”Într-o şcoală de la marginea unui oraş, era un profesor foarte iubit de copii. Totdeauna, domnul profesor avea grijă de toţi elevii, încercând să-i înveţe cât mai multe. Dar, într-o zi, copiii au observat că unul dintre colegii lor fură şi l-au pârât imediat profesorului. Acesta, însă, nu l-a pedepsit pe făptaş. După câteva zile, hoţul a furat iar, dar a fost prins imediat. Nici de această dată, domnul profesor nu l-a pedepsit. Când acelaşi lucru s-a întâmplat şi a treia oară, câţiva băieţi s-au dus la profesor să se plângă şi i-au spus:
– Acest coleg al nostru fură mereu. Nu este bine ceea ce se întâmplă şi vă rugăm să-l daţi imediat afară din şcoală, altfel plecăm noi.
– N-am să-l dau afară. Dacă vreţi, puteţi pleca toţi ceilalţi, dar el rămâne.
– Domnule profesor, dar cum este posibil să renunţaţi atât de uşor la noi toţi, care v-am ascultat mereu?
Privindu-i cu blândeţe, profesorul le-a explicat elevilor săi, atât de miraţi de această neaşteptată situaţie:
– Voi ştiţi, deja, ce e bine şi ce e rău. Dacă aţi pleca în lume, cu siguranţă că aţi şti cum să vă purtaţi, nici nu mă îndoiesc! Dacă, însă, el ar pleca de aici, dintre noi, ce ar face? Asta de ce nu v-aţi întrebat? De ce v-aţi gândit doar la voi? Credeţi că dacă o să-l dau afară, va fi mai bun? Dacă aici, între noi, el nu ştie cum e bine să te porţi, ce va face el în lume? Aşa că, indiferent dacă voi rămâneţi sau plecaţi, el va sta în continuare aici, iar eu voi avea grijă să se schimbe şi să devină un om bun. Iar atunci când va dori şi el acest lucru, cu siguranţă că dintr-un hoţ ocolit de colegi, va deveni un copil apreciat şi iubit de toţi cei din jurul său.
Când a aflat despre cele petrecute, impresionat de bunătatea profesorului său, băieţelul care până atunci furase şi le pricinuise atâtea necazuri celor din jurul său a promis că se lasă de furat. Şi s-a ţinut de cuvânt, fiindcă, aşa cum spusese şi domnul profesor, de data aceasta EL era cel care dorea din tot sufletul să fie mai bun”.
Povestea sus menționată poate fi folosită în cadrul orei de educație civică facilitând o temă esențială precum: manifestarea unor deprinderi de comportament moral-civic în contexte de viață din mediul cunoscut.
Dobândirea calităților și valorilor morale pentru a trăi în armonie cu ceilalți prin puterea exemplului, reprezintă un proces în curs de dezvoltare, pe tot parcursul vieții, dar se știe că, având aceste calități cât mai devreme posibil, vom avea parte de un start bun în copilărie, adolescență și apoi ca adulți. Cadrele didactice reprezintă modele de comportament pentru elevi, aceștia învață încă de la primele experiențe școlare să acorde atenție la ceea ce zic și în special la ceea ce fac educatorii.
Atitudinea cadrului didactic din poveste oferă un exemplu model elevilor în relaționarea social-comportamentală. Consider că este nevoie de o gândire pozitivă pentru a oferi o direcție pozitivă, din postura de exemplu de urmat, analizând consecințele pe termen lung, mediu și scurt. Cadrul nostru didactic oferă aprecieri elevilor care au dobândit deja abilitățile necesare discernământului între bine și rău, dar în același timp își menține atitudinea blândă, grijulie, lipsită de critică față de cel care încă mai are nevoie de îndrumarea sa.
Se spune că una dintre cele mai frecvente cauze ale conflictului este determinată de faptul că persoanele aflate în conflict nu înțeleg, nu reușesc să empatizeze cu persoananele cu care se află în conflict pentru că nu conștientizează nevoia înțelegerii perspectivei acelei persoane.
Propun așadar să vorbim copiilor despre importanța empatiei, despre capacitatea de a vedea perspectiva celuilal,t oferind înțelegere și un mediu sigur în care acesta să-și manifeste dorința de îmbunătățire. E bine de știut că relațiile sunt realizabile prin conexiune emoțională, în concordanță cu respectul pentru noi ca ființe umane, cu nevoile noastre de protecție, suport și iubire necondiționată.
Se pot adresa întrebări la final:
Cum v-ați simți dacă ați fi hoțul din poveste?
De ce credeți că pedeapsa nu este folositoare?
Ce ați face diferit?
Ce caracteristici are un coleg empatic?
Ce eforturi faceți pentru a-i accepta pe cei din jurul vostru?
Care este ideea cu care ați rămas în urma discuțiilor noastre?
Dorința mea este de a dezvolta elevilor valori sănătoase de care să se folosească întreaga viață iar această poveste propusă vine cu beneficii în acest scop:
Dezvoltă empatia;
Se induce sentimentul de apartenență socială;
Se concentrează pe exemple pozitive;
Evită critica și judecata;
Intrigă introspecția;
Creează un climat potrivit de dezvoltare a relațiilor sănătoase atât între elevi cât și între elevi și cadru didactic.
“Eu nu sunt bună la descris lucruri frumoase. Eu înţeleg oamenii nefericiţi, oamenii ciudaţi, ei îmi sunt apropiaţi”, spune Tatiana Ţîbuleac.
Autor : Tatiana Ţîbuleac
Editura: Cartier
Data publicării: 2018
Grădina din sticlă a fost laureată cu Premiul Uniunii Europene pentru Literatură, în 2019. Tatiana Ţîbuleac alege o temă maternă, a copilului neiubit /iubit, ne lasă să cunoaştem care sunt consecinţele tragice ale neiubirii, ce fel de remuşcări sunt în această ipostază şi unde duc toate aceste remuşcări. Este un roman care ne dă senzaţia că citim o poezie, cele 176 de pagini le-am citit într-un timp foarte scurt deoarece eram curioasă să descopar ce se întâmplă cu fata orfană. Este o carte care tratează un subiect dificil , greu de dus. Autoarea încearcă să ne poarte cugândul la acei copii din orfelinate care sunt atât de nefericiţi faţă de copiii care trăiesc alături de familIile lor, în casele lor, iubiti si ingrijiti.
Protagonista acestui roman este o fată care a fost înfiată dintr-un orfelinat sătesc de o femeie singură, încrezătoare, ambiţioasă, care nu ştim ce vrea , să îi ofere acestei fete un viitor prosper sau să îi distrugă viitorul oarecum . Această fată creşte între două limbi, două culturi total diferite. Se numeşte Lastocika şi a fost adoptată la 7 ani de către o rusoaică sticlărească , pe nume Tatiana din Chişinău în ani 80’, când frontierele şi sistemele politice se schimbau. Lastocika alături de mama ei vitregă, învaţă să fure, să lustruiască sticle, să bea şi să nu dea curs invitaţiilor parşive ale bărbaţilor din jur , ea mai învaţă si multe alte lucruri.
Tamara Pavlovna este personajul negativ prin excelență, deși excesele sale maniacale ( strânsul sticlelor fiind o metodă ingenioasă de” imbogățire” în vremea totalitarismului, când însăți noțiunea de bogăție era absurdă), o fac să eșueze în cele din urmă în decrepitudine și nebunie. La limită, asistăm la o bizară manifestare a sindromului Munchausen: mereu cu pretextul facerii de bine agățat ca un breloc imaginar de urzeala discursului educativ și în egală măsură traumatizant, Tamara Pavlovna o exploatează la propriu pe Lastocika punând-o să care plasele cu sticle adunate din tot orașul. Scăpată de regimul claustrant al orfelinatului, Lastocika nu scapă însă și de umilință. Dimpotrivă, iluzia libertății este spulberată curând de regimul draconic la care o supune Tamara Pavlovna.
Pe mine povestea ei de viaţă m-a emoţionat , m-a dus cu gândul că în viaţa reală există persoane care chiar au trăit pe pielea lor povestea acestei fete. Între timp, printre episoadele nenumărate traumatice, copilăria tristă de la orfelinat, relaţia dificilă cu mama ei vitregă, întrebările ei despre motivul pentru care a fost abandonată, chinul de a învăţa limba rusă, apoi limba română, oscilările de identitate, chiar şi abuzurile sexuale, lumea ei se prăbuşeşte, cu excepția iubirii , foarte subtile pe care cei din cartierul în care crește Lastocika i-o arată acesteia așa cum pot, mai ghicit, mai schiopătat , mai pe dos decât ne-am aștepta . Dar iubirea asta există , și într-un fel, toți ceilalți îi sunt mai mult părinți Lastocikăi decât oricine altcineva, mama naturală sau vitregă depotrivă. Desigur, asta nu e suficient să salveze un univers în prăbușire și o inimă care e plină de îndoieli în privința propriului destin.
Această carte este întradevăr una tristă, dar să nu credeţi că toţi oamenii sunt veseli şi fără griji în această lume. Au fost atinse moemente foarte dureroase : dobândirea independenţei, lupta între limba rusă şi limba română , dar şi alte aspecte sociale persistente chiar şi în ziua de astazi. Cartea e frumoasă , dacă asociem experienţa personală , când fiecare are o grădină de sticlă, unde stau adunate toate cioburile care ne-au rănit, dar şi cele care ne-au format ca şi personalitate.
Din punctul meu de vedre cartea „Grădina de sticlă” , scrisă de Tatiana Țîbuleac este o carte care ne învață despre educația civică, cultivă elevului sau celui care o citește o conduită conformă cu normele și etica socială, în vederea aplicării și respectării acestora, dezvoltă sentimentul de responsabilități față de sine si de comunitate, precum și atașamentul , dragostea sau spiritul de sacrificiu față de semeni si patrie. Pe această fată nu a fost cine să o invețe despre valorile morale, precum respectul , politețea, corectitudinea , decența, dar o dată cu creșterea ei și cu cele întâmplate a realizat singură că există aceste valori morale.
Această carte poate ne oferă o lecţie de viaţă , ne ajută să nu facem aceste greşeli când o să devenim mame , să ne lăsăm copiii în orfelinate !
„Într-o lună trec : foamea, arsurile, frica de întuneric,
Dorul de Olea,
Într-o lună, mirosul de orfan iese din piele şi poţi deveni
Julia Donaldson, este născută la Londra în 1948, este o scriitoare și dramaturgă engleză, laureată pentru literatura pentru copii. Cunoscută pentru poveștile ei populare cu rime pentru copii, în special pentru cele ilustrate de Axel Scheffler, se enumeră : The Gruffalo, Room on the Broom, Stick Man și altele.
Ea a scris inițial cântece pentru televiziunea pentru copii precum „ A Squash and a Squeeze”, dar s-a concentrat asupra scrierii de cărți până când cântecul, „A Squash and a Squeeze”, a fost transformat într-o carte pentru copii în 1993. Din cele 184 de lucrări publicate, Melcul și balena a apărut în 2003, urmând ca în 2004 să câștige premiul Early Years pentru cea mai bună carte preșcolară, în 2005- premiul Blue Peter, iar în premiul Giverny în 2007 pentru cea mai bună carte ilustrată ștințifică.
“Melcul și balena”, este povestea unui mic Melc de mare, ce dorește cu nerăbdare să călătorească în lumea mare: “– Vreau să dau lumii roată”!. O balenă cu cocoașă îl duce pe micul melc pe coada sa, într-o călătorie importantă în jurul lumii unde descoperă gheața strălucitoare, peșteri de corali, valuri enorme și este fascinată de lumea URIAȘĂ, făcându-l să se simtă fragil și nesemnificativ.
Între cele două personaje se leagă o prietenie minunată, chiar dacă sunt două creaturi extrem de diferite, în călătoria pe mare plină de aventură, Melcul, deși este atât de mic, el va salva viața marelui său prieten, Balena, atunci când într-o zi va fi în pericol ajungând la malul unei plaje de nisip.
Cartea ilustrează și dezastrele de mediu de pe plajele cu oameni zgomotoși și neglijenți, ce își folosesc jet ski-urile pentru distracții, punând în pericol diferite specii de animale de pe mare.
Când Balena este blocată pe plajă, melcul dă dovadă de mult curaj, hotărâre și merge la școala din golf și scrie pe tabla neagră, cu urme de melc mesajul salvator: “ Salvați Balena! ”
Învățăturile ce pot fi extrase din acestă carte pot fi diverse și folosite la clasă cu următoarele titluri:
Eu sunt mic, dar lucruri MARI, eu pot să fac!
Importanța grupului și colaborarea.
Acțiuni și intervenții ale omului în natură.
Reciclarea și protejarea mediului.
Ziua Mondială a Apei!
După cum bine știm dezvoltarea simţului civic este determinată de un proces complex de educaţie, realizat în cadrul familiei, a şcolii, prin participarea copiilor la viaţa comunităţii din care provin.
În opinia mea, învățăturile extrase din acestă carte vor inspira nu doar copiii, ci și familiile acestora de pretutindeni, în a ajuta planeta noastră să rămână la fel de trainică, frumoasă și bogată, cum o știm noi și generațiilor viitoare și nu numai.
Bibliografie:
Julia, D. (2019), “Melcul și Balena”, București, Editura: Cartea Copiilor.
Numele cărții: Cum să fii cool la școală? Educație fără bullying
Autori: Psiholog Gabriela Maalouf și psiholog Adriana Mitu
Editura și locul publicării: Bookzone, București
Anul apariției: 2021
Număr de pagini: 104
ISBN: 978-606-9748-58-9
Am ales să fac recenzia acestei cărți, deoarece acest fenomen al bullyingului capătă tot mai mare amploare în zilele de azi. Îl întâlnesc în școala în care predau și chiar în clasa mea. Comportamente precum: hărțuiri, intimidări, , agresiuni verbale sau chiar fizice, m-au făcut de-a lungul timpului să fiu intersată de prevenirea și combaterea bullyingului.
Într-un raport al celor de la Salvați copiii, se precizează că România se situează pe locul 3, în clasamentul celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul. Bullyingul are consecințe pe termen scurt, mediu și lung. Atât copiii agresați, cât și agresorii dezvoltând în timp probleme emoționale serioase. În 10 minute, un copil poate să își piardă încrederea în sine și în ceilalți, iar consecințele pe termen lung asupra dezvoltării emoționale și integrării sociale să fie extrem de grave. (https://www.salvaticopiii.ro/ce-facem/protectie/protectie-impotriva-violentei/prevenirea-violentei-in-scoala)
În orele de Educație civică, și deseori nu doar în orele de educație civică am ales să mă axez pe competența generală din programă Manifestarea unor deprinderi de comportament moral-civic în contexte de viață din mediul cunoscut, deoarece am considerat că unele comportamente și situații care apar necesită a fi discutate și rezolvate în momentul în care au loc.
Am organizat o săptămână de dezbateri zilnice cu elevii mei (clasa a IV-a), pe marginea cărții Cum să fii cool la școală. În această carte se prezintă diverse tipuri de agresiune verbală, fizică și emoțională, precum și metode pentru prevenirea și înlăturarea acestor comportamente, dar și tipurile de participanți: victime, agresori sau martori și reacția potrivită pe care ar trebui să o aibă fiecare participant. Cartea este scrisă într-un limbaj ușor de înțeles pentru copii și o resursă importantă în școală de bune practici anti-bullying.
Consider că una dintre provocările majore ale școlii, ale cadrului didactic din ziua de azi este combaterea bullyingului. Deloc ușor, dar esențial, să fim preocupați de dezvoltarea inteligenței emoționale a copiilor, de construirea unor relații puternice cu aceștia, de a deveni un mentor pentru ei, de a fi iubit de elevi.
Bibliografie:
G. Maalouf, A. Mitu Cum să fii cool la școală – Educație fără bullying, București, Bookzone, 2021
Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educației naționale nr. 5003 / 02.12.2014, Programa școlară pentru disciplina EDUCAȚIE CIVICĂ CLASELE a III-a – a IV-a
“Childhood is the kingdom where nobody dies”. (Edna St. Vincent Millay)
Cine nu și-ar dori să se întoarcă în trecut și să fie din nou copil? Cred că, pentru majoritatea dintre noi, dorul de copilărie este deseori prezent. A fi copil înseamnă a fi străin de griji, de obstacole și de stres. Copilăria este singurul paradis pierdut și totuși, în sufletul nostru, încă suntem cu toții niște mici copii.
James Matthew Barrie i-a văzut pe copii nu ca adulți în miniatură care așteaptă ca mintea lor să fie plină de fapte, ci ca ființe în curs de dezvoltare care aveau nevoie de îngrijire și încurajare pentru a deveni adulți sensibili. Pentru autor, copiii sunt cei mai buni însoțitori de-a lungul maturității sale. Cartea „Peter Pan” poate fi citită ca o evadare de la maturitate într-o copilărie fantastică, dar și ca o învățătură pentru micii noștri exploratori. Prin Peter Pan, J. M. Barrie creează un personaj paradoxal, prezentând cititorului un băiețel unic care se luptă zilnic cu frica și dorința față de ideea de a crește. Barrie s-a ocupat personal de aceste sentimente toată viața și le-a manifestat în personajul său Peter Pan, care își declară ura față de maturitate, în timp ce, dimpotrivă, tânjește după maturitate dorind să devină adult.
De ce am ales cartea și nu filmul? Pentru că fascinanta lume Disney evidențiază culorile, îndeplinește vise și dorințe, prezentând într-un final binele și răul și totodată concluzia finală. În schimb, cartea îl pune pe cititor pe gânduri, îl îndeamnă la imaginație, îi prezintă o lume nouă, preschimbată și îi oferă adevăruri neștiute și nemaivăzute în film.
Acțiunea poveștii începe prin prezentarea copiilor din familia Darling, care își părăsesc casa zburând pe fereastră, portalul care leagă realitatea de imaginație. Lumea reală și părinții lor sunt dați uitării pentru călătoria spre Țara de Nicăieri alături de Peter Pan. Această aventură este presărată de bucurie, dar mai ales de lucruri ciudate. Prin personajul Peter Pan, Barrie a reușit să trăiască o aventură a vieții sale, ucigând pirați și zburând cu zâne.
Când citim Peter Pan, aflăm că dincolo de personajul amuzant și dornic de aventură, avem și un băiat arogant și egoist. Peter o învață pe Wendy și pe frații ei, Michael și John, cum să zboare, dar intențiile lui par a fi nepotrivite vârstei sale, precum și copiilor care îl însoțesc. Nu vrea să se schimbe dar, cu toate acestea, Peter se conectează cu toată lumea pentru a nu fi lăsat singur, deoarece singurătatea aduce mereu nefericire. Un copil nu realizează aceste lucruri și probabil că în aceste momente, Peter gândește ca un adult.
Astfel, această carte prezintă și o luptă între copilărie și maturitate. Copilul trăiește mereu clipa și traversează un ocean de aventuri. Dorința lui Peter Pan este copilăria. El nu dorește sub nicio formă sa crească, deoarece acest lucru pare infricoșător, descurajant și incomod.
Dacă ar exista posibilitatea de a alege între îmbarcarea în aventura vieții tale și copilăria veșnică sau înfruntarea responsabilităților maturității, tu ce ai alege?
PS: Această carte poate fi citită și ca o poveste de adormit copiii. (sau cățeii 😊)
Căutarea echității și a coeziunii sociale a reprezentat o prioritate politică în creștere în decursul ultimilor ani la nivel național și european.
Încurajarea cetățenilor, în special a persoanelor tinere, de a participa în mod activ la viața socială și politică a fost privită drept unul dintre principalele mijloace de a aborda aceste chestiuni; prin urmare, educația a fost identificată drept un punct de sprijin de mare importanță în acest sens.
Cadrul de referință european cu privire la competențele cheie pentru învățarea permanentă a propus ca persoanele tinere să fie ajutate să dezvolte competențe sociale și civice, definite în privința cunoștințelor, abilităților și atitudinilor, în timpul educației lor școlare. Această abordare bazată pe competențe necesită modalități noi de organizare a predării și învățării în mai multe domenii de studiu, inclusiv educația civică. O atenție mai mare acordată abilităților practice; o abordare a rezultatelor învățării; și noi metode de testare sprijinite prin dezvoltarea continuă a cunoștințelor și aptitudinilor profesorilor, sunt toate esențiale pentru implementarea cu succes a competențelor cheie. Mai mult, cadrul european solicită și oportunități crescute de participare activă a elevilor, de exemplu, în activități școlare cu angajatori, grupuri de tineri, activități culturale și organizații ale societății civile (Comisia Europeană, 2009b).
Competențele civice necesare pentru a putea exercita în mod activ cetățenia, așa cum sunt definite de către cadrul european pentru competențe cheie, se axează pe: o cunoaștere a conceptelor democratice de bază, inclusiv pe o înțelegere a societății și a mișcărilor sociale și politice; procesul de integrare europeană și structurile UE; și principalele progrese sociale, atât trecute, cât și prezente. Competențele civice necesită și aptitudini, cum sunt gândirea critică și aptitudini de comunicare, abilitatea și dorința de a participa în mod constructiv în domeniul public, inclusiv în procesul de luare a deciziilor prin intermediul votării. În final, sunt evidențiate și un sentiment de apartenență la societate la diverse nivele, un respect al valorilor democratice și al diversității, precum și un sprijin pentru progresul durabil, drept componente integrate ale competențelor civice ( Autor(i) instituțional(i): Eurydice (Agenția Executivă Europeană pentru Educație și Cultură), autori personali: De Coster, Isabelle ; Borodankova, Olga ; Paolini, Giulia ; Almeida Coutinho, Ana Sofia de.( Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual si Cultură (EACEA P9 Eurydice și Sprijinul Politicii)) (2012). Educația civică în Europa. Bruxelles: Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual si Cultură, pp.7-8. Traducere în limba română de Cenușă, Cristina Elena. Documentul poate fi accesat online: http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice și https://op.europa.eu/ro/publication-detail/-/publication/ecd20d86-e56b-4635-976c-b103d49cc46c ).
Trăsăturile educației civice în curriculumurile naționale ale tuturor statelor
Educația civică este parte a curriculumul național în toate statele. Este predată în școli prin intermediul a trei abordări principale: ca disciplină de sine stătătoare, ca parte a unei alte discipline sau domeniu de învățare sau ca dimensiune inter-curriculară. Cu toate acestea, de multe ori este utilizată o combinație a acestor abordări. Douăzeci de state sau regiuni alocă o disciplină obligatorie separată educației civice, uneori începând de la nivel primar, dar cel mai adesea de la nivel secundar. Durata de timp pentru care educația civică este predată drept disciplină distinctă diferă considerabil între state, variind de la 12 ani în Franța până la un an în Bulgaria și Turcia.
Curriculumul statelor europene reflectă adecvat natura multi-dimensională a cetățeniei. Școlilor li se alocă obiective nu doar în ceea ce privește cunoașterea teoretică pe care elevii ar trebui s-o dobândească, dar și în ceea ce privește aptitudinile ce trebuie însușite și atitudinile și valorile care trebuie dezvoltate; participarea activă a elevilor în cadrul și în afara școlii este de asemenea încurajată pe scară largă. În general, curriculumurile educației civice cuprind o gamă vastă și foarte cuprinzătoare de subiecte, abordând principiile fundamentale ale societăților democratice, probleme sociale contemporane cum sunt diversitatea culturală și dezvoltarea durabilă, precum și dimensiunile europene și internaționale (Agenția Executivă Europeană pentru Educație și Cultură (2012), p.15.).
Abordarea distinctă a disciplinei sau integrarea în domenii disciplinare/curriculare mai vaste
În cazul a 20 de sisteme educaționale, curriculumurile de la nivel central consideră educația civică drept o disciplină distinctă obligatorie, uneori începând de la nivel primar dar, cel mai adesea, la nivel secundar inferior și/sau superior. Comparând această situație cu studiul Eurydice anterior cu privire la educația civică (2005), se pare că trei state (Spania, Olanda și Finlanda) au introdus de atunci abordarea distinctă a disciplinei. În Norvegia, elementele încorporate disciplinei distincte ale educației civice „Activitatea consiliului elevilor“ introduse în anul 2007 vor fi înlăturate din curriculum, începând cu anul 2012/13, ca urmare a unei evaluări a practicilor școlare efectuate la inițiativa Directoratului pentru Învățământ și Formare. Conținutul acestei discipline va fi integrat în alte discipline, în special în studiile sociale și în noi discipline opționale la nivel secundar inferior.
În plus, educația civică ca disciplină distinctă poate fi de asemenea introdusă de școli individuale, în cadrul contextului autonomiei acestora pentru curriculumul de nivel școlar. De exemplu, în Republica Cehă, la nivel secundar, este de competența școlilor dacă predau educație civică sub forma unei discipline distincte, din moment ce au autonomie pentru a preda domeniul principal de studiu în care este integrată „Educația Civică”, de exemplu „Om și Societate”. Mai mult, în Regatul Unit al Marii Britanii (Anglia), programele non-statutare de studiu al educației civice care trebuie predate la nivelele primare și post-obligatorii secundare superioare, pot fi implementate ca discipline distincte sau integrate în alte discipline. În final, disciplinele opționale de sine stătătoare pot fi identificate și în cadrul educației primare și/sau secundare, așa cum se întâmplă în România, Slovenia și Norvegia.Republica Cehă: Prevederea unei discipline distincte axată pe educația civică la nivelele ISCED 2 și 3depinde de școala respectivă (Agenția Executivă Europeană pentru Educație și Cultură (2012), p.20.).
Educația civică există sub forma unei discipline distincte atât în educația primară, cât și în cea secundară în Estonia, Grecia, Spania, Franța, Portugalia și România. Franța și Portugalia introduc educația civică de la cea mai fragedă vârstă (6 ani). În alte state, disciplina este parte a curriculumului obligatoriu fie în educația secundară inferioară, fie în cea superioară, cu excepția Ciprului, Poloniei, Slovaciei, Finlandei și Regatului Unit al Marii Britanii (Anglia) unde este parte a curriculumului în educația secundară inferioară și pentru cel puțin un an în nivelul secundar superior.
Acolo unde educația civică este predată ca disciplină distinctă, perioada de timp pentru care este predată variază considerabil de la un stat la altul. Perioada obligatorie este mai lungă în special în Franța, unde educația civică este predată pe durata tuturor celor 12 ani de școlarizare, pe parcursul educației primare, secundare inferioare și superioare. Nouă ani în Portugalia, șase ani în Polonia, Slovacia și Finlanda; cinci ani în Estonia și Regatul Unit al Marii Britanii (Anglia); patru ani în Grecia, Spania și România; și trei ani în Irlanda, Luxemburg și Norvegia. În Cipru, Olanda, Slovenia și Croația, disciplina este obligatorie pentru numai doi ani și în Bulgaria și Turcia numai pentru un an. În Lituania, școlile sunt libere să aleagă modul în care alocă cele două ore săptămânale de educație civică; poate fi dispersată de-a lungul a doi ani, cu predare de o oră pe săptămână; sau poate fi predată timp de un an cu două ore pe săptămână (Agenția Executivă Europeană pentru Educație și Cultură (2012), p.22.).
În marea majoritate a statelor, educația civică este integrată în mai multe discipline sau domenii educaționale/de studiu, fie că este sau nu este predată și ca o disciplină obligatorie distinctă (vezi Graficul 1.2). Un domeniu de studiu aduce laolaltă conținutul sau obiectivele din mai multe discipline sau subiecte înrudite sub forma unui bloc de predare discret. În Belgia (comunitatea flamandă), Republica Cehă (nivelele ISCED 2 și 3), Ungaria și Olanda, educația civică este integrată în domeniile curriculare care pot fi organizate în blocuri de predare la aprecierea școlii.
Disciplinele care încorporează aspecte ale educației civice sunt cel mai adesea științele sociale, istoria, geografia, limbile și educația etică/religioasă. În primii ani de învățământ școlar, aspecte ale educației civice pot fi integrate într-o disciplină sau într-un domeniu curricular care tratează conceptele de bază pentru înțelegerea lumii și a societății, cum este „Orientare personală și spre lume” din Olanda. Științele și matematica, precum și educația fizică și artistică sunt de asemenea evidențiate de unele state pentru contribuția la educația civică.
Distincția între abordarea ca „disciplină distinctă” și cea ca „disciplină integrată” nu implică neapărat diferențe majore între state în ceea ce privește conținutul curriculumului de educație civică. În majoritatea cazurilor, disciplinele integrate sau domeniile curriculare includ obiective sau conținut orientate civic. De exemplu, în Letonia, disciplina „Istoria Letoniei” urmărește să „sprijine dezvoltarea cetățenilor responsabili și toleranți pentru o Letoniei democrată” (vezi www.visc.gov.lv). În câteva cazuri, domeniile curriculare mai vaste includ o secțiune distinctă dedicată educației civice. Din nou, în Letonia, patru discipline diferite (Etică, Educație pentru sănătate, Introducere în economie și Educație civică), sunt integrate în aria curriculară a științelor sociale și sunt predate în timpul întregii perioade a învățământului obligatoriu. Educația civică poate fi prezentată și ca parte a unei discipline combinate cum este cazul în Austria. În acest stat, disciplina „Istorie, științe sociale și educație civică” este predată la nivelele secundar inferior și superior și se pune un accent special pe elementul civic în ultimul an al educației secundare inferioare. În sfârșit, în Belgia (comunitatea franceză), un decret din anul 2007 care vizează consolidarea educației civice în școală a definit o listă de subiecte care trebuie predate la orele de limba franceză, istorie și geografie din ultimii doi ani ai educației secundare.
Abordarea inter-curriculară
Educația civică poate avea statutul unei dimensiuni inter-curriculare ale curriculumului. Acolo unde există, această abordare este întotdeauna combinată cu alte abordări bazate pe discipline. În calitate de dimensiune inter-curriculară, toți profesorii trebuie să contribuie la implementarea obiectivelor asociate așa cum sunt definite în curriculumul național. Într-o oarecare măsură, toate statele acordă un statut inter-curricular educației civice din moment ce toate includ obiective legate de această arie curriculară în secțiunile introductive ale curriculumurile lor naționale. În plus față de aceste obiective generale, curriculumurile naționale ale majorității statelor europene subliniază educația civică în secțiuni cu teme inter-curriculare, competențe cheie sau în cadrul domeniilor conținutului educațional (Agenția Executivă Europeană pentru Educație și Cultură (2012), p.24).
În 13 state sau regiuni, obiectivele de învățare legate de educația civică sunt incluse în curriculumurile naționale în secțiuni referitoare la teme inter-curriculare sau la competențe cheie care se aplică întregului proces de predare și învățare, precum și altor aspecte ale vieții școlare.
În Belgia (comunitatea flamandă), curriculumul din anul 2010 definește diverse obiective finale inter-curriculare în patru subiecte referitoare la educația civică (Implicarea activă, Drepturile omului și libertățile fundamentale, Sistemul democratic și dimensiunea europeană și internațională). Elevii muncesc în direcția acestor obiective pe parcursul educației secundare prin cursuri diverse, proiecte educaționale și alte activități.
În Republica Cehă, Curriculumurile-cadru din anul 2007 pentru educația obligatorie și secundară superioară a stabilit competența civică drept o competență cheie care ar trebui abordată prin intermediul tuturor activităților de predare și învățare care au loc în școală. În plus, Curriculumurile Cadru stabilesc mai multe discipline inter-curriculare referitoare la educația civică: „Cetățenia democratică” (nivelele ISCED 1 și 2), „Gândirea în cadrul unui context european și global” și „Educația multiculturală”. Disciplinele inter-curriculare sunt definite prin domenii tematice care trebuie predate, precum și cunoștințele, aptitudinile, abilitățile, atitudinile și valorile care trebuie dezvoltate în elevi, prin predarea disciplinei sau sub forma proiectelor individuale, seminariilor, cursurilor și prin atmosfera generală din școală.
În Estonia, curriculumurile naționale introduse în anul 2011 stabilesc mai multe competențe referitoare la educația civică (valori, aptitudini sociale, aptitudini de comunicare și aptitudini antreprenoriale) pentru care sunt definite cunoștințele, aptitudinile și atitudinile specifice ce trebuie însușite până la finalul fiecărui nivel ISCED.
În Spania, legislația din anul 2006 referitoare la curriculumul național de bază stabilește aptitudinile în „Competențele sociale și civice” care trebuie dobândite în toate domeniile și disciplinele educației obligatorii.
În Franța, cunoștințele și competențele esențiale din anul 2006 includ „Competențe sociale și civice” și specifică cunoștințele, aptitudinile și atitudinile adiacente pe care elevii ar trebui să le dobândească prin mai multe puncte cheie în timpul educației obligatorii (al doilea și al cincilea an ai educației primare și ultimul an al educației secundare inferioare). Cu toate acestea, în afara vieții școlare, numai disciplinele specifice destinate educației civice sunt identificate drept contexte de învățare, nu toate disciplinele școlare.
În Letonia, Standardele Naționale pentru Educația Obligatorie (2006) și Educația Secundară Superioară (2008) au stabilit ca aptitudinile sociale și de comunicare să fie dezvoltate prin intermediul majorității disciplinelor. În plus, Programul Model pentru Educația Obligatorie sugerează alocarea a cel puțin unei perioade de predare pe săptămână pentru discuția la clasă privind următoarele teme: valorile educației, comportament, comunicare, cultură, patriotism și participare civică, stil de viață sănătos, probleme de siguranță și siguranța în trafic și orientare în carieră.
În Lituania, curriculumul din anul 2011 pentru educația primară și secundară inferioară definește „Educația socială și civică” drept un domeniu care ar trebui implementat în cadrul tuturor disciplinelor, activităților educației non-formale și auto-administrării școlii. În plus, conform curriculumului național din anul 2009, cel puțin cinci ore de activități sociale pentru elevi pe an sunt obligatorii în educația secundară inferioară. Exemple de activități sociale specificate sunt „activitățile pentru auto exprimarea elevilor” în domeniul educației civice, „consolidarea tradițiilor comunității școlare” și „participarea la diferite tipuri de proiecte socio-culturale”.
În Luxemburg, curriculumul din anul 2010 pentru educația preșcolară și primară cuprinde „Attitudes relationnelles’” (Abordări ale relațiilor) în ansamblul său de patru competențe principale care trebuie dezvoltate în cadrul domeniilor variate de dezvoltare și învățare.
În Ungaria, curriculumul național de bază din anul 2007 pentru nivelele primar și secundar superior stabilește printre obiectivele sale fundamentale câteva competențe cheie referitoare la educația civică: competențe sociale și civice, comunicare în limba maternă, a învăța să înveți, simțul inițiativei și al antreprenoriatului. Atribuțiile principale de dezvoltare alocate școlilor în baza competențelor cheie sugerează dezvoltarea abilităților, orientările valorilor și atitudinile referitoare la „Educația pentru cetățenie activă și democrație” în decursul întregului proces de învățare la școală și participarea la viața școlară.
În Polonia, cele două curriculumuri de bază în vigoare (din anul 2002 și respectiv din anul 2008) specifică faptul că dezvoltarea unui ansamblu de atitudini relevante pentru educația civică reprezintă o atribuție în întreaga școală.
În Finlanda, atât curriculumul de bază pentru educația obligatorie (2004), cât și cea pentru educația secundară superioară (2003) stabilesc „cetățenia și antreprenoriatul participativ” drept o temă inter-curriculară care urmează să fie inclusă în toate disciplinele școlare, adecvată pentru fiecare disciplină în parte și care trebuie să se reflecte în metodele și cultura școlilor.
În Regatul Unit al Marii Britanii (Scoția), „Cetățeni responsabili” este una din cele patru arii inter-curriculare din Curriculumul anului 2008 pentru Excelență și este în continuare definită într-un ansamblu de cunoștințe, aptitudini și atribute care trebuie încorporate în învățare, predare și existența instituțiilor educaționale. Mai mult, experiențele detaliate și rezultatele pentru toate ariile curriculare conțin multe referințe la educația civică.
În Norvegia, curriculumul din 2006 stabilește faptul că toată predarea disciplinară ar trebui să contribuie la dezvoltarea unui ansamblu de aptitudini, atitudini și valori promovând competențele sociale și culturale și încurajând participarea elevilor.
În Portugalia și Austria, îndrumări asemănătoare cu privire la statutul inter-curricular al educației civice pot fi identificate în decrete specifice.
În Austria, un decret din anul 1978 introduce educația civică drept un „principiu educațional integrant” (Grundsatzerlass Politische Bildung) pentru toate tipurile de școli austriece și la toate nivelele. Acesta este încorporat într-un sistem de 12 principii cuprinzând prevederile de cunoaștere și de înțelegere, precum și dezvoltarea de aptitudini și atitudini.
În Portugalia, un decret din anul 2001 stabilește „Educația pentru cetățenie” drept un element integrant al tuturor ariilor curriculare din educația de bază și cea secundară superioară; de asemenea, aceasta trebuie să fie predată prin intermediul activităților tematice. Decretul specifică și obiectivele referitoare la învățare.
În șase state sau regiuni, educația civică este integrată în sau îi este desemnată o arie de studiu intercurricular la care toți profesorii trebuie să contribuie pentru a o implementa.
În Italia, conform ariei inter-curriculare actuale „Cetățenie și constituție” lansată în anul 2008, toți profesorii trebuie să includă obiective referitoare la cetățenie și constituție în predarea disciplinelor sau a domeniilor lor de studiu. De asemenea, ei trebuie să dezvolte proiecte de predare care vizează aprofundarea cunoștințelor elevilor despre Constituția italiană și dezvoltarea valorilor pentru cetățenia activă. Cu toate acestea, evaluarea elevilor în raport cu aceste activități specifice reprezintă responsabilitatea profesorilor care predau domenii de studiu cum sunt istorie, geografie/științe sociale.
În Irlanda, la nivel primar, educația civică este inclusă în programul pentru educație socială, personală și pentru sănătate pentru a fi dezvoltată într-o combinație de contexte formale și informale pentru învățare (climat școlar și atmosferă pozitivă, timp specific conform orarului și o abordare integrată în cadrul mai multor domenii de studiu).
În Regatul Unit al Marii Britanii (Țara Galilor), curriculumul școlar din anul 2008 a stabilit competențe referitoare la educația civică ca parte a unui cadru mai vast ce cuprinde tot ceea ce o școală sau un liceu face pentru a promova dezvoltarea socială și de învățare a componentelor Esențiale de Învățare a elevilor de 7 până la 14 ani și sprijină grupa de vârstă 14-19 ani care sunt asociate cadrului de Educație Personală și Socială (PSE).
În Irlanda de Nord, curriculumul din anul 2007 include educația civică în domeniile de studiu „Dezvoltare personală și înțelegere reciprocă” și „Învățarea pentru viață și muncă” la nivelele primar și respectiv secundar. O varietate de oportunități de învățare trebuie oferite în timpul jocului și în activități/teme planificate în toate ariile curriculare. În Scoția, aria curriculară „Sănătate și bunăstare”, care este responsabilitatea tuturor practicienilor, conține experiențe variate și rezultate în conformitate cu educația civică.
În Croația, Curriculumul-cadru din anul 2010 definește cunoștințele, aptitudinile, capacitățile și atitudinile pentru programul inter-curricular „Educație pentru drepturile omului și cetățenie democratică”. Aceste obiective pot fi implementate printr-o abordare interdisciplinară, ca o disciplină opțională distinctă, ca activități extra-curriculare cum sunt proiectele, activitățile bazate pe comunitate sau pot fi aplicate în mod sistematic prin curriculumul întregii școli (Agenția Executivă Europeană pentru Educație și Cultură (2012), pp.25-28.).
În general, curriculumurile educației civice din statele europene acoperă o gamă vastă și cuprinzătoare de obiective, cunoștințe și aptitudini. Obiectivele cel mai des recomandate în curriculumurile naționale în cadrul tuturor nivelelor școlare se referă la „dezvoltarea valorilor, atitudinilor și comportamentelor”. Cea mai puțin recomandată este „participarea activă și implicarea elevilor în școală și la nivelul comunității”, care este abordată mai des la nivel secundar, decât la nivel primar.
Începând cu nivelul primar, elevii trebuie să asimileze cunoștințe în domenii variate și diferite referitoare la educația civică. De exemplu, printre cele mai recomandate teme sunt „sistemul național socio-politic”, „valorile democratice” și „toleranță și anti-discriminare”. În plus, aproape toate statele recomandă ca la un nivel educațional, elevii să dobândească aptitudini civice, sociale, de comunicare și interculturale pentru a le permite să devină cetățeni în toată puterea cuvântului și responsabili (Agenția Executivă Europeană pentru Educație și Cultură (2012), p.43).
BIBLIOGRAFIE
1. Eurydice (Agenția Executivă Europeană pentru Educație și Cultură) (2012). Educația civică în Europa. Bruxelles: Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual si Cultură. Traducere în limba română de Cenușă, Cristina Elena.
Citat-ul lui Mahatma Gandhi îl consider un motto demn de urmat în viața, pentru mine cel puțin așa este. Acest motto mă călăuzește în viață, în ceea ce fac: ca femeie, ca mamă, ca educatoare. Adică, dacă doresc să văd la copiii mei un comportament plăcut, o atitudine și un limbaj civilizat consider că eu trebuie să le fiu exemplu demn de urmat.
Ca activitate pentru o oră la DOS aș alege un joc. Copiiilor le plac jocurile! Jocul se va numi ,,În pielea altui coleg”. Vor fi scrise pe bilețele numele fiecărui copil, după care fiecare va extrage un bilețel și va trebui să imite comportamentul sau atitudine care-i place lui la colegul a cărui nume la extras.
Marți:29 martie – Ziua Autocunoașterii
Pentru această zi, personal aș medita la un text scris de Charlie Chaplin în 16 aprilie 1959- culmea nu în 29 martie și a fost intitulat ,,În ziua în care m-am iubit cu adevărat”. Textul este:
,, În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înţeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit. Şi atunci, am putut să mă liniştesc. Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Stimă de sine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniştea şi suferinţa mea emoţională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele. Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Autenticitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viaţă diferită şi am început să înţeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală. Astăzi, ştiu că aceasta se numeste … Maturitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greşeală să forţez o situaţie sau o persoană, cu singurul scop de a obţine ceea ce doresc, ştiind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiţi şi că nu este momentul … Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Respect.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situaţii, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, raţiunea mea numea asta egoism. Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Iubire de sine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber şi am renunţat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place şi în ritmul meu. Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Simplitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înşelat. Astăzi, am descoperit … Modestia.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viaţă. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile. Şi aceasta se numeste … Plenitudine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că raţiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte preţios. şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăieşti cu adevărat. (Olteanu, 2012).
Textul este preluat de pe sit-ul lui Paul Olteanu ,,care este master trainer și coach în neuroștiință, psihologie și comunicare și fondator podcastului Mind Arhitect. ….Misiunea lui personală și profesională este să sprijine oameni și organizații în efortul lor de a comunica mai bine, a se cunoaște autentic și a face zi de zi pași către cea mai bună variantă a lor.” scrie pe situl Dor (Rădăcină, 2020)
29 martie – Ziua Mondială a Pianului
Muzicianul german, Nils Frahm, a fondat Ziua Mondială a Pianului în 2015. A ales data de 28 martie, pentru că este a 88-a zi a anului iar pianul are 88 de clape. (Popa, 2022)
,,Bartolomeo Cristofori din Italia a inventat pianul în 1700. A fost numit pentru prima dată „clavicembalo col piano e forte”.
În cele din urmă, numele său a fost scurtat la pian. De-a lungul anilor, pianul a trecut de la un stil de bază la multe tipuri diferite. Acestea includ verticală, spinetă, consolă, studio, verticală, digitală, pianola (pian cu auto-player), grand și baby grand. Aceste tipuri de piane vin într-o varietate de dimensiuni diferite. (Popa, 2022) .
Bartolomeo Cristofori zicea ,,Viaţa e ca un pian: clapele albe sunt momentele fericite; clapele negre sunt momentele triste, dar reţine că ambele clape sunt folosite pentru a da o muzică suavă.” (Munteanu, 2020)
Iar ca și activitate pentru a realiza cu elevii propun o activitate preluată de pe sit-ul Ema la școală – https://emalascoala.ro/ziua-pianului/(Ema, 2021). Poate veți zice că nu am originalitate, poate așa este, dar chiar cred că atunci când nu te pricepi la instrumente- dar dorești să realizezi o activitate plăcută, nu trebuie să-ți complici existența, ci doar să apeleai la specialiști, cu ajutorul cărora poți realiza ceva plăcut pentru elevi- că doar asta contează, nu?!
Miercuri: 30 martie – Ziua Creionului
Ca și activitate propun realizarea unui desen , mai precis să deseneze un parc așa cum le-ar place lor să fie parcul din cartierul în care locuiesc ei. Acest desen va fi realizat cu ajutorul … CREIOANELOR, bineînțeles!
30 martie – S-a născut chimistul german Robert Bunsen, care este couator al lămpii cu gaz care îi poartă numele, pe baza unui proiect din 1855 al colegului său britanic Michael Faraday
LAMANTÍN (< fr.) (ZOOL.) Gen de mamifere din ordinul sirenienilor, asemănătoare cu foca, cu corpul fusiform, vederea slabă, labele anterioare lipsă, adulții putând atinge 2,5-3 m lungime și greutatea de 700 kg (Trichechus). Trăiesc în fluvii și estuare (T. inunguis – Amazon, Orinoco; T. senegalensis – râuri din V Africii) și în zonele litorale tropicale din America de Nord și de
Sud (T. manatus – Oc. Atlantic). Strict ierbivore, nu au dușmani naturali, dar în unele locuri sunt vânate pentru carnea, grăsimea și pielea lor sau ucise de paletele bărcilor cu motor; întâlnite singure, în mici grupuri familiale sau în cârduri de 15-20; au fost introduse în canale de navigație pentru combaterea proliferării vegetației subacvatice. Sunetele scoase de aceste mamifere au stat la baza legendei sirenelor. (Dexonline, fără an)
,,Numele lamantinului este derivat din manati, un termen Carib care înseamnă „sân” sau „uger”. Aceste creaturi docile sunt numite și vaci marine. ” conform unui articol pe situl Triniradio.net (12 Fapte surpinzătoare despre lamantini). Chiar merită citit.
31 martie – Turnul Eiffel
Pe sit-ul Inginerie Didactică se pot găsi urmatoarele informații referitoare la Turnul Eiffel, și anume că: ,, La 31 martie 1889 a fost inaugurat Turnul Eiffel (Tour Eiffel), devenit simbol al capitalei Franței – Paris, construit din 10.000 de tone de oțel între anii 1887-1889 de inginerul francez Gustav Eiffel (1832-1923).Turnul Eiffel este înscris ca monument istoric din 24 iunie 1964 și face parte dinPatrimoniul mondial UNESCO din anul 1991, împreună cu alte monumente pariziene.Din anul 2000, turnul are 352 de lumini care, pe timp de noapte, strălucesc în fiecare oră (de la 22:00 la 01:00, timp de 10 minute), datorită celor 20.000 de becuri şi 800 de lumini de sărbătoare.La fiecare şapte ani, turnul este vopsit cu 50 de tone de vopsea pentru a preveni coroziunea, motiv pentru care şi-a schimbat culoarea în numeroase ocazii. Sunt vizitatorii cei care decid noua tonalitate, votând la primul etaj cum doresc să fie vopsit.În timpul verii, turnul este cu 18 centimetri mai înalt decât în timpul iernii, datorităexpansiunii termice a metalului.” (Ingineria Didactică, 2022)
Vineri01 aprilie – Ziua Păcălelilor, Ziua Glumei, Ziua Umorului.
Este o zi mult așteptată de copii mai mari, dar și de adulții cărora le plac farsele. Este ziua când se încearcă a se face cât mai multe ,,șotii” altor persoane.
Conform sit-ului Ingineria didactică:sursă (Ingineria didactică, 31)
– ,,Originea exactă a acestei sărbătorii este încă în dezbatere.Una din versiuni atribuie originea acestei sărbători Romei Antice, unde la mijlocul luniifebruarie a fost sărbătorită sărbătoarea celor ce glumesc.Apuleiu credea că în Roma antică ziua păcălelilor de aprilie era asociată cu o sărbătoare în cinstea zeității Râsului. Alții susțin că această sărbătoare își are originea în India antică, unde sărbătoarea glumelor a fost sărbătorită pe 31 martie.– Există, de asemenea, presupunerea că doar irlandezii au glumit de 1 aprilie în lumea antică și chiar atunci în cinstea Anului Nou. Saga islandeză spune că obiceiul de a glumi pe 1 aprilie a fost introdus de zei în memoria lui Skadea, fiica lui Thiass.Potrivit unei alte versiuni, ziua Umorului este asociată cu trecerea la calendarul gregorian, introdus de papa Grigore al Xii-lea în 1582.În Evul Mediu, Anul Nou a fost sărbătorit la sfârșitul lunii martie – săptămâna de Anul Nou a început pe 25 martie și s-a încheiat chiar pe 1 aprilie. La mijlocul secolului al XVI- lea, regele Carol al IX-lea a reformat calendarul în Franța, mutând Anul Nou la 1 ianuarie, dar mulți au continuat să sărbătorească 1 aprilie.Oamenii care și-au prezentat cadourile reciproc în acea zi au fost numiți Glumeții de aprilie. Era, de asemenea, Obișnuit să se organizeze jocuri de toată lumea.” (Ingineria didactică, 2022)
Iar ca și activitate pentru elevi propun joacul ,, Păcălici”. Voi împărții elevii în grupuri de câte 4 și le voi prezenta regulamentul/modul de a juca acest joc.
În cutie sunt 32 de cărți care sunt perechi – costumul național masculin și costumul național feminin din aceeasi șara. (exemplu: cartea cu costumul național român feminin și cartea cu costumul național român masculin alcătuiesc o pereche.) Carte fără pereche se numeste „Păcălici” și este reprezentată de un clovn.
Modul de joc este următorul: Unul dintre jucători amestecă bine toate cărțile și împarte câte 4 cărți cu fața în jos tuturor jucătorilor.
Jucatorul din dreapta celui care a împărțit carțile începe jocul. Dacă acesta găsește printre carțile sale una sau mai multe perechi așează pe masă cu fața în sus toate cărțile care formează perechi și spune „Mai departe”.
Dacă nu are nici o pereche ia o carte de deasupra pachetului. Dacă nici în acest caz nu poate forma o pereche spune „Mai departe” și continuă jucătorul următor, care procedează la fel.
După ce s-au terminat cărțile de pe masă, fiecare jucător, pe rând, fară să se uite, trage de la jucatorul din dreapta sa câte o carte dintre cele pe care acesta le ține în mână desfăcute, în formă de evantai ( cu spatele la jucatorul care trage cartea).
Perechile formate cu cărțile trase de la alt jucător se lasă pe masă.
Câștigă primul care își depune toate cărțile pe masa: dacă joacă mai mult de 2 jucători, jocul continua până când unul dintre ei rămâne cu „Păcăliciul” în mână.
Acesta a pierdut și poate primi diverse pedepse amuzante: să cânte ceva, să facă o tumbă, etc. Același jucător va împărți cărțile la jocul următor.
Sâmbătă: 02 aprilie – Ziua Internațională a Cărţii pentru Copii și Tineret.
În 1967 UNESCO a stabilit că ziua de naștere a scriitorului danez Hans Christian Andersen să fie sărbătorită pe plan internațional ca Ziua Internațională a Cărţii pentru Copii și Tineret.Astăzi se împlinesc 217 ani de la nașterea autorului care a scris cele mai îndrăgite basme ale copilăriei.
Scriitorul danez, născut la 2 aprilie 1805, la Odense, a încântat generaţii de copii cu povestiri precum “Hainele împăratului”, “Fetiţa cu chibrituri”, “Răţuşca cea urâtă”, “Micuţa sirenă”, ”Crăiasa Zăpezii”, etc. (Ingineria didactică, 2022).
Pentru marcarea acestei zile voi recomanda elevilor să citească în weekend cartea ,,Rățușca cea urâtă” umând ca laurmătoarea oră să discutăm despre ceea ce ce se povestește în carte, mai exact: comportamentul și atitudinea animalelor din gospodărie și altor personaje față de puiul de ,,rață” doar pentru că acesta are o altă înfățișare decât restul fraților lui. Dacă ar fi vorba despre un copil ce drepturi ar fi fost înclcate printr-un asemenea comportament și printr-o asemenea atitudine.
2 aprilie 2022 – Ziua Mondială de Conștientizare a Autismului (care nu este trecută în calendarul prezentat mai sus, dar informație pe care am descoperit-o între timp, deci….. cercetând afli mult mai multe) Ziua Mondială de Conștientizare a Autismului are scopul de a evidenția și contribui la îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu autism, astfel încât ei să poată duce o viață normală.
Această dată a fost votată, unanim, la Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, pe 18 decembrie 2007.
Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului este marcată, prin simbolul culorii albastru care poate fi regăsită pe tricouri, hanorace, baloane, eșarfe și stegulețe.
Împreună putem crea o lume mai bună și mai incluzivă! (Ingineria didactică, 2022)
Duminică3 aprilie – Ziua telefonului mobil
,,Primul apel de pe un telefon mobil a fost făcut de Cooper la 3 aprilie 1973. Abia în1983 Motorola a prezentat primul telefon mobil comercial din lume, Dyna TAC 8000X.” (Wikipedia, fără an)
Conform unui articol din 2018 al revistei Aquarelle ,,primul telefon mobil complet automat, cântărea „doar” 9 kg și a fost introdus în 1965. Conceptul de bază de telefonie se naște mai devreme, în anul 1947, când cercetătorii își dau seama că, prin introducerea unor zone celulare pot îmbunătăți substanțial eficacitatea convorbirilor. În 1948 serviciul de telefonie mobilă fără fir este disponibil în aproape 100 de orașe americane și majoritatea autostrăzilor.” (Aquarelle.md, 2018).
Cu elevii aș discuta beneficile de a avea un telefon mobil dar și dezavantajele utilizări pe o durată prea lungă de timp a telefonului mobil (lipsa comunicării directe cu colegii, apariția unor probleme de concentrare și de vedere, etc)
3 aprilie – Ziua mondială a animalelor acvatice
,,Este ziua care marchează cel de-al doilea an în care celebrăm Ziua Mondială aAnimalelor Acvatice”, apare scris pe pagina de Faceebook Cu apele curate (Cu apele curate,
2021).
Este un subiect care poate fi dezbătut la DOS indiferent de clasă.
Trebuie să menționez că propunerile de activități le-am gândit pentru clasa a IV-a. Dar cedin urmă consider că se poate realiza și la clasa a III-a .
Bibliography
(n.d.). Retrieved from Dexonline: https://dexonline.ro/definitie/lamantin
(n.d.). Retrieved from Wikipedia: https://ro.wikipedia.org/wiki/Telefon_mobil
12 Fapte surpinzătoare despre lamantini. (n.d.). Retrieved from Triniradio.net:
Alba24.ro, R. (2022, 03 31). 1 Aprilie . Retrieved from Alba24.ro: https://alba24.ro/1-aprilie-ziua- pacalelilor-farse-celebre-si-superstitii-cele-mai-haioase-glume-pe-care-le-poti-face-colegilor- sau-prietenilor-908883.html
Ema. (2021, 04 09). ziua-pianului. Retrieved from Emalascoala: https://emalascoala.ro/ziua-pianului/ Munteanu, D. (2020, 03 29). 29 Martie: „Piano Day” (Ziua Pianului), save the date! Retrieved from
Bel – Esprit: https://bel-esprit.ro/29-martie-piano-day-ziua-pianului-save-the-date/ Olteanu, P. (2012, 06 12). Paul Olteanu. Retrieved from paulolteanu.ro:
Am ales această carte deoarece m-a atras titlul acesteia, ”Baiatul Miliardar”. În era vitezei, într-o lume plină de tehnologie am fost curioasă să văd cum conturează autorul, David Walliams, lumea copiilor. Mai mult decât atât, pentru ora de educație civică mi se pare un subiect delicat ce trebuie abordat în primul rând cu elevii și poate chiar și cu părinții la o oră de consiliere. Nu că toată lumea ar fi miliardară, dar am regăsit în poveste câteva exemple din trecutul personal.
În primul rând, este o carte plină de umor, de întâmplari hazlii și pur și simplu autorul te face să-ți dorești să vezi ce mai urmează și ce se întâmplă până la final. Am descoperit citind această carte că face parte dintr-o colecție de mai multe carți, toate cu un titlu sugestiv ce te îndeamnă la lectură: ”Bunicuța hoțomană”, ”Domnul Sconcs”, ”Mătușica îngrozitoare”, ”Băiatul cu rochie”.
Așa cum sugerează și titlul, ”Baiatul Miliardar” ne dezvăluie povestea unui puști pe numele său Joe Bostan. Acesta avea tot ce-și putea dori si imagina cineva vreodată. Definiția luxului, a opulenței și a superficialității se împletesc într-o comedie ”dramatică” cu un final fericit pe tot parcursul lecturii.
Într-o lume în care ”banii vorbesc” autorul descrie într-un limbaj colorat cum atunci când ai totul, poți să nu ai nimic, iar cel mai important lucru este în final dragostea și prietenia. Iar banii nu pot cumpăra asta.
Pe scurt, Joe Bostan, personajul principal al cărții este un băiat de doisprezece ani care este „ridicol, absurd de bogat”. Tatăl lui este proprietarul companiei „Dos Proaspăt”. El vinde hârtie igienică umedă pe o parte şi uscată pe cealaltă (invenție proprie). Are tot ce-și poate dori, însă băiatului îi lipseşte un singur lucru: un prieten. Colegii l-au poreclit „Funduleanu” sau „Hârtie de Budă”. Atunci cănd firma tatălui său dă faliment, știrea apare în toate ziarele: „MILIARDARUL BOSTAN RUINAT, titra The Daily Telegraph; DOS PROASPĂT E DĂUNĂTOARE PENTRU FUNDURI! exclama Daily Express; AVEŢI FUNDUL PURPURIU? întreba The Guardian; REGINA ARE FUND DE BABUIN, pretindea Daily Mail.” (pag. 191-192).
Joe și tatăl său pierd absolut totul. Iar atunci când Joe poate să păstreze un singur lucru din casă, acesta alege o rachetă facută din suluri de hârtie igienică de tatăl său. Aceasta îi amintea de vremea când erau săraci și nu-și permitea să-i cumpere jucării sau alte cadouri de ziua lui, în schimb petreceau timp împreună și-i confecționa jucarii din suluri de hârtie igienică de la fabrica unde lucra ca muncitor la bandă.
În opinia mea, cel mai haios paragraf este cel despre Regina Elisabeta a II-a: „Fundul reginei a rămas purpuriu. L-a arătat tuturor supuşilor când şi-a ţinut discursul anual către naţiune din ziua de Crăciun, numindu-l anus horribilis.” (pag. 205)
La început Joe e un băieţel răsfăţat care se gândeşte numai la bani şi cadouri. Însă tot el este cel care realizează că a făcut multe greşeli. În final pierde o avere întreagă, dar câştigă ceva mult mai valoros: o familie.
Sunt convinsă că atât cei mici cât și cei mari vor iubi povestea lui Joe Bostan și vor îndrăgi relația pe care băiețelul o are cu tatăl său și cum luptă pentru prietenia sa cu Bob. Autorul a scris accentuând unele cuvinte, a repetat pe pagini întregi altele, făcând astfel povestea lui Joe extraordinară.
Fiecare elev și părinte ar trebui să citească „Băiatul Miliardar”! Sunt ferm convinsă că nu vor lăsa cartea din mână odată ce vor citi primele pagini. E o poveste plină de aventuri despre cum vede un copil viața atunci când nu are prieteni și care sunt cele mai importante lucruri pe care trebuie să le facă parinții pentru a fi alături de copiii lor. Nu banii sunt totul în viață. Un copil are nevoie de familie, de prieteni, de educație.
Bibliografie:
1) Walliams , D., (2013), Băiatul Miliardar, București, Editura Arthur
2 aprilie 1805, ziua nașterii lui Hans Christian Andersen, celebrul scriitor danez, remarcat și foarte apreciat la nivel internațional pentru basmele sale, care au fost traduse în peste 100 de limbi și care continuă să fie publicate în milioane de exemplare în întreaga lume. Avea să trăiască 70 de ani și să bucure inimile a milioane de copii și nu numai, prin creațiile sale.
Marcarea zilei de naștere a lui H.C. Andersen, drept Ziua Internațională a Cărților pentru Copii, este o inițiativă a Consiliului Internațional al Cărților pentru Tineri datând din anul 1967, si are ca scop insuflarea dragostei pentru citit în rândul copiilor și canalizarea atenției spre cărțile pentru copii.
Organizatorul acestei zile, Consiliul Internațional al Cărților pentru Tineri, este o organizație non-profit care reprezintă o rețea internațională de oameni din întreaga lume, cuprinzând 80 de reprezentanțe naționale. Consiliul se angajează să aducă împreună cărțile și copiii și să le ofere acestora din urmă posibilitatea de a avea acces la cărți cu standarde literare și artistice ridicate, să încurajeze publicarea și distribuirea de cărți de calitate pentru copii, în special în țările în curs de dezvoltare etc.
În această zi, în toată lumea, sunt organizate lecturi publice și sunt puse în scenă povești, basme și ilustrații, pentru a promova cărțile și cititul. Sărbătoarea este un prilej pentru a-i captiva pe cei mici, mai întâi să asculte, iar mai apoi să citească povești.
“Niciun om de pe pământ nu este mai ființă umană decât altul, suntem toți egali, dar nu identici”. Ai dreptul să fii diferit!
Andrei este foarte curios să afle cât mai multe lucruri noi. Cărțile îi sunt buni prieteni. La întâlnirile de familie, își găsește întotdeauna un partner de discuție.
-Unchiule, știi că pe planeta Pământ trăiesc peste șapte miliarde de oameni?
-Sigur că știu! Dar tu știi că populația globului este în creșter? La fiecare 5 zile, se mai naște un milion de persoane!
– Mulțumesc pentru informație! Mai știu și că aceste persoane vorbesc foarte multe limbi. Chineza, engleza și spaniola sunt limbile vorbite de cel mai mare număr de oameni!
– Ești grozav! exclamă unchiul. Dar ce crezi despre oameni care sunt altfel decât noi?
– Unchiule, oameni de pe planeta Pământ se deosăbesc între ei după înfățișare, după limba pe care o vorbesc, după obiceiurile și credințele lor. Dar știi ce am observat? Și noi, în familia noastră, suntem diferiți. Eu și mama avem pielea măslinie și părul creț, iar Andra și tata sunt blonzi și au ochii albaștri. Mie și ție ne plac curiozitățile din diferite domenii, iar Andra și mama citesc cărți cu povești. Mătușa Lili folosește un aparat auditiv ca să poată auzi, iar noi, nepoții, suntem alergici la alune! Nici măcar nu avem același desert preferat! Dar toți suntem veseli, iubim animalele și ne place să mergem la munte! Cred că fiecare dintre noi este valoros prin ceea ce este el! Mă bucur că suntem și asemănători, dar și diferiți!
– Nu uita că ești unic, spuse unchiul zâmbind. Și ar mai fi ceva: chiar dacă suntem diferiți, toți avem același drepturi!
Într-o lume marcată de conflicte, readucerea în atenția tuturor, dar mai ales a copiilor, a sensului unor cuvinte – toleranță, înțelegere, ajutor, egalitate – poate reprezenta primul pas spre schimbare. Mediul școlar trebuie să-l ajută pe copil să se adapteze mai bine lumii. Școala trebuie să-l are misiunea de a permite fiecărui copil să crească, să permite copiilor să învețe să trăiască împreună, unii cu alții, cu persoane diferite. Eu consider că mai ales în zilele noastre egalitatea sau diferenția între oameni sunt teme foarte importante. Ca și cadre didactice (viitoare cadre didactice) avem un rol fundamental ca să-i învățăm pe copii să se respecte unii pe alții. Faptul că suntem diferite nu înseamnă că nu avem același drepturi. Mai ales că datorită acestor diferențieri suntem unici și speciali.
Copii trebuie să învețe că oamenii se diferențiază unii de alții în funcție de mai multe aspecte (așa cum descrie povestea). Unele persoane au nevoi speciale, ca urmare a unor dizabilități. Nu există două persoane identice, dar toate se bucură de același drepturi.
Trebuie să-l învățăm pe copii următorul principiu: „A avea curajul de a fi diferit înseamnă să-ți trăiești viața în felul tău unic, tocmai pentru că ești unic.”
Chiar dacă suntem albi sau negri, creștini sau musulmani, cu toți suntem egali în drepturi.
“– Nu uita că ești unic, spuse unchiul zâmbind. Și ar mai fi ceva: chiar dacă suntem diferiți, toți avem același drepturi!”
“Nu toţi avem acelaşi talent, dar toţi ar trebui să avem şanse egale pentru a ne dezvolta propriul talent.” (John F. Kennedy)
.jpg)
