Alexandra Avram (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
„Dead Poets Society”, tradus în limba română „Cercul poeților dispăruți”, este un film care aparține genului dramatic, cu o încărcătură emoțională puternică, fiind considerat unul dintre cele mai bune filme ale anului 1989. Regizat de Peter Weir, filmul este confirmat ca valoare prin premiile și nominalizările de care a avut parte: un premiu Oscar pentru cel mai bun scenariu original și trei nominalizări la alte categorii, patru nominalizări Globul De Aur, un premiu și două nominalizări Bafta pentru cea mai bună muzică originală.
Acest film are la bază un șir de reguli stricte și principii precum tradiția, onoarea, disciplina și excelența, combătute de alte metode prin care elevii sunt îndemnați să fie ei înșiși, să nu le fie frică să spună cu voce tare ceea ce gândesc și ce simt, dar totodată să-și descătușeze pasiunea, să își lase frâu liber imaginației. Filmul prezintă o perioadă din viața unor elevi dintr-o școală de elită din New England, la sfârșitul anilor ’50. Totul a decurs normal până în momentul în care îl primeasc ca profesor pe John Keating un profesor nonconformist, acesta fiind și personajul principal jucat de actorul Robin Williams. Elevii, fiind obișnuiți cu regulile stricte, cu o anumită disciplină, cu virtuți bine stabilite și o tradiție care le ordonează viața la școală și acasă, sunt reticenți la cerințele impuse de noul profesor excentric care recurge la diferite metode prin care deschide apetitul tinerilor elevi pentru precum poezie și literatură, filmul promovând valori pe care deseori le uităm sau nu punem preț pe ele, precum romantismul, frumusețea, poezia, dragostea. Mr. Keating aplică diferite metode mai neobișnuite (aș spune eu) prin care încetul cu încetul, băieții se lasă seduși de stilul profesorului. Acesta folosește metode precum ruperea paginilor cu comentarii inutile din manuale, îi îndeamnă pe elevi să urce cu picioarele pe mese pentru a putea privi viața dintr-o altă perspectivă, metoda prin care l-a pus pe elev în fața clasei și i-a acoperit ochii pentru a-și descoperi creativitatea. Toate acestea au atras atenția elevilor și i-au făcut să prindă curaj și încredere, i-au motivat să lupte pentru visele lor și să nu se lase controlați de cei din jur. Încetul cu încetul acești băieți prind curaj și în afara orelor de literatură, formând reuniuni într-o grotă din aproprierea școlii unde citeau poezii. Din cauza unei întâmplări sfâșietoare (sinuciderea unui elev), profesorul este găsit „vinovat” și dat afară. Înainte de a restaura vechea ordine și disciplină, elevii își iau la revedere de la profesorul pe care îl consideră nevinovat.
Ce mi-a plăcut cel mai mult la acest film a fost modul prin care profesorul ieșea din anonimat, felul în care îi captează pe elevi și le deschide dorința spre descoperire. Îi îndrumă să iasă din zona lor de confort, să depășească toate barierele care sunt impuse cu strictețe și să își descopere creativitatea. În cele din urmă el reușind să sădească în elevi lui aceste lucruri, cu riscul de a fi judecat, de a întoarce persoane împotriva sa și chiar de a fi dat afară de la școală. Aș recomanda acest film atât elevilor cât și părinților, dar mai ales cadrelor didactice atât în devenire cât și celor care au ani de experiență în tainele educației. Este un film care ne învață pe toți câte ceva, nu ai cum să te uiți la acest film și să spui că nu ai rămas cu nici o învățătură, pentru ca să fim serioși, mulți mai avem nevoie de un pic de curaj.