Stela Medeșan (Școala Gimnazială nr 1 Ip, Sălaj)
Poveștile sunt iubite atât de cei mici, cât și de cei mari, chiar dacă nu tuturor ne place să recunoaștem. Ele ne transpun într-o lume fantastică, în care totul este posibil. Este firesc să ne dorim să cunoaștem mai mult, să aflăm povești de viață ale semenilor noștri pentru a vedea cum au depășit ei situații deosebite prin care au trecut, pentru a învăța din experiențele lor.
Fiecare poveste poate fi o pildă, o depozitare de înțelepciune care se transmite din generație în generație. În același timp, este o modalitate atractivă de petrecere a timpului liber, dar și un mod plăcut și activ prin care ne familiarizăm cu situații noi, trăite de eroi, care devin uneori preferații noștri, preluând de la ei unele comportamente.
Poveștile pot fi adaptate sub formă de piese care pot fi interpretate cu succes de copii. Prin dramatizare se mobilizează deprinderi de comunicare; copiii reprezintă personaje și ,,se pun în pielea lor” într-un cadru adecvat, trăiesc cu intensitate situațiile- problemă cu care vin în contact. Ei își educă capacitatea de a-și exprima liber trăirile și ideile, se dezvoltă pe plan intelectual, moral și fizic. Piesele trebuie să reproducă cât mai fidel realitatea, dar în același timp să păstreze profunzimea și frumusețea originalului. Calitatea dramatizării depinde în mare măsură de abilitățile de actorie ale celor care interpretează, aceștia ar trebui să nu aibă inhibiții, să-și exprime sentimentele.
Părerea mea este că poveștile, prin mesajele pe care le transmit, contribuie la formarea și dezvoltarea tuturor competențelor generale incluse în programă, prin următoarele competențe specifice:
La clasa a III-a:
1.2. Identificarea unor norme morale definitorii ale persoanei;
2.1. Recunoașterea unor atitudini în raport cu lucrurile, cu plantele și animalele;
2.2. Manifestarea unor atitudini pozitive în raport cu lucrurile, cu plantele și animalele;
2.3. Explorarea unor relații existente între oameni în cadrul grupului;
3.1. Relaționarea pozitivă, în grupuri mici, pentru realizarea unor sarcini simple de lucru.
La clasa a IV-a:
1.3. Explorarea unor norme morale care reglementează relațiile cu ceilalți oameni;
2.1. Explorarea unor valori morale ce stau la baza relațiilor cu ceilalți oameni;
2.2. Recunoașterea unor comportamente moral-civice din viața cotidiană;
2.3. Deosebirea comportamentelor prosociale de cele antisociale;
3.1. Relaționarea pozitivă cu ceilalți, pentru rezolvarea unor sarcini simple de lucru.
Voi prezenta în continuare trei poezii personale, compuse de câțiva ani, prin care am încercat să adaptez trei povești foarte cunoscute: Capra cu trei iezi, Punguța cu doi bani și Scufița Roșie (pe care am reușit să o pun în aplicare).
Capra cu trei iezi
1.O capră-mamă locuia
Departe, în pădure,
Ea doar trei iezi avea
De grijă le purta.
2. Într-o zi ea trebuia
Să facă de mâncare,
Pe iezișori i-a chemat
Cu răbdare le-a explicat.
3. Le-a spus că pleacă în pădure
S-aducă bunătăți,
Iar ei să stea cuminți,
Ca și în alte dăți.
4. Ușa casei să n-o deschidă
Pentru nimenea,
Doar când vor auzi
Suava voce-a sa.
5. Dar la mică depărtare
Ascuns după un copac
Stătea lupul și-asculta
Planuri mari el își făcea.
6. Mama a plecat degrabă
Cu coșul în spate,
Ușa iezii au închis
După ce mamei i-au promis
Că vor fi cuminți.
7. Lupul rău la ușa lor
A bătut încet,
Pe mama la cântat a imitat
Dar iezii nu l-au aprobat.
8. E…nici lupul n-a cedat,
Deloc el nu s-a lăsat!
A-ncercat și-a reușit
Să intre-n casa lor…nepoftit!
9. Pe doi dintre ei i-a prins
Și cu poftă i-a mâncat.
Apoi vesel a plecat,
Doar s-a săturat!
10. Când capra-mamă a sosit
Și necazul l-a aflat,
A fost tare supărată,
A plâns ziua toată!
11. Mai apoi s-a hotărât
Pe lup să-l pedepsească.
L-a chemat la ea acasă
La masă, să-l cinstească.
12. Lupul prefăcut a acceptat,
La masa-mbelșugată s-a așezat,
Cu poftă a început să mănânce,
Nu știa că dedesubt se frige.
13.Scaunul încet se topea,
Însă lupul nu vedea!
Tăcea și înfuleca
Masa toată o golea.
14. Când credea că a scăpat
A căzut în groapa-adâncă!
Capra și iedul i-au pus capac,
După ce cu pietre în el au aruncat.
15. Așa caprele-au scăpat
De lupul rău și prefăcut,
Iar ușa lor acum se va deschide
Doar pentru prieteni și rude.
Punguța cu doi bani
1.Un moș și un cocoș,
O babă și-o găină
Într-o curte locuiau,
Dar nu prea se -nțelegeau.
2.Baba multe ouă-avea,
Moșului nu îi dădea
Toată ziua îl certa,
De el nu se îndura.
3.De fiecare dată-l sfătuia,
Să-și bată cocoșul cu o nuia.
Să îi facă și lui ouă,
Zilnic, măcar câte două.
4.Moșul fiind supărat
Pe babă a ascultat.
Pe cocoș l-a prins,
Tare l-a atins.
5.Cocoșul rău s-a supărat,
De acasă a plecat,
Vroia să meargă-n lumea mare,
Să uite de supărare.
6.Și cum mergea el așa
Pe jos oare, ce era?
Se apleacă necăjit
O punguță a găsit!
7.Se gândea să se întoarcă
La moșu înapoi,
Dar în urma lui venea
Un car tras de boi.
8.Vizitiul i-a luat
Punga cu doi bani.
Dar cocoșul nu-i lăsa,
După ei pleca.
9.Multe piedici ei i-au pus
Dar cocoșu-a reușit
De fiecare dată
Să scape basma curată.
10.După-un timp el s-a întors
La căsuța lui,
Era mare, înfoiat,
Ca un rege-ncoronat.
11.Animalele veneau
Toate după el.
Chiar și galbeni el avea.
Acum se fălea!
12.Moșul l-a primit
Tare bucuros.
Cocoșul acum l-a iertat,
Că el bine s-a purtat.
13.Baba era acum săracă
La moș venea și îi cerea.
Dar moșul și cocoșul lui
Spuneau să-și pună pofta-n cui.
14.Și găina a fost bătută
De baba lacomă și rea.
Ea a fugit de frica ei
Și a-nghițit…o mărgea!
15.La băbuță s-a întors
Mândră, nevoie mare,
Dar iar a fost bătută
Mult mai tare.
16. Moșul cu al lui cocoș
Au fost tare fericiți,
Unul de altul grijeau,
Tare bine se înțelegeau!
17. De aceea este bine
Atunci când ne este greu,
Să fim unii lângă alții
Să ne ajutăm mereu!
Scufița Roșie
1.Au fost odat’ ca niciodat’
O mamă și-o fetiță,
Ce-n roșu era îmbrăcată
Și se numea Scufiță.
2. Pe mama ei o asculta
Din cuvântul ei nu ieșea,
Avea grijă s-o ajute
Făcea și ea prin casă multe.
3.Iar într-o zi de toamnă
Mama i-a cerut
Să meargă la bunica
Să-i ducă mâncărica.
4. În coș ea avea
Mere, plăcinte și halva,
Sarmale, brânză și chiftele
Puțin vin și căpșunele.
5. Bunica abia o aștepta
Era bolnavă, săraca.
La marginea pădurii locuia,
Nu era nimeni lângă ea.
6. Drumul ei prin crâng trecea,
Pe cărarea șerpuită ea strângea
Flori frumos colorate,
Să i le dea bunicii toate.
7. Și când brațul i-a fost plin
Un lup a apărut din senin
El mieros vorbea cu ea
Să afle unde se ducea.
8. A lăsat-o în pădure
Să culeagă fragi și mure.
Și el repede a săltat-o
Pe bunica a mâncat-o.
9. Când Scufița a ajuns
Îndată s-a pus pe plâns.
Bunica era schimbată
N-o mai recunoștea, iată!
10. Și Scufița a fost mâncată
Și în burtă așezată,
Lupul acum s-a săturat
Doarme dus în pat.
11.Vânătorul vine iute
Pe bunica s-o salute
Dar nu e ea in pat!
Vânătorul e mirat.
12.Scoate foarfeca și taie
Burta lupului încet,
Și o scapă pe fetiță
Și apoi pe bunicuță.
13. Cele două-i mulțumesc
Se îmbrățișează și vorbesc
Fetița-și ia la revedere-apoi
Și se duce la mama înapoi.
14. De acum va fi cuminte,
Cu străini nu va vorbi,
Din cuvântul mamei
Niciodată nu va mai ieși!
[soundcloud url=”https://api.soundcloud.com/playlists/1225111384″ params=”color=#ff5500&auto_play=false&hide_related=false&show_comments=true&show_user=true&show_reposts=false&show_teaser=true” width=”100%” height=”350″ iframe=”true” /]
Bibliografie:
Ø Programa școlară de educație civică pentru clasele a III-a și a IV-a;
Ø https://ziarullumina.ro/educatie-si-cultura/lumina-literara-si-artistica/perspective- nevoia-de-poveste-142512.html;