„În viață, frumusețea dispare. În artă, nu”. (Leonardo Da Vinci)
În 15 aprilie 1452 este ziua nașterii lui Leonardo di ser Piero da Vinci, cunoscut sub numele de Leornardo da Vinci care a fost cel mai de seamă reprezentant al Renașterii italiene din perioada de apogeu a acesteia.
Avea să trăiască 67 de ani, fiind considerat arhetipul omului renascentist, un spirit animat de o curiozitate nemaiîntâlnită până atunci, animat de o imaginație fără precedent în istorie. A fost considerat un simbol al liberei exprimări, un vizionar în lumea artelor.
Înclinațiile artistice ale lui Leonardo trebuie să fi apărut devreme. Când avea vreo 15 ani, tatăl său, care se bucura de o reputație înaltă în comunitatea din Florența, l-a făcut ucenic la artistul Andrea del Verrocchio. În renumitul atelier al lui Verrocchio, Leonardo a primit o instruire multilaterală care a inclus pictura și sculptura, precum și artele tehnico-mecanice.
Nu se cunosc multe lucruri despre copilăria sa, ci se știe faptul că primii cinci ani i-a petrecut alături de mama sa, în cătunul Anchiano, iar după a trăit în casa tatălui său împreună cu el și cu bunicii paterni și unchiul Francesco. În lucrările sale, Leonardo menționează două evenimente ale copilăriei: primul când era în leagăn și un zmeu de hârtie a coborât spre el și i-a atins buzele cu coada, iar al doilea, atunci când explora singur împrejurimile casei mamei sale și a descoperit o peșteră în care îi era teamă să intre din cauza unui monstru, dar până la urmă, mânat de curiozitate, a pășit înăuntru.
De asemenea, a lucrat în atelierul al artistului Antonio Pollaiuolo. În 1472 Leonardo a fost acceptat în breasla de pictori din Florența, dar a rămas în atelierul profesorului încă cinci ani, după care a lucrat independent în Florența până în 1481. Există o mulțime de desene superbe existente în stilou și creion din această perioadă, incluzând multe schițe tehnice – de exemplu, pompe, arme militare, aparate mecanice – care oferă dovezi ale interesului și cunoștințelor lui Leonardo pentru problemele tehnice chiar și la începutul carierei sale.
Este considerat unul din marii inovatori ai picturii și unul din cei mai mari pictori din istorie. Deși se fac speculații asupra metodelor sale empirice de studiu, viziunea lui Leonardo da Vinci asupra lumii este mai degrabă logică decât misterioasă. Leonardo da Vinci este cunoscut în special ca pictor. Portretul Lisei Gherardini, soția lui Francesco del Giocondo, cunoscut sub numele de Mona Lisa (numele este de fapt Monna Lisa sau La Gioconda), aflat în colecția Muzeului Luvru începând cu 1797, este poate cel mai cunoscut portret realizat vreodată.
În memorial lui ziua de 15 aprilie a fost alesă Ziua mondială a artei.
Mia Firezar (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
În ultimul timp, tot mai multe persoane sunt interesate de drumeții montane şi asta se observă din numărul mare de oameni pe care îl întâlneşti în natură, față de acum câțiva ani când acest obicei, era mai des întâlnit în rândul grupurilor mai mici de pasionați. Un alt motiv pentru care numărul acestora a crescut este legat de pandemie şi de restricții în privința multor locuri, cum ar fi: mall-uri, restaurante, săli de evenimente etc. Aici intervine însă îngrijorarea, şi anume: în timp ce acele persoane pasionate sunt crescute, educate să respecte şi să iubească natura, transmițând aceste valori către cei din anturajul lor, „nou veniții” nu sunt atât de…atenți. Astfel că întâlneşti în natură, pe cărări, grupuri de oameni gălăgioşi, cu pet-urile de bere la subsuori sau cu telefoanele lipite de palmă, în căutare de semnal, ocupați să-şi acceseze rețelele de socializare pentru a încărca pozele de la „şedințele foto”.
Sunt interesată să cunosc ce presupune lipsa aceasta de cunoaştere a felului în care omul se raportează la natură în interacțiunea lui cu aceasta, în special în privința drumețiilor montane. Cum ajung oamenii să viziteze unele atracții turistice, urcând cu maşina până lângă obiectivul turistic, de ce întâlnim persoane cu toc pe munte, cât de reală este problematica turismului responsabil sau ce se poate face ca generațiile care vin ca acestea să prindă drag de natură şi să respecte/păstreze sălbăticiunea acesteia?
În sensul acesta, m-am gândit să intervievez un „om al muntelui”, Oros Bogdan, salvator montan voluntar, Bihor
ocupație: ghid montan şi ghid turistic (nr. atestat 5407);
hobby: mountain bike, speologie, canyoning, ski, alpinism, supraviețuire, înot
membru al Clubului de Speologie Cristal Oradea
salvator montan atestat la Serviciul Judeţean Salvamont – Salvaspeo BH
paramedic
tehnician Salvaspeo în cadrul Serviciului Județean Salvamont Salvaspeo Bihor
Foto: Adi Firezar
De ce în România, încă întâlnim pe munte persoane în şlapi, tocuri sau cu boxele portabile după ei?
La noi în țară, educația montană lipseşte cu desăvârşire pentru marea majoritate a oamenilor. Din păcate, ieşitul la munte este asociat cu muzica dată la maxim, consumul de băuturi alcoolice şi mâncarea în exces, care de multe ori reprezintă şi scopul principal al acestor ieşiri în natură. Echipamentul neadecvat este rezultatul necunoaşterii şi indiferenței, plus că un echipament montan presupune investiții financiare suplimentare pe care mulți nu sunt dispuşi să le facă. În consecință, întâlnim oameni pe munte în şlapi sau tocuri pentru care o ieşire în natură nu diferă cu nimic de o plimbare în mall sau în parc.
Care este echipamentul de bază care este necesar/indicat să îl aibă o persoană pe munte?
Echipamentul de bază diferă în funcție de anotimp (vară/iarnă) dar există şi elemente comune care se regăsesc în ambele situații. Astfel, în ambele cazuri avem obligatoriu bocancii de drumeție, îmbrăcăminte tehnică indicat a fi folosită în straturi, frontală (sursa de lumină), baterii de rezervă, telefon mobil, aplicație de navigație cu GPS şi hărțile adecvate zonei pe care o vizităm, o hartă pe suport de hârtie, recipient pentru apă, mâncare, trusă de prim ajutor, fluier. La aceasta listă se mai pot adăuga elemente specifice anotimpului şi a tipului de activitate.
Ce semnifică vorba: „Muntele se mănâncă cu lingurița, nu cu polonicul?”
Mersul la munte este mai mult decât o simplă drumeție, este o experiență care trebuie savurată cu toate încercările ei. Pe munte ai ocazia să te reîntâlneşti cu tine însuți, să te redescoperi şi să percepi o altfel de realitate, dar toate acestea necesită timp şi răbdare. Pe munte, timpul se opreşte şi te îndeamnă să te opreşti şi tu, ca să simți tot ceea ce te înconjoară.
Ai ghidat, în activitatea ta, grupuri de copii? Care este atitudinea lor față de natură?
Da, am ghidat copii, iar atitudinea lor față de natură era, de fapt, atitudinea părinților acestora față de natură. Copiii sunt oglinda părinților, iar acest lucru mi s-a confirmat în 99% din cazuri. Copiii iubesc muntele/natura, este în firea lor şi este o plăcere să îi priveşti cum explorează şi descoperă ei pădurea, peşterile, fauna, flora. Pentru ei totul este WOW şi totul este prețios.
În grădinițe/şcoli se vorbeşte puțin despre respectul față de mediul înconjurător. Consideri importantă introducerea în programa şcolară a unor cursuri despre natură/munte? Pe ce anume ar trebui să se focuseze acestea?
Programul educațional are mari lacune în ceea ce priveşte protecția mediului înconjurător, iar introducerea în programa şcolară a unor cursuri despre protecția naturii ar fi un pas important, chiar obligatoriu. Un mic pas s-a făcut în această privință, cu introducerea în activitatea şcolară a „săptămânii altfel” care a dat şansa copiilor/elevilor să afle informații interesante despre natura şi protecția acesteia, de la ONG-urile de profil. Si noi organizam astfel de activități pentru copii, prin serviciul Salvamont Salvaspeo Bihor şi prin clubul de speologie Cristal. În principiu, cursurile despre natură ar trebui să se focuseze pe descoperirea mediului înconjurător, respectul față de natură şi protejarea acesteia.
Cine ar trebui să propună aceste cursuri în curriculara şcolară? Dar persoana potrivită să țină astfel de cursuri, cine ar fi?
Curricula şcolară poate fi schimbată doar prin presiuni din partea ONG-urilor/Asociațiilor şi din partea părinților. Dar degeaba se introduce un curs despre natură daca stilul de predare nu se schimbă. Aceste cursuri ar trebui să fie 90% aplicate în natură şi nu predate de la catedră. Dacă ar exista sprijin din partea statului pentru diferite ONG-uri, eu cred ca aceste cursuri ar putea fi predate de oameni dedicați din cadrul acestor asociații, cu mult mai bune rezultate decât în cazul educației clasice.
Se tot vorbeşte în ultima vreme despre „turismul responsabil”. Există programe, în țara noastră, gândite pentru copii care să promoveze turismul responsabil? Cum vezi tu un astfel de program?
Turismul responsabil este un concept care sună foarte bine pe hârtie, dar este foarte greu de implementat în realitate. Deocamdată, eu nu ştiu niciun program guvernamental dedicat special copiilor în ceea ce priveşte turismul responsabil. ONG-urile, prin intermediul unor granturi sau fonduri europene, au mai oferit programe de conştientizare a protecției mediului în rândul copiilor, dar din păcate sunt prea puține.
Din punctul meu de vedere, un astfel de program ar putea fi redeschiderea şi reorganizarea taberelor şcolare naționale. În ultimii ani, statul a tratat cu indiferență acest aspect, iar acum firmele private au preluat această inițiativă doar că, din păcate, nu toți copiii îşi permit aceste tabere private.
Ce face diferența între România şi alte țări (cele sudice, de exemplu) în ceea ce priveşte atitudinea responsabilă în natură?
În general, țările occidentale au înțeles şi au prioritizat educația pentru protecția mediului înconjurător. Şi Romania înțelege importanța acestui tip de educație doar că noi nu facem paşi esențiali în această direcție. Ştiu că în Franța, de exemplu, copiii sunt îndemnați să facă sporturi în natură (speologie, escaladă, ski, echitație, drumeții etc.) prin curricula şcolară, iar acest lucru are un impact major în reintegrarea copiilor în medii naturale. Din păcate, la noi trendul este integrarea copiilor în mediile urbane (mall-uri, parcuri, parcuri de distracții), iar acest lucru cred că va avea urmări nefaste pentru generațiile viitoare.
Maria Rada (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Stimată doamnă Mădălina Albu, aveți o vechime de peste 20 de ani în învățământul primar și asta vă recomandă perfect să ne spuneți câteva lucruri despre importanța educației civice în ciclul primar
Educaţia civică în învăţământ reprezintă o prioritate, în încercarea de modelare a personalităţii elevului în spiritul valorilor şi principiilor democratice care guvernează demersul societăţii. Această disciplină predată în şcoli deţine o contribuţie majoră în procesul de înţelegere şi însuşire a practicilor care fundamentează comunitatea şi întregul sistem în care trăim. Educaţia civică ajută la implementarea unor cunoştinţe necesare unui cetăţean ce trebuie să-şi cunoască deopotrivă drepturile şi îndatoririle. Demersul educativ, în acest sens, cultivă elevului o conduită conformă cu normele şi etica socială, în vederea aplicării şi respectării acestora; dezvoltă sentimentul responsabilităţii faţă de sine şi comunitate, precum şi ataşamentul, dragostea sau spiritul de sacrificiu faţă de semeni şi patrie. În plus, procesul de educare civică aduce la cunoştinţa elevilor o serie de reguli (de circulaţie, norme de prevenire a incendiilor, norme de comportament în cadrul instituțiilor publice etc.) şi probleme cu care se confruntă societatea, pentru a-l determina să înţeleagă realitatea în care îşi duce existenţa şi a-i facilita integrarea şi adaptarea la formele şi valorile vieţii cetăţeneşti.
Cum participă elevii la orele de educație civică?
Cred că depinde de școală, de tipul de elev cu care lucrezi. Am întâlnit și elevi curioși, activi, implicați, dar într-un număr foarte mic, în comparație cu cei apatici, leneși, lipsiți de cultură. A face analogii este o trăsătură necultivată în școli/ la elevi.
Am auzit de multe ori cum că nu toate cadrele didactice fac orele de educație civică din ’’n’’ considerente. Ce părere aveți despre asta? Unde poate să fie sursa acestei probleme?
Da, din păcate, am auzit și eu și pot să spun foarte sincer că nu sunt de acord cu acest lucru. Unul dintre clișeele întâlnite la Educație civică este unicitatea exemplului standard – este reprodus la clasă acelaşi exemplu, care la un moment dat se „toceşte” până la a deveni banal și neadecvat intereselor elevilor. Elevii tratează superficial asemenea exemple, deoarece nu au legătură cu experienţa lor. Pentru depășirea acestui clișeu:
trebuie depăşită convingerea că lecţiile nu se pot desfăşura decât ȋn spaţiul clasei, în organizarea clasică;
predarea noului conținut, de la informațiile pe care le dețin elevii din experiența anterioară, schimbând informații cu colegii de clasă, căutând informații din alte surse
permite organizarea unor forme de activitate atât de diverse;
poate fi uşor pusă ȋn practică ȋn spaţii exterioare, sub forma activităţilor outdoor.
Orice dezbatere sau joc de rol se poate desfăşura şi fără a sta pe scaun, micile schimbări creând elevilor impresia de „altceva”, de ieşire din rutină, ceea ce va duce la o motivare mai puternică.
Care sunt activitățile sau lecțiile pe care copiii le adoră și unde au loc acestea?
Interesante şi apreciate de elevi sunt lecţiile care au ca temă prietenia, furtul, minciuna, cinstea, hărnicia, lenea etc., unde se poate folosi o gamă variată de metode şi mijloace didactice (povestirea morală, convorbirea, exemplul, studiul de caz, chestionare, concursuri etc.) realizarea unor compuneri literare a unor compoziţii plastice, a unor dramatizări stârnesc întotdeauna interesul şi plăcerea elevilor pentru acest gen de activităţi. Trebuie avut în vedere că accentul să cadă nu numai pe însuşirea unor conţinuturi, ci şi pe exersarea acestora în diverse situaţii şi mai ales pe trezirea interesului pentru cunoaşterea propriului eu.
Prin activităţi cu titluri sugestive (Prietenul la nevoie se cunoaşte; Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face; Fapte pe măsura vorbelor etc.) se poate defini şi conştientiza rolul prieteniei, se pot cultiva simţul răspunderii şi al muncii, autonomia, declinarea identităţii. Se poate apela la analizarea unor fapte din viaţă, la lecturarea unor texte literare cu ţintă educativă directă, la vizite, excursii, jocuri didactice. Concursurile de desene, dramatizările, filmele didactice ş.a., sunt doar câteva mijloace didactice care contribuie la îmbogăţirea bagajului de reprezentări morale, determinându-i pe copii să emită judecăţi morale corecte (prin elaborarea unor criterii de apreciere a conduitei celorlalţi) care vor fi aplicate şi în autoevaluarea propriului comportament. Încercând să gândim mai larg și să facem ceva care este complet nonconformist, elevii se vor bucura cu siguranță și se vor implica cu mai mult interes. Invitând pe cineva în calitate de vorbitor, mergând într-o excursie, făcând lecțiile în aer liber sau încercând oricând ceva nou și diferit, există o șansă mai mare ca elevii să răspundă cu încântare, fără să îl respingă. O altă soluție ar fi să încercăm să colaborăm cu un alt profesor sau să invităm elevii într-o excursie virtuală. Învățarea nu trebuie să fie plictisitoare pentru a fi eficientă. Elevii vor găsi mai interesant să învețe atunci când conținuturile le sunt prezentate într-o varietate de moduri.
Educaţia civică în şcoală este sinonimă cu educaţia pentru viaţă. Educația civică este, deci, o necesitate!
Vă mulțumesc pentru timpul acordat, pentru disponibilitatea dumneavoastră și, mai ales, pentru sfaturile pe care ni le-ați dat!
Nota redacției: materialele propuse în cadrul rubricii „Planuri de lecție” sunt în întregime alegerea și concepția studenților. Ele nu reprezintă „modele” sau „exemple” pe care le considerăm perfecte și pot să conțină puncte de vedere sau abordări cu care avem libertatea să nu fim de acord
Florica Vedinaș (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Din 2007, România face parte din marea familie a Uniunii Europene, iar cu ajutorul lecției de azi copiii vor ști să identifice și să descrie locul de apartenență în care se integrează precum și drepturile și obligațiile ce le avem ca cetățeni. Totodată predarea lecției cu ajutorul Metodei Mozaic vine ca completare în dezvoltarea comportamentelor moral civice, făcând-i conștienți de responsabilitatea pe care o au în cadrul grupului din care fac parte.
DATA:
CLASA: A-IV-A
PROPUNĂTOR: Coste ( Vedinaș) Florica
DISCIPLINA: Educație civică
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Locuri în care mă simt acasă
SUBIECTUL LECȚIEI: România, membră a Uniunii Europene
TIPUL LECȚIEI: Predare-învățare
COMPETENȚE GENERALE:
Aplicarea unor norme de conduită în viața cotidiană
Cooperarea cu ceilalți pentru rezolvarea unor sarcini simple de lucru, manifestând disponibilitate
COMPETENȚE SPECIFICE:
Recunoașterea locurilor de apartenență (locală, națională, europeană) în care se integrează persoana.
Identificarea unor elemente relevante pentru aparteneța la diferite comunități (locală, națională, europeană)
3.1 Relaționarea pozitivă cu ceilalți, în rezolvarea unor sarcini simple de lucru
OBIECTIVE OPERAȚIONALE
O.1. să recunoască simbolurile Uniunii Europene: Ziua Europei, steagul Europei, moneda europeană
O.2. să descrie Uniunea Europeană și care este scopul ei
O.3. să numească principalele instituții ale U.E
O.4 să enumere drepturile și îndatoririle ca cetățeni ai Uniunii Europene
O.5 să colaboreze cu colegii pentru realizarea sarcinilor date
STRATEGIA DIDACTICĂ:
METODE ȘI PROCEDEE: conversația, observația, metoda Mozaic, tehnica Blazonulului
MODUL DE ORGANIZARE A ELEVILOR: frontal, pe grupe
MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT:
Resurse materiale: laptop, videoproiector, imagini, instrumente de scris, fișe individuale
Resurse umane: elevii
Resurse temporale: 50 de minute
BIBLIOGRAFIE:
* Programa școlară pentru disciplina Educație Civică- clasele a III-a și a IV-a, București, 2014;
* Dumitru, R., Gherghina, A., Educație Civică – manual pentru clasa a IV-a, autori , Editura Armins, 2016.
DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII
ETAPELE ACTIVITĂȚII
CONȚINUTUL ȘTIINȚIFIC
STRATEGII DIDACTICE
1. Moment organizatoric
Asigur condițiile necesare pentru buna desfășurare a lecției. Pregătesc materialele necesare.
2. Captarea atenției
Se va face cu ajutorul unor imagini. Spun copiilor ca azi vom porni într-o călătorie imaginară și că vom vizita niște locuri frumoase, iar ei vor trebui să le descopere. Cu ajutorul video-proiectorului le voi prezenta imagini atât de la noi din țară cât și din alte țări (anexa 1) și vom discuta pe marginea lor.
Conversația Explicația
Anunțare titlului și a obiectivelor
Voi anunța titlul lecției precum și obiectivele acesteia. Astăzi vom învăța despre Uniunea Europeană: când s-a format, statele membre, instituții si însemnele ei, drepturi și obligații, precum și anul de cînd România este membră.
Conversația
Dirijarea învățării
Dirijarea învățării se va face cu ajutorul Metodei Mozaic. Îi anunț pe copii că azi ei vor fi cei care își vor preda lecția, fiind practic responsabili de nota pe care o vor lua la finalul lecției. Tema care trebuie predată va fi împărțită în 4 subteme: 1.Formarea Uniunii Europene , 2.Cetățenii U.E, 3. Principalele instituții, 4. Însemnele U.E. Voi împărți clasa în 4 grupe de bază corespunzătoare celor 4 subteme ale lecției, (eterogene din punct de vedere a performanțelor) a câte 4 elevi, fiecare primind un nr de la 1-4. Toți elevii din grupele de bază vor citi întreg materialul pentru a cunoaște toate părțile temei. După ce au terminat de citit se vor forma grupele de experți, adică cei care au același nr. formează un grup numit de „experți” și vor primi tema corespunzătoare numărului grupei: grupa 1-subtema 1, grupa 2- subtema 2, grupa 3-subtema 3, iar grupa 4-subtema 4. Sunt anunțați că trebuie să studieze foarte bine tema pe care o au deoarece trebuie să le predea colegilor ceea ce ei au învățat. Aici vor trebui să discute materialul, să-l aprofundeze și să identifice cele mai eficiente metode de predare în cadrul grupului. Voi interveni doar ca să mă asigur că nu s-au strecurat greșeli și că sunt implicați toți membri. După ce a fost învățat tot materialul, membrii se întorc în grupele de bază și predau colegilor ce au învățat. Fiecare elev pentru a se asigura că ceea ce a predat a fost înțeles de către colegi, va pune întrebări pentru a verifica în ce măsură au reținut ceea ce a prezentat. Elevii trebui să fie conștienți de rolul pe care îl au deoarece de calitatea predării lor depinde succesul colegilor săi.
Explicația Conversația
Obținerea performanței
Fiecare elev va primi o fișă cu un blazon (ANEXA 3). Ei vor avea de completat individual blazonul cu ajutorul întrebărilor care vor fi din fiecare subtemă. Nota finală a fiecărui elev va fi media grupului din care face parte.
Explicația Exercițiul
Evaluarea lucrărilor
Voi face evaluări în funcție de corectitudinea informațiilor scrise pe fișă si de gradul de implicare a elevilor la oră.
Alexandra Avram (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
„Dead Poets Society”, tradus în limba română „Cercul poeților dispăruți”, este un film care aparține genului dramatic, cu o încărcătură emoțională puternică, fiind considerat unul dintre cele mai bune filme ale anului 1989. Regizat de Peter Weir, filmul este confirmat ca valoare prin premiile și nominalizările de care a avut parte: un premiu Oscar pentru cel mai bun scenariu original și trei nominalizări la alte categorii, patru nominalizări Globul De Aur, un premiu și două nominalizări Bafta pentru cea mai bună muzică originală.
Acest film are la bază un șir de reguli stricte și principii precum tradiția, onoarea, disciplina și excelența, combătute de alte metode prin care elevii sunt îndemnați să fie ei înșiși, să nu le fie frică să spună cu voce tare ceea ce gândesc și ce simt, dar totodată să-și descătușeze pasiunea, să își lase frâu liber imaginației. Filmul prezintă o perioadă din viața unor elevi dintr-o școală de elită din New England, la sfârșitul anilor ’50. Totul a decurs normal până în momentul în care îl primeasc ca profesor pe John Keating un profesor nonconformist, acesta fiind și personajul principal jucat de actorul Robin Williams. Elevii, fiind obișnuiți cu regulile stricte, cu o anumită disciplină, cu virtuți bine stabilite și o tradiție care le ordonează viața la școală și acasă, sunt reticenți la cerințele impuse de noul profesor excentric care recurge la diferite metode prin care deschide apetitul tinerilor elevi pentru precum poezie și literatură, filmul promovând valori pe care deseori le uităm sau nu punem preț pe ele, precum romantismul, frumusețea, poezia, dragostea. Mr. Keating aplică diferite metode mai neobișnuite (aș spune eu) prin care încetul cu încetul, băieții se lasă seduși de stilul profesorului. Acesta folosește metode precum ruperea paginilor cu comentarii inutile din manuale, îi îndeamnă pe elevi să urce cu picioarele pe mese pentru a putea privi viața dintr-o altă perspectivă, metoda prin care l-a pus pe elev în fața clasei și i-a acoperit ochii pentru a-și descoperi creativitatea. Toate acestea au atras atenția elevilor și i-au făcut să prindă curaj și încredere, i-au motivat să lupte pentru visele lor și să nu se lase controlați de cei din jur. Încetul cu încetul acești băieți prind curaj și în afara orelor de literatură, formând reuniuni într-o grotă din aproprierea școlii unde citeau poezii. Din cauza unei întâmplări sfâșietoare (sinuciderea unui elev), profesorul este găsit „vinovat” și dat afară. Înainte de a restaura vechea ordine și disciplină, elevii își iau la revedere de la profesorul pe care îl consideră nevinovat.
Ce mi-a plăcut cel mai mult la acest film a fost modul prin care profesorul ieșea din anonimat, felul în care îi captează pe elevi și le deschide dorința spre descoperire. Îi îndrumă să iasă din zona lor de confort, să depășească toate barierele care sunt impuse cu strictețe și să își descopere creativitatea. În cele din urmă el reușind să sădească în elevi lui aceste lucruri, cu riscul de a fi judecat, de a întoarce persoane împotriva sa și chiar de a fi dat afară de la școală. Aș recomanda acest film atât elevilor cât și părinților, dar mai ales cadrelor didactice atât în devenire cât și celor care au ani de experiență în tainele educației. Este un film care ne învață pe toți câte ceva, nu ai cum să te uiți la acest film și să spui că nu ai rămas cu nici o învățătură, pentru ca să fim serioși, mulți mai avem nevoie de un pic de curaj.
Daria Chiș (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
„Tot ce nu e sănătate – de la idioțenie la genialitate – e o stare de groază.” (Emil Cioran)
În 8 aprilie 1911, în satul Rășinari, s-a născut marele filosof român, Emil Cioran. A avut o copilărie frumoasă („Nu există decât o ratare, aceea de a nu mai fi copil.” – din Lacrimi și sfinți), începându-și studiile în satul natal, urmând să studieze în Sibiu, iar apoi facultatea de filosofie din București. Datorită cunoștințelor sale de limbă germană, a ajuns să studieze în Germania, cu ajutorul unei burse.
Acesta a locuit până la vârsta de 26 de ani în România, publicându-si primele cărți: „Pe culmile disperării” (Premiul Tinerilor Scriitori Români), „Cartea amăgirilor”, „Schimbarea la față a României” şi „Lacrimi şi sfinţi” (cel mai controversat volum, dintre publicațiile sale), care a provocat un imens scandal în ţara lui natală. Volumul „Lacrimi și sfinți” (1937) a devenit motivul pentru care Cioran a intrat în conflict cu regimul comunist. În același timp a fost unul dintre simpatizanții Mișcării Legionare, de care s-a dezis destul de repede. Emil Cioran, cuprins de febra naţionalismului, a fost în prima etapă de partea nazismului, iar apoi a luat partea Gărzii de Fier (mişcarea fascistă apărută în România). A fost „o greşeală”, după spusele marelui filosof, dar „o greșeală” care a stat la baza operelor sale din viitor: „Mi-am urât ţara, i-am urât pe toţi oamenii şi tot universul. Îmi rămânea doar să mă urăsc pe mine: ceea ce am şi făcut, odată cu revenirea disperării.”
Între 1937-1945, conflictul cu regimul s-a întețit, până în punctul în care i se retrage cetățenia română. In 1945, se mută definitiv la Paris, renunțând la limba maternă (atât în vorbire, cât și în scris), după ce regimul comunist i-a interzis operele. A scris 9 volume în limba română și aproximativ 18 volume în limba franceză, „o limbă cizelată”, considerând limba română, „o limbă pe care n-o înţelege nimeni”. Deşi a trăit în Franţa până la moarte, nu a cerut niciodată cetăţenia franceză, rămânând apatrid, pentru că „lumea nu-i decât un Nicăieri universal. De aceea, n-ai unde să te duci niciodată.”
Paradoxul face parte din viața lui, și mai mult de atât, îi definește existența. Acest lucru este reliefat foarte clar în relația pe care el o are cu Dumnezeu (tatăl său fiind protopop ortodox): în anumite volume este un ateu înverșunat, în timp ce alte volume cuprind adevărate ode de laudă în cinstea lui Dumnezeu. Paradoxul intervine și când scrie opera „Mon pays/Țara mea”, operă scrisă în franceză, ca revoltă asupra limbii materne, dar în care își prezintă cu mândrie țara, în anumite pasaje. Afirma că își urăște țara, dar trăia cu sentimente puternice fiecare eveniment care aducea bucurie românilor. Filosoful a scris cuvinte înfiorătoare despre români şi istoria lor, însă în anul 1989, după prăbuşirea dictaturii, ţopăia realmente pe stradă de bucurie şi striga că „ţara lui şi-a recăpătat libertatea”.
Viața unui mare om de cultură nu poate fi rezumată mai bine decât de el însuși: „Am avut, mai mult ca oricine altcineva, exact viaţa pe care am vrut-o: liberă, fără constrângerile unei profesii, fără umilinţe usturătoare şi griji meschine. O viaţă de vis, aproape, o viaţă de leneş, cum nu sunt multe în acest veac. Am citit mult, însă numai ce mi-a plăcut, şi dacă m-am străduit să scriu şi eu cărţi, efortul mi-a fost răsplătit de satisfacţia că nu m-am abătut, în ele, nicio clipă de la ideile şi gusturile proprii. Dacă sunt nemulţumit de ce am făcut, genul de viaţă pe care am dus-o, în schimb, nu mă nemulţumeşte. Şi asta înseamnă enorm […] Marele succes al vieţii mele e că am reuşit să trăiesc fără o meserie. În fond, mi-am trăit viaţa destul de bine. M-am prefăcut că a fost un eşec. Însă n-a fost.” – Emil Cioran, Scrisoare către Bucur Țincu
Din punctul de vedere al educației civice, observăm în povestea lui o încălcare flagrantă a drepturilor și libertăților unui cetățean al secolului XXI (exilul, retragerea cetățeniei, libertatea de exprimare). Știm prea bine faptul că regimul comunist avea ca și principiu îngrădirea anumitor drepturi și libertăți, astfel că întâmplările din viața lui Cioran pot fi similare cu a altor personalități din acea vreme. Emil Cioran este unul dintre cei mai mari filosofi ai României, recunoscut internațional, care, în timpul său, nu a primit considerația bine meritată, mai ales după conflictele politice. Concluzia lui despre patrie reiese dintr-un cuvânt de-al său, pe care îl găsim pe coperta cărții „Îndreptar pătimaș”, care nuanțează ideea de egalitate și transparență a conducerii față de proprii cetățeni: „De-aș conduce oști, le-aș duce la moarte fără minciuni: fără patrie, fără ideal și fără hoția vreunei răsplate sau a cerului. Le-aș spune tot – și în primul rând, ce fără preț e viața și moartea.”
Nota redacției: materialele propuse în cadrul rubricii „Planuri de lecție” sunt în întregime alegerea și concepția studenților. Ele nu reprezintă „modele” sau „exemple” pe care le considerăm perfecte și pot să conțină puncte de vedere sau abordări cu care avem libertatea să nu fim de acord
Mariana Bogdan (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Propun această activitate, pe care o consider necesară și foarte interesantă, deoarece este important ca elevii să cunoască aceste comportamente prosociale, și mai important de atât, să le aplice în viața de zi cu zi. Cu toții putem observa că există o tendință în creștere în ceea ce privește dezinteresul față de cel de lângă noi sau de ceea ce ne înconjoară, tocmai de aceea este important să le insuflăm copiilor încă de mici spiritul civic, voluntariatul, empatia față de aproapele său, ajutorarea, sprijinul, ș.a.m.d., calități care sunt atât de necesare în vremurile pe care le trăim. Ei bine, prin intermediul acestui proiect doresc să-i fac pe elevi să înțeleagă cât este de important să ofere ajutor unei persoane în nevoie sau ideea că fiecare gest de ajutorare sau sprijin, care poate fi neînsemnat pentru unii, poate face o diferență în această lume și că schimbarea în bine vine de la fiecare dintre noi. Acest plan de lecție pe care l-am propus am reușit să îl implementez în cadrul practicii pedagogice la clasa a IV-a în mediul online, tocmai de aceea planul de lecție nu este atât de dinamic, fiind destinat predării online. Pot spune cu mândrie că feedback-ul din partea elevilor a fost unul extraordinar, cu toții fiind foarte interesați de acest subiect, discuțiile dintre noi au fost dinamice, fiecare dintre ei expunându-și opinia cu privire la subiect și chiar dând exemple din viețile lor de comportamente prosociale. Așadar, tu ce faci pentru a face lumea un loc mai bun?
Clasa: a IV-a
Aria curriculară: Om și societate
Obiectul: Educație civică
Unitatea de învățare: 5 – Raporturile noastre cu ceilalți oameni (IV). Comportamente moral-civice
Subiectul: Comportamente prosociale
Tipul lecției: Predare de noi cunoștințe
Competențe generale:
1. Aplicarea unor norme de conduită în viața cotidiană;
2. Manifestarea unor deprinderi de comportament moral-civic în contexte de viață din mediul cunoscut.
Competențe specifice:
1.3. Explorarea unor norme morale care reglementează relațiile cu ceilalți oameni;
2.2. Recunoașterea unor comportamente moral-civice din viața cotidiană;
2.3. Deosebirea comportamentelor prosociale de cele antisociale.
Obiective operaționale:
O1 – să numească cel puțin 3 comportamente moral-civice corecte;
O2 – să răspundă la întrebări utilizând termeni specifici domeniului civic;
O3 – să identifice normele morale din textul lecturat.
Strategii didactice:
Metode și procedee: conversația, explicația, munca cu manualul
Mijloace didactice: manual, laptop
Forme de organizare: frontal
Resurse umane: 31 de elevi
Resurse de timp: 45 de minute
Forme şi strategii de evaluare: evaluare formativă (aprecieri verbale), observarea
Bibliogafie :
Programa școlară pentru disciplina educație civică – clasele a III-a și a IV-a
Tudor Pițilă, T., Cleopatra Mihăilescu, C. (2016). Educație civică: manual pentru clasa a IV-a, partea 2, Editura Aramis Print, București
Nr. Crt.
Etapele lecției
Ob. op.
Conținut științific
Metode și procedee
Mijloace didactice
Forma de organizare
Evaluare
Moment organizatoric
Asigurarea climatului educaţional necesar desfăşurării lecţiei: solicitarea atenției elevilor, îndrumarea elevilor în activitatea de pregătire.
Reactualizarea cunoștințelor învățate anterior
Ne reamintim câteva noțiuni învățate la ora trecută, despre comportamentul în locuri publice. Le voi adresa elevilor câteva întrebări: ✨Ce este acela un loc public? ✨ Cum trebuie să ne comportăm în locurile publice? ✨Ce comportamente incorecte ați observat în locurile publice? ✨Dar comportamente corecte?
Îi anunț pe elevi că astăzi vom vorbi despre comportamente prosociale, mai apoi cerându-le să-și deschidă manualele la pagina 28.
Dobândirea noilor cunoștințe
-Când spunem comportament prosocial la ce ne referim sau ce credeți că reprezintă? -Comentați proverbele următoare: „Bine faci, bine găsești.”„Ca să fii fericit, ajută-l pe celălalt să fie fericit.” Le voi cere elevilor să citească textul din manual de la pagina 28, ulterior punându-le câteva întrebări pe baza acestuia, vom extrage împreună câteva norme morale și vom formula oral o concluzie. Text preluat din manual: „Era al nu știu câtelea atac asupra redutei Grivița. Regimentul de dorobanți ataca necontenit, bătându-se pe viață și pe moarte pentru libertatea țării. În primele rânduri, dovedind un curaj fără de seamăn, alerga portdrapelul, sergentul Ilir Petcu. Înaintând cu steagul fluturând în vânt, sergentul a fost grav rănit. Explozia unui obuz smulse pânza tricolorului, pe care vântul o purta spre liniile dușmane…Mai iute a fost însă ostașul Toader Cristea. Nici cât ai clipi n-a durat saltul făcut de el.După steag, băieți!, tună vocea ostașului. Și steagul românesc a fost ridicat pe cel mai înalt parapet, așa cum doriseră cei care îl purtaseră neînfricați spre victorie.”(Petru Demetru Popescu – După steag, băieți!)Ce valori și norme morale caracterizează comportamentul celor doi soldați?Pentru cine se sacrificau soldații? De ce? Le voi cere elevilor să-și noteze în caiete cuvintele necunoscute: ajutorare, cooperare, competiție, toleranță, sprijin, voluntariat, iar mai apoi le vom explica împreună. Le voi cere elevilor să-și noteze în caiete câteva idei despre lecția de astăzi: Schița lecției: Comportamentele unor persoane care au efecte pozitive asupra uneia sau mai multor persoane sunt considerate comportamente prosociale. Acțiunile prosociale au loc deoarece oamenii sesizează trăirile altora, simt că e bine să acorde ajutor și au avut modele pozitive în jurul lor sau în mass-media. Comportamentul prosocial se poate manifesta prin: ajutorare, cooperare, competiție, toleranță, sprijin și voluntariat.
Conversația Munca cu manualul Explicația Conversația
Manual
Frontal
Aprecieri verbale
Fixarea cunoștințelor
O3 O4
Vom discuta oral exercițiile 2 și 4 din manual de la pagina 29. Exercițiul 2:Imaginează-ți că în clasa ta există un coleg care are o situație financiară grea. Se organizează o excursie, dar el nu poate să participe. Unii colegi vor să-l ajute să participe și el. Alții nu sunt de acord, deoarece cheltuielile ar fi prea mari.Tu cum ai proceda? Motivează-ți răspunsul.Cum te-ai simți dacă ai fi în locul acelui coleg?Exercițiul 4:Dați exemple de comportamente prosociale în care ați fost implicați deoarece:Ați simțit că așa e bine să ușurați suferința cuiva.Ați învățat de la părinți, profesori sau colegi ce înseamnă să faci bine.Ați urmat modele din televiziune sau presă.
Conversația Explicația
Manual
Frontal
Observarea Aprecieri verbale
Tema pentru acasă
Le cer elevilor ca timp de o săptămână să noteze comportamente prosociale pe care ei le-au realizat, le-au întâlnit la alte persoane din jurul lor sau în mass-media.
Explicația
Observarea
Evaluare
La final îi felicit pe elevi pentru interesul acordat și implicarea în activități. Îi îndemn să fie cât de buni pot ei și să rămână nepăsători când observă că cineva are nevoie de ajutorul lor.
Alessandra Silvia Lăpădat (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Sunteți interesați de istorie? Doriți să deveniți fascinați de epoca strămoșilor noștri? Atunci haideți să pătrundem pas cu pas în Muzeul de Istorie și Artă Zalău! Muzeul te poartă într-o lume structurată în ETAJE care vor uimi ochii vizitatorilor. Fiecare sală a muzeului este dedicată câte unei perioade istorice și putem întâlni personaje tipice pentru vremea respectivă și preocupările lor. Muzeul este situat în centrul orașului pe strada Unirii, numărul 9. O dată ce intri în oraș, bulevardul Mihai Viteazul te duce direct spre clădirea muzeului în fața căreia se poate parca cu ușurință. Pentru o mai bună orientare, reperați vecinii muzeului: Mall-ul Activ Plazza și restaurantul Silvania. O clădire veche și nu foarte generoasă ca spațiu ne deschide porțile spre o curte care adăposteşte o colecţie de monumente romane, medievale şi moderne din piatră (Lapidarium).
Așadar, muzeul cuprinde segmente cu specificul unei anumite perioade istorice, după cum încercăm să vă prezentăm mai jos pe scurt:
Secția de istorie Vasile Lucăcel cuprinde epoca paleolitică, apoi cea neolitică, a bronzului și a fierului.A doua epocă a fierului este reprezentată de celți. Ei au cucerit Transilvania, aducând prelucrarea fierului la scară largă şi modelarea ceramicii la roata olarului.Nici dacii nu se lasă mai prejos, tot în cea de a doua epocă a fierului se demonstrează confecţionarea ceramicii. Limesul roman: aici apar romanii și influența lor asupra civilizației „barbare”. Romanii: aceștia și-au impus cultura și tradițiile lor. Templul roman: reconstituiri arhitecturale. Urmează Evul Mediu timpuriu, Porta Mesesina, un târg de epocă din Zalău, Epoca de aur, Armamentaria, sălile Funeraria și Tezaur. O ultimă vizită se face la galeria Personalităților sălăjene: cartea interactivă ”Iuliu Maniu”. Pentru secția de istorie Vasile Lucăcel, tarifele vizitării acestui segment diferă în funcție de vârstă. Adulți: 10 lei, Copii sau grupuri de elevi și studenți: 2,50 lei, Pensionari: 5 lei.
Clio High Tech – Face trecerea spre o etapă modernă prin relatarea unor povești istorice bazate pe tehnologia actuală – reprezentarea prin imagini 3D. Tarifele includ bilete pentru: Adulți: 10 lei, Copii sau grupuri de elevi, studenți: 4 lei, Pensionari: 5 lei.
Urmează Galeria de artă Ioan Sima.Nu în ultimul rând, Colecția entomologică Takács Adalbert care ne încântă cu o colecție minunată de lepidoptere și coleoptere.
Castrul Roman Porolissum– Poarta Praetoria- Reprezintă cetatea romană care de câțiva ani în fiecare vară oferă o reinterpretare a istoriei, care ne arată lupte, bătălii ale personajelor îmbrăcate în costume tipice. Aici, am luat personal parte la câteva festivaluri reprezentând romanii. Aceasta este localizată în Moigrad.
Și pentru a veni în întâmpinarea cadrelor didactice de a participa la excursii și vizite împreună cu elevii, pot să afirm că am fost implicată din copilărie în multe din activitățile muzeului, ceea ce m-a determinat să cunosc mai ușor modul în care se trăia în trecut. Faptul că am putut vizualiza și participa activ prin activități de demonstrație (costumația adecvată epocii purtată la festivaluri și evenimente) a făcut să doresc să mă implic din ce în ce mai mult, iar din experiența proprie pot confirma că a fost unicul loc în care am simțit în mod real că trăiam acele momente din trecut.
Colaborările școală-muzeu ar deveni un plus pentru școlarii care vor putea cunoaște bazele istoriei și probabil cu atât mai mult, le-ar stârni interes pe viitor. Și unde să fie stârnit acest interes decât într-un mediu de profesioniști care prezintă efectiv perioadele, traiul, personajele și stilul acestora de a conviețui, costumele și obiceiurile lor? Aici, voluntariatul este numit „Asociația amicii muzeului”. Istoria este o poveste pe înțelesul tuturor! Istoria e prezentul, de aceea fiecare generație o rescrie, istoria se învață, se trăiește. Copiii, prin spiritul de colaborare, își pot dezvolta simțul civic relaționând, învățând, dând dovadă de seriozitate și cu multă pasiune pentru istorie. Pe lângă acest aspect, copiii se pot familiariza cu concepte istorice și prin metode tehnice atât de accesibile lor, de exemplu imaginile 3D de la secțiunea Clio High Tech. Acestea sunt cele care îi introduc într-o lume pe care nici măcar nu o conștientizează, iar din fapte mărunte vor ajunge să priceapă și să învețe. Încă un exemplu elocvent ar fi costumațiile dacilor sau romanilor pe care copiii le pot purta pentru a intra în pielea personajelor. Mai mult, pot să fie implicați chiar și în anumite lupte demonstrative aproape fidele cu cele cu care se confruntau strămoșii noștri. Un copil se bucură la superlativ de astfel de activități, i se antrenează concentrarea și educația în cele din urmă, nu-i așa? Și dacă ar fi doar atât, putem să fim mulțumiți cu faptul că un copil ar avea ocazia să învețe cum este potrivit să te comporți într-un muzeu, lucru care ține tot de educația civică.
Și pentru că istoria este o poveste, haideți să o povestim împreună!
Eliza Balint (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Excursiile sunt cele mai interesannte activități organizate în cadrul programului „Școala altfel” deoarece stârnesc atenția elevilor de fiecare vârstă și se pot acumula cunoștințe, priceperi și deprinderi noi dar se pot aprofunda și cunoștințe vechi învățate la școală anterior. Excursiile sunt importante și din punct de vedere civic, deoarece în timpul excursiei putem șlefui interesul celor mici pentru ținerea curată a mediului înconjurător, le putem transmite cunoștințe referitoare la sinceritate, onestitate, comportament adecvat în locurile noi. Am decis ca acum, cu această minunată ocazie să vă prezint un minunat loc, de care pot beneficia elevi de clasa a VI, aceștia studiind deja geografia României, unitățile de relief ale României bineînțeles nu foarte detailat, dar tot timpul este de folos să dobândim informații despre punctele turistice ale zonei natale. Acest loc minunat care va fi vizitat de către elevii clasei a VI-a cu ocazia „Școala Altfel” se află la doar 15 km de Municipiul Beiuș, numindu-se Peștera Meziad. Din punct de vedere civic este important pentru cei mici să-și cunoască zona natală pentru dezvoltarea interesului față de acest aspect, pentru dezvoltarea motivației spre studiul geografiei dar și dezvoltarea simțului moral civic.
Peștera Meziad Peştera Meziad, unul dintre cele mai vechi şi mai cunoscute obiective turistice de pe teritoriul României, a fost descrisă pentru prima dată de cunoscutul geograf austriac Adolf SCHMIDL (1863) şi a fost explorată aproape complet de către Gyula CZÁRÁN la începutul secolului XX. Fauna cavernicolă (lilieci, fluturi, păianjeni, crustacee, gândaci) adăpostită aici şi care conferă unicitate peşterii a fost studiată pentru prima dată de BOKOR (1921), JEANNEL şi RACOVIȚĂ (1929). De atunci, peştera a fost şi este studiată de oameni de ştiinţă din domenii diverse, a fost şi este explorată de speologi şi vizitată de cei care ajung pe meleagurile bihorene, în comuna Remetea. De ce este unică peştera Meziad? Aici s-au găsit oasele ursului de cavernă (Ursus spelaeus), care a apărut acum 300.000 de ani şi a dispărut cu 12.000 de ani în urmă, la sfârşitul ultimei glaciaţiuni (perioadă caracterizată prin răcirea climei pământului).
Datorită fragmentelor de ceramică prezente aici, care aparţin culturii Coţofeni din a doua jumătate a mileniului III î. Cr., fiind cea mai importantă cultură a perioadei de tranziţie la epoca bronzului. Pentru că adăposteşte colonii mari de lilieci protejaţi la nivel naţional şi internaţional şi organisme microscopice endemice (care trăiesc numai în Peştera Meziad). Deţine minerale rare care s-au format datorită depozitelor de guano (excremente de liliac). Este o peşteră cu formaţiuni deosebit de frumoase – stalactite, stalagmite, coloane, draperii…
Localizare și acces: Accesul la pestera dinspre E 79 (Beius). De pe soseaua E79, punctul de plecare pentru vizitarea pesterii il constituie orasul Beius, situat pe DN 76 (Oradea-Brad-Deva) si deservit de curse de autobuz din directia Oradea si Campeni- Stei. Din centrul orasului Beius se urmareste soseaua asfaltata spre Rosia-Alesd (DJ 764) pana in comuna Remetea (9 km), de unde un drum asfaltat urmeaza Valea Meziadului pana in satul cu acelasi nume (9 km). Odata ajunsi in Meziad, in capatul de sus al localitatii se ramifica spre stanga valea Pesterii, urmata de un drum pietruit, accesibil pana la fosta Cabana Meziad (2,5 km), mai ales in timpul verii, tuturor categoriilor de mijloace auto. Pentru a se ajunge la pestera se urca in continuare cu piciorul de-a lungul aceleiasi vai inca 1,2 km, traversand o pitoreasca zona de chei.
Ce valori civice putem dezvolta cu vizitarea acestei peșteri? Ei bine le putem atrage atenția celor mici că în interiorul peșterii este interzisă depozitarea gunoaielor, trebuie să ascultăm tot timpul de ghidul care ne conducem și să fim atenți la aspectele prezentate de acesta, să nu ne pierdem, să ascultăm de doamna învățătoare, să păstrăm rândul și disciplina. Spiritul creativ și interesul față de valorile locale pot fi dezvoltate și ele prin mica vizită organizată în cadrul excursiei programului „Școala altfel”.
Monica Banda (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Am ales să vorbesc despre aceasta zona deoarece se află în apropierea satului în care locuiesc,şi deoarece cosider că ar putea fi o frumoasă excursie pentru elevi în perioada în care se face „şcoala altfel”, fiind o zona curată unde se pot vizita locuri mirifice. Sunt de părere că elevii într-o astfel de excursie pot să se cunoască mai bine, să înveţe, să îşi respecte nevoile unii celorlalţi (ceea ce în ultima perioadă nu mai vezi între copii), să se ajute între ei, să fie mai responsabili cu mediul şi cu tot ce îi înconjoară. Consider că o lecţie în aer liber e bine venită oricând deoarece pot lua exemple pozitive unii de la ceilaţi, pot vedea cum se poate degrada natura dacă nu avem grijă de ea, pot vedea practic ceea ce se întâmplă dacă suntem nepăsători şi nu ştim cum să avem grijă de ceea ce ne înconjoară. Prin această activitate mi-aş dorii să valorific importanţa naturii în viaţa noastră şi că simţul civic trebuie dezvoltat încă de pe băncile şcolii.
Zona turistica Padis este situata in sud-estul judetului Bihor, in ramura nordica a Muntilor Bihor, pe raza comunei Pietroasa, pana la granita cu judetele Cluj si Alba. Cea mai mare parte a zonei turistice Padis se prezinta ca un platou carstic, cu altitudinea medie de 1200 metri, marginit de abrupturi, intre care se gasesc vai salbatice, cu ape repezi, chei adanci, canioane, doline, ponoare, izbucuri, pesteri chiar si cu gheata (Ghetarul Focul viu).
A. Fișa de activitate
• Numele și adresa unităţii de învăţământ aplicante: Liceul Vocaţional Pedagogic ,,Nicolae Bolcaş’’ Beiuş
• Nivelul/nivelurile de învățământ: primar
• Numărul elevilor din școală: 50 elevi
• Numărul cadrelor didactice din școală: 2 învăţătoare
• Coordonatorul activităţii (nume și prenume, funcție, date de contact): Învăţătoare XXXX
• Titlul activităţii: ,,FERESTRE DESCHISE SPRE LUME ‘’
• Domeniul în care se încadrează: cultural, civic
• Scopul activităţii: Organizarea excursiei răspunde dorinţei exprimate de elevi de a călători şi de a petrece împreună timpul liber, desfăsurând activităţi recreative şi instructive;
• Obiectivele educaționale ale activităţii:
– Promovarea ideii de comunitate activă, prin valorificarea patrimoniului cultural, istoric, pentru crearea sentimentelor de mândrie naţională şi responsabilitate faţă de prezentul şi viitorul creat de noi înşine;
– Sporirea motivaţiei de invăţare a elevilor prin activităţi de cercetare şi prin conturarea unui profil moral bazat pe respectul moştenirii istorice
– Completarea instruirii elevilor prin diverse activităţi atractive, realizate prin îmbinarea armonioasă dintre activităţile şcolare şi cele extracurriculare, de educaţie nonformală.
– Educarea în spiritul protejării mediului înconjurător, dezvoltarea interesului pentru descoperirea de lucruri noi prin excursii tematice şi promovarea unei atitudini de respect faţă de natură;
– Îmbogăţirea vocabularului pe baza experienţei personale acumulate în relaţie cu ceilalţi ;
– Conștientizarea importanței cunoașterii manierelor de comportare civilizatǎ;
– Dezvoltarea spiritului de echipǎ și a atitudinii de fair-play în activitățile ludice, recreative
– Cunoaşterea semnificaţiei noţiunilor: moral şi estetic și descoperirea frumosului
– Încurajarea practicării exercitiilor fizice în natură
– Stimularea interesului elevilor pentru cunoaşterea de locuri noi şi pentru studiul naturii;
– Creşterea coeziunii colectivului de elevi şi consolidarea spiritului de echipă, a relaţiilor de prietenie, stabilirea unui climat de încredere, favorabil comunicării;
– Crearea unor reguli de comportament responsabil şi împărţirea echitabilă a sarcinilor între membrii grupului
– Iniţierea şi desfăşurarea de activităţi cu caracter recreativ, relaxant.
Elevii participanţi: număr total de participanți:50 elevi
Durata şi locul desfăşurării: proiectul se desfăşoară în perioada XXXX
Descrierea activităţii
– Conţinut: Vizită educaţională de învăţare activă, pregătită minuţios, în sala de clasă, pe durata mai multor săptămâni
–Metode de învăţare activă: învăţare prin descoperire, învăţare prin joc, joc de rol, pentru a stârni interesul, pentru a stimula imaginaţia, pentru a dezvolta spiritual de observaţie al elevilor.
-Sarcini de lucru care s-au bucurat de succes:
Notaţi cuvinte sau desenaţi ce auziţi, vedeţi când priviţi …
( Eu aud… Eu văd…)
Creaţi propria poveste despre ceea ce aţi văzut ;
Priviţi până vedeţi! Pictati!
Caracter interdisciplinar: În timpul activităţii, copiii au călătorit în timp şi au încercat să exprime în cuvinte, linii şi culori tot ce şi-au imaginat, au auzit, au simţit şi au văzut privind meleagurile, folosind cunoştinţele însuşite la toate obiectele de studiu.
Rezultatele obţinute în urma activității.
-o mai bună cunoaştere a istoriei;
– creşterea motivaţiei învăţării;
– creşterea numărului de elevi dornici de a cunoaşte frumuseţile patriei
– sporirea numărului de elevi cu atitudini responsabile faţă de mediul înconjurător;
– creşterea numărului de elevi care se comportă civilizat atât în şcoală cât şi în afara ei;
– creşterea gradului de satisfacţie a familiilor elevilor în raport cu activitatea educativă din
şcoală.
Precizaţi dacă elevii/profesorii/părinții şi-au manifestat dorinţa de continuare a acestei activităţi şi modalitatea în care puteţi asigura acest lucru.
Da, elevii și-au manifestat dorința de a relua acest gen de activitate și cu alte ocazii, acest lucru fiind posibil în cadrul orelor de consiliere și orientare, precum și prin organizarea de vizite sau de excursii tematice în diverse instituții. Din feedback-ul obținut de la elevi, psihologul şcolar şi profesori, a rezultat necesitatea acestei activităţi, precum şi dorinţa de a fi continuată, aşa cum a fost proiectată în documentele strategice ale şcolii pe termen mediu de dezvoltare. Elementul de noutate constă în extinderea grupului ţintă (prescolari, elevi mici, părinţi, membrii ai comunităţii locale), pe principiul promovării imaginii şcolii în comunitatea educativă şi formarea competenţelor de cetăţenie democratică şi responsabilitate socială. Activitatea va fi dezvoltată într-un viitor proiect, pentru că aici au rămas multe idei și resurse care așteaptă să fie valorificate. Pentru toți a fost o experiență deosebită și incitantă.
Motivaţia propunerii activității ca fiind cea mai bună (maximum ½ pagini):
Excursiile tematice organizate au multiple valenţe de informare şi educare a copiilor. Excursiile devin atractive la orice vârstă pentru că se desfăşoară într-un cadru nou, stârnesc interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă reclamă efort suplimentar. Mediul de acţiune este diferit, iar tehnicile de instruire sunt altele, ca urmare contribuie la dezvoltarea spiritului de observaţie, îmbunătăţirea memoriei vizuale şi auditive,formează gândirea operatorie a copilului, cu calităţile ei de echilibrare, organizare şi obiectivare.
– Excursia are valenţe de informare şi educare a copiilor, contribuie la completarea procesului de învăţământ prin ancorarea la mediul natural şi social explorat direct.
– Are un conţinut mai variat şi mai complex decît activitatile organizate în clasă,mai atractiv, o atmosferă de voioşie şi veselie plină de optimism.
– Devin capabili să rezolve probleme ce apar la un moment dat.
– Valorificând cunoştinţele dobândite în excursii copiii vin cu note originale prin care-şi exprimă impresii şi sentimente proprii faţă de cele văzute.
-Excursia presupune contacte între oameni, atitudini, comportamente şi trăiri specifice.
– Contribuie la îmbogăţirea experienţei umane.
– Este un fenomen contemporan care răspunde la nevoia de evadare din mediul citadin şi reface legătura omului cu natura.
-Acţionând individual sau în cadrul grupului, copiilor li se dezvoltă spiritul practic,operaţional, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme după posibilităţile sale.
-Participarea efectivă şi totală în activitate angajează atât copiii timizi, îi temperează pe cei impulsivi, stimulează curenţii de influienţe reciproce, dezvoltă spiritul de cooperare, contribuie la formarea colectivului de copii.
Prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie unor reguli, asumându-şi responsabilităţi, copiii se autodisciplinează. Cadrul didactic are prin acest tip de activitate posibilităţi deosebite să-şi cunoască prescolarii, să-i dirijeze, să le influenteze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal al învăţământului – pregătirea copilului pentru viaţă. Motivul pentru care propun această activitate este complexitatea ei. Nu este doar o simplă excursie, este un proiect bine gândit şi structurat pe etape complexe, care au presupus implicarea concretă a elevilor,profesorilor şi părinţilor, precum şi o abordare interdisciplinară şi chiar transdisciplinară. Proiectul nu s-a desfăşurat doar pe parcursul săptămânii „Şcoala altfel: să ştii mai multe, să fii mai bun”. Elevii au fost implicaţi direct în alegerea traseului, în documentarea conform grupelor de lucru. Profesorii de diferite discipline au ajutat elevii cu informaţii şi sugestii, cu material ştiinţific. Părinţii au fost conştientizaţi în legătură cu răspunderea pe care o au în pregătirea excursiei privind conduita propriilor copii, unii dintre ei au însoţit elevii şi cadrele didactice organizatoare, asigurându-se o directă legătură şcoală-familie.
Una dintre mame, în calitate de cadru medical, a avut ca sarcină instruirea participanţilor şi din acest punct de vedere. Elevii membri ai „Clubului călătorilor” vor prezenta, fiecare la clasele lor, în cadrul activităţilor extraşcolare din luna iunie, materialele adunate cu ocazia acestei excursii, realizând o diseminare reală a proiectului. În spaţiul expoziţional al şcolii va fi organizată şi o expoziţie de fotografii. Consider că acest proiect este un adevărat exemplu de cum se pot îmbina teoria cu practica, utilul cu plăcutul şi distracţia cu acumularea de noi cunoştinţe.
B. Ataşaţi cele mai relevante mărturii ale elevilor/profesorilor/părinților referitoare la activitatea propusă.
În urma analizării chestionarelor completate de către elevii participanţi la activităţile proiectului şi din discuţiile purtate cu părinţii acestor elevi am constatat un grad mare de satisfacţie atât în ceea ce priveşte organizarea, locurile vizitate, cunoştinţele dobândite, dar şi în privinţa atmosferei relaxante, de bună dispoziţie din timpul excursiei. Părinţii au adus mulţumiri şcolii pentru organizarea activităţii şi şi-au manifestat dorinţa de a continua proiectul în vacanţa mare şi în anii şcolari următori. Dintre părerile elevilor consider relevante două:
„ A fost foarte frumos în excursie că parcă eram o familie mare şi veselă plecată să exploreze locuri necunoscute”
,,Mi-a plăcut foarte mult în această excursie deoarece am învăţat cum să am mai multă grjă de natură şi să interacţionez mai uşor cu cei din jur. Cred că acestă excursie a fost o adevărată lecţie de Educaţie civică.’’
Părerile părinţilor au evidenţiat entuziasmul cu care povesteau copiii, la întoarcerea din excursie, despre locurile vizitate, despre prieteniile care s-au legat, despre modul în care şi-au cunoscut colegii şi profesorii altfel decât în sala de clasă.
C. Atașați „dovezi” ale activității (fotografii, filme, documente etc.)
