M-am confruntat cu două dileme în ultima perioadă, amândouă fiind legate de îndatoririle moral-civice ale noastre. Prima dilemă a pornit de la o scurtă conversație surprinsă în cancelaria școlii, unde directorul instituției le-a reamintit diriginților să fie mai atenți la copii, să nu mai arunce ambalajele peste tot, să le pună în coșuri, să nu se urce cu picioarele pe bănci (mai ales în condiții de pandemie), să nu mai zdrobească creta intenționat în fața tablei (există în unele săli de clasă și table vechi), etc. Discuția venea în contextul în care, de nenumărate ori, le-am atras atenția copiilor să aibă grijă de sala lor de clasă, pentru că este oglinda lor, ca și colectiv, fiind aruncate foarte multe ambalaje pe sub bănci și în jurul coșului (cornuri primite prin acel program arhicunoscut).
Răspunsul unanim m-a uimit: „Ce? N-are vreme doamna de serviciu să le ia? Acela este serviciul ei‟. Într-adevăr, acesta este serviciul pe care îl prestează, dar de aici și până la decăderea morală și civică este doar un pas. Da, este de datoria fiecăruia să ne implicăm, să corectăm anumite credințe nefondate și să luam ambalajul, chiar dacă nu este „opera‟ noastră, de cele mai multe ori fără ca cineva să ne atragă atenția.
Fiecare copil este învățat de părinți în cei 7 ani de casă să salute, să păstreze curățenia, să arunce ambalajele la coș etc., iar faptul că cineva este plătit să strângă aceste lucruri nu trebuie să îi determine pe copiii noștri să uite aceste lucruri și să adopte această atitudine lejeră. O societate puternică este aceea în care atitudinea civică trebuie să fie una formată de timpuriu, ca elevul să dobândească deprinderi și atitudini, la bază cărora să fie respectul, politețea și corectitudinea.
Nu cred că este o rușine în a fi femeie de serviciu / îngrijitoare la o școală, întreprindere, și așa mai departe, iar noi nu putem caracteriza un om prin funcția pe care o deține, ci prin calitatea umană. Se pune o presiune prea mare pe aspectele superficiale ale societății contemporane și nu pe normele de etică socială pe care trebuie să le respectăm. Mulți elevi se bazează pe poziția respectabilă a părinților în societate, așa că răspund nonșalant: „de ce să strâng eu ambalajele, de ce să respect pe cineva cu un nivel de trai mai scăzut decât al meu, nu sunt obligat…‟ și altele.
În calitatea noastră de cadre didactice nu putem fi indiferenți la această realitate și să asistăm la decăderea valorilor moral-civice ale elevilor noștri, pentru că în scurt timp ei vor crește și vor avea un rol important în societate și, la rândul lor, își vor educa copii în această manieră.
Cea de-a doua dilemă este referitoare la istorie! Sunt profesor de istorie și îmi place să cred că am sădit, măcar în sufletul unui elev, dragostea de țară. De ce spun aceste lucruri? Pentru că mă revoltă faptul că în permanență am senzația că se vorbește despre conducătorii țării noastre sau despre statul român în moduri denigratoare, în diferite canale de media. Cred, spre deosebire de cei care fac asta, că ar trebui să dăm și exemple pozitive. Eu una fac asta, de exemplu, atunci când vorbesc despre un conducător al statului, Carol I, și despre faptul că a fost un factor de stabilitate în crearea statului român. Am scos în evidență anumite evenimente importante: a fost prinț străin, adus clandestin în țară, jurământul l-a rostit în franceză (pentru că nu cunoștea limba, dar s-a străduit să o învețe) și cel mai important a pus datoria față de țară ca un deziderat, pe un piedestal, pe care s-a străduit toată viața să îl îndeplinească. A considerat ca are o datorie morală și civică față de cei care și-au pus încrederea în el. Avea o zicală: „Românii sunt inteligenți, dar duc lipsă de caracter‟. Mi-e teamă că aceste cuvinte sunt valabile și după o sută de ani. De aici vine dilema mea. De ce ne este rușine de istoria noastră? De ce nu îi apreciem și stimăm pe cei care merită cu prisosință acest lucru? La școală, în S.U.A,. harta statului lor tronează în mijlocul hărții principale! Își respectă steagul! Și exemplele pot continua. Să facem o scurtă comparație intre două situații diferite: regele Carol I a dat ordin să i se realizeze coroana din oțelul unui tun turcesc de la Plevna, capturat prin sudoare și sânge de armata română, formată, majoritar, din țărani, iar – pe de altă parte – regele manelelor are coroană din aur și pietre prețioase!
Dacă pentru un rege a fost suficient oțelul pentru simbolul reprezentat de acesta, pentru noi de ce nu este suficient? Am uitat să îl onorăm cum merită, pe el și pe sutele de mii de oameni care au murit pentru ca noi să fim liberi, să avem drepturi, să avem o societate democratică, ca toți copiii să aibă acces la educație și multe altele. Carol a respectat țara care l-a adoptat și a servit-o personal pe câmpul de luptă, punând datoria față de ea mai presus de propria persoană. Aceste lucruri aș dori să le prezinte televiziunile, insuflând respectul față de personalități trecute sau prezente ale României.
La final, am de amintit un singur eveniment: trecând pe coridor am auzit doi elevi jignindu-se unul pe celălalt cu termenul de „țăranule‟. Nu cred că ei înțeleg cu adevărat semnificația cuvântului. Țăranii români au fost acele persoane îmbrăcate în costume populare (pentru că nu toți nu aveau uniforme), mulți cu opinci în picioare, care au trecut pe jos Carpații și-au apărat țara, în tranșee, au eliberat-o, lăsând în urmă mulți copii care s-au întrebat: „Tată, unde ai rămas?‟, iar răspunsul era unul dureros: „Pe drum de gloanțe, la popas!‟. Numele lor se regăsesc, azi, doar pe câte un monument închinat eroilor, care se bucură de atenție doar în zilele comemorative sau la știrile de la ora 5 când se prezintă vandalizarea lor.
Ca o concluzie cred că educația civică are un rol important în a-i determina pe elevi să conștientizeze contribuția pe care o au ca membri ai societății, să fie informați, responsabili, respectuoși și să aprecieze valorile și personalitățile care au realizat aceste deziderate.
Așa cum ne-au obișnuit profesioniștii de la Recorder, reportajele lor arată dedesubturile necenzurate ale realității care ne deranjează. Pentru că subiectul îngrijirii mediului (sau, mai bine zis, al lipsei de preocupare față de mediu) a fost unul din cele mai des luate în calcul atunci când am vorbit despre efectele eșecului educației civice în România, vă invităm să urmăriți împreună cu noi reportajul de mai jos și să vă gândiți, tot împreună cu noi, la care sunt soluțiile educaționale pe termen lung pentru a repara această situație, dacă ea mai poate fi reparată.
Nota redacției: materialele propuse în cadrul rubricii „Planuri de lecție” sunt în întregime alegerea și concepția studenților. Ele nu reprezintă „modele” sau „exemple” pe care le considerăm perfecte și pot să conțină puncte de vedere sau abordări cu care avem libertatea să nu fim de acord
Andrada Cristina Arva (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Am ales această activitate deoarece mi s-a părut un subiect interesant și important pentru elevi. Aceștia trebuie să conștientizeze încă de mici care sunt diferențele dintre bine și rău și care sunt consecințele acestora. Atât părinții, cât și cadrele didactice ar trebui să-și laude mai des copiii atunci când fac un lucru bun și să scoată în evidență faptul că toți ar trebui să facem la fel, să oferim ajutorul mai ales atunci când ni se cere. Poți face o faptă bună foarte ușor, uneori doar îmbrățișând o persoană care are nevoie de asta, însă, la fel de ușor poți răni un om -> printr-o vorbă pe care mai târziu poți să o regreți. Prin acest proiect de lecție îmi propun ca fiecare elev să înțeleagă aceste două trăsături morale și să le diferențieze. Îmi doresc ca elevii prin activitățile și exemplele propuse să ajungă la concluzia că este mult mai benefic să fii un om bun pentru că oamenii buni sunt iubiți și apreciați de toată lumea, iar răutatea nu face cinste nimănui.
CLASA: a III -a
ARIA CURRICULARĂ: Om și societate
DISCIPLINA: Educație civică
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Relații, atitudini, comportamente față de oameni
SUBIECTUL: “ Bunătate și răutate”
TIPUL LECȚIEI: Dobândire de noi cunoștințe
SCOPUL ACTIVITĂȚII: Educarea comportamentului față de sine și de ceilalți – accent pe trăsături morale
COMPETENȚE GENERALE:
Aplicarea unor norme de conduită în viața cotidiană
3. Cooperarea cu ceilalți pentru rezolvarea unor sarcini simple de lucru, manifestând disponibilitate
COMPETENȚE SPECIFICE:
1.1. Explorarea calității de persoană pe care o are orice om
1.2. Identificarea unor trăsături morale definitorii ale persoanei
3.1. Relaționarea pozitivă, în grupuri mici, pentru rezolvarea unor sarcini simple de lucru
OBIECTIVELE OPERAȚIONALE:
O1: – să recunoască personajele pozitive și negative
O2: – să identifice cel puțin 3 sinonime la cuvintele bunătate și răutate
O3: – să citească textul corect, conștient și expresiv
O4: – să formuleze și să răspundă corect la întrebări în legătură cu textul
O5: – să diferențieze cele două trăsături morale
O6: – să participe activ și cu interes la activitate
STRATEGII DIDACTICE:
Metode și procedee: conversația, observația, exercițiul, explicația
Forme de organizare: Frontal , individual
Mijloace de învățământ: planșă cu imagini, manual, caiet, creioane colorate, stilou, coș cu bilețele
DURATA: 45 minute
BIBLIOGRAFIE:
Tudor Pițilă, Cleopatra Mihăilescu – manual de Educație Civică, clasa a III-a, Semestrul al II-lea, Editura Grupul Editorial Art , București, 2016.
Programa școlară pentru disciplina Educație Civică, clasele III-a – a IV-a, 2014
Wordwall.net
Etapele lecției
Conținutul învățării
Strategii didacticeMetode și procedee
Evaluare
Moment organizatoric
Se creează condițiile optime pentru desfășurarea lecției: aerisirea sălii de clasă, pregătirea materialului didactic, distribuirea materialelor necesare elevilor.
Captarea atenției
Se realizează cu ajutorul unor imagini cu personaje pozitive și personaje negative din desenele animate. Copiii vor veni pe rând la tablă și vor așeza imaginile în dreptul rubricii corespunzătoare. Se va discuta alegerea făcută de fiecare elev. ( ANEXA 1)
Conversația Exercițiul
Evaluare frontală
Anunțarea subiectului lecției și a obiectivelor
Anunț titlul lecției și obiectivele într-o formă accesibilă elevilor. Dragi copii, la activitatea de astăzi vom învăța despre “Bunătate și răutate”. Elevii își notează în caiet data și titlul lecției de azi.
Conversația
Evaluare frontală
Dobândirea de noi cunoștințe
Se analizează cele două noțiuni descoperite și în caietul de clasă se notează sinonimele acestora. Bunătate = omenie, generozitate, bunăvoință, amabilitate, blândețe, îngăduință. Răutate = dușmănie, rea-voință, rea-intenție, brutalitate. Rog elevii să își deschidă manualele la “lecția 4” – Bunătate și răutate. Elevii vor citi un fragment din povestea „Cenușăreasa” după Frații Grimm, urmând să purtăm discuții libere și să răspundem la câteva întrebări pe baza celor citite. ( ANEXA 2) Ce a îndemnat-o mama pe fata ei? De ce credeți că a procedat așa?Care este atitudinea Cenușăresei față de surorile vitrege?Cum apreciați această atitudine? Explicați răspunsurile. În continuare vom trece la un alt exercițiu din manual: Alegeți acțiunile care definesc o persoană bună. Le puteți scrie și în caiet. • a îngriji• a jigni• a ierta• a mângâia• a ajuta• a ironiza Dați exemple de astfel de persoane pe care le cunoașteți. ( Pe rând, fiecare elev va da câte un exemplu).
Explicația Conversația Exercițiul Observația
Evaluare frontală
Fixarea cunoștințelor
Împart tabla în două părți egale. Jumătate din tablă va reprezenta “bunătatea” iar cealaltă jumătate “răutatea”. Într-un coșuleț sunt pregătite câteva propoziții care vor trebui lipite în rubrica corespunzătoare. ( BUN sau RĂU) Fiecare elev va veni pe rând la tablă și va extrage o propoziție din coșuleț. Mă cert cu colegii în fiecare zi.ajut pe mama la treburile casei.Nu impart nimic cu fratele meu.Ofer locul meu din autobus unui bătrânel care stă în picioare.Râd de copilul care poartă o pereche de încălțări rupte.Aduc un pahar cu apă fratelui meu care are piciorul în ghips.Îi cer iertare colegei mele. O ajut pe bunica să ude florile.Ajut o bătrânică să treacă strada.Nu păstrez curățenia în camera mea.
Explicația Conversația Exercițiul
Evaluare frontală
Încheierea activității
Fac aprecieri generale și individuale asupra modului de desfășurare a activității și a participării elevilor. Vă mulțumesc pentru atenție și implicare!
Emilia Hoble (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Motivația pentru a scrie:
Am ales să creez o poveste pentru copii din mai multe considerente:
Primul și cel mai important este acela de a-mi urma visul: de câțiva ani îmi doresc să fac acest pas, iar acum, prin această revistă, consider că este momentul cel mai oportun.
Îmi doresc să am parte și de o altfel de experiență care să îmi marcheze perioada studenției.
Prin această activitate doresc să cuantific rodul muncii mele, și anume să rămână ceva „scris”.
Poveștile au un rol aparte în viața și în dezvoltarea copiilor, cu atât mai mult poveștile din care se desprinde o morală. Aceste povești marchează dezvoltarea celor mici.
Căsuța din pădure
Era cândva, de mult timp trecut, într-un capăt de pădure, o ciupercă. Dar totuși, nu orice fel de ciupercă…erau una mare cât o zi de vară, în care locuiau o broscuță și un melc.
Căsuța-ciupercă se află într-un capăt de pădure, un loc numai bun pentru o ciupercă: un loc cu umbră în zilele călduroase de vară și multă ploaie în zilele reci de toamnă.
Era o ciupercuță frumos colorată, cu un acoperiș roșu precum o văpaie, pereții de un alb imaculat – la fel ca un fulg de nea, ferestrele destul de micuțe, însă de ajuns cât să pătrundă soarele ori pentru a trage puțin cu ochiul și ușa suficientă pentru a pătrunde orice vietate.
De jur împrejur totul era acoperit de o iarbă stufoasă, oriunde te uitai era doar o umbră verde, ce ținea dintr-un colț până în altul.
E cineva acasă?
Sub acoperișul ciupercuței primitoare locuiesc doi frați: o broscuță și fratele ei, melcul care se numește Vârtecuș. Toată ziua aceștia se ocupau de treburile casnice, se jucau, învățau și…. câteodată se mai și certau.
Broscuța o fire gingașă și blândă îi spunea mereu frățiorului ei cum să se comporte, ce trebuie să facă și uneori îl trăgea și la răspundere pe Vârtecuș.
Vârtecuș – melcul, băiat fiind, era o fire puțin mai leneșă care nu face prea multă treabă, ba chiar este și dezordonat, însă, cu toate acestea se străduiește din răsputeri să nu mai fie atât de leneș. Uneori toate eforturile făcute de acesta dau roade, alteori, Vârtecuș se lasă păgubaș spunându-și că „și mâine este o zi, o să fac mâine mai mult.”
Surioara broscuță are un comportament bun, este respectuoasă și nu supără niciodată pe nimeni din pădure, dar cu toate acestea câteodată îl tachinează cam mult pe Vârtecuș, reproșându-i faptul că este leneș și treaba rămâne mereu pe umerii ei.
Vârtecuș cel supărat
Odată, broscuța i-a atras atenția lui Vârtecuș de față cu toți prietenii lui, spunând că ea este mult mai ordonată decât fratele ei, melcul, și că acesta este foarte leneș și își pierde mereu timpul acasă nefăcând nimic.
Vârtecuș a fost atât de rușinat, încât, și-a luat cochilia pe umeri și a alunecat prin pădure cu o viteză foarte mare…Cu toții se mirau, dar și-au dat seama că Vârtecuș s-a rușinat de cele spuse de broscuță și au luat-o la goană în urma acestuia.
Când a ajuns broscuța acasă, totul era imaculat, casa-ciupercă era total schimbată, ferestrele erau lustruite, vasele erau spălate, hainele erau la locul lor, iar Vârtecuș era epuizat de toată munca făcută. Tare supărat mai era pentru cele spuse de surioara lui.
-Vârtecuș, tu ai făcut totul?
-Nu sunt mereu leneș surioară! Dar acum m-ai făcut de rușine în fața prietenilor mei, le-ai spus că tu ești mereu ordonată, că tu faci totul în ciupercuța noastră și tare nu aș vrea să creadă că sunt un melc rău care stă mereu în cochilie.
-Nu cred că am greșit, frățioare! Ți-am spus realitatea, iar acum ai făcut tu toată munca în casă și sunt mândră de tine.
Vârtecuș tare era dezamăgit, și avea impresia acum că vor râde de el toți prietenii lui și că o să rămână fără niciun prieten din pricina surorii sale.
Pace și armonie
Zilele au trecut, Vârtecuș a uitat de rușinea prin care a trecut față de prietenii lui, iar acum, totul era pace și armonie. Și-a învățat lecția, a înțeles că nu este bine să fie leneș, ori să amâne prea mult lucrurile și broscuța astfel nu îi va mai reproșa comportamentul lui nepotrivit, ba chiar uneori imoral.
Acum, broscuța era fericită de faptul că Vârtecuș a devenit mai ordonat, ea nu mai era nevoită să facă totul în casă și fiecare avea de făcut câte o sarcină. Cu toate că nu și-a dorit să îl înjosească pe Vârtecuș în fața prietenilor lui ori să îl facă să se simtă rău, acum timpul nu mai putea fi dat în urmă căci fapta era consumată. Chiar dacă Vârtecuș nu s-a simțit bine în situația în care a fost pus, a învățat să nu mai repete anumite greșeli și a înțeles că nu este bine să fii leneș, dar, totodată, nu este frumos să primești mustrări în public.
În vreme ce timpul trecea, Vârtecuș devenea tot mai ordonat, ba chiar mai mult de atât: nu se dădea în spate de la nimic, făcea mereu ce îi spunea broscuța, era ascultător și se comporta frumos.
În tot acest timp, surioara broscuță profita de schimbarea lui Vârtecuș și devenea tot mai nepăsătoare, bazându-se pe faptul că Vârtecuș va face toată treaba din casă. Într-o bună zi, broscuța s-a pomenit la ușa ciupercuței cu o vizită – surpriză: tocmai învățătoarea de la școală.
-Bună ziua, broscuță! Am venit în vizită deoarece am vrut să văd unde locuiești în pădure.
-Vai, doamna învățătoare, vizita dumneavoastră mă surprinde! Îmi este atât de rușine de dumneavoastă, toată casa este dezordonată. Știți…. eu azi am fost puțin…
-Doamna învățătoare! se auzise vocea lui Vârtecuș hotărât. Vă rog să o scuzați pe broscuță pentru toată dezordinea pe care o vedeți, de fapt, nu este vina ei, eu sunt de vină pentru tot…azi am vrut să mai stau puțin să mă odihnesc și iată, ați găsit casa în acest fel.
Vârtecuș a luat vina asupra sa, cu toate că el nu era vinovat, însă nu voia ca broscuța să se simtă vinovată în fața doamnei învățătoare.
-Dragilor, cu toții avem zile mai puțin bune, nu este totul mereu perfect! A spus învățătoarea zâmbind.
-Oare nu ar fi fost bine să te critic acum și eu, surioară broscuță? Cu toate acestea nu am făcut-o.
-Vârtecuș, eu te-am judecat prea aspru și nu m-am gândit la consecințe.
Broscuța și-a dat seama că oricine poate să aibă zile mai puțin bune, însă noi nu trebuie să judecăm o persoană după aparențe și, cel mai important, nu trebuie să fim lăudăroși ori trufași, căci mândria nu este mereu cea mai bună alegere.
Emilia Hoble (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Motivația pentru a scrie:
Am ales să creez o poveste pentru copii din mai multe considerente:
Primul și cel mai important este acela de a-mi urma visul: de câțiva ani îmi doresc să fac acest pas, iar acum, prin această revistă, consider că este momentul cel mai oportun.
Îmi doresc să am parte și de o altfel de experiență care să îmi marcheze perioada studenției.
Prin această activitate doresc să cuantific rodul muncii mele, și anume să rămână ceva „scris”.
Poveștile au un rol aparte în viața și în dezvoltarea copiilor, cu atât mai mult poveștile din care se desprinde o morală. Aceste povești marchează dezvoltarea celor mici.
Căsuța din pădure
Era cândva, de mult timp trecut, într-un capăt de pădure, o ciupercă. Dar totuși, nu orice fel de ciupercă…erau una mare cât o zi de vară, în care locuiau o broscuță și un melc.
Căsuța-ciupercă se află într-un capăt de pădure, un loc numai bun pentru o ciupercă: un loc cu umbră în zilele călduroase de vară și multă ploaie în zilele reci de toamnă.
Era o ciupercuță frumos colorată, cu un acoperiș roșu precum o văpaie, pereții de un alb imaculat – la fel ca un fulg de nea, ferestrele destul de micuțe, însă de ajuns cât să pătrundă soarele ori pentru a trage puțin cu ochiul și ușa suficientă pentru a pătrunde orice vietate.
De jur împrejur totul era acoperit de o iarbă stufoasă, oriunde te uitai era doar o umbră verde, ce ținea dintr-un colț până în altul.
E cineva acasă?
Sub acoperișul ciupercuței primitoare locuiesc doi frați: o broscuță și fratele ei, melcul care se numește Vârtecuș. Toată ziua aceștia se ocupau de treburile casnice, se jucau, învățau și…. câteodată se mai și certau.
Broscuța o fire gingașă și blândă îi spunea mereu frățiorului ei cum să se comporte, ce trebuie să facă și uneori îl trăgea și la răspundere pe Vârtecuș.
Vârtecuș – melcul, băiat fiind, era o fire puțin mai leneșă care nu face prea multă treabă, ba chiar este și dezordonat, însă, cu toate acestea se străduiește din răsputeri să nu mai fie atât de leneș. Uneori toate eforturile făcute de acesta dau roade, alteori, Vârtecuș se lasă păgubaș spunându-și că „și mâine este o zi, o să fac mâine mai mult.”
Surioara broscuță are un comportament bun, este respectuoasă și nu supără niciodată pe nimeni din pădure, dar cu toate acestea câteodată îl tachinează cam mult pe Vârtecuș, reproșându-i faptul că este leneș și treaba rămâne mereu pe umerii ei.
Vârtecuș cel supărat
Odată, broscuța i-a atras atenția lui Vârtecuș de față cu toți prietenii lui, spunând că ea este mult mai ordonată decât fratele ei, melcul, și că acesta este foarte leneș și își pierde mereu timpul acasă nefăcând nimic.
Vârtecuș a fost atât de rușinat, încât, și-a luat cochilia pe umeri și a alunecat prin pădure cu o viteză foarte mare…Cu toții se mirau, dar și-au dat seama că Vârtecuș s-a rușinat de cele spuse de broscuță și au luat-o la goană în urma acestuia.
Când a ajuns broscuța acasă, totul era imaculat, casa-ciupercă era total schimbată, ferestrele erau lustruite, vasele erau spălate, hainele erau la locul lor, iar Vârtecuș era epuizat de toată munca făcută. Tare supărat mai era pentru cele spuse de surioara lui.
-Vârtecuș, tu ai făcut totul?
-Nu sunt mereu leneș surioară! Dar acum m-ai făcut de rușine în fața prietenilor mei, le-ai spus că tu ești mereu ordonată, că tu faci totul în ciupercuța noastră și tare nu aș vrea să creadă că sunt un melc rău care stă mereu în cochilie.
-Nu cred că am greșit, frățioare! Ți-am spus realitatea, iar acum ai făcut tu toată munca în casă și sunt mândră de tine.
Vârtecuș tare era dezamăgit, și avea impresia acum că vor râde de el toți prietenii lui și că o să rămână fără niciun prieten din pricina surorii sale.
Pace și armonie
Zilele au trecut, Vârtecuș a uitat de rușinea prin care a trecut față de prietenii lui, iar acum, totul era pace și armonie. Și-a învățat lecția, a înțeles că nu este bine să fie leneș, ori să amâne prea mult lucrurile și broscuța astfel nu îi va mai reproșa comportamentul lui nepotrivit, ba chiar uneori imoral.
Acum, broscuța era fericită de faptul că Vârtecuș a devenit mai ordonat, ea nu mai era nevoită să facă totul în casă și fiecare avea de făcut câte o sarcină. Cu toate că nu și-a dorit să îl înjosească pe Vârtecuș în fața prietenilor lui ori să îl facă să se simtă rău, acum timpul nu mai putea fi dat în urmă căci fapta era consumată. Chiar dacă Vârtecuș nu s-a simțit bine în situația în care a fost pus, a învățat să nu mai repete anumite greșeli și a înțeles că nu este bine să fii leneș, dar, totodată, nu este frumos să primești mustrări în public.
În vreme ce timpul trecea, Vârtecuș devenea tot mai ordonat, ba chiar mai mult de atât: nu se dădea în spate de la nimic, făcea mereu ce îi spunea broscuța, era ascultător și se comporta frumos.
În tot acest timp, surioara broscuță profita de schimbarea lui Vârtecuș și devenea tot mai nepăsătoare, bazându-se pe faptul că Vârtecuș va face toată treaba din casă. Într-o bună zi, broscuța s-a pomenit la ușa ciupercuței cu o vizită – surpriză: tocmai învățătoarea de la școală.
-Bună ziua, broscuță! Am venit în vizită deoarece am vrut să văd unde locuiești în pădure.
-Vai, doamna învățătoare, vizita dumneavoastră mă surprinde! Îmi este atât de rușine de dumneavoastă, toată casa este dezordonată. Știți…. eu azi am fost puțin…
-Doamna învățătoare! se auzise vocea lui Vârtecuș hotărât. Vă rog să o scuzați pe broscuță pentru toată dezordinea pe care o vedeți, de fapt, nu este vina ei, eu sunt de vină pentru tot…azi am vrut să mai stau puțin să mă odihnesc și iată, ați găsit casa în acest fel.
Vârtecuș a luat vina asupra sa, cu toate că el nu era vinovat, însă nu voia ca broscuța să se simtă vinovată în fața doamnei învățătoare.
-Dragilor, cu toții avem zile mai puțin bune, nu este totul mereu perfect! A spus învățătoarea zâmbind.
-Oare nu ar fi fost bine să te critic acum și eu, surioară broscuță? Cu toate acestea nu am făcut-o.
-Vârtecuș, eu te-am judecat prea aspru și nu m-am gândit la consecințe.
Broscuța și-a dat seama că oricine poate să aibă zile mai puțin bune, însă noi nu trebuie să judecăm o persoană după aparențe și, cel mai important, nu trebuie să fim lăudăroși ori trufași, căci mândria nu este mereu cea mai bună alegere.
Diana Jurca (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Elevii clasei a IV-a au participat în săptămâna ,,Şcoala Altfel” la activităţi de învăţare în cadrul proiectului ,,Să ne cunoaştem localitatea natală”.
Am încercat să facem activitățile mai interesante și am propus o excursie. Excursia organizată şi-a propus să consolideze cunoştinţele învăţate la Educaţie civică, unitatea de învăţare – Apartenenţa la localitatea natală.
Pentru a cunoaşte importanţa patrimoniului cultural, istoric, arhitectural şi natural, ne-am propus să explorăm localitatea natală a unuia dintre elevi – satul Cheresig, comuna Toboliu, sub toate formele: istorie, cultură, divertisment.
Cheresigul este o localitate de frontieră, amplasată pe Crişul Repede, în extremitatea de vest a României şi a judeţului Bihor, la graniţa cu Ungaria. Aici funcţionează şi un punct de trecere a frontierei de importanţă locală. Legătura rutieră este asigurată de drumul judeţean DJ 797 Oradea – Cheresig – Inand. Distanţa până la Oradea este de circa 22 km.
Cheresigul a fost atestat documentar pentru prima oară în anul 1289, sub numele de Keresseg şi Keresceg, a aparţinut de comuna Girişu de Criş până în 2008, când aceasta a fost reorganizată şi s-a înfiinţat comuna Toboliu.
Pentru a fi mai atractivă activitatea, le-am făcut elevilor câte un pliant cu toate datele, pozele şi informaţiile legate de locurile pe care le vom vizita. Astfel ei vor putea să le arate părinţilor şi prietenilor, locurile vizitate.
Vom vizita:
Donjonul de la Cheresig
Livadă ecologică ”Merita”
Balta de pescuit sportiv – ”MeritaBio”.
Donjonul de la Cheresig
Monumentul a fost construit imediat după invazia tătară din 1242, ca turn de observaţie şi punct întărit. Prima atestare provine din anul 1289, când cetatea era în posesiunea lui Beke din neamul Borşa. Mai târziu, în 1317, este amintită ca fiind în posesiunea regelui. În 1390 a fost donată familiei Losonczi, iar mai târziu ajunge în proprietatea familiei Csáky, care, cu mici întreruperi, a rămas proprietarul domeniului până la sfârşitul Primului Război Mondial. Tot pe aici au trecut şi răsculaţii lui Gheorghe Doja în 1514 când au asediat cetatea Oradea.
Ruinele donjonului se află în hotarul nord-vestic al comunei Cheresig, pe fâşia de frontieră între România şi Ungaria. Turnul, care iniţial a avut patru sau cinci nivele despărţite între ele de planşee de grinzi.
Livada ecologica
Cea mai mare livadă ecologică de mere din ţară se află în comuna bihoreană Cheresig, la nici doi kilometri de graniţa cu Ungaria, pe o suprafaţă de 20 de hectare, iar sucul de mere ”Merita” produs în fabrica proprie a primit, în acest an, aviz ecologic.
Livada de meri de la Cheresig, cu o producţie anuală de peste 300 de tone de mere, a obţinut Certificatul de Conformitate Ecologică, astfel încât din toamna acestui an merele recoltate sunt certificate ecologic.
Tot din această toamnă, consumatorii au la dispoziţie sucul ecologic de mere ‘Merita’, din propria recoltă. Mustul obţinut din presarea merelor este îmbuteliat fără nici un fel de conservanţi, coloranţi sau arome şi fără adaos de zahăr sau apă, doar pasteurizat. Pentru a-şi păstra cât mai mult timp calităţile, este ambalat în sistemul Bag-in-Box, o alternativă modernă şi ecologică faţă de sistemele clasice de genul sticle sau PET-uri.
Balta de pescuit
Balta de pescuit sportiv MERITABIO, din localitatea Cheresig, comuna Toboliu, judeţul Bihor a fost concepută şi amenajată cât mai natural ca o oază de verdeață și liniște în jurul luciului de apă, lin curgătoare in anul 2012 pe locul bălții din localitate care era părăsită și colmatată. În urma săpăturilor și amenajărilor făcute a rezulta balta actuală cu o adâncime de 2,5 m. Drumurile din jurul bălții sunt mărginite de arbuști și arbori, malurile sunt înierbate și toate acestea sunt înconjurate de cultură ecologică. Dezvoltându-se vegetația sa dezvoltat și fauna și se pot întalni animale și păsări de apă. Apa din baltă este curgătoare. Alimentarea este din Canalul Colector iar vărsarea se face in Crișul Repede.
La sfârșitul acestei excursii, elevii vor știi:
cu ce se ocupă oamenii de la sat comparativ cu cei de la oraș
ce clădiri importante sunt în sate și importanța lor
ce fel de relații trebuie să existe între oamenii unei localități
cum se numește localitatea în care se naște cineva
ce este o comunitate locală
Înainte de încheierea vizitei, elevii vor prezenta fiecare pe scurt localitatea sa după: așezare, relief, clădiri principale, ocupațiile locuitorilor, relațiile dintre aceștia, obiceiuri și tradiții.
Nota redacției: materialele propuse în cadrul rubricii „Planuri de lecție” sunt în întregime alegerea și concepția studenților. Ele nu reprezintă „modele” sau „exemple” pe care le considerăm perfecte și pot să conțină puncte de vedere sau abordări cu care avem libertatea să nu fim de acord
Alexandra Sălăgean (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Clasa – a IV a
Propunător – Goina (Sălăgean) Alexandra
Aria curriculară – Om şi societate
Disciplina – Educaţie Civică
Unitatea de învăţare – Raporturile noastre cu ceilalţi oameni
Subiectul lecţiei – Bine, rău
Tipul lecţiei – Dobândire de noi cunoştinţe
Competenţe generale – 2. Manifestarea unor deprinderi de comportament moral-civic în contexte de viață din mediul cunoscut
Competente specifice – 2.1. Explorarea unor valori morale care stau la baza relațiilor cu ceilalți oameni;
2.2. Recunoașterea unor comportamente moral-civice din viața cotidiană;
2.3. Deosebirea comportamentelor prosociale de cele antisociale
Obiective operaţionale – O1 – să găsească semnificaţia cuvintelor bine şi rău;
O2 – să dea exemple de fapte bune şi fapte rele pe care ei le-au făcut;
O3 – să recunoască faptele rele şi faptele bune întâlnite în poveste;
O4 – să dezbată situaţii despre bine şi rău, pentru stabilirea comportamentului bun
Strategii didactice:
Metode şi procedee – conversaţia, explicaţia, exerciţiul
Mijloace de învăţământ – manual, tabla magnetică, planşe cu diferite imagini.
Forme de organizare – frontal, individual.
Resurse:
Temporale – 40 minute;
Spaţiale – sala de clasă;
Umane – 25 elevi;
Forme şi tehnici de evaluare : evaluare orală, observarea sistematică a comportametului elevilor, aprecieri verbale.
Bibliografie :
“MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE, Educaţie Civică, clasa a IV a, semestrul I, editura Aramis;
“PROGRAME ŞCOLARE PENTRU CLASA A IV-A EDUCAŢIE CIVICĂ, Aprobat prin ordin al ministrului Nr. 3919/ 20.04.2005.
Eveniment didactic
Ob.op
Conţinut ştiinţific
Metode
Materiale şi mijloace
Forme de organizare
Evaluare
Moment organizatoric
Asigur condiţiile necesare şi climatul favorabil unei bune desfăşurări a lecţiei. Pregătirea materialelor necesare pentru buna desfăşurare a lecţiei.
Conversaţia
Frontal
Captarea atenţiei
Captarea atenţiei o voi face cu ajutorul unor imagini (anexa 1). Vom discuta despre imaginile respective.
Conversaţia
Imagini cu fapte bune Imagini cu fapte rele Tabla magnetic
Frontal
Anunţarea temei şi a obiectivelor
O1 O2
Voi anunţa titlul lecţiei “Bine,rău”. Voi întreba elevii ce înseamnă pentru ei cuvântul “bine” şi cuvântul “rău”. Vor da exemple de fapte bune şi fapte rele.
Conversaţia Explicaţia
Frontal
Dirijarea învăţării
O1
După ce vom discuta semnificaţiile cuvintelor aflate în titlul lecţiei, vom deschide manualul de Educaţie Civică la pagina 38 şi vom discuta despre faptele persoanelor din imagini.
Conversaţia Explicaţia
Manual
Frontal
Obţinerea performanţei şi asigurarea transferului
O3
După ce terminăm de discutat despre comportamentele persoanelor din imagini, vom citi povestea “Judecata Vulpii” de Petre Ispirescu. După ce vom citi povestea, fiecare elev îşi va lua o foaie albă şi va răspunde la urmatoarele întrebări : În ce constă binele pe care l-a făcut omul şarpelui?Cum a fost el răsplătit de şarpe?Cine a învins, binele sau răul?
Conversaţia Explicaţia Exerciţiul
Manualul de Educaţie Civică
Frontal Individual
Observarea sistematică a comportamentului elevilor Aprecieri verbale
Aprecierea activităţii elevilor
Fac aprecieri generale şi individuale asupra modului de participare al elevilor la lecţie. Elevii primesc ca temă pentru acasă de citit o poveste terapeutică, despre bine şi rău (anexa 2) şi vor avea de făcut un rezumat al povestirii şi să spună ce înseamnă pentru fiecare bine şi rău.
Nota redacției: materialele propuse în cadrul rubricii „Planuri de lecție” sunt în întregime alegerea și concepția studenților. Ele nu reprezintă „modele” sau „exemple” pe care le considerăm perfecte și pot să conțină puncte de vedere sau abordări cu care avem libertatea să nu fim de acord
Florica Pantiș (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Pentru disciplina educație civică la clasa a IV-a am ales ca și activitate drepturile și responsabilitățile copilului. Copiii trebuie conștientizați de mici că cunoașterea drepturilor noastre, indiferent de vârstă, ne dă putere și liberate: libertatea de a ne exprima liber, libertate în gândire și în convingeri religioase ș.a. Dar această putere implică și responsabilități. Prin intermediul acestei activități încerc să îi provoc pe copii să descopere responsabilitatea din spatele fiecărui drept. Consider că este foarte important ca toți copiii să își cunoască atât drepturile cât și responsabilitățile încă de mici pentru a-i ajuta să devină tineri responsabili ai societății de mâine.
PROIECT DE LECŢIE
CLASA: a IV-a
PROPUNĂTOR: Ghitea (Pantiș) Florica
DISCIPLINA: Educație civică
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Drepturile universale ale copilului
SUBIECTUL:Drepturile și responsabilitățile tale
TIPUL LECȚIEI: Recapitulare și sistematizare
SCOPUL LECȚIEI: descoperirea interdependenței dintre drepturi și responsabilități
COMPETENȚA GENERALĂ:
3. Cooperarea cu ceilalţi pentru rezolvarea unor sarcini simple de lucru, manifestând disponibilitate
COMPETENȚA SPECIFICĂ:
3.2. Participarea la activități care promovează drepturile universale ale copilului.
OBIECTIVE OPERATIONALE:
O1: Să recunoască cel puțin trei drepturi ale copilului.
O2: Să determine dependența dintre drepturi și responsabilități.
O3: Să enumere minim două drepturi de care beneficiază la școală/ în clasă.
METODEŞIPROCEDEE DIDACTICE: conversaţia, explicaţia, dezbaterea, activitate practică.
1. Captarea atenției are loc cu ajutorul unei imagini (Anexa 1). Se identifică dreptul ilustrat și prin discuție dirijată se deduce și ce responsabilitate determină acel drept(Anexa 2). Dreptul la un spațiu curat acasă, la școală determină responsabilitatea de a avea grijă de spațiul unde ne aflăm și de a menține ordinea și curățenia.
2. Anunțarea temei și a obiectivelor: elevii sunt anunțați că orice drept determină și o responsabilitate. Responsabilitatea este obligația de a efectua un lucru, o răspundere. Cea mai importantă responsabilitate a unui copil este să respecte drepturile celorlalți copii și drepturile adulților.
3. Reactualizarea cunoștințelor se bazează pe o prezentare power-point. (Anexa 3). În timp ce prezentarea rulează se amintesc informațiile despre „Convenția privind Drepturile Copilului”, adoptată de ONU, și asumată și în România prin lege, care transmite tuturor drepturile copiilor și tinerilor sub 18 ani. Toată lumea (în special cine lucrează cu copiii) are obligația de a respecta, garanta și promova drepturile copilului.
La fiecare slide se reactualizează dreptul ilustrat și se discută unde și de către cine le este asigurat respectivul drept.
4. Dirijarea învățării – copiii sunt anunțați că împreună vor descoperi ce responabilitate determină drepturile învățate până acum. Cu ajutorul videoproiectorului sunt afișate diferite imagini cu drepurile copilului (Anexa 4). Inițial se afișează doar imaginea cu dreptul ilustrat, iar, după ce elevii au dedus corect responsabilitatea determinată se afișează imaginea completă. Frontal, se dezbat responsabilitățile ce derivă din drepturile respective. Cadrul didactic dirijează dezbaterea și formulează fiecare responsabilitate. Copiii sunt încurajați în permanență să își exprime opinia și să argumenteze fiecare afirmație.
5. Obţinerea performanţei are loc prin intermediul unui joc dinamic, „Mingea fierbinte”. O minge se va lansa între elevi, care sunt așezați în formă de cerc. Jocul trebuie să se desfășoare foarte rapid (mingea este „fierbinte” J ). Elevul care primește mingea va spune repede un drept și va arunca mingea către alt coleg care va spune o responsabilitate asociată acestuia.
6. Asigurarea retenției și a transferului se bazează pe realizarea acasă a unei broșuri cu drepturile și responsabilitățile copiilor (Anexa 5). Ei primesc paginile tipărite dar trebuie să le aranjeze și să le capseze obținând o broșură. Ei vor personaliza fiecare pagină și vor ilustra (printr-un desen) ori vor descrie dreptul sau responsabilitatea indicată.
Nota redacției: materialele propuse în cadrul rubricii „Planuri de lecție” sunt în întregime alegerea și concepția studenților. Ele nu reprezintă „modele” sau „exemple” pe care le considerăm perfecte și pot să conțină puncte de vedere sau abordări cu care avem libertatea să nu fim de acord
Florica Pantiș (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Pentru disciplina educație civică la clasa a IV-a am ales ca și activitate drepturile și responsabilitățile copilului. Copiii trebuie conștientizați de mici că cunoașterea drepturilor noastre, indiferent de vârstă, ne dă putere și liberate: libertatea de a ne exprima liber, libertate în gândire și în convingeri religioase ș.a. Dar această putere implică și responsabilități. Prin intermediul acestei activități încerc să îi provoc pe copii să descopere responsabilitatea din spatele fiecărui drept. Consider că este foarte important ca toți copiii să își cunoască atât drepturile cât și responsabilitățile încă de mici pentru a-i ajuta să devină tineri responsabili ai societății de mâine.
PROIECT DE LECŢIE
CLASA: a IV-a
PROPUNĂTOR: Ghitea (Pantiș) Florica
DISCIPLINA: Educație civică
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Drepturile universale ale copilului
SUBIECTUL:Drepturile și responsabilitățile tale
TIPUL LECȚIEI: Recapitulare și sistematizare
SCOPUL LECȚIEI: descoperirea interdependenței dintre drepturi și responsabilități
COMPETENȚA GENERALĂ:
3. Cooperarea cu ceilalţi pentru rezolvarea unor sarcini simple de lucru, manifestând disponibilitate
COMPETENȚA SPECIFICĂ:
3.2. Participarea la activități care promovează drepturile universale ale copilului.
OBIECTIVE OPERATIONALE:
O1: Să recunoască cel puțin trei drepturi ale copilului.
O2: Să determine dependența dintre drepturi și responsabilități.
O3: Să enumere minim două drepturi de care beneficiază la școală/ în clasă.
METODEŞIPROCEDEE DIDACTICE: conversaţia, explicaţia, dezbaterea, activitate practică.
1. Captarea atenției are loc cu ajutorul unei imagini (Anexa 1). Se identifică dreptul ilustrat și prin discuție dirijată se deduce și ce responsabilitate determină acel drept(Anexa 2). Dreptul la un spațiu curat acasă, la școală determină responsabilitatea de a avea grijă de spațiul unde ne aflăm și de a menține ordinea și curățenia.
2. Anunțarea temei și a obiectivelor: elevii sunt anunțați că orice drept determină și o responsabilitate. Responsabilitatea este obligația de a efectua un lucru, o răspundere. Cea mai importantă responsabilitate a unui copil este să respecte drepturile celorlalți copii și drepturile adulților.
3. Reactualizarea cunoștințelor se bazează pe o prezentare power-point. (Anexa 3). În timp ce prezentarea rulează se amintesc informațiile despre „Convenția privind Drepturile Copilului”, adoptată de ONU, și asumată și în România prin lege, care transmite tuturor drepturile copiilor și tinerilor sub 18 ani. Toată lumea (în special cine lucrează cu copiii) are obligația de a respecta, garanta și promova drepturile copilului.
La fiecare slide se reactualizează dreptul ilustrat și se discută unde și de către cine le este asigurat respectivul drept.
4. Dirijarea învățării – copiii sunt anunțați că împreună vor descoperi ce responabilitate determină drepturile învățate până acum. Cu ajutorul videoproiectorului sunt afișate diferite imagini cu drepurile copilului (Anexa 4). Inițial se afișează doar imaginea cu dreptul ilustrat, iar, după ce elevii au dedus corect responsabilitatea determinată se afișează imaginea completă. Frontal, se dezbat responsabilitățile ce derivă din drepturile respective. Cadrul didactic dirijează dezbaterea și formulează fiecare responsabilitate. Copiii sunt încurajați în permanență să își exprime opinia și să argumenteze fiecare afirmație.
5. Obţinerea performanţei are loc prin intermediul unui joc dinamic, „Mingea fierbinte”. O minge se va lansa între elevi, care sunt așezați în formă de cerc. Jocul trebuie să se desfășoare foarte rapid (mingea este „fierbinte” J ). Elevul care primește mingea va spune repede un drept și va arunca mingea către alt coleg care va spune o responsabilitate asociată acestuia.
6. Asigurarea retenției și a transferului se bazează pe realizarea acasă a unei broșuri cu drepturile și responsabilitățile copiilor (Anexa 5). Ei primesc paginile tipărite dar trebuie să le aranjeze și să le capseze obținând o broșură. Ei vor personaliza fiecare pagină și vor ilustra (printr-un desen) ori vor descrie dreptul sau responsabilitatea indicată.
Mihaela Borciu (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
De ce tocmai stațiunea Muntele Băișorii? Pentru că ne oferă din plin zile însorite numai bune de plimbări într-un loc superb și prietenos. Ce poate fi mai relaxant decât o plimbare pe creștetul munților, la umbra pădurilor, înconjurați de peisaje mirifice?
Ca să ajungeți în acest loc minunat, trebuie să urmați traseul Cluj-Napoca, Florești, Luna de Sus, pe sub autostradă, Savadisla, Băișoara, iar din localitatea Băișoara trebuie să mergeți la dreapta. După asta, urmează satul Muntele Băișoara și apoi urcați în stațiune. Mai mult decât atât, străbaterea unui traseu montan este cel mai bun antidot împotriva oboselii și stresului acumulate de-a lungul anului. Acesta este darul aparte al traseelor montane; să te deconecteze de orice incovenient și să te ajute să visezi. Minunat, nu-i așa? Traseul pe care l-am ales, Băișoara-Buscat-Muntele Mare-Pietrele Cântătoare, este un traseu recomandat oricărei categorii de vârstă. Pe alocuri poate fi mai solicitant la urcare, dar per ansamblu este un traseu ușor.
Am ales această stațiune pentru o excursie cu elevii mei de clasa a IV-a și cu elevii de clasa a III-a și am lucrat împreună cu învățătoarea de la clasa a III-a pentru a face toate demersurile unei excursii/activități extracurriculare, lucruri pe care le puteți descoperi mai jos, într-un proiect standard. Să știți că astfel de activități stârnesc curiozitatea elevilor și ceea ce se petrece acolo va rămâne mult timp în mintea lor. În această excursie am descoperit împreună cu micuții ce tipuri de păduri sunt acolo (ex: păduri de foioase cu molid, păduri de gorun, păduri de stejar); pădurile de acolo adăpostesc numeroase specii de animale sălbatice: lupul, mistrețul, iepurele, vulpea, căprioara, veverița. Dintre păsări, se întâlnesc destul de frecvent presura de stâncă, mierlă de piatră și fluturașul de stâncă, o adevărată perlă printre păsări. Parcurgând traseul am avut parte de câteva activități: mersul pe bicicletă, unde am respectat câteva reguli, fotografierea unor obiective și locuri, am avut parte de un picnic nemaipomenit în aer liber, în care am învățat că nu trebuie să lăsăm gunoaie în urma noastră, pentru că numai așa protejăm natura. Am vizitat și câteva obiective turistice. Să știți că în astfel de activități cel mai important aspect (după mine, cel puțin) este alegerea traseului în funcție de vârsta copiilor, de experiența acestora, dar și de cea a adulților organizatori. Altfel zis, să facem în așa fel încât, pentru copii, experiența să rămână ca o bucurie și nu ca o mare adunare de frustrări. Să facem în așa fel încât copiii să își dorească să meargă pe munte și a doua oară! Sau, cum mi-a zis mie cineva drag și cu multă experiență și la munte și la copii: noi, ca adulți, trebuie să avem grijă să le stârnim dragostea de natură și de mers, nu să epuizăm toate obiectivele dintr-o zonă vizitată. Și așa e! Voi despre câte obiective văzute în excursiile din copilărie chiar puteți spune că vă amintiți? Cel mult imagini, în ceață… Nu? În schimb poate (sper!) că și voi aveți în amintire sentimente din excursiile făcute când erați mici. De la bucuria de a descoperi ceva complet nou (și ce univers se poate ascunde într-o poiană sau într-un pârâu!) orice altă experiență din copilăria timpurie, pot fi definitorii pentru modul în care viitorul adult din copilul de acum va percepe o anumită realitate (în cazul de față, ieșitul în natură). Pe durata traseului, pregătiți-vă nu doar să răspundeți la întrebări, ci, mai ales, să povestiți. Să stârniți curiozități. Să canalizați voi atenția lor spre cele văzute pe traseu. Să îi încurajați, să îi îmbrățișați.
Ora clasică de educație civică, trebuie înlocuită cu astfel de activități. De ce spun asta? Pentru că în astfel de activități, copii învață reguli atât despre natură, cât și despre comportamentul nostru ca turiști pe munte. Învățăm cât de prețioase sunt animalele sălbatice, cât de relaxant este să asculți glasul păsărilor. Cu siguranță s-ar mai găsi multe de spus. Dar aș prefera să-mi spuneți și voi. Deci, voi ce secrete aveți? La voi ce a funcționat în turele cu copii ?
Proiect de activitate extracurriculară
Clasa:a III-a, a IV-a Tema activității: ,,Pe drumuri de munte”-Muntele Băișoara Propunători: Învățătoarele elevilor de clasa a III-a și a IV-a Tipul de activitate: Excursie pe Muntele Băișoara (traseu-Muntele Băişorii: drumeţie spre Muntele Mare şi Pietrele Cântătoare) Scopul: Cunoașterea, înțelegerea și aprecierea frumuseților naturale ale patriei;
Competențe generale:
Investigarea mediului înconjurător folosind instrumente și procedee specific-Științe ale naturii
Dezvoltarea interesului pentru cunoașterea orizontului local, a țării și a lumii contemporane-Geografie
Manifestarea unor deprinderi de comportament moral-civic în contexte de viață din mediul cunoscut-Educație Civică
Competențe specifice : 2.2. Aplicarea planului dat pentru efectuarea unei investigații a mediului înconjurător-Științe ale naturii 2.1. Recunoașterea unor atitudini în raport cu lucrurile, cu plantele și animalele- Educație Civică 4.3. Dezvoltarea interesului pentru cunoașterea și înțelegerea diversității naturale și umane-Geografie Obiective activității extracurriculare:
Lărgirea ariei de cunoaştere a elementelor specifice ale cadrului natural şi social din Muntele Băișoara, a orizontului local şi obiectivelor de interes ştiinţific şi turistic;
Formarea şi dezvoltarea unor comportamente civice corecte prin implicarea în situaţii diferite de viaţă
Locul de desfășurare : Excursia se desfășoară pe muntele Băișoara și se vor vizita următoarele obiective turistice : Muntele Băișoara, Muntele Mare și Pietrele Cântătoare Colaboratori: Învățătoarele de la clasele a III-a și a IV-a colaborează împreună cu părinții elevilor și cu directorul școlii. Cadrele didactice mai colaboreaza cu un ghid turistic din Muntele Băișoara care ghidează drumeția, cu patronul și șoferul firmei de transport și nu în ultimul rând cu părinții școlarilor
Elaborarea planului excursiei. Cadrele didactice împreună cu directorul unității vor stabili data plecării, durata acţiunii, scopul şi tema excursiei, numărul şi particularităţile participanţilor, principalele obiective turistice de vizitat, itinerar, mijloc de transport, echipament necesar, însoţitori, cadre didactice, costul excursiei pe copil, sponsorizări.Tot planul excursiei trebuie conceput de către cadrele didactice apoi aprobat de directorul unității și trebuie să conțină de asemenea acordul părinților,tabelul cu datele personale ale preșcolarilor,tabel cu însoțitorii,declaratii pe proprie răspundere ale insoțitorilor și documentația de transport necesară.
Stabilirea grupului de participanți. Grupul trebuie să fie omogen ca vârstă şi preocupări, astfel am ales să mergem cu copiii din clasele a III-a și a IV-a . La fiecare zece școlari participanţi în excursie trebuie să fie un cadru didactic şi un părinte (noi suntem 25 de copii în clasa a III-a și 15 copii în clasa a IV-a, cadre didactice vom merge 4 și 4 părinți plus un cadru medical). Este preferabil să fie însoţit grupul şi de către un cadru medical care să acorde primul ajutor în caz de necesitate cu trusa de prim ajutor și alte necesității.Pentru problema hranei am ales ca fiecare școlar să aibă un pachețel cu sandwich, apă și fructe.
Modul de desfășurare Pregătirea copiilor pentru excursie. Anunțarea copiilor pentru excursie se va face cu cel puțin 2 săptămâni înainte de data efectuării ei. Pregătirea acestei excursii se va face în cadrul unei activități de instructaj unde vor fi școlarii ambelor clase împreună cu cadrele didactice, astfel se va specifica scopul excursiei, traseul și punctele cele mai importante. Scopul nostru este de a cunoaște, înțelege si aprecia frumusețile naturale ale Muntelui Băișoara, punctele cele mai importante sunt: Muntele Băișoara, Muntele Mare și Pietrele Cântătoare, le vom arăta și câteva imagini cu aceste obiecte pentru a le stârni și mai mult curiozitatea. Se comunică copiilor că vor avea nevoie de un echipament adecvat excursiei și anume să fie îmbrăcați cu trening, adidași și să aibă cele necesare excursiei cum ar fi pachețel cu mâncare și apă. Se va comunica și costul excursiei, cât va costa transportul și câțiva bănuți în plus pentru micile cheltuieli care vor mai fi pe parcurs, iar durata excursiei va fi de o zi, acest lucru nu va implica cazare, mese și altele. Le vom comunica și ora plecării din fața școlii și o oră aproximativă pentru sosire. Părinții vor fi chemați la școală unde se vor comunica și lor cele menționate mai sus și pentru semnarea procesului verbal. Desfășurarea excursiei: La data și ora stabilită, elevii se adună în fața școlii, se va face prezența, se verifică echipamentul, se reamintește regulamentul și se deplasează la autocar. Pe parcursul drumului până la destinație se vor face mici opriri pentru toaletă sau dacă unor copii li se va face rău. Drumul va fi parcurs în aproximativ 3 ore După ce ajungem la destinație ne vom întâlni cu ghidul turistic care ne va prezenta obiectivele turistice și ne va comunica câteva informații despre acestea, vom parcurg traseul drumeției timp de 8-9 ore, apoi vom porni spre casă. Traseul este Stațiunea Muntele Băișoara-Șesul Cald-Molhașul Muntele Mare-Piatra Cântătoare(județul Alba)-Vf.Neteda-Lupșa.
Parcurgând traseul de drumeție vom avea parte de câteva activități cu copiii și anume: Vom face plimbări cu bicicletele închiriate de la o cabană din munte; Învățătoarele și copii (care au un dispozitiv cu cameră foto) vor fotografia anumite obiective și locuri din excursie; Se va face un picnic în aer liber la un popas din munte unde copii împreună cu învățătoarele și părinții, vor putea mânca ceea ce au în pachețel și vor avea un mic dialog despre ceea ce au văzut până în acel moment;
Șesul Cald – aproximativ 3 km de la startul circuitului la poalele Vârfului Buscat, lângă partiile de ski, avem în față și apoi în dreapta noastră Șesul cald, o mică depresiune montană, folosită sute de ani de mocanii din vale, ca loc de pâscut, pentru turmele de oi. Zona este în continuă transformare, pe locul vechiului cătun ridicându-se construcțiile domeniului schiabil. Drumul ce porneste de aici către vârful Muntelui Mare este perfect pentru drumeție și biking. Regăsim pe parcurs multe izvoare și locuri numai bune de odihnă. În Colțul Rotund vom fi cu băgare de seamă la intersecția în care traseul punctul galben, ne părăsește spre stânga și urcă spre Vf Pietrele Mărunte. Întrucât e cel mult jumătate de ora până sus, pe acest vârf, merită să ne abatem pentru a admira de acolo priveliștea către stațiune și spre Cluj.
Situl Natura 2000 – face parte din cea mai mare rețea de arii protejate din Europa. Continuându-ne urcarea vedem pe partea dreaptă a drumului un panou mare care marchează intrarea în Situl Natura 2000 – Muntele Mare. O hartă de pe panou ne indică unde ne aflăm, iar alături de ea sunt afișate regulile ce trebuie respectate în aria protejată în care tocmai intrăm (aici copiii au prilejiul de a studia o hartă pentru a se ghida în drumeție și pentru a se obișnui cu regulile impuse). În fața noastră se deschide o vale domoală numită La Poduri, cu câteva stânci mai mici, care tronează la marginea unei zone cu mult fân și jnepeniș. Peste vale se vede șerpuind drumul către platoul Muntelui Mare. În spate se vede Vf Pietrele Mărunte și se pot vedea cu ochiul liber stâncile care îi dau numele. Loc perfect pentru o ședință foto și o mică pauză de odihnă, înainte de urcarea spre platou (aici se poate face picnic în aer liber și câteva poze, care sunt pasionați)
Pietrele Cântătoare Înainte de a ajunge la Pietrele Cântătoare, traseul nostru se desparte de cel marcat cu cruce roșie, care pleacă spre stânga, printr-un covor de jnepeni. Vedem stâncile renumite, imediat ce pătrundem la marginea platoului. De pe ele, priveliștea către Munții Gilăului și către Vâfurile Buscat și Pietrele Mărunte, este impresionantă. Daca avem noroc să prindem o adiere potrivită de vânt, o putem asculta trecând melodios printre bucățile mari de stâncă, așezate în neorânduială una peste alta. Dacă zăbovim mai mult, în liniște, pe stânci, vom vedea păsari mici, gălăgioase și foarte frumoase
Vf Muntele Mare – altitudine 1826 m (al treilea ca altitudine din Carpații Occidentali) De la Pietrele Cântătoare ne continuăm drumul pe traseul marcat, spre partea mai înaltă a platoului, considerată punctul cu altitudine maximă. Va trebui sa avem totuși în vedere că vom trece pe lângă o unitate militară, păzită inclusiv de câini, și că trebuie respectate regulile în astfel de situații. Vârful este un platou întins, marcat de o construcție aparșinând armatei, unde se poate observa şi borna cu altitudinea maximă. La coborâre, la intersecția cu traseul cruce roșie, ne putem abate spre dreapta pe acest traseu, până sus pe platou, pentru a ne bucura de priveliștea către Lupsa și satele învecinate acesteia, din Judetul Alba. Sau, putem să ne bucurăm de florile pe care le vom întalni mai ales in zona înaltă a traseului, de păsările care cântă frumos, sau de izvoarele și părâiele care pot fi întâlnite la tot pasul.
Modalitate de evaluare: După ce ne vom întoarce din excursie le voi da copiilor să facă o compunere despre excursie și tot ce s-a petrecut acolo pentru a vedea cu ce au rămas din această excursie. Compunerea va fi creată după următoarele criterii: Să aibă minim o jumate de pagină; Să aibă un titlul sugestiv excursiei; Să specifice obiectivele turistice vizitate;
Poster- în grup la școală vor reazliza un poster cu tema: excursie pe muntele Băișoara, acolo vor lipi fotografii scoase la imprimantă de doamna învățătoare, dar nu mai mult de 10 fotografii, iar în partea de jos a fotografiei să scrie cum se numeste peisajul sau obiectivul turistic din imagine
Bibliografie: Crăciunescu, N., Forme de activități extracurriculare desfășurate cu elevii ciclului primar, Ed. Discipol, București; Franţ, A., (2003). Turismul şcolar. Timişoara: Ed. Mirton;
