Am ales pentru aceasta sarcina sa redactez recenzia unui film de animație vizionat recent împreună cu fiica mea.
Filmul se numește Luca, este un film american , lansat in 18 iunie 2021 in Statele Unite.
Acțiunea filmului se petrece pe Riviera Italiana si are ca personaje principale doi băieți: Luca si Alberto. Cei doi copii vor împărtăși aventurile dintr-un sat italienesc, dar au de păstrat un secret profund: ambii sunt monștri marini dintr-o lume din adâncuri.
În film sunt prezentate diverse comportamente umane, care apar ca rezultat al evenimentelor prin care trec personajele:
– minciuna sau ascunderea adevărului : Luca își minte părinții deoarece aceștia ii interzic sa intre in contact cu lumea de pe uscat.
– invidia : prietenia celor doi băieți este pusa in pericol când apare in viața lor Giulia, Luca legând o relație strânsă cu ea, in detrimentul prieteniei cu Alberto.
– curaj, frica, lașitate : pentru a-si păstra prietenia cu Luca, Alberto ii destăinuie Giuliei secretul lor, acela ca sunt monștri marini. Dar totuși, Luca își neaga identitatea pentru a rămâne alături de Giulia si a-si îndeplini visul de a participa la competiția la care s-au înscris.
– fidelitatea, prietenia necondiționată : spre finalul filmului, Alberto vine in ajutorul lui Luca pentru a-l ajuta sa câștige concursul deși își pune in pericol propria viată. După ce reușesc sa câștige marele premiu (scuterul Vespa la care visau de la începutul povestii) , Alberto vinde scuterul pentru a-i cumpăra lui Luca un bilet de tren către Genova. Acesta renunță la visul sau pentru a-l îndeplini pe cel a lui Luca : de a studia la o scoală împreună cu alți copii.
O poveste frumoasa despre prietenie, curaj, ambiție , toate într-o atmosfera calda de vara, presărată cu soare, mare, gelato, paste si plimbări pe scuter 😊
Educația civică reprezintă o prioritate în învățământul primar. Prin asta se încearcă modelarea personalității copiilor care vor ieși în societate. Prin educația civică vom aduce la cunoștință copiilor regulile societății. Le vom prezenta drepturile și îndatoririle unui cetățean. Trebuie să îi ajutăm să-și dezvolte sentimentul de responsabilitate față de comunitate. Educața civică ajută la dobândirea unor deprinderi și atitudini la baza cărora stă respectul, politețea, decența și corectitudinea.
Voi prezenta cartea de Holly Web pentru a afla întâmplările unei fetițe.
Amy, a găsit o pisicuță și nu voia să o înnapoieze. Educația civică ar trebui să ne învețe că fiecare animăluț care are un stăpân oricât de mult ne-ar plăcea animalul găsit în curtea noastră trebuie să plece la familia lui.
Holly Webb
S-a născut în 1976, la Londra și este o scriitoare britanică, pentru copii. Ea a studiat la Newnham College de la Universitatea din Cambridge, bizantină și medievală istoria artei de la Institutul de Artă Courtauld. A lucrat ca editor până în 2005. Lucrările sale au fost traduse in 31 de limbi inlcusiv rusă și poloneză.
Editura: LITERA, 2016
,,Prima mea lectură” este o colecție special creată pentru a-i ghida pas cu pas pe preșcolari și pe școlari în aventura lecturii. Formatul accesibil, textele ilustrate și adaptate la nivelul de înțelegere al vârstei contribuie la captarea atenției și îi motivează să pășească încrezători în lumea minunată a cărților. Această carte are 126 de pagini, narațiune cu un nivel de complexitate mai ridicat, din literatura modernă și contemporană. Este un roman de mici dimensiuni.
Vârsta recomandată 8-9 ani.
Mi-a plăcut foarte mult această carte deoarce m-am simțit ca într-un desen animat citind-o.
Personajul principal este Amy căruia îi plac foarte mult pisicile, își dorește nespus de mult o pisicuță, dar părinții ei cred, că ea nu este destul de responsabilă pentru a avea grijă de un animăluț de companie. Amy își dorește atât de mult o pisicuță încât într-o zi se rătăcește la ea în gradină o pisicuță neagră pe care după ceva timp o și numește Nera. Era foarte mic ghemotocul acela de blană, nu avea nici zgardă iar Amy era sigură că nu are stăpân. A ținut-o ascunsă în căsuța ei din copac în jur de două săptămâni, îi ducea mâncare și o iubea nespus de mult. Amy avea o prietenă pe nume Lliy căreia îi iimpărtășea toate secretele legate de pisicuță. Lily avea și ea o pisicuță pe nume Stella iar Amy nu înțelegea de ce Lily are voie să aibă o pisică și ea nu. La un moment dat mama lui Amy aflse de pisicuță și chiar dacă la început nu a fost de acord până la urmă a acceptat pisicuța cu condiția să o înapoieze stăpânului care o va căuta cândva.
Momentul care mi-a plăcut cel mai mult a fost momentul în care doamna Jones (stăpâna pisicuței) le-a spus familiei lui Amy că pisicuța poate rămâne la ei fără îndoilă și că pisicuța o pot considera ca fiind a lor (după ce aceasta a fost returnată, iar pisica s-a întors la Amy fără îndoială pentru că acasă mai era o pisică siameză, Charlie, cu care Jet (numele ei anterior), Nera nu se înțelegea deloc, ea credea că motanula i-a furat nu doar stăpânul ci și mâncarea). Amy a început să plângă de bucurie, a strâns- o pe Nera la piept și i-a spus : ,,De acum ești cu adevărat a noastră. Ai venit și nu mai pleci!”
Momentul acesta a fost foarte sesnibil și foarte plăcut încât am putut să simt și eu acea emoție trăită de Amy și de familia ei. I-au cumpărat o zgardă roz ca să nu se mai piardă și ca să nu creadă cineva că nu are stăpân. Zgarda roz îi venea perfect pe blănița ei neagră și luciosă.
Această carte mi se pare foarte drăguță, educativă și atractivă atât pentru copii cât și pentru cei mari. Merită citită. Am rămas plăcut surprinsă citind cartea aceasta pentru copilași. Cu siguranță voi mai citi și alte cărți scrise de Holly Webb.
Lassie se întoarce acasă (2020) reprezintă o a doua ecranizare a romanului scris de Erick Knight, această ecranizare este adaptată la noua generație.
Consider că acest film este unul potrivit pentru educația civică deoarece acțiunea acestuia prezintă iubirea dintre om și animal, ne inspiră să avem curaj, să fim hotărâți, să fim capabili de sacrificiu, să ne acceptăm așa cum suntem. În rolurile principale îl avem pe câinele Lassie și pe stăpânul acesteia, Florian.
Florian este nevoit să renunțe la câinele său, la cea mai bună prietenă a sa, deoarece în apartamentul în care ajunge să locuiască împreună cu familia lui nu era voie cu un câine. După ce o duce pe Lassie de acasă, a devenit foarte trist, a trăit o adevărată dramă. Lassie îl iubea foarte mult pe Florian, nu a dorit să renunțe la acesta, iar din această cauză a fugit din locul unde se afla pentru a ajunge la Florian. Aceasta va avea parte de multe aventuri, dar nu vă spun mai mult deoarece dacă doriți să știți va trebui să vă uitați la film pentru a le afla, dar și pentru a descoperi dacă reușește să se reîntâlnească cu Florian.
Tipul filmului: Comedie, fantastic, pentru familie, aventură, dramă.
Premiera: 19 iunie 2015
Regizor: Pete Docter
Actori principali: Amy Poehler – Bucuria, Phyllis Smith – Tristețea, Bill Hader – Frica, Lewis Black – Furia, Mindy Kaling – Dezgustul, Kaitlyn Dias – Riley Anderson, Diane Lane – Mama lui Riley, Kyle MacLachlan – Tatăl lui Riley, Richard Kind- Bing Bong
Locul acțiunii: San Francisco
Am ales să prezint recenzia filmului „Inside Out”. Acest film a apărut în anul 2015 și probabil este un film animat foarte cunoscut. Am ales acest film deoarece consider că este un material colorat și atractiv pentru elevi care poate să fie folosit și la orele de educație civică, deoarece implică emoțiile care ne călăuzesc pe întregul parcurs al vieții.
Totul a început prin prezentarea fetiței pe nume Riley. La vârsta de 11 ani viața fetei se schimbă complet, deoarece este nevoită să se mute din orașul în care a copilărit. Emoțiile din mintea fetei ( fericirea, tristețea, furia, dezgustul, frica) încearcă să controleze viața fetei dată peste cap de noua ei locuință.
Suspansul este prezent pe toată perioada derulării filmului, toată acțiunea fiind răsturnată din cauza emoției de tristețe, care atinge o amintire esențială din trecutul fetei, amintirea se transformă în una tristă.
Consider că acest film este potrivit pentru a se prezenta la ora de educația civică, deoarece astfel se pot explica copiilor felul în care ne putem controla emoțiile și să trăim împreună cu ele, deoarece fac parte din viața noastră și la fel ca pe Riley, ne controlează și pe noi în fiecare situație importantă din viața noastră.
Cea mai importantă lecție din această animație este că tristețea a salvat toată povestea, ceea ce înseamnă că tristețea nu este o emoție chiar atât de rea. A reușit să restabilească echilibrul după care totul a revenit la normal. Filmul are și un strop de comedie, ceea ce o să le placă copiilor.
Am vizionat acest film cu atât suspans încât abia am așteptat să aflu finalul, care este unul super drăguț, iar dacă vreți să-l aflați, vă invit să îl vizionați și voi, ca să reușim să trăim împreună cu emoțiile noastre.
Mi-a plăcut mult cartea, ea fiind scrisă din perspectiva unei fetițe de zece ani. Povestea aduce în prim-plan, într-un limbaj complet nepretențios două probleme reale și anume hărțuirea în școală a copiilor de către alți copii (fenomen numit bullying) și efectul certurilor dintre părinți.
Protagonista cărții, Hannah, are parte de cele două probleme menționate anterior. Hannah Geller este o fetiță de zece ani, elevă în clasa a V-a, care iubește cuvintele fiind extrem de pricepută la ortografie. Hannah duce o luptă grea, atât la școală cât și acasă, cu o mulțime de lucruri care o frământă, o înfricoșează și cărora nu reușește să le găsește vreo rezolvare.
Familia Geller, adică cea din acest roman, nu înregistrează scene de violență domestică ci doar o prefigurare a acesteia, însă efectul produs asupra lui Hannah este unul destul de mare.
Cele două probleme, fenomenul bullying si efectul certurilor dintre părinți, dezbătute în roman sunt grave, însă eu consider că problema legată de mediul familial plin de certuri o depășește pe cea a fenomenului de bullying. Asta pentru că într-o familie ar trebui să găsești iubire, liniște, apreciere, respect, empatie, un mediu echilibrat în care toți membrii să se dezvolte armonios.
”Eu i-aș cere duhului meu albastru ca toate zâmbetele familiei mele să fie reale pentru totdeauna de acum înainte.” (pagina 49)
Și hărțuirea este o problemă pe cât de gravă, pe atât de des întâlnită. Acest fenomen începe să fie din ce în ce mai des întâlnit. De ce sunt copiii atât de răi? Ce anume îi determină să devină hărțuitori? Răspunsul este oferit oarecum de către Hannah :
”Cred că dacă cineva nu reușește să vorbească despre gândurile sale, până la urmă este în stare să facă ceva nebunesc. Să devină un hărțuitor.” (pagina 231)
Toți avem traume mai mari sau mai mici, toți avem îngropate adânc în noi lucruri care ne-au făcut să suferim și pe care nu vrem sau nu știm să le expunem. Dacă nu le expunem așa cum sunt, atunci nu le putem vindeca, iar daca nu le vindecăm ele nu vor dispărea, ci răzbat la suprafață sub forma unor comportamente negative.
”Este greu să vorbești atunci când lucrurile merg rău în mintea ta. Uneori vrei pur și simplu să observe cineva că nu te simți bine. Sentimentul acesta te poate determina să faci multe lucruri urâte. ” (paginile 250-251)
Hannah este o preadolescentă care se confruntă cu problemele hormonale specifice vârstei, traversează aceste două situații dificile inventând variante fanteziste. Narațiunea este homodiegetică( la persoana I), avem doar perspectiva lui Hannah. Acțiunea nu se desfășoară pe o perioadă lungă de timp, ce pe parcursul a doar căteva luni.
”Dacă aceasta ar fi o poveste” este un roman care merită citit, este scris într-o manieră facilă. Voi încheia cu un citat motivațional, pe care Hannah și l-a imaginat în legătură cu faimoasa piesă a lui Shakespeare.
”Dacă aceasta ar fi o poveste, m-aș duce înapoi în timp și aș fura manuscrisul piesei Romeo și Julieta de la Shakespeare. Într-o cămăruță întunecoasă, având numai o lanternă și o pană de scris, aș schimba sfârșitul Julietei. Julieta ar decide, nu să moară pentru iubirea ei, ci să devină arhitectă, sau actriță, sau scriitoare, cu puterea de a-și alcătui propriile povești.” (paginile 115-116)
Acest film ilustrează într-o manieră foarte frumoasă paralela dintre ceea ce suntem și ceea ce am dori să fim sau devenim. Acest film mi-a reconfirmat ideea conform căreia oamenii își doresc să fie ceea ce nu sunt și oricât de amar ar fi amarul cuiva, al meu tot mai amar va fi, de ce nu? Oricât de bun ar fi bunul meu, bunul altuia este și mai bun.
(afișul filmului)
Am pornit această recenzie, dar și vizionarea filmului, cu gândul la o competență din programa de clasa a III-a și a IV-a a materiei Educație civică, și anume:
2.Manifestarea unor deprinderi de comportament moral-civic în contexte de viață din mediul cunoscut.
Ceea ce mie îmi transmite că, în viața de zi cu zi, va trebui să respectăm anumite principii de conviețuire, atât în familie cât și în grupuri mici, în societate.
Filmul, tradus ca “Prințul și cerșetorul – o poveste modernă a lui Twain 2007” poate fi încadrat într-o activitate care aparține materiei Educație civică datorită faptului că prezintă anumite comportamente dezirabile, dar și comportamente care nu sunt de dorit în mod normal. De aceea eu consider că, pot extrage exemple, atât pozitive cât și negative din această vizionare.
Dacă ar fi să dau o notă acestui film pe o scară de la 1 la 10, probabil că aceasta ar fi reprezentată de un sincer 7 Cu siguranță nu pentru că eu aș fi jucat mai bine sau aș fi scris mai bine scenariul, ci am impresia că această poveste poate fi puțin forțată, încercând să atingă foarte multe obiective, precum: drama tânărului bogat, dar nemulțumit de condiția lui, drama orfanului obligat să aleagă între muncă și pasiune, drama părintelui neglijent care ascunde adevărul, tragedia tutorelui care nu poate înțelege de ce o pasiune este mai presus decât munca, situația angajaților conduși de un copil dar și eșecul în cariera unui adult. De aceea, socotesc că acesta ar fi fost mai reușit în cazul în care întregul s-ar fi concentrat asupra unui număr restrâns de situații, acesta ar fi reprezentat de o notă mai mare, însă, cu toate acestea, având în vedere că, de la publicarea acestuia au trecut cincisprezece ani, nota ar putea fi mai ridicată.
Dacă ar fi să îmbunătățesc ceva la acest film, probabil că acest lucru ar viza restrângerea situațiilor pe marginea cărora se construiește subiectul principal, și anume drama celor doi copii nemulțumiți de viața lor actuală.
Consider că, acest film ar trebui vizualizat de întreaga clasă de elevi, iar la final această activitate, în cadrul orelor de Educație civică, ar putea fi încheiată cu o dezbatere despre punctele tari dar și cele slabe, aspecte negative de natura instruirii comportamentului în mediul civic, toate acestea și din punct de vedere al rolului de adult dar și al rolului de copil, care, să fim serioși, este unul foarte greu, atât de jucat cât și de trăit zi de zi.
Cert este că, o mare parte dintre noi toți, ne-am dorit cândva “să fim în locul lor” (în locul vecinului care culmea, are iarba mai verde decât o avem noi), până când, într-o zi ajungem în locul altora și realizăm că, viața noastră parcă era totuși mai roz.
Cu toate acestea, povestea personală, trauma proprie și interioară, nu ar trebui să afecteze traiul altor persoane din jurul nostru, de aceea, nu este potrivit să îi insultăm pe aceștia sau să comitem infracțiuni precum furtul, este necorespunzător ca în societatea din secolul al XXI-lea angajatul să fie tratat josnic de către angajator numai pentru că acesta este tratat ca persoană inferioară, sau să mințim pentru a scăpa de anumite îndatoriri pe care ni le-am asumat odinioară.
Recomand, cu toată căldura,acest film pe care îl consider de impact în viața elevilor, creionând intens atât caractere negative, care nu ar trebui urmate, dat totodată și modele, caractere demne de urmat în civilizație.
Nu afirm că motivele pentru a nu viziona acest film sunt inexistente, dar știu și consider că, motivele care susțin vizionarea acestuia sunt reprezentate de un număr considerabil mai mare, cel puțin în mintea mea.
„Plânsul poate să-ți aducă o mare ușurare, dar numai dacă ai pe cineva lângă tine” (Anne Frank)
Bazat pe o prietenie reală, cea dintre Anne Frank și Hannah Goslar, acest film ne demonstrează că bunătatea, curajul, prietenia și iubirea față de semenii noștri sunt importante mereu chiar și în momentele când destinul te duce pe cele mai negre căi ale rasismului, în lagăre de concentrare și la un eveniment tragic care a avut loc cu ani în urmă numit Holocaust. Hannah ajunge într-un lagăr de concentrare și nu știe ce s-a întâmplat cu prietena ei Anne, dar la un moment dat află că și prietena ei a ajuns în lagărul de vizavi fiind foarte înfometată dar din păcate ele sunt despărțite de un zid. Hannah va da dovadă de curaj și își va risca viața în fiecare seară pentru a-i arunca câte ceva de mâncare prietenei sale peste zid.
Sunt de părere că filmul acesta este foarte potrivit pentru educația civică deoarece ne demonstrează cât de important este să fii curajos și bun în momente de cumpănă, și ceea ce înseamnă cu adevărat prietenia și iubirea față de semeni, pentru care această fetiță își riscă propria viață. Consider că filmul ,,Draga mea prietenă Anne Frank” este potrivit și pentru copii deoarece se desprind foarte multe învățături morale și sunt sigură că i-ar impresiona povestea emoționantă a acestor două prietene. Sper că scurta mea descriere v-a stârnit puțin interesul și v-a captat atenția și că veți viziona și voi acest minunat film.
P.S.: La finalul filmului, veți vedea gestul impresionant pe care îl face Hannah pentru prietena ei Anne și ce se va întâmpla cu cele două prietene. Mai multe detalii o să aflați dacă veți viziona filmul(Să vă pregătiți șervețele).
Erus și Valea Răbdării! Atenție urmează informații cu un puternic impact emoțional! Rămâi până la sfârșit. 😃 O carte pentru toate vârstele, câteva povețe pentru noi toți pe care ar trebui să le punem în practică în viața de zi cu zi. Vă provoc și pe voi să o citiți pentru că doar așa o să înțelegeți acest citat: ,,Cu răbdarea treci și marea”!
Povestea lui Alec Blenche, ne prezintă o astfel de lume, un regat în care pădurile erau din broccoli ,țelină ,morcovi, iar copilașii erau voioși și sănătoși deoarece aceștia se hrăneau doar cu fructe și legume. Băiețelul Erus este personajul care ne arată că viața este mai frumoasă decât ne imaginăm noi, doar trebuie să avem răbdare și să ne bucurăm de minunățiile ei.
La fel ca și în zilele noastre oamenii sunt diferiți, având calități și defecte, însă când se promovează răutatea, prostia, înșelăciunea, ceva se schimbă și lucrurile nu mai funcționează bine. Și în povestea noastră era un copil pe nume Sucre, foarte agitat și supărat, care mânca doar dulciuri inclusiv zahăr ,însă de atunci regatul s-a schimbat complet. Legumele și fructele au dispărut și Soarele a încetat sa mai apară pe cer .
In aceasta situație, regele decide să îl trimită pe Erus împreună cu cinci înțelepți la Muntele Soarelui pentru a vedea de ce acesta nu mai răsare. O tehnică bună prin care îi sfătuiesc pe părinți și profesori să îi îndemne pe copii să trăiască astfel prin puterea exemplului lor, implicându-i în activități de cunoaștere și îmbunătățire personală .
Prințul era nevoit să treacă prin multe obstacole pentru a reuși să își îndeplinească misiunea, pentru început să treacă prin Valea Răbdării, o vale care îi pune răbdarea la încercare ,dar își va face mulți prieteni, va învăța multe și se va distra .
Mi-a plăcut ultimul capitol, în care Erus chiar a fost supus unei provocări interesante, de a avea răbdare să vorbească cu un copac bătrân, lucru ce l-a făcut să înțeleagă
Aceasta carte adăpostește o poveste frumoasă cu cuvinte simple ,înțelegându-le fiecare copil. Ei pot învăța cât de important este să ai o alimentație sănătoasă, cât de important este sa ai răbdare ,cât de importante sunt familia și prietenii și să ai iubire pentru orice vietate din lumea aceasta.
Pot spune ca este prima carte pe care o recomand cu atâta plăcere, pentru că este plină de învățăminte și povețe, iar ilustrațiile au fost minunate și atrăgătoare mai ales pentru cei mici, sunt pline de culori și foarte expresive. Sper să aflați voi finalul poveștii și să îmi spuneți cum interpretați citatul de la început. Astfel să învățăm ,,Să ai mereu încredere în tine. Tu ești singurul de care ai nevoie, doar pe tine să te bazezi.”
Am citit recent cartea Ești Prețios, scrisă de Max Lucado, și pentru că m-a captivat, am decis să citesc toate cărțile din această serie. Într-un final, a venit timpul să scriu și recenzia. Dar vă mărturisesc că mi-a fost tare greu să aleg cartea potrivită.
Max Lucado este unul dintre cei mai cunoscuți autori americani de cărți pentru copii și adulți. Printre cele mai cunoscute cărți se numără seria Wemmicks, din care fac parte cărțile: Ești prețios, Ești al meu, Cel mai minunat dar, Cel mai bun dintre toți, Darul tău prețios, De-aș avea un nas verde. Fiecare carte abordează altă perspectivă, dar au un fir comun: descoperirea faptului că toți sunt unici în felul lor, și fiecare își are rolul lui, în orășelul unde locuiesc împreună. Din toată seria Wemmicks am ales să realizez recenzia cărții Ești prețios, pentru că este prima carte din această serie. Publicată în 1997, Ești prețios este o carte pentru copii, educativă, cu un limbaj accesibil și cu o simbolistică care inițial nu este neapărat evidentă. Cartea urmărește o acțiune neîntreruptă, în sensul că nu este împărțită pe capitole, iar imaginile sunt mai mult decât ilustrative, fiind esența fiecărei pagini. Contextul poveștii este reprezentat de un orășel plin de omuleți de lemn, care au caractere diferite și înfățișare diferită „însă două lucruri le erau comune: toți erau făcuți de același tâmplar și trăiau în același orășel”. Cum poate un omuleț să își mențină încrederea în sine și în aptitudinile sale, într-un loc în care fiecare omuleț este diferit, dar toți vor să fie la fel? Cartea aceasta ne învață că indiferent de cine crezi tu că ești, sau în cine crede lumea că te poate transforma, a avea valoare nu este legat de estetic și nici de inteligență, ci ești prețios pentru că tu, ești tu. Ai valoare. Prin faptul că exiști, ești o persoană deosebită. Pancinello – personajul principal – este un personaj în care putem să ne identificăm fiecare – copil sau adult. Are momentele lui de slăbiciune, dar și de curaj.
Recomand această carte deoarece consider că este menită să fie o lecție de acceptare și de încredere în sine, atât pentru copii, cât și pentru adulți. Precum în viața reală, și persoanjele din poveste trăiesc într-o societate în care zilnic se încearcă tranformarea în ceea ce nu sunt, fiind dificil să rămână statornici în valorile, principiile și în credințele proprii.
Bibliografie
Lucado, M. (2015). Ești prețios (Ediția a 2-a). București: Living Truth Publishing.
Eckhart Tolle s-a născut în anul 1948, pe data de 16 februarie în Germania sub numele de Ulrich Leonard Tolle. La vârsta de 19 ani decide să se mute la Londra unde începe să predea limba germană și spaniolă, apoi să devină scriitor.
Am ales să vorbesc despre această carte, ,,Secretul lui Milton”, deoarece este una dintre cele mai interesante cărți pe care i-am cumpărat-o nepotului meu, în vârstă de 8 ani. Într-o zi, mergând după el la școală, mi-a povestit despre situația unui coleg din clasă, care are un randament școlar mai scăzut și despre cum aproape toți colegii au râs de el datorită notelor mici primite zi de zi la școală. Auzind această situație l-am întrebat dacă a citit cartea pe care i-am dăruit-o. A zis ca nu, așa că după ce am ajuns acasă, ne-am pus să citim cartea.
Toată acțiunea se centrează în jurul unui băiețel: ,,Milton era un băiat isteț și vesel, care iubea viața. Își iubea mama și tatăl și frumoasa lor casă. O iubea și pe pisicuța Snuggles”. Începutul acestei cărți și chiar imaginile ilustrate în carte ne prezintă viața unui copil fericit cu o viață normală. Timpul petrecut în pauze cu copiii, cu doamna învățătoare și chiar ieșirile la cofetărie ne prezintă că viața lui Milton chiar este frumoasă, până când un băiat obraznic dintr-o clasă mai mare, pe nume Carter, îi spulberă toată această fericire. „Ce nume e ăsta, Milton? Ciudatule!” La această întâmplare asistase chiar și doamna învățătoare care îl trimisese apoi pe Carter în clasa lui, însă lui Milton i se instalase frica în momentul în care Carter i-a spus „Te prin eu data viitoare!”. Pentru Milton nimic nu mai era la fel deoarece se gândea tot timpul la acea amenințare.
Datorită acestei întâmplări, nepotul meu a început să se pună în viața personajului principal, neînțelegând de ce Carter este atât de rău. Nu-l înțelegea nici pe Milton de ce nu le-a povestit părinților întâmplarea din acea zi de la școală. Nopțile lui Milton erau foarte agitate din cauza faptului că se gândea obsesiv la Carter, nu știa cum să-l evite până când într-o dimineață pisicuța Snuggles a venit acasă bătută. Milton i-a bandajat rănile și a ținut-o în brațe. Acesta nu înțelegea cum de Snuggles, chiar dacă a fost rănită, acum este liniștită. Bunicul i-a explicat că animalele trăiesc în prezent și consideră că și oamenii ar trebui să trăiască în funcție de același principiu, iar Milton i-a povestit bunicului cele întâmplate la școală.
Mai multe nu aș dori să dezvălui despre această carte, vă las pe voi să-i descoperiți ,,Secretul lui Milton” Consider că ar trebui citită de cât mai mulți copii, fiind o carte care te învăță și îți insuflă o sumedenie de calități cum ar fi: acceptarea, încrederea, empatia, bunătatea, etc. Încă un motiv în plus pentru care consider că ora de Educație civică este foarte importantă de implementat în fiecare clasă este acela că trăim într-o epocă în care nu mai ținem cont de sentimentele si de valorile morale ale indivizilor.
Bibliografie: Tolle E., Friedman R.S.(2008). Secretul lui Milton. București. Editura: Curtea Veche
