Simona Tărcăet
Tot încercând si gândindu-mă despre ce o sa scriu la aceasta temă, gândul îmi zbura încontinuu la acea imagine a unui copil crescut la tara si care era fericit si zâmbăreț. O să vă duc într –o mica poveste, povestea unui baiat pe nume Cosmin care locuieste in satul Hotarel din judetul Bihor si care este cel mai bun frățior din lume pentru mine. Casa noastra era langa padure, un loc minunat si linistit. Aceasta imagine este imaginea copilului crescut la tara si care iubeste animalele si tot cel inconjoara in jur, in special natura. Nimeni si nimeni nu poate da o satisfactie mai mare unui parinte decat faptul de a-si vedea copilul zambind. Parintii nostri ne-au dat aripi atunci cand am avut nevoie de ele, pentru a invata zborul spre fericire. Au transformat timpul lor liber in timp liber al copilului, in suporter al pasiunilor sale. Au fost suporterii nostri, alaturi de noi, in momente frumoase dar si dificile in viata noastra. Un suporter adevarat crede in propria echipa pana la capat, indiferent de reusite sau esecuri, si ei chiar au fost cei mai devotati suporteri ai nostri. Erau unii copii care radeau de fratiorul meu ca mergea cu oile, spunandu-i: ,,nu îți este rusine sa mergi cu oile?” Nu, nu ii era rusine, pentru ca traia intr –un mediu frumos si sanatos, manca branza, rosii, mere, toate bio de casa. Parintii sunt primii educatori, fiind primii cu care copilul interactioneaza si tot ei sunt cei care fac posibila participarea copilului la viata sociala, la introducerea copilului in comunitatea in care s-a nascut. Copilul reprezinta in fapt oglinda parintilor lui: corectitudinea exprimarii, calitatea limbajului, volumului cunostintelor si deprinderilor, depind de modelul oferit de parinti, mai cu seama de felul in care acestia interactioneaza cu copilul, cum il solicita.
Acasa, cei mici invata sa distinga intre bine si rau, drept si nedrept, frumos si urat in atitudini si in comportament, li se formeaza deprinderile de ordine, rabdare, respect, cinste. Politetea, buna cuviinta si bunele maniere sunt ,,lucruri’’ care se invata. Primele reguli de politete le invatam de la parinti si bunici, apoi la gradinita si abia apoi la scoala. Cel mai frumos dar pe care il ofera parintii copiilor este propria sanatate, emotionala, fizica, spirituala, intelectuala ,,copilul are nevoie de familie dar nu de orice familie’’. Daca vrem sa ajunga un mare om, trebuie sa il crestem ca atare. Adica sa facem cu el si pentru el acele lucruri care sa il ajute sa fie mai intai un mare om, apoi sa il ajute sa se descurce in viata, sa se ajute singur atunci cand intalneste probleme in viata. Copiii se nasc cu vise si depinde de cei din jurul lor ca acestea sa devina realitate. Unui fluture nu-i frangi aripile, ci sufli ca el sa poata zbura cat mai sus pentru a avea rezultate, trebuie mai intai sa investesti. Sa investesti dragoste, rabdare, atentie si mai ales timp. Timp pentru copilul tau. Oferiti–i copilului daruri adevarate, pe termen lung. Acestea sunt radacini si aripi totodata. Imbratisati-l, sarutati-l si spuneti-i ,,TE IUBESC!” cel putin o data pe zi. Copiii au nevoie de reafirmarea dragostei parintesti. Pusculita lor sentimentala va fi astfel mereu plina! Cosmin si cu mine am avut mereu parte de o educatie exemplara din partea parintilor, chiar daca erau oameni simpli de la tara. Ne placea mult sa mergem cu oile, dupa ciuperci prin padure. Totul era natural si sanatos. Datorita devotamentului pentru iubirea de animale si natura, si a ales ca profesie sa fie padurar, sa fie mereu in mijlocul padurii. Zambetul lui Cosmin s-a molipsit si la baiatul sau si la fetita mea, parca sunt identici ca noi de mici, si as mai vrea sa se molipseasca la toti copiii din intrega lume. Viata la tara, in aer liber, este cea mai frumoasa, te face sa te simti liber si plin de vise. Ochii, zambetul, inocenta unui copil iti da speranta ca totul o sa fie bine.
Ca viitor cadru didactic, as vrea din tot sufletul sa le transmit aceasta fericire si bucurie micilor exploratori ai lumi. Si sa nu lasam pe nimeni sa le naruie visele, sa creada cu adevarat in ele, pentru a deveni realitate. Sa le arat ca daca vor sa fie oameni mari in viata sa si aprecieze in primul rand familia. Si as face cu ei multe activitati in aer liber si multe excursii. Nimic nu–i mai frumos sa vezi in viata decat zambetul unui copil fericit si implinit. Trebuie sa incepem sa ne preocupam sa pastram trecutul. Cred ca turismul din Romania va avea de castigat daca vom pastra patrimoniul acestei tari. Sunt comunități istorice minunate care, treptat au fost invadate de constructii, din beton si arhitectura moderna, care afecteaza frumusetea si semnificatia culturala a acelei comunitati si distrug potentialul turistic. Cred ca turismul ar putea fi viitorul acestei tari, daca putem proteja si celebra biodiversitatea de aici, monumentele, peisajele si desigur padurile. Punctele forte ale unui brand romanesc, dupa parerea mea, sunt padurile, muntii, salbaticia, biodiversitatea, prezenta marilor carnivore, abundenta speciilor, care nu exista in alte locuri in Europa. Dar trebuie sa se pastreze un tip de agricultura bio, trebuie sa se pastreze biodiversitatea, florile de pe pajisti, lupii, ursii, rasii. Fiindca in restul lumii aceste lucruri s-au pierdut, asa ca turistii ar veni in numar mare sa le vada. Sa pastram aspectul original al locului, astfel ca oamenii care vin aici sa se simta ca se intorc in timp.
Vreau ca lucrurile sa fie simple, spatiile deschise, pasuni, sate si paduri, sunt locuri in care te simti in siguranta, fiindca te intorci la radacini ,la viata simpla, la viata la care oamenii tanjesc in taina. Multi stau cu ochii lipiti de calculator si Facebook, si s-ar simti eliberati intr-un loc ca acesta. Biodiversitatea e uriasa, florile salbatice, primavara, e un adevarat paradis, in plus avem munti, te simti ca esti intr-un loc salbatic, dar minunat. Si e o cale de a te desprinde de lucrurile cu care esti obisnuit. Asa ca, ocrotind, pastrand si promovand comorile naturale si culturale ale Romaniei, ne asiguram ca turistii vor veni aici in numar tot mai mare. Imi doresc din tot sufletul ca viitoarele generatii sa protejeze mostenirea naturala si culturala a Romaniei. Sa-i apropiem pe copii de animale, de pamant, de radacini. PS: Prima mea excursie cu ei as face-o în satul meu natal si la Moneasa, la o plimbare cu poneiul. Iar poneiul l-aș împrumuta de la Cosmin, frățiorul meu drag .
