Mălina Nistor (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Am ales să scriu o poveste pentru copii, iar aceasta se numeşte ,,Povestea celor patru fraţi: Ascultăcel, Dărnicel, Neascultăcel şi Obrăznicel”. Mi-am propus prin această poveste să scot în evidenţă faptul că atunci când suntem dispuşi să dăruim, să ascultăm, să muncim, vom avea de câştigat, deoarece faptele bune sunt răsplătite cu fapte bune. Morala acestei poveşti este următoarea: ”bine faci, bine găseşti!” Recomand această poveste elevilor clasei a III-a. Din programa şcolară pentru Educaţie Civică, această poveste se încadrează competenţei generale 1 (Aplicarea unor norme de conduită în viaţa cotidiană) şi competenţei specifice 1.2 (Identificarea unor trăsături morale definitorii ale persoanei).
Povestea celor 4 frați
Era odată, într-o țară îndepărtată, o mamă cu patru copii, tare frumoși, care se numeau: Ascultăcel, Dărnicel, Neascultăcel și Obrăznicel. Mama îi crescuse singură dat fiind faptul că tatăl lor murise. Aceștia erau apropiați de vârstă, iar mama lor dorea ca fiecare să ducă o viață fără greutăți, astfel ea se lupta zi și noapte să îi învețe pe cei patru copii ai săi faptul că în lume nu este așa ușor, deoarece trebuie să muncești ca să primești ceva în schimb, trebuie să fii politicos, curat, bun, ascultător, respectuos, darnic, responsabil, cunoscător al bunelor maniere, toate acestea aducându-ți cinste, ajutor și respect din partea celorlalți. Mama lor însă întâmpina o problemă: doi dintre copiii ei nu erau de acord cu ea și, din cauza aceasta, tare se mai întrista. Într-o zi, mama se îmbolnăvi, dar copiii nu puteau să îi cumpere medicamentele de care avea nevoie. Așa că, după o discuție lungă, aceștia s-au hotărât să meargă unde o să îi ducă pașii și sufletul ca să caute medicamente pentru mama lor și bani pentru a trăi.
Ascultăcel porni la drum și merse cât merse, într-un final ajungând la casa unui boier căruia îi spuse ce are pe suflet și ce vrea să realizeze. Boierul îi spuse că îl ajută, însă trebuie să îl asculte și să îl slujească un timp ca slugă, ajutându-l la muncile câmpului și la cele gospodărești. Iar după ce se va împlini vremea, va primi bani pentru a-și putea cumpăra cele necesare pentru tratamentul mamei sale. Ascultăcel se supuse boierului și nu ieși din cuvântul lui; chiar se făcu atât de iubit la curtea boierului încât atunci când se împlini vremea să plece, stăpânul nu prea dorea să îl lase să plece fiind atât de impresionat de blândețea, ascultarea, bunul simț al lui Ascultăcel, lucruri pe care le-a învățat, de altfel, de la mama sa.
Dărnicel o apucase și el pe drumul lui, iar înspre seara zilei a ajuns la casa unei bătrâne care trăia singură și tare mai greu se descurca cu lemnele și gospodăria, deoarece nu mai putea să muncească așa mult. Ea se ocupa de culegerea plantelor necesare pentru obţinerea unor leacuri pentru vindecarea diferitelor boli. Dărnicel îi spuse bătrânei povestea sa și că este foarte întristat pentru că mama sa e bolnavă și tare ar vrea ca să se vindece. Bătrânica îi spuse că îl va ajuta și îl va învăța să își prepare singur leacuri, însă doar dacă va sta o perioadă ca să o ajute să își pună la punct gospodăria, dar și să își adune lemne pentru foc și plante pentru medicamente. Zis și făcut! Dărnicel era atât de entuziasmat încât nu se trăgea de la nicio activitate și din orice avea dăruia bătrânei. Mai mult, nu o lăsa deloc ca să se ostenească și o ajuta la orice era de făcut. La sfârșitul timpului pentru care s-au înțeles, bătrânica a fost foarte plăcut surprinsă de cât de iubitor și de disciplinat a fost Dărnicel în toată perioada petrecută împreună.
Neascultăcel a ajuns și el la curtea unui boier, care avea o livadă plină de pomi fructiferi, care mai de care mai frumoși. Boierul a dat dovadă de înțelegere și îl ascultase pe Neascultăcel, și la cerințele acestuia i-a spus că leac nu poate să îi ofere, însă dacă îl va sluji și îl va ajuta să își umple cămările, îi va oferi fructe pe care le va putea vinde și în schimbul lor va primi bani, iar cu banii câștigați va putea să cumpere medicamente. Zis și făcut! Se puseră toți muncitorii boierului la treabă, însă Neascultăcel se gândi el în sinea lui că ar fi mai bine să nu muncească și să îl înșele pe boier luând la sfârșit plata și meritele la fel ca și ceilalți. Însă boierul și-a dat seama de ce pusese la cale și a hotărât să îl urmărească și l-a prins până la urmă. Boierul s-a supărat și l-a pedepsit, făcându-l de râs și izgonindu-l de la curtea sa, fără a-i mai oferi nimic.
Obrăznicel la rândul lui merse la drum și umblase prin sate și până la urmă se gândi el să meargă într-un târg. Ajuns în târg s-a pus și a strigat că are nevoie de un leac pentru mama sa, și de bani ca să trăiască și cine dorește să vină să îl servească, fiindcă nu are timp de pierdut. Însă oamenii, auzindu-l, l-au gonit uimiți fiind de obrăznicia sa, spunându-i că nu meriți să primești ceva dacă nu îți dai interesul să muncești şi pe lângă asta, obrăzncia şi lipsa de respect nu o să ne aducă niciodată rezultatele pe care dorim să le obţinem.
Într-un final au ajuns toți patru acasă, însă doar Ascultăcel și Dărnicel aveau leac și bani, Neascultăcel și Obrăznicel nu aveau nimic și erau foarte rușinați. Povestind fiecare ce au pățit, pe unde au fost și ce au făcut, mama le-a mulțumit , chiar și lui Neascultăcel și Obrăznicel. Văzând că au greșit, Neascultăcel și Obrăznicel și-au promis că își vor schimba comportamentul și că pe viitor nu o să mai repete greşelile făcute. După cele întâmplate cei patru fraţi au putut învăţa: dacă faci bine, bine vei găsi, iar dacă faci rău, rău vei găsi.
Ș-apoi încălecai pe-o coasă și vă spusei o poveste frumoasă.