Izabella Moș (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
„Bunătatea” este prima poveste pe care am creat-o și sunt mândră de ce a ieșit, deoarece această poveste le oferă copiilor o lecție de viață, Lecția Bunătății. Îmi doresc ca această poveste să ajungă la foarte mulți copii deoarece a fost făurită pentru a pune în sufletele copiilor bunătatea, compasiunea și toleranța. Cu ajutorul ei, copiii vor înțelege că suntem diferiți unul de altul, dar asta nu ne împiedică să ne ajutăm aproapele. Diferențele dintre noi nu trebuie să fie o piedică în calea bunătății! Vă doresc lectură plăcută!
Bunătatea
Trăiau odată într-un orășel mic, două surori foarte apropiate de vârstă, dar total diferite una de alta. Ilinca, sora cea mare era harnică, ascultătoare și foarte bună cu cei din jur. Maia, sora cea mică era și cea harnică, dar foarte neascultătoare și rea cu cei din jurul ei. Celor două surori le plăcea foarte mult să se plimbe cu bicicletele prin orașul unde locuiau. Făceau asta de fiecare dată când aveau ocazia și mereu descopereau lucruri noi care le încântau. Doar că într-o zi, când se plimbau ele prin parc, se întâlniră cu un bătrân cerșetor care le ceru puțină mâncare. Ilinca se opri îndată și fugi repede să-i cumpere bătrânului câțiva covrigi. Când îi oferi bătrânului covrigii, acesta începu să plângă de fericire și îi mulțumi frumos fetei. Maia se uită la Ilinca și o întrebă:
-De ce ai făcut asta? Nu ai văzut ce murdar era?
-Cum adică „de ce”? îi răspunde mirată Ilinca. Tu ai uitat ce ne spun părinții mereu? Ai uitat că trebuie să îi ajutăm pe oamenii din jurul nostru?
– Nu am uitat! Doar că eu îmi ajut doar prietenii.
-Trebuie să îi ajuți pe toți, indiferent că îți sunt prieteni sau nu. Nu știi niciodată când vei avea nevoie de ajutor!
Fetele se urcară pe biciclete și se îndreptară spre casă, unde le povestiră mamei cele întâmplate în parc.
Într-o altă zi, la școală, Bogdan îi ceru ajutorul Maiei pentru a realiza un desen, doar că fetița nu-l ajută pentru că nu îi era prieten, ci doar „un coleg”. Bogdan se supără foarte tare și îi spuse că nu va mai vorbi niciodată cu ea.
În drumul lor spre casă, Ilinca o văzu pe vecina lor, o doamnă în vârstă care se întorcea de la piață cu multe sacoșe, așa că se gândi să facă o faptă bună și să o ajute. Bătrâna fu foarte fericită și o rugă pe fată să-și aleagă o jucărie din colecția ei.
-Voi lua această păpușă, dar să știți că nu pentru ea v-am ajutat, ci pentru că mie îmi place foarte mult să ajut oamenii. îi mărturisi Ilinca bătrânei.
Ilinca ieși din casa bătrânei și își continuă drumul spre casă alături de Maia. Când aproape ajunseră acasă, zăriră un băiat ce căzu cu bicicleta și avea nevoie de ajutor.
-Ce s-a întâmplat? Te doare ceva? îl întrebă îngrijorată Ilinca.
-Mă doare puțin genunchiul și cotul. Uite m-am julit! răspunse plângând băiatul.
Ilinca fugi repede în casă și aduse bandaje și tot felul de soluții pentru a-i îngriji rănile băiatului.
-Vai, ce noroc am avut cu tine! Mulțumesc frumos pentru ajutor! îi mulțumi băiatul Ilincăi.
-Cu drag! Să ai grijă data viitoare. îi răspunse Ilinca băiatului.
După ce au ajuns în casă, Maia o întrebă pe Ilinca:
-De ce ai ajutat băiatul acesta? Nu ști că are altă religie decât a noastră? Eu îl cunosc de la școală!
Ilinca, supărată pentru că sora ei are o astfel de atitudine, i-a explicat că trebuie să fie bună cu toți cei din jur și să-i ajute atunci când are ocazia. Indiferent că sunt prietenii ei sau nu, că au aceiași religie ca și ea sau nu, că sunt bogați sau săraci. Doar că Maia nu a ținut cont de spusele Ilincăi, continuând să-și ajute doar prietenii.
După multe multe zile, Maia s-a hotărât să se plimbe prin parc singură cu bicicleta. Doar că într-o clipă de neatenție, lovi cu roata bicicletei o piatră și căzu având nevoie de ajutor. Speriată începu să strige după ajutor, dar nu venea nimeni să o ajute. Văzând că nimeni nu-i sare în ajutor, începu să strige și mai tare, iar deodată lângă ea a apărut bătrânul cerșetor, care o ajută să se așeze pe o bancă. La scurt timp apăru Ilinca, ea o bandajă cu grijă pe Maia, iar apoi merseră încep spre casă.
-Unde îți sunt prietenii acum că ai nevoie de ei? Nu știi niciodată când ai nevoie de ajutorul celor din jurul tău, așa că ține cont de ceea ce ți- am spus de fiecare data! îi spuse Ilinca surorii ei.
Maia înțelesese în sfârșit de ce Ilinca ajută pe toți cei care au nevoie de ajutorul său, așa că începu și ea să fie o persoană mai bună.
-Ce mă bucur că ai înțeles în sfârșit că trebuie să îi ajutăm pe cei din jurul nostru. Sper să facă așa toți copiii care ascultă povestea noastră! îi spuse Ilinca surorii ei după o perioadă de timp.