Categorie: Interviuri

Interviuri cu profesori, părinți, copii și alte persoane de interes pentru subiectul nostru

Publicat pe

Cum învățăm copiii să se raporteze la natură și drumeții montane? Interviu cu Bogdan Oros, ghid și salvator montan

Mia Firezar (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)

În ultimul timp, tot mai multe persoane sunt interesate de drumeții montane şi asta se observă din numărul mare de oameni pe care îl întâlneşti în natură, față de acum câțiva ani când acest obicei, era mai des întâlnit în rândul grupurilor mai mici de pasionați. Un alt motiv pentru care numărul acestora a crescut este legat de pandemie şi de restricții în privința multor locuri, cum ar fi: mall-uri, restaurante, săli de evenimente etc. Aici intervine însă îngrijorarea, şi anume: în timp ce acele persoane pasionate sunt crescute, educate să respecte şi să iubească natura, transmițând aceste valori către cei din anturajul lor, „nou veniții” nu sunt atât de…atenți. Astfel că întâlneşti în natură, pe cărări, grupuri de oameni gălăgioşi, cu pet-urile de bere la subsuori sau cu telefoanele lipite de palmă, în căutare de semnal, ocupați să-şi acceseze rețelele de socializare pentru a încărca pozele de la „şedințele foto”.

Sunt interesată să cunosc ce presupune lipsa aceasta de cunoaştere a felului în care omul se raportează la natură în interacțiunea lui cu aceasta, în special în privința drumețiilor montane. Cum ajung oamenii să viziteze unele atracții turistice, urcând cu maşina până lângă obiectivul turistic, de ce întâlnim persoane cu toc pe munte, cât de reală este problematica turismului responsabil sau ce se poate face ca generațiile care vin ca acestea să prindă drag de natură şi să respecte/păstreze sălbăticiunea acesteia?

În sensul acesta, m-am gândit să intervievez un „om al muntelui”, Oros Bogdan, salvator montan voluntar, Bihor

  • ocupație: ghid montan şi ghid turistic (nr. atestat 5407);
  • hobby: mountain bike, speologie, canyoning, ski, alpinism, supraviețuire, înot
  • membru al Clubului de Speologie Cristal Oradea
  • salvator montan atestat la Serviciul Judeţean Salvamont – Salvaspeo BH
  • paramedic
  • tehnician Salvaspeo în cadrul Serviciului Județean Salvamont Salvaspeo Bihor
Foto: Adi Firezar
  • De ce în România, încă întâlnim pe munte persoane în şlapi, tocuri sau cu boxele portabile după ei?

La noi în țară, educația montană lipseşte cu desăvârşire pentru marea majoritate a oamenilor. Din păcate, ieşitul la munte este asociat cu muzica dată la maxim, consumul de băuturi alcoolice şi mâncarea în exces, care de multe ori reprezintă şi scopul principal al acestor ieşiri în natură. Echipamentul neadecvat este rezultatul necunoaşterii şi indiferenței,  plus că un echipament montan presupune investiții financiare suplimentare pe care mulți nu sunt dispuşi să le facă. În consecință, întâlnim oameni pe munte în şlapi sau tocuri pentru care o ieşire în natură nu diferă cu nimic de o plimbare în mall sau în parc.

  • Care este echipamentul de bază care este necesar/indicat să îl aibă o persoană pe munte?

Echipamentul de bază diferă în funcție de anotimp (vară/iarnă) dar există şi elemente comune care se regăsesc în ambele situații. Astfel, în ambele cazuri avem obligatoriu bocancii de drumeție, îmbrăcăminte tehnică indicat a fi folosită în straturi,  frontală (sursa de lumină), baterii de rezervă, telefon mobil, aplicație de navigație cu GPS şi hărțile adecvate zonei pe care o vizităm, o hartă pe suport de hârtie, recipient pentru apă, mâncare, trusă de prim ajutor, fluier. La aceasta listă se mai pot adăuga elemente specifice anotimpului şi a tipului de activitate.

  • Ce semnifică vorba: „Muntele se mănâncă cu lingurița, nu cu polonicul?”

Mersul la munte este mai mult decât o simplă drumeție, este o experiență care trebuie savurată cu toate încercările ei. Pe munte ai ocazia să te reîntâlneşti cu tine însuți, să te redescoperi şi să percepi o altfel de realitate, dar toate acestea necesită timp şi răbdare. Pe munte, timpul se opreşte şi te îndeamnă să te opreşti şi tu, ca să simți tot ceea ce te înconjoară.

  • Ai ghidat, în activitatea ta, grupuri de copii? Care este atitudinea lor față de natură?

Da, am ghidat copii, iar atitudinea lor față de natură era, de fapt, atitudinea părinților acestora față de natură. Copiii sunt oglinda părinților, iar acest lucru mi s-a confirmat în 99% din cazuri. Copiii iubesc muntele/natura, este în firea lor şi este o plăcere să îi priveşti cum explorează şi descoperă ei pădurea, peşterile,  fauna, flora. Pentru ei totul este WOW şi totul este prețios.

  • În grădinițe/şcoli se vorbeşte puțin despre respectul față de mediul înconjurător. Consideri importantă introducerea în programa şcolară a unor cursuri despre natură/munte? Pe ce anume ar trebui să se focuseze acestea?

Programul educațional are mari lacune în ceea ce priveşte protecția mediului înconjurător, iar introducerea în programa şcolară a unor cursuri despre protecția naturii ar fi un pas important, chiar obligatoriu. Un mic pas s-a făcut în această privință, cu introducerea în activitatea şcolară a „săptămânii altfel” care a dat şansa copiilor/elevilor să afle informații interesante despre natura şi protecția acesteia, de la ONG-urile de profil. Si noi organizam astfel de activități pentru copii, prin serviciul Salvamont Salvaspeo Bihor şi prin clubul de speologie Cristal. În principiu, cursurile despre natură ar trebui să se focuseze pe descoperirea mediului înconjurător, respectul față de natură şi protejarea acesteia.

  • Cine ar trebui să propună aceste cursuri în curriculara şcolară? Dar persoana potrivită să țină astfel de cursuri, cine ar fi?  

Curricula şcolară poate fi schimbată doar prin presiuni din partea ONG-urilor/Asociațiilor şi din partea părinților. Dar degeaba se introduce un curs  despre natură daca stilul de predare nu se schimbă. Aceste cursuri ar trebui să fie 90% aplicate în natură şi nu predate de la catedră. Dacă ar exista sprijin din partea statului pentru diferite ONG-uri, eu cred ca aceste cursuri ar putea fi predate de oameni dedicați din cadrul acestor asociații, cu mult mai bune rezultate decât în cazul educației clasice.

  • Se tot vorbeşte în ultima vreme despre „turismul responsabil”. Există programe, în țara noastră, gândite pentru copii care să promoveze turismul responsabil? Cum vezi tu un astfel de program?

Turismul responsabil este un concept care sună foarte bine pe hârtie, dar este foarte greu de implementat în realitate. Deocamdată, eu nu ştiu niciun program guvernamental dedicat special copiilor în ceea ce priveşte turismul responsabil. ONG-urile, prin intermediul unor granturi sau fonduri europene, au mai oferit programe de conştientizare a protecției mediului în rândul copiilor, dar din păcate sunt prea puține.

Din punctul meu de vedere, un astfel de program ar putea fi redeschiderea şi reorganizarea taberelor şcolare naționale. În ultimii ani, statul a tratat cu indiferență acest aspect, iar acum firmele private au preluat această inițiativă doar că, din păcate, nu toți copiii îşi permit aceste tabere private.

  • Ce face diferența între România şi alte țări (cele sudice, de exemplu) în ceea ce priveşte atitudinea responsabilă în natură?

În general, țările occidentale au înțeles şi au prioritizat educația pentru protecția mediului înconjurător. Şi Romania înțelege importanța acestui tip de educație doar că noi nu facem paşi esențiali în această direcție. Ştiu că în Franța, de exemplu, copiii sunt îndemnați să facă sporturi în natură (speologie, escaladă, ski, echitație, drumeții etc.) prin curricula şcolară, iar acest lucru are un impact major în reintegrarea copiilor în medii naturale. Din păcate, la noi trendul este integrarea copiilor în mediile urbane (mall-uri, parcuri, parcuri de distracții), iar acest lucru cred că va avea urmări nefaste pentru generațiile viitoare.

Publicat pe

Unul dintre clișeele întâlnite la Educație civică este unicitatea exemplului standard; este reprodus la clasă același exemplu, care, la un moment dat, se „toceşte”. Interviu cu Mădălina Amalia Albu(prof. înv. primar gradul I)

Maria Rada (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)

Stimată doamnă Mădălina Albu, aveți o vechime de peste 20 de ani în învățământul primar și asta vă recomandă perfect să ne spuneți câteva lucruri despre importanța educației civice în ciclul primar

Educaţia civică în învăţământ reprezintă o prioritate, în încercarea de modelare a personalităţii elevului în spiritul valorilor şi principiilor democratice care guvernează demersul societăţii. Această disciplină predată în şcoli deţine o contribuţie majoră în procesul de înţelegere şi însuşire a practicilor care fundamentează comunitatea şi întregul sistem în care trăim. Educaţia civică ajută la implementarea unor cunoştinţe necesare unui cetăţean ce trebuie să-şi cunoască deopotrivă drepturile şi îndatoririle. Demersul educativ, în acest sens, cultivă elevului o conduită conformă cu normele şi etica socială, în vederea aplicării şi respectării acestora; dezvoltă sentimentul responsabilităţii faţă de sine şi comunitate, precum şi ataşamentul, dragostea sau spiritul de sacrificiu faţă de semeni şi patrie. În plus, procesul de educare civică aduce la cunoştinţa  elevilor o serie de reguli (de circulaţie, norme de prevenire a incendiilor, norme de comportament în cadrul instituțiilor publice etc.) şi probleme cu care se confruntă societatea, pentru a-l determina să înţeleagă realitatea în care îşi duce existenţa şi a-i facilita integrarea şi adaptarea la formele şi valorile vieţii cetăţeneşti.

Cum participă elevii la orele de educație civică?

Cred că depinde de școală, de tipul de elev cu care lucrezi. Am întâlnit și elevi curioși, activi, implicați, dar într-un număr foarte mic, în comparație cu cei apatici, leneși, lipsiți de cultură. A face analogii este o trăsătură necultivată în școli/ la elevi.

Am auzit de multe ori cum că nu toate cadrele didactice fac orele de educație civică din ’’n’’ considerente. Ce părere aveți despre asta? Unde poate să fie sursa acestei probleme?

Da, din păcate, am auzit și eu și pot să spun foarte sincer că nu sunt de acord cu acest lucru.  Unul dintre clișeele întâlnite la Educație civică este unicitatea exemplului standard – este reprodus la clasă acelaşi exemplu, care la un moment dat se „toceşte” până la a deveni banal și neadecvat intereselor elevilor. Elevii tratează superficial asemenea exemple, deoarece nu au legătură cu experienţa lor. Pentru depășirea acestui clișeu:

  • trebuie depăşită convingerea că lecţiile nu se pot desfăşura decât ȋn spaţiul clasei, în organizarea clasică;
  • predarea noului conținut, de la informațiile pe care le dețin elevii din experiența anterioară, schimbând informații cu colegii de clasă, căutând informații din alte surse
  • permite organizarea unor forme de activitate atât de diverse;
  • poate fi uşor pusă ȋn practică ȋn spaţii exterioare, sub forma activităţilor outdoor.

Orice dezbatere sau joc de rol se poate desfăşura şi fără a sta pe scaun, micile schimbări creând elevilor impresia de „altceva”, de ieşire din rutină, ceea ce va duce la o motivare mai puternică.

Care sunt activitățile sau lecțiile pe care copiii le adoră și unde au loc acestea?

Interesante şi apreciate de elevi sunt lecţiile care au ca temă prietenia, furtul, minciuna, cinstea, hărnicia, lenea etc., unde se poate folosi o gamă variată de metode şi mijloace didactice (povestirea morală, convorbirea, exemplul, studiul de caz, chestionare, concursuri etc.) realizarea unor compuneri literare a unor compoziţii plastice, a unor dramatizări stârnesc întotdeauna interesul şi plăcerea elevilor pentru acest gen de activităţi. Trebuie avut în vedere că accentul să cadă nu numai pe însuşirea unor conţinuturi, ci şi pe exersarea acestora în diverse situaţii şi mai ales pe trezirea interesului pentru cunoaşterea propriului eu.

Prin activităţi cu titluri sugestive (Prietenul la nevoie se cunoaşte; Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face; Fapte pe măsura vorbelor etc.) se poate defini şi conştientiza rolul prieteniei, se pot cultiva simţul răspunderii şi al muncii, autonomia, declinarea identităţii. Se poate apela la analizarea unor fapte din viaţă, la lecturarea unor texte literare cu ţintă educativă directă, la vizite, excursii, jocuri didactice. Concursurile de desene, dramatizările, filmele didactice ş.a., sunt doar câteva mijloace didactice care contribuie la îmbogăţirea bagajului de reprezentări morale, determinându-i pe copii să emită judecăţi morale corecte (prin elaborarea unor criterii de apreciere a conduitei celorlalţi) care vor fi aplicate şi în autoevaluarea propriului comportament. Încercând să gândim mai larg și să facem ceva care este complet nonconformist, elevii se vor bucura cu siguranță și se vor implica cu mai mult interes. Invitând pe cineva în calitate de vorbitor, mergând într-o excursie, făcând lecțiile în aer liber sau încercând oricând ceva nou și diferit, există o șansă mai mare ca elevii să răspundă cu încântare, fără să îl respingă. O altă soluție ar fi să încercăm să colaborăm cu un alt profesor sau să invităm elevii într-o excursie virtuală. Învățarea nu trebuie să fie plictisitoare pentru a fi eficientă. Elevii vor găsi mai interesant să învețe atunci când conținuturile le sunt prezentate într-o varietate de moduri.

Educaţia civică în şcoală este sinonimă cu educaţia pentru viaţă. Educația civică este, deci, o necesitate!

Vă mulțumesc pentru timpul acordat, pentru disponibilitatea dumneavoastră și, mai ales, pentru sfaturile pe care ni le-ați dat!

Cu mult drag!

Publicat pe

„Vârsta preșcolară constituie perioada cea mai favorabilă formării bunelor maniere”. Interviu cu doamna Florica Bodea (educatoare și metodist al ISJ Bihor)

Copil Alexandra (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)

  • Stimată doamnă Florica Bodea, care este părerea dvs. în legătură cu importanța educației civice la vârsta preșcolară?
  • Educaţia civică (educația pentru societate) şi-a găsit un loc binemeritat, în curriculumul din învăţământul preșcolar pentru că în grădiniţă preşcolarul trăieşte primele experienţe de viaţă colectivă, fără familie. Grădiniţa are în vedere să dezvăluie preşcolarilor căile de comportare ca indivizi liberi, toleranţi, cu respect unii faţă de ceilalţi. Aici, copilul evoluează social, îşi structurează conduita de adaptare la normele mediului social. Vârsta preşcolară constituie perioada cea mai favorabilă formării „bunelor maniere” (de autoservire, de ordine şi curăţenie, de comportare civilizată şi de politeţe), ele reprezintă piatra de temelie pe care se vor clădi deprinderile complexe de muncă şi cele morale.
  • Ce vă motivează să realizati activitati de educație civică ?
  • Părinții copiilor sunt tot mai preocupați de activitățile lor zilnice care îi solicită foarte mult și le ocupă tot mai mult timpul, timp care ar putea fi folosit în activitatea lui de părinte cu copilul. Timpul copilului este de multe ori umplut de un desen animat, în care copilul vede diferite personaje cu comportamente impulsive pe care, apoi, le imită. Am văzut în activitatea de zi cu zi comportamente negative copiate de la eroii din povești, comportamente în care copiii se văd „grozavi și puternici”. La nivelul societăţii, al familiei, al individului, este obligatoriu să stabilim anumite limite precise peste care să nu acceptăm să trecem. Aceste reguli elementare, care ar trebui să guverneze o societate, o familie, un grup, și care se referă la politețe, la buna-cuviință, sunt reguli care ne permit să trăim liberi, fără a-i obliga pe ceilalți să ne suporte.
  • Îmi puteți spune care sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, mijloacele cele mai eficiente de realizare a educației civice în grădiniță?
  • În grădiniță utilizăm o gamă variată de activități care să vină în sprijinul educării copiilor. Este vorba despre poezii sau povești cu personaje pozitive și comportamente demne de urmat, jocuri activități cu reguli si sarcini precise, proiecte și concursuri cu teme speciale, dar toate converg spre a modela caractere şi a forma comportamente pentru societatea viitoare. Am ajuns astfel la concluzia implementării proiectului „Bunele maniere pentru cei mici și voinici”, proiect care a ajuns până la a patra ediție fiind un proiect interjudețean la care au participat preșcolari din toată țara… Și pentru că cel mai benefic este să ne exprimăm gândurile prin intermediul artei, am ales ca o modalitate de evaluare a proiectului concursul „Comportamente în imagini” cu gândul de a reda aşadar, comportamentele copiilor, oferind posibilitatea de a da frâu liber imaginației creatoare şi artistice prin intermediul culorilor.
  • Ce efect are educația civică asupra copiilor ?
  • Educaţia copiilor este un lucru gingaş, iar caracterul lor este alcătuit din minte şi din suflet. Aşa se întâmplă că el depinde de educaţie şi, prin urmare, poate fi îndreptat sau îmbunătăţit.