mici ar fi bine să învețe să își respecte semenii. Să știe că toți avem uneori nevoie de spațiu, de liniște, de afecțiune, avem nevoie de hrană, de siguranță. Fetelor mele am încercat să le explic cât mai multe despre nevoile oamenilor și mai ales că ceea ce vor ele, este ceea ce vor și ceilalți (nu în același timp), așa că trebuie să fim mai atenți la cei din jur. Locuind aproape de bunici, am avut ocazia să ne lăsăm copiii să petreacă cât mai mult timp cu bunicii lor, ceea ce cred că a contribuit la formarea respectului lor.”
Fermier
Consider că ce îi lipsește societății de astăzi este sinceritatea. Mihai Ralea spunea că „a fi sincer înseamnă a fi personal, a avea dreptul tău neoprit de nimeni, a fi tu şi a avea să spui ce ești”, pentru că – în replică – dacă cineva nu îndrăznește să spună ce gândește, va sfârși prin a nu gândi ceea ce spune. Referitor la copii, tinerețea este timpul cel mai bun pentru a începe cu dezvoltarea sincerității. În măsura în care copilul este deschis și cinstit, se recunoaște ce fel de om este acum și, astfel, i se formează spiritul. Arătându-i adevărul despre viață, punându-l în anumite situații prin care să diferențieze minciuna de adevăr și să vadă consecințele acestora, pot spune că un copil poate învăța, măcar puțin, despre sinceritate. Adică, să observe de ce este important să fie sincer și de ce minciuna e defavorabilă pentru sine. Soluția pentru lipsa sincerității copiilor este ca adulții să înceapă să se pună în locul copilului, să coboare la nivelul lui, să își aducă aminte de propria copilărie, astfel încât copilul să nu vadă în fața lui un adult, ci un prieten „mai mare”.
Zidar – constructor
„Personal, consider că răbdarea este cea mai importantă valoare morală pe care un copil ar trebui să o aibă, deoarece este necesară pentru a înțelege ceea ce i se spune, ceea ce învață, ceea ce vede sau aude. De altfel, este foarte importantă pentru a-și realiza planurile de viitor, cu precizarea că știe care sunt acestea sau este îndrumat spre a le cunoaște. Răbdarea poate fi „predată” prin a explica totul cu dragoste, cu mângâiere, devenind tu însuți un exemplu. Este nevoie de mult curaj, devotament și multe ocazii de a-l lăsa pe copil să se exprime liber. Personal, mi-am învățat copilul (iar acum la grădiniță, pe cei cu care interacționez) prin faptul că am fost alături de el la bine și la rău, ascultându-l, i-am urmărit comportamentele bune și rele, intervenind unde a fost cazul, și, mai ales, i-am ascultat și respectat dorințele, astfel încât să îl învăț să nu renunțe, ci să lupte în continuare spre ce dorește să facă.”
Îngrijitoare la o grădiniță privată din mediul urban
„Răbdarea este ceva aparte, ceva care se află în fiecare dintre noi, însă la niveluri diferite. Aceasta poate fi considerată cea mai importantă valoare morală, fiindcă influențează și alte valori. Spre exemplu, un om răbdător este și un om mai înțelept. Are puterea de a-i asculta pe ceilalți și de a le descoperi nevoile. Un om răbdător este de cele mai multe ori și un om iertător. Analizează cauzele producerii unui conflict și empatizează cu cel care a greșit, reușind să îl ierte mai ușor. Răbdarea poate fi dezvoltată prin activități liniștitoare sau chiar responsabilizând copiii. Un exercițiu ar putea fi chiar plantarea unei flori, care, pentru a crește, are nevoie de multă răbdare, îngrijire și până la urmă atenție. Predau la grupă combinată ceea ce îmi oferă mai multe momente în care să îmi provoc preșcolarii în activități în care au nevoie de răbdare. De exemplu, copiii cu nivel de grupă mică au nevoie de mai mult timp pentru a reuși rezolvarea unei sarcini, în timp ce pentru cei cu nivel de grupă mare este mult mai ușor și rapid rezolvarea acesteia. Cei mai mari îi așteaptă pe cei mici, le supraveghează și îndrumă activitățile, de multe ori, chiar și în activitățile de dezvoltare personală.”
Educatoare în mediul rural
Consider că cea mai importantă valoare morală pe care trebuie să o aibă copiii este iubirea, pentru că atunci când este iubire, există și respect, bunătate, empatie, răbdare, sinceritate etc. Iubirea se învață de la naștere și, cel mai mult, se dezvoltă în familie, prin exemplul părinților și al bunicilor. Personal, încerc să transmit și copiilor din jur cât mai multă iubire, cât mai multe exemple de viață în care să simtă ce importantă e iubirea. Ce aș mai face? Aș crea la clasele primare, și chiar la grădiniță, câte un opțional, care să vizeze dezvoltarea personală, în contextul unei dezvoltări morale afective. Îmi aduc aminte de o profesoară din liceu care ne spunea: „Iubește și fă ce vrei!” (mai târziu am aflat că erau cuvintele Fericitului Augustin).
Învățătoare în mediul urban
Ca o concluzie, putem observa existența a șase valori morale, din șapte răspunsuri: curajul, altruismul, respectul, sinceritatea, răbdarea și, cea care le cuprinde pe toate, iubirea. Vorba aceea: „Câte bordeie, atâtea obiceiuri.” Într-adevăr, chiar și explicațiile au fost mai profunde sau mai populare (pe înțelesul tuturor), iar modalități de a le pune în practică ar putea reprezenta trăsături pentru un stil de predare sau de relaționare cu elevii sau preșcolarii.
Din păcate, multe dintre cele scrise aici sunt omise de majoritatea oamenilor, în cunoștință de cauză. Este trist faptul că generația noastră din 2000 încoace suntem cei care uită de adevărate valori și de adevărata raportare la celălalt. Uneori, multe rămân doar cuvinte scrise pentru o lucrare, o critică la adresa cuiva (fără să ne uităm la noi) sau o postare în mediul social, pentru a dovedi grandomanie. De aceea am spus-o și o spun mereu: „de oameni mă separă toți oamenii” (Cioran, Amurgul gândurilor, 2017, p. 32).