Andrada Denisa Strapec
Iazul, un colț de Rai, aici peisajele par desprinse dintr-un basm. Punctele de belvedere în care cerul se unește cu pământul, pădurile veșnic verzi cu miros de brad, oamenii primitori, tradițiile și obiceiurile locale, te invită să poposești aici, să cunoști și să te apropii de trecutul strămoșilor noștri, să te relaxezi și să te simți liber.
Localitatea Iaz, este poziționată la poalele Munților Plopiș, în partea vestică a județului Sălaj, având altitudini scazute cu peisaje pitorești, păduri dense de foioase și conifere, râuri, cascade și izvoare montane. Numele localităţii provine de la apelativul românesc iaz, adică „apă stăvilită formând un lac artificial mai mic” ori „derivaţie de râu, spre a duce o parte din apa lui la o moară, o piuă”. În satul Iaz au existat mai demult mai multe mori de apă, de la iazurile acestora e probabil ca să provină numele localităţii. La ora actuală doar una singură se mai păstrează întreagă. Satul Iaz este străbătut de Valea Iazului, care se desparte în sat în „Matcă” şi „Pârâul Racoviţă”. Valea Iazului are mai mulţi afluenţi, pârâiaşe care izvorăsc din Munţii Plopişului precum Valea Peştilor, Valea Uliului, Valea Şes. Pe Valea Uliului se află Pârâul Pălincii, unde în vechime sătenii se ascundeau de autorităţi să facă vestita pălincă de Iaz.
Satul Iaz se află la granița cu județul Bihor, fiind delimitat de păduri dense, dar la marginea cărora localnicii își petrec timpul liber sau își câștigă existența încă din cele mai vechi timpuri. Prin pădurea de mesteacăn se zăresc urmele unei vechi mocăniţe construită în 1920. Aceasta transporta material lemnos pe ruta Iaz-Nușfalău, activitățile de defrișare erau realizate de către comunitatea de slovaci, cunoscuți ca fiind drept buni tăietori de lemne. Tot la marginea padurii, în partea de nord-vest a satului Iaz se află rezervaţia naturală „Mlaştina de la Iaz”, care este o arie naturală protejată, ce aparţine categoriei a IV-a rezervaţie naturală de tip faunistic, floristic, paleontologic şi peisagistic, ocupând o suprafață de 10bha și atingând o adâncime maximă de 5,1 m. Rezervația reprezintă o zonă cu mlaștini turbo-active, având o însemnătate științifică deosebită deoarece adăpostește o serie de specii de plante și animale rare.[1] Mlaştina de la Iaz nu este doar un simplu loc cu mâl şi multă vegetaţie, ci un colţ din natură devenit în timp raiul biologilor şi cercetătorilor. Mlaştina a devenit rezervaţie naturală protejată de lege, pentru că aici cresc o serie de specii de plante şi animale rare. O astfel de specie este şi „Roua cerului”, denumită ştiinţific „drosera rotundifolia”. În jurul mlaștinii a existat în trecut o pădure întinsă care constituie astăzi un adevărat parc dendrologic cu specii de arbori seculari.
Din spusele bunicii mele, în trecut, apa din mlaștină era utilizată în cadrul Băilor de la Iaz, deoarece aceasta are proprietăți terapeutice, temperaturi mai ridicate decât cele normale, are o culoare maronie-negricioasă, aceasta fiind utilizată de către localnici și nu numai în tratarea afecțiuniunilor reumatice cu mult înainte de anul 1989. Din păcate activitatea băilor s-a oprit în anul 2002, acestea fiind în momentul de față în paragină, rămânând vie în amintirea localnicilor și a altor oameni care veneau în Iaz pentru a se trata, dar și pentru a-și petrece timpul liber și a asculta legendele despre mlaștină. Legende pe care le puteți asculta și voi, vizitând mlaștina.
Accesul spre rezervație se face pe drumul național (DN1H) – Șimleu Silvaniei – Nușfalău, apoi drumul județean (DJ119E) până în satul Iaz, urmând Valea Iazului (un afluent de dreapta al Barcăului).
Muzeul etnografic din Iaz, apaține unei tinere pasionată de etnografie și, în acelaș timp, o pictoriță de icoane. Pasiunea pentru etnografie s-a concretizat într-un muzeu al satului în aer liber, ce numără deja patru case, câteva anexe, un centru cultural, precum și o colecție impresionantă de artă populară, formată din costume populare, obiecte textile, mobilier, obiecte de uz casnic și decor din ceramică și lemn, icoane pe sticlă vechi, unelte din fier și lemn precum și diferite obiecte și dispozitive necesare în practicarea meșteșugurilor sau a muncilor câmpului.
Tabăra de pictură, această tabără a luat naștere în anul 2010, la inițiativa Ligiei-Alexandra Bodea, proprietara muzeului etnografic din Iaz. Astfel, tânăra a început să colecționeze icoane pictate pe sticlă și să le expună. Cu timpul, tânăra s-a hotărât să transmită mai departe această deprindere, organizând în fiecare vară tabăra de pictură pe sticlă, pentru copii, care durează două săptămâni și care cuprinde o mulțime de activități pe lângă cele legate de pictura pe sticlă cum ar fi: plimbări, drumeții sau excursii în împrejurimile localității.
Moara de Apă din centrul localități, este un obiectiv turistic important în ceea ce privește trecutul și modul de de viață al localnicilor, aceasta se află în paragină, dar prin restaurare poate fi introdusă în circuitul turistic. Moara ocupa un element aparte în cadrul comunităţii săteşti, precum crâşma, aşteptând rândul la măcinat, ţăranii aflau ultimele veşti din sat, pe care apoi le comentau fiecare după puterile sale.
O scurtă vizită în satul Iaz poate să nască dorința de a reveni cât mai curând aici, locurile pline de povești și legende, dar și oamenii sunt principalele motive, iar dacă vine vorba despre preparatele gastronomice, cu siguranță vei spune “DA”, de fiecare dată.
Bibliografie