Ioana Morariu
„Tânărul orășean vroia să fie folositor gospodăriei unde era găzduit:
Înainte să duc calul la câmp, își spuse, voi merge să-l adap. O să se câștige timp și nu vor mai fi griji întreaga zi. Dar, fir-ar să fie! Calul refuza să meargă la adăpătoare și nu are ochi decât pentru câmpul de alături plin de lucernă! Dar de când au început animalele să poruncească?
– O să mergi să bei, ți-o spun eu!… Noul țăran trage frâul apoi merge în spatele calului și-l lovește. În sfârșit! Animalul înaintează, e aproape de adăpătoare. Poate îi e frică… Dacă l-aș mângâia?
„Vezi, apa e limpede! Ia! Udă-ți botul! Cum! Nu bei? Ia!” Și omul împinge brusc botul calului în apă din adăpătoare.
– O să bei acum! Animalul se strâmbă și sulfă, dar nu bea. Trece un țăran. Privește scena și îi spune orășeanului:
– Oh! Așa crezi că trebuie să te porți cu un cal? E mai puțin animal decât orice om, știi asta? Nu-i e sete…. Poți să-l și omori și tot n-o să bea. Poate o să se prefacă, dar va da afară toată apa pe care o s-o înghită…Timp pierdut bătrâne!
– Atunci ce fac? – Se vede bine că nu esti țăran! Nu ai înțeles că de dimineață nu-i e sete și că, în schimb, are nevoie de lucernă bună și proaspătă? Lasă-l să mănânce lucerna pe săturate; pe urmă o să-i fie sete și atunci o să-l vezi galopând către adăpătoare. N-o să aștepte să-i dai tu voie. Te sfătuiesc chiar să nu-i stai în cale… Și când o să bea n-ai decât să-l tragi de căpăstru; n-are să se oprească din băut…”
(Celestin Freinet)
Importanța poveștii pentru educația civică
Valorile civice trebuie transmise de-a lungul anilor, din generație în generație, astfel încât să asistăm la o continuă dezvoltare a societății în care trăim, societate în care ar fi ideal să predomine: SOLIDARITATEA, TOLERANȚA, EGALITATEA, RESPECTUL și IUBIREA. Dacă aceste valori ar fi respectate de către întreaga societate, cu siguranță, am avea o societate utopică, în care copiii ar avea posibilitatea să se dezvolte armonios, să-și îndeplinească visurile și pe acest tărâm binecuvântat să realizeze lucruri mărețe.
Pe lângă familie, un rol important în transmiterea acestor valori, îl joacă cadrele didactice, care au misiunea de a transforma și de a schimba mii de suflete. Printre aceste suflete se află și elevii din ciclul primar care își încep aventura vieții lor, o aventură minunată, potențată cu mister, încercări, probe din care trebuie să iasă biruitori. Acești elevi sunt coordonați de niște oameni minunați, care se numesc învățători și care încearcă să le insufle elevilor adevăratele valori morale și civice.
La nivelul ciclului primar, poveștile reprezintă o modalitate prin intermediul căreia pot fi transmise diferite mesaje, concepte, valori, de aceea, recomand cu căldură „Povestea calului căruia nu-i era sete” de Celestin Freinet, o poveste din care se desprind foarte multe învățături. Pe baza acestei povești, cadrul didactic poate aborda diferite teme, în conformitate cu programa școlară, la disciplina Educație Civică, cum ar fi:
- dragostea/protecția față de animale
- respectarea drepturilor/nevoilor celorlalți (oameni/animale)
- relația dintre oameni și animale
- impactul etichetării asupra personalității elevilor (țărani/orășeni)
Toate temele sunt interesante și merită abordate însă, personal, m-aș axa pe impactul etichetării asupra personalității elevilor. Copiii din zilele noastre alocă o bună parte din timp jocurilor pe telefon sau calculator și îi subestimează pe copiii care își dedică o parte din timp îngrijirii animalelor, sau pe cei care au un limbaj diferit sau se îmbracă diferit, etichetându-i ca fiind „țărani”. În viziunea unora „țăran” înseamnă o persoană mediocră, incapabilă să se ridice la nivelul celorlați.(orășenilor). Copiii trebuie să învețe adevăratul sens al cuvântului, să vadă dincolo de aparențe ca să poată înțelege profunzimea lucrurilor.
Povestea poate avea un puternic impact emoțional asupra elevilor din prisma relației, conexiunii puternice dintre țărani și animale, astfel, ei își pot schimba atitudinea față de acești copii, care uneori se simt marginalizați. Dacă la sfârșitul abordării acestei teme, copiii au înțeles complexitatea termenului „ȚĂRAN” și reușesc să asocieze termenul cu diferite valori, valori care te ajută să evoluezi, nu să involuezi, cu siguranță, cadrul didactic se poate declara mulțumit pentru că și-a atins obiectivele propuse.