Sinceritatea, forma cea mai îndrăzneață a curajului

Alexandra Condrea (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar Beiuș)

Trăim într-o societate în care valorile sunt percepute ca nonvalori și chiar descurajate: respectul, bunătatea, sinceritatea nu mai reprezintă principii după care să ne ghidăm, cu toate că ele reprezintă baza unei societăți sănătoase și prospere. Acesta este motivul pentru care am ales să vorbesc despre sinceritate – o valoare pe care se construiesc în mod armonios și celelalte.
De-a lungul timpului s-au scris tratate și cărți întregi despre importanța sincerității în educație și în viața de zi cu zi, în raport cu noi înșine și în raport cu ceilalți. Dar ce este, mai exact, sinceritatea și cum ajungem să devenim sinceri? Potrivit Dex-ului, sinceritatea reprezintă „lipsa de prefăcătorie sau de viclenie”. Sinceritatea este trăsătura morală opusă minciunii prin care te descoperi pe tine cel adevărat și nu creezi o altă imagine a ta în funcție de cum ai vrea să fii sau cum te vor ceilalți. Sinceritatea este capacitatea de a-ți exprima convingerile și ideile proprii fără teama de a fi judecat de ceilalți, ceea ce conduce la dezvoltarea unui caracter puternic.

Consider că sinceritatea își are rădăcina în sânul familiei deoarece familia reprezintă locul în care copilul ia prima oară contact cu lumea și interacțiunile interumane. De aceea, părinții au o responsabilitate foarte mare în educația timpurie a copilului. De cele mai multe ori, copiii au tendința de a ascunde adevărul pentru a nu fi pedepsiți pentru greșelile comise. În acest caz, părinții trebuie să fie foarte atenți să nu încurajeze acest tip de comportament și să îi arate copilului prin exemple concludente cât de gravă poate fi minciuna.
Sinceritatea nu este o valoare cu care ne naștem, ci pe care o dobândim prin învățare de-a lungul întregii vieți. Înțelegerea și asimilarea acestei valori depinde de fiecare dintre noi. Cu toate că suntem conștienți de importanța acesteia, de multe ori alegem minciuna ca alternativă mai ușoară la problemele noastre. Acest lucru duce la probleme în relațiile cu ceilalți, dar, mai grav de atât, declanșează o criză identitară, în care individul nu mai este capabil să se recunoască pe sine, nu mai reușește să diferențieze masca de propriul sine.

Evoluția incredibilă a tehnologiei și dorința de a fi apreciat și validat de ceilalți au diminuat rolul sincerității și au promovat o cultură a măștilor. Platformele de tipul Facebook, Instagram, Tik-Tok etc. au fost create pentru a facilita comunicarea și relațiile interpersonale, cu toate acestea efectele negative își fac simțite prezența în lumea în care trăim. Ne dorim atât de mult să fim apreciați încât suntem gata să ascundem o parte din cine suntem cu adevărat. Consider că, educația trebuie remodelată în funcție de contextul istoric în care trăim. În cadrul orelor de Educație Civică și nu numai, elevii trebuie încurajați să fie sinceri și autentici chiar și în mediul on-line, mediu în care ne petrecem foarte mult timp.

Pentru a face față tuturor provocărilor, elevii trebuie să beneficieze nu doar informații teoretice, ci și de activități practice prin care să deprindă în mod temeinic valorile pe care dorim să le inoculăm. În ceea ce privește sinceritatea, o metodă eficientă poate fi povestirea deoarece cei mici sunt foarte receptivi la o astfel de metodă. Îmi amintesc o poveste care m-a marcat în copilărie despre importanța sincerității în raportul cu ceilalți. Povestirea „Răsplata” (https://grupaalbinutelor.wordpress.com/2011/04/07/rasplata-o-poveste-despre-adevar-si-minciuna/ ) spune povestea unui băiețel care învață ce este sinceritatea într-un mod ingenios.

Alte metode prin care elevii învață despre sinceritate includ jocurile de rol prin care aceștia sunt puși în fața unor situații și trebuie să aleagă între a spune adevărul sau a minți. Aceste situații îi pun pe copii în fața unei probleme pe care trebuie să o rezolve, rămânând la latitudinea lor să aleagă modalitatea de soluționare. Prin acest mod, profesorii își pot da seama care dintre elevi tind să aleagă calea greșită și pot, astfel, să lucreze mai mult cu aceștia.

Acestea fiind spuse, consider că orele de Educație Civică au un rol extraordinar de important în formarea copiilor și de aceea nu trebuie tratate cu superficialitate. Aceste ore ajută elevul să-și formeze caracterul, să înțeleagă mai bine care sunt valorile și să devină o persoană activă în cadrul societății.