Comorile ascunse ale Sălajului

Liana Bode

Natura plină de culoare, te face să te simți ca într-un basm. O vreme frumoasă ne îndeamnă la călătorii sau excursii în natură, posibile de realizat în școala altfel cu elevii. Natura îi poate ajuta pe copii să devină mai calmi, le poate stimula curiozitatea, le poate dezvoltă imaginația și capacitatea de a se concentra, și le poate oferă medii în care ei pot explora și pot descoperi lumea pe cont propriu.

Rezervația peisagistică Tusa- Barcău este o arie protejată de interes național, amplasată în partea de sud-est a județului Sălaj, la granița cu județele Cluj și Bihor, la poalele Munților Plopiș. Râul Barcău țâșnește la suprafață din piatră seacă, fix în mijlocul Țării Silvaniei, un loc unde odata ajuns rămâi fermecat de minunatul peisaj care-ți fură ochii și te face curios să cercetezi fiecare loc în parte.

Pe raza localității Tusa, aproape de granița cu județele Cluj și Bihor într-un peisaj rupt parcă din basme, se află Rezervația naturală Tusa-Izvoarele Barcăului. Pot spune că acolo este  raiul pe pamant, deoarece este aer curat, liniște, frumuseți cât poți vedea cu ochii. Acolo se află un izvor carstic, cunoscut sub numele Izbucul Mare, care alimentează pârâul Toplița care apoi, împreună cu Valea Răchițelor formează râul Barcău.

O lume arhaică, ruptă parcă de realitatea agitată a momentului, cu peisaje uimitoare, cu oameni simpli, dar excepţionali. Este lumea în care se află Rezervaţia Peisagistică Tusa-Barcău, una dintre cele mai frumoase zone din judeţul Sălaj. Nu doar peisajele dau pitorescul zonei. Şi oamenii locului au un farmec aparte, emanat, probabil, şi de izolarea în care este cufundată zona şi de nevoia de a confrunta, prin forţele proprii, provocările vremii.

 La prima vedere Izbucul Mare nu impresionează decât cu apa limpede ca cristalul și rece ca gheața. Însă, la nici 100 de metri mai jos, un braț al pârâiașului dă de o cădere de 10 metri și formează una dintre cele mai spectaculoase cascade din Sălaj și poate chiar din Transilvania. Nimic nu poate fi mai frumos decât zgomotul apei, verdele crud al mușchilor care acoperă piatra și albastrul senin al cerului.

Izbucul Mare după cum este cunoscut, este situat într-un loc ce pare ascuns de ochii străinilor, iar odată ce ajungi la fața locului rămâi uimit. Râul Barcău odată ce iese la suprafață parcurge o scurtă distanță unde formează o spectaculoasă cascadă.                                

Această zonă este considerată a fi una dintre cele mai frumoase zone, fiindcă minunatul peisaj are un farmec aparte indiferent de anotimp .

Excursiile pot deveni atractive la orice vârstă, chiar dacă ești copil sau adult, pentru că se desfăşoară într-un cadru nou, stârnesc interes și produc bucurie. Pentru copii o excursie contribuie la dezvoltarea spiritului de observaţie, îmbunătăţirea memoriei vizuale şi auditive, formează gândirea operatorie a copilului, cu calităţile ei de echilibrare, organizare şi obiectivare.

Rezervația Tusa-Barcău este o rezervație naturală mixtă de tip peisagistic și forestier, de interes național, aflată în aria administrativă a satului Tusa, în Munții Plopiș.

Izvoarele Barcăului este o zonă de belvedere, care oferă o panoramă a văilor întinse din împrejurimi. În acest cadru natural, în orice anotimp al anului, privirea vă este captivată de un peisaj impresionant prin culoare și splendoare.

În comuna Sâg, din care face parte și satul Tusa, în drum spre Rezervația Peisagistică, se mai află și doua bisericuțe din lemn: Biserica de lemn din Tusa și Biserica de lemn din Sârbi, care merită vizitate și acestea.

Biserica din lemn din Tusa este considerată a fi o biserică călătoare, deoarece aceasta a fost cumpărată din satul Șeredeiu și a fost adusă pe bucăți și reinstalată pe un vârf de deal din satul Tusa, unde o bună perioadă localnicii mergeau la rugăciune. În prezent nu se mai țin slujbe, aceasta a rămas ca o imagine a satului tradițional unde localnicii păstrează cu sfințenie acel loc.

Biserica din lemn din satul Sârbi a fost ridicată în anul 1760, acest an este inscripționat la intrarea în biserică, pentru a putea fi știut și de cei mai tineri, anul construirii acelei biserici. Imaginea bisericii cu pereții din lemn și gemulețele mici îți oferă parcă sentimentul că timpul s-a oprit. Turiștii în general vin să admire tradiționalul, mulți nu au mai văzut așa ceva, modul în care este sculptat lemnul până să capete forma dorită. Bătrânii satului povestesc că la construirea ei s-a folosit doar un singur lemn de gorun. Lemnul a fost tăiat şi adus dintr-o pădure numită Goronet.

Valea Barcăului străbate locuri deosebite, iar dacă se merge pe cursul apei de la Tusa spre Preoteasa vom da față cu un loc minunat unde putem vizita moara de la Preoteasa, este un loc unde tehnologia încă nu a avut acces să șteargă amprentele timpului. În vremurile trecute parcă roata morii îi aduna pe oamenii, care veneau la măcinat.

Datorită pădurilor și a vegetației din jur parcă intri într-o lume de basm unde ți-ai dori să călătorești mai departe pentru a descoperi noi lucruri.

Rezervația naturală de la Tusa este foarte cercetată de către turiști în toată perioada anului, turiștii vin și stau câte o zi în mijlocul naturii, fac drumeții prin pădure sau pur și simplu stau și se relaxează. Iarna cei care îndrăgesc zăpada vin să admire spectaculosul peisaj, pădurile încărcate cu zăpadă îți oferă senzația că ești pe un tărâm de vis.

Dacă iubiți natura și vremea este favorabilă, un picnic sau o drumeție în împrejurimi va fi o adevărată încântare pentru dumneavoastră! O vizită pe Valea Barcăului și dorința de a descoperi comorile ascunse ale județului Sălaj, poate să nască dorința de a reveni cât mai curând pe aceste meleajuri mirifice.

Vă așteptăm în Sălaj să descoperiți frumusețe, tradiție și poveste!

Referințe:

Zooparcul „Greencodru”: un „altfel” de zoo

Delia Țigan

Locul pe care vreau să îl prezint pentru o excursie in ,,Școala altfel’’ este Zooparcul Greencodru. Este locul ideal pentru o excursie, mai  ales pentru copii.

Pentru că se apropia luna aprilie, lună în care se desfășoară ,,Săptămâna altfel” m-am gândit să organizez o excursie cu clasa a IV-a. Am dorit să încerc  să descoperim lucruri noi ,mai puțin cunoscute, dar cu siguranță foarte atractive ,un loc pentru relaxare și descoperire. O excursie in natură este locul ideal pentru elevi în Școala altfel deoarece apropie copiii de natură ,ii fac mai responsabili față de mediu ,iar în contact cu natura ,împreună cu observarea se dezvoltă curiozitatea . Copiii sunt curioși ,dornici să exploreze și să cunoască lumea .

Zooparcul Greencodru este situat in satul Codru , comuna Șoimi, județul  Bihor ,la poalele munților Codru Moma , la 60 de km de Oradea și la 30 km de Beiuș .Locația este așezată într-un loc superb in inima naturii , într-o oază de verde și de liniște , cu o suprafață de 100.000mp. Zooparcul Greencodru este un ,,altfel ‘’ de zoo. Aici, animalele  sunt libere să se bucure de mult spațiu  și de admirarea vizitatorilor . Copiii au putut vedea și mângâia căprioare,   iepurași, lame, ponei, cerbi, păsări (lebede, rațe, gâște, păuni). Zooparcul dispune și un iaz , absolut superb și foarte frumos amenajat ,dar și de locuri de joaca pentru copii ,de care copiii s-au bucurat enorm ,foarte bine întreținute .De asemenea  am putut face drumeții prin pădure ,am putut bate la pas cărările din munții Codru Moma . Locația dispune de o terasă din lemn , acoperită , unde am putut servi răcoritoare .

Deși locația este nouă ,amenajată in anul 2019 ,deschisă în vara anului 2020 ,încă în dezvoltare ,numărul oamenilor care au vizitat acest loc este enorm de mare .Este locul unde te încarci cu energie și optimism, locul  preferat unde copiii se  pot bucura de natură ,iarbă verde ,aer curat ,animale prietenoase și blânde ,locuri de joacă minunate. Interacțiunea cu animalele in cadrul lor natural ,poate fi o experiență unică în viață .Și aceasta nu doar pentru copii ,dar chiar și pentru părinți .Vizitarea animalelor in cadrul unei grădini zoo are și efect terapeutic pozitiv asupra copiilor dar și asupra persoanelor adulte .

Excursiile ,chiar și de o zi ,ocazia de a petrece timp in natură, contribuie  la o stare de relaxare ,permite manifestarea personalității sub o formă mult mai variată ,fiind un bun prilej cu ajutorul căreia se cultivă relațiile de grup ,se dezvoltă spiritul de prietenie și de disciplină Excursiile in cadru organizat în mijlocul naturii ,joaca ,colaborarea ,comunicarea pe care le au copiii in cadrul acestor ieșiri au un impact pozitiv asupra lor deoarece le da posibilitatea și oportunitatea de a se deschide și de a comunica prietenos .

Merită vizitat acest loc special !

Este o zonă minunată ,un loc de poveste ,care merită și trebuie văzut !

Educația civică și povestea calului căruia nu îi era sete

Ioana Morariu

„Tânărul orășean vroia să fie folositor gospodăriei unde era găzduit:

Înainte să duc calul la câmp, își spuse, voi merge să-l adap. O să se câștige timp și nu vor mai fi griji întreaga zi. Dar, fir-ar să fie! Calul refuza să meargă la adăpătoare și nu are ochi decât pentru câmpul de alături plin de lucernă! Dar de când au început animalele să poruncească?

 – O să mergi să bei, ți-o spun eu!… Noul țăran trage frâul apoi merge în spatele calului și-l lovește. În sfârșit! Animalul înaintează, e aproape de adăpătoare. Poate îi e frică… Dacă l-aș mângâia?

„Vezi, apa e limpede! Ia! Udă-ți botul! Cum! Nu bei? Ia!” Și omul împinge brusc botul calului în apă din adăpătoare.

– O să bei acum! Animalul se strâmbă și sulfă, dar nu bea. Trece un țăran. Privește scena și îi spune orășeanului:

– Oh! Așa crezi că trebuie să te porți cu un cal? E mai puțin animal decât orice om, știi asta? Nu-i e sete…. Poți să-l și omori și tot n-o să bea. Poate o să se prefacă, dar va da afară toată apa pe care o s-o înghită…Timp pierdut bătrâne!

 – Atunci ce fac?  – Se vede bine că nu esti țăran! Nu ai înțeles că de dimineață nu-i e sete și că, în schimb, are nevoie de lucernă bună și proaspătă? Lasă-l să mănânce lucerna pe săturate; pe urmă o să-i fie sete și atunci o să-l vezi galopând către adăpătoare. N-o să aștepte să-i dai tu voie. Te sfătuiesc chiar să nu-i stai în cale… Și când o să bea n-ai decât să-l tragi de căpăstru; n-are să se oprească din băut…”

(Celestin Freinet)

Importanța poveștii pentru educația civică

Valorile civice trebuie transmise de-a lungul anilor, din generație în generație, astfel încât să asistăm  la o continuă dezvoltare a societății în care trăim, societate în care ar fi ideal să predomine: SOLIDARITATEA, TOLERANȚA, EGALITATEA, RESPECTUL și IUBIREA. Dacă aceste valori ar fi respectate de către întreaga societate, cu siguranță, am avea o societate utopică, în care copiii ar avea posibilitatea să se dezvolte armonios, să-și îndeplinească visurile și pe acest tărâm binecuvântat să realizeze lucruri mărețe.

 Pe lângă familie, un rol important în transmiterea acestor valori, îl joacă cadrele didactice, care au misiunea de a transforma și de a schimba mii de suflete. Printre aceste suflete se află și elevii din ciclul primar care își încep aventura vieții lor, o aventură minunată, potențată cu mister, încercări, probe din care trebuie să iasă biruitori. Acești elevi sunt coordonați de niște oameni minunați, care se numesc învățători și care încearcă să le insufle elevilor adevăratele valori morale și civice.

La nivelul ciclului primar, poveștile reprezintă o modalitate prin intermediul căreia pot fi transmise diferite mesaje, concepte, valori, de aceea, recomand cu căldură „Povestea calului căruia nu-i era sete” de Celestin Freinet, o poveste din care se desprind foarte multe învățături. Pe baza acestei povești, cadrul didactic poate aborda diferite teme, în conformitate cu programa școlară, la disciplina Educație Civică, cum ar fi:

  • dragostea/protecția față de animale
  • respectarea drepturilor/nevoilor celorlalți (oameni/animale)
  • relația dintre oameni și animale
  • impactul etichetării asupra personalității elevilor (țărani/orășeni)

Toate temele sunt interesante și merită abordate însă, personal, m-aș axa pe impactul etichetării asupra personalității elevilor. Copiii din zilele noastre alocă o bună parte din timp jocurilor pe telefon sau calculator și îi subestimează pe copiii care își dedică o parte din timp îngrijirii animalelor, sau pe cei care au un limbaj diferit sau se îmbracă diferit, etichetându-i ca fiind „țărani”. În viziunea unora „țăran” înseamnă o persoană mediocră, incapabilă să se ridice la nivelul celorlați.(orășenilor). Copiii trebuie să învețe adevăratul sens al cuvântului, să vadă dincolo de aparențe ca să poată înțelege profunzimea lucrurilor.

  Povestea poate avea un puternic impact emoțional asupra elevilor din prisma relației, conexiunii puternice dintre țărani și animale, astfel, ei își pot schimba atitudinea față de acești copii, care uneori se simt marginalizați.   Dacă la sfârșitul abordării acestei teme, copiii au înțeles complexitatea termenului „ȚĂRAN” și reușesc să asocieze termenul cu diferite valori, valori care te ajută să evoluezi, nu să involuezi, cu siguranță, cadrul didactic se poate declara mulțumit pentru că și-a atins obiectivele propuse.

Bullyingul pe înțelesul copiilor

Timea Urda

Termenul de bullying este unul despre care se vorbește tot mai des în zilele noastre și el poate să îmbrace mai multe forme, astfel că se poate identifica bullying verbal, fizic, emoțional și chiar bullying ascuns. Copiii sunt victime ale acestui fenomen poate fără să știe că acesta are o denumire exactă și probabil nu este pe atât de important să punem o anumită etichetă cu nume, pe cât este de important să-i ajutăm să conștientizeze faptul că nu trebuie să facă față acestui fenomen singuri, atunci când el apare. În majoritatea cazurilor, copiii nu spun ceea ce li se întâmplă decât după ce bullyingul durează de ceva vreme sau atunci când adultul sesizează o schimbare comportamentală a acestuia. Scopul meu nu este să explic fenomenul, ci să o ofer o variantă prin care consider că se poate explica acesta la clasă în cadrul orelor de educație civică, cu ajutorul poveștilor.

Amanda F. Doering  și Melissan Higgins  sunt autoare contemporane care și-au îndreptat atenția înspre poveștile pentru copii, creând mai multe serii de povești educative care tratează diverse teme de actualitate, concepute astfel încât mesajul să fie receptat cu succes de copii.  Una dintre seriile de cărți ale autoarelor vizează bullyingul, serie apărută în anul 2021 și tradusă în același an de Laura Frunză, fiind publicată sub egida editurii Bookzone. Seria poveștilor despre fenomenul amintit mai sus cuprinde următoarele povești: Glumele nu sunt mereu amuzante (Amanda Doering),  Insultele nu sunt deloc amuzante (Amanda Doering), Tachinarea nu e mereu amuzantă(Melissa Higgins) și nu în ultimul rând Îmbrâncitul nu e deloc amuzant (Melissa Higgins).

Poveștile au ca personaje principale animale drăguțe, care întâmpină diverse situații problemă ce îi pune într-o situație neplăcută, stânjenitoare în care copiii se pot regăsi. Fiecare carte tratează o categorie distinctă de bullying, oferind totodată posibile soluții și strategii care se pot utiliza cu succes de către copii. Cărțile au un limbaj accesibil și sunt pline cu ilustrații viu colorate și foarte expresive, ceea ce face cititul o plăcere, dacă ne gândim că dorim să folosim aceste materiale la clasa a III a, respectiv la clasa a IV a.

Editura a încadrat poveștile la categoria copiilor cu vârste cuprinse între 5 și 10 ani, astfel că poveștile ar putea fi utilizate și la nivel preșcolar, dar bineînțeles la un nivel mult mai scăzut, deoarece modelarea următoarei generații de oameni responsabili trebuie să înceapă încă de la cele mai fragede vârste, dar cu respectarea particularităților de vârstă. Cu toate acestea eu le-aș utiliza la nivelul claselor primare datorită faptului că la această vârstă ei sunt capabili să înțeleagă mai bine anumite noțiuni și explicații regăsite în text, un plus fiind bineînțeles contactul direct cu cartea. În acest mod ei pot identifica cele mai bune metode de a evita pe viitor astfel de situații și se pot reîntoarce atunci când doresc să recitească cum a trecut unul dintre personaje peste o situație dificilă.

Poveștile le consider foarte reușite din prisma conținutului educativ datorită faptului că acestea indică pe lângă modalitatea de acționare într-o situație de bullying, atât perspectiva agresorului cât și a celui agresat și totodată îi ajută să înțeleagă consecințele acțiunilor și a cuvintelor pe care le folosesc în colectiv. Mai mult decât atât în carte sunt stabilite limite clare până unde o glumă este amuzantă, care este limită pentru ca o tachinare să fie considerată acceptabilă și care limita până la care îmbrâncitul poate fi considerat un gest făcut din neatenție și fără vrea voință.  De-a lungul timpului în interacțiunea cu copiii am reușit să surprind de mai multe ori faptul că există situații când copiii spun nu am vrut, îmi pare rău, promit că nu mai fac,  dar din păcate, în majoritatea cazurilor nu sunt cuvinte sincere, fiind automatizări formate de-a lungul timpului utilizate în cazul unui conflict. Atunci când copiii chiar înțeleg valoarea fiecărui cuvânt, sunt convinsă că orice conflict se va rezolva mult mai ușor și cel mai probabil prin mai puțină violență de oricare tip ar fi.

Bineînțeles că aceste cărți pot fi utilizate foarte bine și direct de către părinți, dar atunci când informația este legată de ceva ce aparține universului unui copil și o poate asocia cu o întâmplare reală, asimilarea este mai profundă. De multe ori de frică copilul nu împărtășește situațiile conflictuale cu părinții, dar se simte în siguranță să le împărtășească doamnei învățătoare, astfel că aceasta poate cunoaște probleme la nivel de clasă și poate să acționeze punctul. Poveștile îi vor ajuta și să capete încredere în ei și să ceară ajutor atunci când întâmpină o problemă sau o dificultate.

Un copil educat în spiritul educației civice va conștientiza importanța respectării celorlalți oameni din jur și va răspândi acest principiu de viață. Cărțile ajută într-adevăr, dar ele trebuie inserate astfel încât principiile regăsite în ele să fie aplicate și reamintite în mod constant, deoarece la fel cum cu o floare nu se face primăvară, nici cu o lecție sau o serie de cărți educative nu se obține o schimbare majoră. Aplicarea cunoștințelor dobândite în mod curent, are ca efect întipărirea și automatizarea acestora, până în momentul  în care acestea devin un reflex și elevii vor acționa corespunzător în mod deliberat. O societate nu poate fi schimbată decât dacă se schimbă mentalitatea oamenilor din ea, dar cum schimbarea se obține cel mai greu, mai ales atunci când o aștepți de la cei lângă tine, este recomandabil să începem să educăm noua generație în mod corect.

Teoria ca teoria, dar cum m-am gândit eu să realizez o activitate de educație civică cu această temă urmează să vă spun în continuare. Clasa la care aș implementa activitatea este clasa a III a, unitatea de învățare Grupuri de apartenență, relații și comportamente existente între oameni.  Competențele generale pe care vizez să le ating sunt: 1. Aplicarea unor norme de conduită în viața cotidiană și 2. Manifestarea unor deprinderi de comportament moral-civic în context de viață din mediul cunoscut, iar competențele specifice aferente sunt:  1.2 Identificarea unor trăsături morale definitorii ale persoanei și 2.3 Explorarea unor relații existente între oameni în cadrul grupului.  Aș împacheta frumos cărțile și aș ruga o colegă să îmi „livreze” în pauză coletul, astfel încât copiii să fie curioși ce am în pachet. Aș alege să desfac pachetul și să le arăt cărțile, citind titlurile acestora, urmând ca apoi să îi întreb dacă sunt curioși să afle mai multe despre aceste povești. De îndată ce ei își vor exprima în mod evident dorința de a cunoaște conținutul acestor povești, mi-aș aminti că am văzut în colet un memory stick care are atașat un mesaj. Le citesc mesajul : „Am auzit că aveți o clasă cu copii minunați și v-am pregătit o surpriză pentru ei pe acest stick. Vizionare plăcută!”. Pe stick se va afla prima poveste din seria de cărți  „Îmbrâncitul nu e deloc amuzant” în format audio -video, pe care am realizat-o pentru ei, ca să poată recepționa mesajul mai bine. După vizionare, explic cuvintele noi care apar, urmând să identifice calitățile morale pe care le au personajele din poveste. Voi pune accent pe identificarea și conștientizarea comportamentului inadecvat prezentat în poveste și voi solicita copiilor să găsească relațiile care se stabilesc între personajele din povestea prezentată. Cel mai bun mod de a-i face să conștientizeze efectele unui astfel de comportament asupra celui agresat, consider că este un exercițiu de imaginație prin care elevii să se gândească cum s-ar fi simțit dacă erau în locul lui Mihnea, sau dacă vreodată au fost într-o situație asemănătoare să împărtășească colegilor cum au reacționat. Elevii vor trebui să găsească situații în care un astfel de comportament poate să apară și bineînțeles că activitatea nu s-ar încheia fără identificarea unor soluții pentru Mihnea, astfel încât pe viitor el să nu fie victima unor astfel de comportamente. Elevii se pot ajuta și de sfaturile primite de Mihnea de la mama lui și de la doamna învățătoare.

În speranța că am reușit cel puțin să vă stârnesc curiozitatea și interesul pentru a descoperi această serie, vă las mai jos o imagine cu coperțile cărților.

„Să ocrotim natura!” (activități extracurriculare)

Paula Diana Toma

Cum să protejăm natura nu este doar o simplă întrebare, ci și un îndemn de a face ceva.

Natura, în sensul cel mai larg, este echivalentă cu lumea naturală, lumea materială, fizică sau universul. „Natura” se poate referi la fenomenele lumii fizice și, de asemenea, la viață în general. Deși oamenii fac parte din natură, activitatea umană este adesea înțeleasă ca o categorie separată de fenomenele naturale.

Aceasta cuprinde totalitatea ființelor și a lucrurilor din univers,lumea fizică înconjurătoare,vegetația și formele de relief. Așa cum spune și  Dante Alighieri „Natura este arta lui Dumnezeu cel Veșnic”.

Scopul principal al educaţiei ecologice desfăşurate în şcoală este facilitarea dobândirii unor cunoştinţe care să permită înţelegerea problemelor de mediu în profunzimea şi complexitatea lor, conducând în final la luarea deciziilor pe baza unei conştiinţe ecologice, precum şi la promovarea oportunităţilor de a avea experienţe directe cu mediul natural . Oricare ar fi rolul învățătorului la clasă cu siguranță această activitate sau această temă despre natură nu ar trebui evitată, deoarece eu consider că de aici pornește educația copilului legată de mediul înconjurător.

Azi m-am gândit să vorbim despre un model de activitate extracuriculară care cu siguranță este practicată în multe școli . Trebuie să învățăm copiii să iubească,să protejeze și să prețuiească tot ce ne înconjoară .

Etapa 1

Înainte de  a pune în practică această activitate am pregătit la clasă diferite obiecte de lucru manual sau pictură care să pună amprentă în inimile copiilor atunci când vom pune în practică această activitate.

Activitatea constă în curățarea și îngrijirea unui parc din aproprierea școlii unde învățătoarea alături de copii va petrece o zi adunând deșeurile care sunt aruncate pe spațiul verde, reabilitarea obiectelor neîngrijite din parc, curățarea și îngrijirea copacilor.

Pentru început am realizat un panou pe care se află fiecare mânuță care a participat la această activitate . Mânuțele au fost pictate cu diferite culori, pe urmă lipite pe o planșă albă. Sub fiecare mânuță am scris numele fiecărui copil, iar ca titlu am ales „ȘI TU POȚI OCROTI NATURA”. Acest panou îl vom afișa atât la avizierul școlii cât și la intrarea în parc. Pentru tomberoane am realizat diferite stickere .

Etapa 2

Pentru a porni cât mai pregătiți spre activitate la clasă am învățat despre sortarea deșeurilor iar ca și activitate am prezentat un filmuleț copiilor. Am pregătit și o fișă de lucru pentru a mă asigura că am învățat să sortăm corect deșeurile . Pe această fișă am afișat patru tomberoane albastru ,galben,verde și roșu. Sub fiecare tomberon avem un spațiu în care scriem ce obiecte putem depozita în acesta .

Înaintea activității le-am vorbit copiilor despre echipamentul adecvat pentru a lucra cât mai lejer ,despre metodele de protecție pentru sănătatea noastră , să folosim mănuși de unică folosință,să ne dezinfectăm mâinile la finalul sarcinilor pentru a nu pune în pericol sănătatea noastră .

Etapa 3 (ziua activității)

În prima parte a zilei am început cu organizarea sarcinilor și a copiilor. Am avut grijă ca fiecare copil să primească mănuși de unică folosință . Materialele de lucru pe care le utilizăm sunt :saci menajeri, mănuși, dezinfectant, var (pentru „pictarea” copacilor), pensule, acuarele și nu în ultimul rând materialele pregătite la clasă .

Pentru început copii vor strânge și sorta deșeurile în tomberoanele special amenajate,iar apoi ca activitatea să fie mai atractivă vor lipi stickerele pregătite la clasă pe aceste tomberoane motivându-i pe cei din jur să nu mai arunce deșeurile pe jos .

Următoarea activitate constă în strângerea frunzelor și a resturilor din copaci ,iar apoi vom „picta” cu alb jumătatea trunchiului . Pe parcursul activității le explicăm copiilor cât de important este acest material pentru sănătatea copacului . La final am ales să aducem culoare prin  pictarea obiectelor neîngrijite precum panoul de la intrarea din parc unde am adăugat și un nou regulament și planșele pregătite la clasă .

Prin abordarea acestei activități extracuriculare, este foarte important să stimulăm la copii dorinţa de a cunoaşte cum putem ocroti natura înconjurătoare, ce pot face ei pentru a elimina sau cel puţin diminua cauzele ce duc la poluarea mediului.

În natură nu vei găsi wifi, dar sigur vei găsi o conexiune mult mai bună

Visul (poveste)

Maria Gligor

Din nevoia de a-i motiva pe copii să fie harnici, perseverenți, curajoși, optimiști și prietenoși a luat naștere povestea următoare, poveste compusă de mine special pentru momentele în care copilașii din clasa mea aveau nevoie de un imbold. Cu ajutorul poveștilor formative orele de dezvoltare personală, respectiv educație civică, devin mult mai atractive, copiii se identifică cu personajele pozitive din povești și încearcă să devină la fel ca acestea. Deosebit de important este să creăm o stare de bine în cadrul clasei de elevi și cum altfel decât folosind povești.


Era o dimineață frumoasă de vară. Soarele mângâia cu razele sale calde fiecare părticică din dumbrăvița, aflată tocmai în mijlocul pădurii fermecate. Aici totul era magic, iar fiecare ființă parcă avea ceva deosebit de făcut în fiecare zi.

De sub o frunzuliță mică cineva se chinuia să își scoată căpșorul la lumină. Era o mică și gingașă omidă. Tocmai se trezise dintr-un vis în care mama sa îi spusese că dacă va ajunge la Tărâmul Fluturilor de Argint o va întâlni. Era buimăcită și după ce reuși să se urce pe frunză văzu un munte gri, sclipitor. Se gândi că acolo trebuie să fie tărâmul din vis, unde se afla mama sa. Cu o hotărâre demnă de toată admirația, își înveli într-o frunză o cheiță mică, de aur, pe care o găsi în coconul său, pentru a o duce cu ea și porni la drum.

Și merse, și merse până ajunse în dreptul unui bolovan care părea atât de mare pentru biata omiduță încât un greieraș care se afla prin apropiere o sfătui să renunțe, deoarece este imposibil ca cineva atât de mic să treacă dincolo. Dar omida nu s-a dat bătută, s-a cățărat pe bolovan, târându-se cu toate puterile ei. A ajuns în vârf, iar apoi a alunecat ușor la vale pe bolovan.

De fericire că a depășit acel obstacol piciorușele ei fragile se mișcau atât de repede că aproape putea să alerge. Se opri apoi ostenită pe marginea unui iaz. După ce și-a stâmpărat setea a început să caute o posibilitate pentru a traversa iazul. Era destul de departe până în partea cealaltă, iar apa care îi uda perișorii fini nu era tocmai ceva plăcut.

De după o frunză de brusture s-a ivit o lăcustă curioasă. Omida i-a povestit planurile sale, iar lăcusta s-a hotărât să o ajute. Omida s-a urcat pe spatele acesteia și printr-o săritură sprintenă amândouă s-au trezit pe partea cealaltă a iazului. Omida i-a mulțumit prietenei sale și a plecat mai departe.

Merse ce merse, până ce ajunse în dreptul unui râu. Ajunsă aproape pe marginea cealaltă a râului, auzi un țipăt înspăimântător. Omida nu mai auzise până atunci acel sunet. Își dede imediat seama de pericol…era o pasăre ce zbura îngrozitor de agitată pe cer. Foamea i se citea în glas.

Aproape rămasă fără vlagă, omida ajunse în capăt și reuși să se arunce sub o floare de margaretă care o ascunse atât de bine că pasărea își văzu de drum și dispăru în zarea roșiatică. Era deja seară. Moartă de oboseală și de spaimă omida se ghemui lângă tulpina margaretei și ațipi, gândindu-se că mâine va fi mai bine. Dis de dimineață în jurul ei se adunaseră câteva albine, furnici, greieri și alte vietăți mărunte de la poalele muntelui. Printre ele era și lăcusta, prietena ei. Aceasta le povestise tuturor despre curajul nemaipomenit pe care l-a avut săraca omidă.

Toți credeau că a murit de la prea mult efort, când deodată, din trupușorul ei firav s-au ivit două aripi de o frumusețe nemaivăzută, de culoarea unui curcubeu superb. Devenise fluture! Ce miracol!

Cu cheița de aur la gât, omida – căreia nu-i venea să-și creadă ochilor – și-a luat zborul către Muntele Fluturilor de Argint, mulțumindu-le gâzelor pentru grija lor. Cât timp dormise a visat că acea cheiță de aur o va ajuta să deschidă porțile ferecate ale tărâmului de poveste. Era atât de fericită că își va întâlni mama încât zbura cu cea mai mare viteză. Oricât de mică fusese și oricât de anevoios păruse drumul, peste o zi omida își realizase visul, ajunse la mama ei…

Poveștile ne pot inspira: Fata babei și fata moșneagului

Rebeca Pontoș

Povestea “Fata babei și fata moșneagului” scrisă de Ion Creangă reprezintă una din operele literare scrise pentru copii prin care personajele pot inspira un exemplu bun sau mai puțin bun de urmat.

După cum știm, în poveste este vorba despre o babă și un moș care aveau amândoi câte o fată. Mergând să-și încerce norocul în lume, fata moșneagului a dat dovadă de multă bunătate, îngăduință și hărnicie, pe când fata babei nu a făcut altceva decât să arate exact opusul atitudinii celeilalte fete. Bineînțeles, după faptă și răsplată! Fata moșneagului a fost răsplătită la rândul ei de către toți cei care au beneficiat de ajutorul și bunăvoința fetei (pomul, cuptorul, fântâna și cățelușa). Nu la fel putem spune însă despre fata babei. Din cauză că nu și-a arătat mila pentru cei aflați la greu, a primit exact ceea ce merita: ignoranță și indiferență. Cele două personaje redau ideal contrastul dintre bine și rău.

Povestea lui Ion Creangă mizează pe o morală destul de simplă: dacă eşti bun şi cinstit, vei avea numai de câştigat, dacă însă te împiedici în propria mândrie şi răutate, vei sfârşi umilit şi înfrânt. Această poveste reprezintă cu siguranță o sursă de inspirație pentru copii, cu fapte, întâmplări și personaje de la care au ce învăța. De exemplu, cele patru elemente întâlnite în poveste (pomul, cuptorul, fântâna și cățelușa) sunt simboluri ale celor pe care îi întâlnim în viața de zi cu zi, iar scopul celor două fete era să-și dobândească anumite virtuți prin ajutorul pe care-l ofereau: să fie bune, să arate dăruire, generozitate, milă, să nu treacă cu indiferență, ș.a.m.d..

De aici copiii pot învăța la ora de educație civică ce înseamnă să fii cu adevărat un om bun, să fii o persoană valoroasă și plină de dăruire pentru cei din jur.

Prezentându-le copiilor această poveste (despre care cu sigurantă au auzit, dar în alt context), ei pot reflecta asupra modului de comportare a personajelor și asupra valorii morale a întâmplărilor, deducând la urmă cât de important e să fim cu adevărat oameni.

„Copilărie pe asfalt”

Alexandra Duca Gheorghe

Pentru această temă am ales să vorbesc despre picturile pe asfalt relizate în locurile de joacă pentru copii. În urma vizionării unui interviu realizat de Mioara Coroian, în care o mămică Alina Ierugan își urmează visul prin pictarea desenelor viu colorate cu teme educative pe aleile locurilor de joacă ale municipiului Oradea.

Inspirată de această mămică care a denumit inițiativa „Copilărie pe asfalt”, foarte mulți părinți au contribuit prin donații urmând apoi să primească sprijin din partea profesioniștilor și a firmelor care produc vopsele de asfalt.

De ZIUA PĂMÂNTULUI am participat ca voluntar la o activitate ce presupune folosirea  tehnicii de a picta pe asfalt și totodată am reciclat cauciucuri pentru a crea noi zone de joacă pentru copii. Astfel prin această activitate am reușit să înfrumusețăm curtea grădiniței și să ne bucurăm de întreaga activitate. Activitatea a fost desfășurată și cu scopul de a informa copiii cum trebuie să recicleze.

Satul Iaz, județul Sălaj

Andrada Denisa Strapec

Iazul, un colț de Rai, aici peisajele par desprinse dintr-un basm. Punctele de belvedere în care cerul se unește cu pământul, pădurile veșnic verzi cu miros de brad, oamenii primitori, tradițiile și obiceiurile locale, te invită să poposești aici, să cunoști și să te apropii de trecutul strămoșilor noștri, să te relaxezi și să te simți liber.

Localitatea Iaz, este poziționată la poalele Munților Plopiș, în partea vestică a județului Sălaj, având altitudini scazute cu peisaje pitorești, păduri dense de foioase și conifere, râuri, cascade și izvoare montane. Numele localităţii provine de la apelativul românesc iaz, adică „apă stăvilită formând un lac artificial mai mic” ori „derivaţie de râu, spre a duce o parte din apa lui la o moară, o piuă”. În satul Iaz au existat mai demult mai multe mori de apă, de la iazurile acestora e probabil ca să provină numele localităţii. La ora actuală doar una singură se mai păstrează întreagă. Satul Iaz este străbătut de Valea Iazului, care se desparte în sat în „Matcă” şi „Pârâul Racoviţă”. Valea Iazului are mai mulţi afluenţi, pârâiaşe care izvorăsc din Munţii Plopişului precum Valea Peştilor, Valea Uliului, Valea Şes. Pe Valea Uliului se află Pârâul Pălincii, unde în vechime sătenii se ascundeau de autorităţi să facă vestita pălincă de Iaz.

Satul Iaz se află la granița cu județul Bihor, fiind delimitat de păduri dense, dar la marginea cărora localnicii își petrec timpul liber sau își câștigă existența încă din cele mai vechi timpuri. Prin pădurea de mesteacăn se zăresc urmele  unei vechi mocăniţe construită în 1920. Aceasta transporta material lemnos pe ruta Iaz-Nușfalău, activitățile de defrișare erau realizate de către comunitatea de slovaci, cunoscuți ca fiind drept buni tăietori de lemne. Tot la marginea padurii, în partea de nord-vest a satului Iaz se află rezervaţia naturală „Mlaştina de la Iaz”, care este o arie naturală protejată, ce aparţine categoriei a IV-a rezervaţie naturală de tip faunistic, floristic, paleontologic şi peisagistic, ocupând o suprafață de 10bha și atingând o adâncime maximă de 5,1 m. Rezervația reprezintă o zonă cu mlaștini turbo-active, având o însemnătate științifică deosebită deoarece adăpostește o serie de specii de plante și animale rare.[1] Mlaştina de la Iaz nu este doar un simplu loc cu mâl şi multă vegetaţie, ci un colţ din natură devenit în timp raiul biologilor şi cercetătorilor. Mlaştina a devenit rezervaţie naturală protejată de lege, pentru că aici cresc o serie de specii de plante şi animale rare. O astfel de specie este şi „Roua cerului”, denumită ştiinţific „drosera rotundifolia”. În jurul mlaștinii a existat în trecut o pădure întinsă care constituie astăzi un adevărat parc dendrologic cu specii de arbori seculari.

Din spusele bunicii mele, în trecut, apa din mlaștină era utilizată în cadrul Băilor de la Iaz, deoarece aceasta are proprietăți terapeutice, temperaturi mai ridicate decât cele normale, are o culoare maronie-negricioasă, aceasta fiind utilizată de către localnici și nu numai în tratarea afecțiuniunilor reumatice cu mult înainte de anul 1989. Din păcate activitatea băilor s-a oprit în anul 2002, acestea fiind în momentul de față în paragină, rămânând vie în amintirea localnicilor și a altor oameni care veneau în Iaz pentru a se trata, dar și pentru a-și petrece timpul liber și a asculta legendele despre mlaștină. Legende pe care le puteți asculta și voi, vizitând mlaștina.

Accesul spre rezervație se face pe drumul național (DN1H) – Șimleu Silvaniei – Nușfalău, apoi drumul județean (DJ119E) până în satul Iaz, urmând Valea Iazului (un afluent de dreapta al Barcăului).

Muzeul etnografic din Iaz, apaține  unei tinere pasionată de etnografie și, în acelaș timp, o pictoriță de icoane. Pasiunea pentru etnografie s-a concretizat într-un muzeu al satului în aer liber, ce numără deja patru case, câteva anexe, un centru cultural, precum și o colecție impresionantă de artă populară, formată din costume populare, obiecte textile, mobilier, obiecte de uz casnic și decor din ceramică și lemn, icoane pe sticlă vechi, unelte din fier și lemn precum și diferite obiecte și dispozitive necesare în practicarea meșteșugurilor sau a muncilor câmpului.

Tabăra de pictură, această tabără a luat naștere în anul 2010, la inițiativa Ligiei-Alexandra Bodea, proprietara muzeului etnografic din Iaz. Astfel, tânăra a început să colecționeze  icoane pictate pe sticlă și să le expună. Cu timpul, tânăra s-a hotărât să transmită mai departe această deprindere, organizând în fiecare vară tabăra de pictură pe sticlă, pentru copii,  care durează două săptămâni și care cuprinde o mulțime de activități pe lângă cele legate de pictura pe sticlă cum ar fi: plimbări, drumeții sau excursii în împrejurimile localității. 

Moara de Apă din centrul localități, este un obiectiv turistic important în ceea ce privește trecutul și modul de de viață al localnicilor, aceasta se află în paragină, dar prin restaurare poate fi introdusă în circuitul turistic. Moara ocupa un element aparte în cadrul comunităţii săteşti, precum crâşma, aşteptând rândul la măcinat, ţăranii aflau ultimele veşti din sat, pe care apoi le comentau fiecare după puterile sale.

O scurtă vizită în satul Iaz poate să nască dorința de a reveni cât mai curând aici, locurile pline de povești și legende, dar și oamenii sunt principalele motive, iar dacă vine vorba despre preparatele gastronomice, cu siguranță vei spune “DA”, de fiecare dată.

Bibliografie

https://centruturisticplopis.ro/mlastina-de-la-iaz/

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Iaz_(S%C4%83laj)

Tabăra Bucuriei: un loc minunat, la fel ca denumirea lui!

Daniela Adriana Stan

Din punctul meu de vedere, Tabăra Bucuriei din satul Briheni este un loc mirific, foarte special și potrivit din toate punctele de vedere în ceea ce privește ,,Școala altfel”. Este o lucrare creştină a unor biserici baptiste din Bihor din 1996. Tabăra bucuriei nu doar că ne învață să ne descoperim, ci și ne prezintă multe învățături, mai ales în cadrul orelor de ,,Educație Civică” . Totul a început din spusele surorii mele, ea era clasa a IV-a, iar eu eram studentă în anul II, astfel ea m-a îndrumat să o însoțesc pe perioada Școlii altfel, în Tabăra Bucuriei unde aveam să descopăr multe lucruri. Astfel, învățătoarea ei a organizat cu mare atenție această săptămână, având grijă ca toți copiii să participe. Am participat ca și voluntar, astfel am pornit cu microbuzul școlii spre Tabăra Bucuriei neștiind ce conduite de morală civică aveam să ne formăm. Ajunși acolo, pentru copiii tabăra avea un mare impact deoarece totul se forma si se făcea pe baza jocurilor și a diferitelor activități.

În primul rând, erau foarte mulți copii veniți din diferite zone, astfel acesta era un mare avantaj din punctul meu de vedere, deoarce toți ajungeau să se cunoască și să lege prietenii noi.

În al doilea rând activitățile propuse erau foarte interesante, fiecare activitate avea o denumire, spre exemplu una dintre activitățile cela mai îndrăgite de copilași era prin cadrul proiectului ,, Let s do it”! Adunarea deșeurilor aruncate prin pădure și prin râuri, astfel cu această activitate copiii își însușeau normele protecției mediului și îngrijirea acestuia. Toate activitățile erau foarte captivante, timp de o săptămână copiii au învățat foarte multe lucruri precum: protejarea mediului, plantarea pomișorilor, plantarea și îngrijirea florilor etc.;toate aceste activități din punctul meu de vedere, au contribuit la implementarea unor cunoştinţe necesare unui copil ce trebuie să-şi cunoască deopotrivă drepturile şi îndatoririle. Demersul educativ, în aceste activități, au cultivat elevului o conduită conformă cu normele şi etica socială, în vederea aplicării şi respectării acestora. Toate activitățile propuse de coordonatori au dezvoltat sentimentul responsabilităţii faţă de sine şi comunitate, precum şi ataşamentul, dragostea sau spiritul de sacrificiu faţă de ceilalți.

Pot spune că acest loc liniștit este perfect pentru elevii noștri, situat în mijlocul pădurii, locul este o destinație ideală pentru toți copilașii. Copiii se pot bucura de jocuri în aer liber, de tiroliană, călărie sau plimbări cu barca plus multe alte activități. Ce m-a surprins pe mine, este că și seara se practicau diferite jocuri de masă și multe alte activități precum: UNO, REMI, ȘAH etc. Aș putea sta ore-n șir să enumăr toate activitățile și lucrurile interesante din această tabără, dar am să vă las să explorați și să vă interesați, și ba  chiar să mergeți în tabără….

Puteți vedea imagini relevante din tabără pe siteul lor, la adresa: https://poze.tabarabucuriei.ro/ și puteți explora locul pe Hărțile Google la adresa https://goo.gl/maps/jC655He8NKNHynsF6