Ana Pungilă (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
După toate subiectele propuse de care am avut parte în acest semestru, a sosit și rândul meu să aduc unul în atenția tuturor celor care citesc. S-au expus tot felul de materiale, cu subiecte mai puțin sau mai mult potrivite pentru Educația civică, fascinante sau mai puțin fascinante, interesante sau nu, în funcție de preferințele fiecăruia, din toate domeniile posibile. Acum aș vrea să ne aplecăm asupra unui subiect prezent atât în viața celor mici, cât și a celor mari, sau cel puțin ar trebui să existe, și anume: curajul.
Cred cu tărie că ar trebui să schimbăm concepția lumii în care trăim prin exemplul propriu, personal, de a dovedi curaj prin faptele, atitudinile și cuvintele noastre, iar lipsa de curaj de a demonstra toate aceste virtuți cu care se confruntă omenirea trecând prin această situație actuală din țară, m-a determinat să îmi pun întrebările consemnate mai jos și să scriu acest articol. De asemenea, consider nespus de important să educăm generația următoare având prezent tot timpul în minte acest principiu al manifestării curajului.
Analizând Dicționarul Explicativ al Limbii Române, am descoperit următoarea definiție a curajului: „Forța morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile și neajunsurile de orice fel; îndrăzneală, fermitate în acțiuni sau în manifestarea convingerilor; tărie de caracter, temeritate, bărbăție” (https://dexonline.ro/definitie-1/curaj). Cu alte cuvinte, curajul este una dintre însușirile unei persoane care exprimă vitejie, biruință și chiar înfruntarea unor primejdii sau temeri. Probabil fiecare om care practică o meserie anume dă dovadă de curaj la locul de muncă în fiecare zi, confruntându-se cu tot felul de situații dificile, altele primejdioase, altele cu adevărat periculoase. Pe de altă parte există oameni care sunt predispuși la diferite temeri pe care le înfruntă și le depășesc, dau dovadă de curaj prin faptul că se confruntă cu acestea.
Însă nu la aceste tipuri de curaj vreau să mă refer și să medităm acum, ci la curajul de a fi diferiți, de a spune adevărul chiar dacă nu avem de câștigat pe moment din acest fapt, de a nu ne compromite, curajul de a schimba lucrurile care au un mers greșit în societatea în care trăim, curajul de a arăta bunătate, politețe, onestitate față de persoanele din jur atunci când alții nu o mai fac. Este vorba despre curajul care vine din interiorul nostru, din caracterul fiecăruia, din rațiunea de a fi oameni și de a zidi o cărămidă trainică la o societate stabilă, construită pe adevăr.
Este absolut necesar ca lumea în care trăim să dispună de copii, tineri și oameni curajoși referindu-ne la sensul de a înfrunta primejdiile, de a săvârși fapte de vitejie, de a avea curaj să salvezi vieți, mai ales în vremuri ca acestea în care teama e la rang de stăpân peste viețile tuturor, fiind vorba despre situația pandemică actuală. Dar consider că mult mai important decât curajul de a fi viteaz în pericol este îndrăzneala de a fi diferit prin modul în care trăiești și te raportezi la situațiile din jur. Este bine cunoscut faptul că societatea de azi este mult prea coruptă, de la oamenii cei mai sus puși în funcție, până la muncitori care își înșală șefii și chiar până la copilul care nu are curajul de a mărturisi părinților lui greșeala comisă. De ce lumea din vremea noastră se bazează pe o totală lipsă de corectitudine? De ce am clădit o societate cu nonvalori și tot noi suntem cei care ne plângem de ea și de generațiile care vor urma neștiind ce se va alege de ele? De ce nu ne trezim la realitate și să trăim ca adevărați oameni? Și mai am o întrebare: oare ce s-ar întâmpla dacă toți, dacă fiecare dintre noi am avea curajul de a spune adevărul, de a spune lucrurilor pe nume, de a nu ascunde greșelile, de a fi onești, iertători, buni, corecți? Tocmai acesta e răspunsul: curajul de a trăi diferit față de toți ceilalți lipsește. Ar trebui să avem curaj să spunem lucrurilor pe nume, să avem curaj în a ne trăi principiile fără să ne fie frică fiindcă alții trăiesc diferit, să avem îndrăzneala de a învăța generațiile care vin după noi că a fi om înseamnă a spune și a susține adevărul indiferent de urmări și lista mai poate să continue.
Așadar, după cum curajul de a înfrunta primejdiile este necesar pentru viața în care trăim, îndrăzneala de a spune adevărul, de a trăi ca adevărați oameni, de a nu ne complace în starea în care se află lumea de acum, este cu atât mai mult importantă și esențială pentru fiecare dintre noi. Să fim curajoși! Să fim oameni! Să avem îndrăzneala de a spune adevărul! Să fim viteji chiar și când vine vorba de greșeli care trebuie recunoscute! Și doar așa va veni și schimbarea pe care o dorim! Exact cum învățam cu toții în anul l de facultate: „Schimbarea începe de jos în sus, nu de sus în jos!” Fiți inspirați și curajoși să trăiți autentic!
