Autor: redacția

Publicat pe

O vizită în satul beduinilor

Carmen Mateaș (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)

Am ales să scriu acest articol în urma experienței pe care am avut-o în urmă cu câteva săptămâni în Egipt. Dintre multele excursii care se organizează pentru turiști, începând de la vizitarea celor mai splendide insule, până la croazieră pe mare cu vapor cu fund de sticlă, unde aveam posibilitatea de a admira viața subacvatică a Mării Roșii, am ales împreună cu soțul meu să vizităm și să stăm timp de o zi în civilizația triburilor de beduini.

Satul de beduini era așezat într-o vale înconjurată de munți. În Egipt sunt peste 11 milioane de beduini. Beduinii sunt localnicii din deșert. Locuințele acestora nu au o așezare fixă, aceștia mutându-se în alte locuri când duc lipsă de apă. Trăiesc sub propriile reguli și tradiții, conduse și impuse de șeful tribului, de aceea nici poliția locală nu are acces la ei doar cu acordul șefului de trib. Șeful de trib, sau conducătorul satului este singurul care are acces la un telefon mobil și singurul care poate ieși din sat pentru a aduce produse alimentare pentru ceilalți.
Temperatura foarte ridicată, resursele naturale, de apă și hrană limitate, i-au forțat pe beduini să-și folosească abilitățile pentru a-și construi case din lemn și plante din deșert.

„Corăbii ale deșertului”: sub această denumire sunt recunoscute cămilele, principala sursă de transport, hrană și un simbol al bogăției. Trăiesc din comercializarea pieilor, cărnii și a laptelui de cămilă. Cei mai mulți dintre beduini nu reușesc să facă școală, nu știu scrie sau citi, nu au cunoștințe din geografie și astronomie, dar și așa știu când vor avea lună plină, perioada când sunt cele mai lungi nopți și cele mai călduroase zile din an sau momentul când s-ar putea să cadă câțiva stropi de ploaie. Ceea ce ni s-a părut interesant este modul în care fac față frigului nopții. Nu îți vine să crezi cum în decursul a câtorva ora temperatura variază atât de tare. Dacă în timpul zilei sunt în jur de 40 grade C, când se lasă seara ți se pare că e cu totul un alt anotimp, fiind mult mai rece. Când vine frigul „iernii”, șeful tribului face un uriaș foc de tabără din balegă uscată de cămilă, iar beduinii dorm în jurul jăratecului. Pentru a nu intra copii în foc în timpul nopții, părinții se asigură că copiii sunt legați de picior.

Nisip cât vezi cu ochii, clar aceasta e și definiția deșertului. Am dorit neapărat să am contact cât mai direct cu întreaga poveste de acolo.
Cel mai impresionată am rămas de felul în care cresc acei copii. Știind că va urma să mergem în următoarea zi să vizităm civilizația lor, ne-am umplut gențile și ghiozdanele cu tot ce am putut lua de la micul dejun pentru a le duce în special copiilor care trăiau acolo; de la banane, produse de patiserie, și în special apă. Ce e drept, nu putem spune că au rămas surprinși ca și cum nu ar mai fi mâncat demult un fruct deoarece majoritatea turiștilor făceau același lucru ca și noi și le dăruiau tot felul de-ale gurii, dar într-adevăr s-au bucurat. Știu că satul pe care l-am vizitat noi nu este chiar cel autentic, și că acolo noi nu am avea acces, dar m-am bucurat că am văzut în ce condiții trăiesc un număr foarte mare de oameni .

Publicat pe

FULL OUT (POVESTEA UNEI CAMPIOANE): film bazat pe adevărata poveste de viață a gimnastei californiene Ariana Berlin

Mădălina Lenghel (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)

Uneori trebuie să cazi, înainte să poți zbura! (Ariana Berlin)

Am ales să fac recenzia filmului „Full Out”, un film interesant bazat pe o poveste adevărată, de inspirație, a gimnastei californiene Ariana Berlin.

„Full Out” prezintă o poveste fascinantă care oferă posibilitatea copiilor să-și formeze valori morale pozitive cum ar fi: perseverența, încrederea în forțele proprii și curajul de a reveni chiar dacă pare imposibil. Prin acest film, copiii vor învăța să nu renunțe la visele lor, chiar dacă intervin obstacole, să lupte pentru ceea ce își doresc oricât ar fi de dificil.

Filmul începe cu o competiție, iar Ariana demonstrează că merită să se califice la olimpiadă. Totuși viața gimnastei, ia o întorsătură neașteptată, fiind victima unui accident de mașină îngrozitor. Ariana are nevoie de un fizioterapeut, așa că o cunoaște pe Michelle, o fată drăguță care o ajută în recuperarea ei, încurajând-o de fiecare dată. Michelle avea o trupă de dans de hip hop, iar Ariana a început să-i ajute pe dansatori cu mișcările lor. După o recuperare dificilă, își câștigă din nou încrederea în forțele proprii cu ajutorul lui Michelle și a trupei de dans de hip hop, care o învață acest stil de dans. Ambițioasă din fire, Ariana începe să se antreneze din nou, astfel se strecoară noaptea în sala de gimnastică, pentru a nu fi văzută de nimeni. Obiectivul gimnastei Ariana Berlin era să ajungă într-o echipă de gimnastică UCLA și să câștige campionatul mondial, ceva la care visa de mult timp.

A reușit Ariana Berlin să-și îndeplinească visul? Aceasta este întrebarea care te face să urmărești acest film. Sunteți curioși? Dacă da, urmăriți acest film fascinant.

Vă las aici link-ul pentru film! Vizionare plăcută!

Publicat pe

Plan de activitate: Așa da, așa nu

Nota redacției: materialele propuse în cadrul rubricii „Planuri de lecție” sunt în întregime alegerea și concepția studenților. Ele nu reprezintă „modele” sau „exemple” pe care le considerăm perfecte și pot să conțină puncte de vedere sau abordări cu care avem libertatea să nu fim de acord

Felicia Nastor (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)

Grupă: mijlocie

Tema anuală: Cine și cum planifică, organizează o activitate

Tema săptămânii: O plimbare prin aer și pe ape

Domeniul de cunoaștere: DOS – Educație pentru societate

Tema: ”AȘA DA/ AȘA NU”

Mijloc de realizare: joc didactic

Tipul activității: consolidare de cunoștințe

Scop: Formarea și consolidarea cunoștinșelor cu privire la normele comportamentale și valorile morale

Obiective operaționale:

O1- să descrie imaginile ce prezintă un comportament corespunzător/ necorespunzător;

O2 să identifice comportamentele pozitive și negative din situațiile date;

O3 să rezolve corect fișa de lucru

Sarcină didactică:

Analizarea și descrierea comportamentelor observate pe planșe (copiii descriu acțiunea desfășurată în imagini) și identificarea unor comportamente pozitive sau negative (copii identifică de pe jetoane comportamentul bun sau mai puțin bun)

Regulile jocului:

Copilul indicat va veni la panou și va descrie ce observă în cele două planșe, precizând care comportament este bun și care este necorespunzător, motivându-și opinia

Elemente de joc: aplauzele;planșe ilustrative; jetoanele;

Strategia didactică:

Metode și procedee:

M1- Conversația;

M2  -Explicație;

M3-Observația;

M4-Demonstrația;

M5-Jocul didactic;

M5-Exercițiul.

Mijloace didactice:

m1- scrisoare;

m2-planșe ilustrative;

m3-jetoane ilustrative;

m4-fișe de lucru

Forme de organizare:

forg1  frontală;

forg2 individuală;

Metode de evaluare:

Fev1  aprecieri verbale;

Fev2  observarea sistematică a comportamentului copiilor

Durata activității: 25 de  minute

Etapele activitățiiConținutul științificMetode și procedeeMijloace didacticeForme de organizareEvaluarea
1.Momentul organizatoricSe asigură condițiile optime desfășurării activității, aerisirea sălii de grupa, pregătirea materialului didactic, precum si pregătirea climatului psiho-afectiv corespunzător și aranjarea mobilierului.    
2.Captarea atențieiLe prezint copiilor o scrisoare trimisă de Zâna cea Bună, după care o voi citi cu intonație, punând accent pe cuvintele cheie. ,,Bună, dragi copii! De ceva timp, tot am auzit despre voi că sunteți cei mai cuminți și harnici copii din grădiniță, așa că m-am gândit să verific chiar eu asta. Deoarece nu am putut ajunge azi la voi, v-am trimis câteva materiale foarte frumoase cu care voi vă veți juca și veți afla cum trebuie să vă comportați în societate. De abia aștept să aflu cât de bine v-ați descurcat. Cu drag, Zâna cea Bună„  M1m1F.org1 
3.Anunțarea temei și a obiectivelorAnunț tema și obiectivele activității pe înțelesul copiilor: Așadar, după cum ne-a spus și Zâna ca Bună, noi n vom juca azi un joc foarte frumos, care se numește ,,Așa da/ Așa nu„. Solicit doi copii să repete tema jocului. Voi va trebui să descrieți comportamentele bune și pe cele necorespunzătoare din imagini, să alegeți de pe jetoane comportamente în funcție de cerința mea și să rezolvați corect fișa de lucru, pentru că toate acestea vor fi duse Zânei Bune, pentru a vedea cât de harnici și isteți sunteți voi.  M1 F.org1 
4.Reactualizarea cunoștințelor necesareLe pun copiilor un set de întrebări referitoare la diverse personaje din povești cunoscute de ei și faptele acestora. Cine este personajul pozitiv din povestea ,,Scufița Roșie?De ce este Scufița un personaj pozitiv?Dar personajul negativ al poveștii, cine este?Este un lucru bun faptul că Scufița a mers la bunica sa cu mâncare?M1   F.org1  Fev.1
5.Dirijarea învățăriia) explicarea și demonstrarea jocului Preșcolarilor li se aduce la cunoștință că vor juca un joc intitulat AȘA DA/AȘA NU Pe tabla magnetică vor fi afișate pe rând 2 planșe. Una dintre acestea indică un comportament pozitiv într-o anumită situație, iar cealaltă indică un comportament negativ în situația respectivă. Un copil va veni la tablă și va descrie ceea ce observă în amble imagini,ce acțiune are loc, după care va spune în care dintre imagini are loc un comportament  bun și în care este prezentat un comportament necorespunzător, motivându-și răspunsul.( ex: în prima imagine copiii sunt la masă cu bunica lor și mănâncă frumos. În a doua imagine, copiii aruncă cu mâncarea unul după celălalt. În prima imagine copiii e comportă bine, fiindcă mănâncă frumos.În a doua imagine copiii nu au un comportament bun, fiindcă nu este voie să ne jucăm cu mâncarea. Le demonstrez preșcolarilor pașii pe care trebuie să îi urmeze pentu jocul dat. b) jocul de probă Aduc un copil în față care va juca jocul, iar ceilalți copiii îl vor urmări cu atenție pentru a observa modul în care se joacă acest joc. Haideți să vedem dacă ați înțeles cum ne vom juca noi azi. c) jocul propriu-zis Preșcolari vor desfățura jocul AȘA DA/AȘA NU        M2           M3                   M4 M5                    m2                                               m3              F.org1                           F.org2    Fev.1               Fev.2
6.Obținerea performanțeid) complicarea jocului Pe o băncuță vor fi așezate mai multe jetoane ce indică un comortament corespunzător sau necorespunzător. Preșcolarii vor veni pe rând și în funcție de cerința dată, vor alege un jeton ce indică un comportament bun sau unul  necorespunzător.  M1 M6 F.org1 F.org2  Fev.1   Fev.2
7.Asigurarea retenției și a transferuluiPe panoul din fața grupei le pun elevilor o fișă A3. Solicit un preșcolar să vină în fața clasei, iar acesta trebuie să încercuiască comportamentele bune și să taie cu o linie peste comportamentele necorespunzătoare.  M1 F.org1Fev.1
8.EvaluareaVoi face aprecieri asupra comportamentului și implicării pe parcursul acticității, atât generale, cât și particulare.M1 F.org1 
9.Încheierea activitățiiAnunț încheierea activității și le mulțumesc copiilor pentru participarea la activitate și munca depusă, după care le ofer o recompensă.M1 F.org1 
Publicat pe

Culoarea care se ia

Allison Briscoe-Smith

Articol apărut în 1 iunie 2008 în Greater Good Magazine, revista Centrului The Greater Good Science pentru cercetarea stării de bine. Traducere: Dan Pătroc (https://greatergood.berkeley.edu/article/item/rubbing_off)

Despre autor: dr. Allison Briscoe-Smith este membru senior al Greater Good Science Center și profesor asistent și Director pentru diversitate, echitate și incluziune la Institutul Wright.

Cu ani înainte să devin psiholog pentru copii, am fost profesor de înot și am predat la grădiniță. Îmi amintesc că lucram în apă într-o zi cu o fetiță albă de patru ani care a început să mă frece pe braț.

– „Se ia?” A întrebat ea.

– „Ce să se ia?” am întrebat-o înapoi.

„Negrul.” Își freca brațul pe al meu ca și cum ar fi vrut să ia din culoarea pielii mele pe a ei. Mama ei, care stătea lângă noi a scos un sunet de șoc. S-a întors spre mine, palidă și jenată. „Nu știu unde o i-o fi venit ideea”, a spus ea. „Nu vorbim niciodată despre … lucruri de genul acesta”. Și-a scos fiica din apă și a încheiat lecția, făcându-i „șșșș…” și îndemnând-o să tacă în timp ce plecau.

În calitate de profesor, mai auzisem și înainte acest tip de comentarii din partea copiilor, direcționate nu doar către mine, ci și către alți copii sau adulți – iar după aceasta asistam inevitabil la privirile prăbușite de pe fețele părinților lor. Părinții obișnuiau să întrebe: „De unde iau copiii ideile astea? Nici măcar nu pot face încă diferența între rase, nu?”. Sau „Asta înseamnă că puiul meu va fi rasist?” Sau deveneau defensivi: „Nu îi învățăm așa ceva acasă”, „Avem o mulțime de prieteni de rase diferite”, „Nici măcar nu vorbim despre rase acasă, așa că de unde să știe ce este asta?”.

În munca mea cu copiii în calitate de profesor și ca psiholog, am constatat că cercetarea științifică poate atenua temerile multor părinți. Deși nu există un răspuns ușor la întrebarea „Cum să cresc un copil tolerant?”, cercetările oferă câteva sugestii constructive pentru modul în care copiii învață despre rasă și când și cum să discutăm acest subiect cu ei.

Să începem cu începutul: copiii văd sau bagă în seamă rasa? Răspunsul este că da, copiii văd și observă diferențe rasiale încă de la o vârstă fragedă, chiar și în copilăria timpurie. De fapt, mai multe studii efectuate de psihologii Phyllis Katz și Jennifer Kofkin au descoperit că sugarii și copiii foarte mici (de la 6 la 18 luni) vor privi fețele oamenilor dintr-o rasă diferită de a lor mai mult timp decât se uită la fețele din propriul lor grup rasial. O privire prelungită este modul în care sugarii și copiii mici reacționează în mod obișnuit la informații noi, iar datele obținute sugerează faptul că diferența rasială este vizibilă pentru ei. Asta înseamnă că sunt capabili să observe și să acorde atenție diferențelor rasiale chiar înainte de a putea vorbi despre ele. Katz și Kofkin au descoperit, de asemenea, că în jurul vârstei de 3 ani copiii vor începe să aleagă să se joace cu oameni din rasa lor mai mult decât cu persoane din altă rasă.

Deși pot observa diferențe rasiale și chiar preferă membrii propriei rase, acest lucru nu înseamnă că acești copiii, la această vârstă, înțeleg rasa în același mod în care o fac adulții și nici nu înseamnă că sunt rasiști ​​în plină dezvoltare. Pentru copiii cu vârsta sub șapte ani, rasa – sau, mai degrabă, trăsăturile fizice, cum ar fi culoarea pielii, limba și textura părului – sunt doar semne că cineva este diferit de ei înșiși dintr-un anumit punct de vedere, așa cum în mod similar percep genul sau greutatea. Nu este neobișnuit sau nesănătos ca copiii să graviteze către cei care le sunt familiari atât de devreme în viață. Opiniile copiilor încep să aibă potențial negativ numai atunci când încep să lege aceste trăsături fizice de anumite defecte de caracter sau de comportament. Noi, adulții, suntem cei care atribuim răutate celor care pur și simplu doar observă anumite diferențe rasiale, fizice.

Deci, în sine, recunoașterea diferențelor rasiale nu este un motiv de alarmă – de fapt, dimpotrivă. De ani de zile, studiile au descoperit că tinerii care recunosc aceste tipuri de diferențe de la o vârstă fragedă arată o capacitate generală mai puternică de a identifica diferențe subtile între categorii precum culoarea, forma și dimensiunea – lucru care, la rândul său, a fost legat de performanțe mai ridicate la testele de inteligență. Cercetătorul Francis Aboud a descoperit că copiii cu vârste cuprinse între patru și șapte ani care arată această capacitate avansată de a identifica și clasifica diferențele au, de fapt, mai puține prejudecăți. Așadar, părinți, fiți liniștiți: când copiii observă și întreabă despre diferențele rasiale, acesta este un stadiu normal și sănătos de dezvoltare.

Acum vine partea dificilă: cum răspundeți acestor întrebări? De fapt, mulți părinți au ales să nu le răspundă. Acești părinți, adesea cu bune intenții, au îmbrățișat idealul discromatopsiei (acea condiție a celor care nu percep diferențele de culori). Ei presupun că, dacă își cresc copiii să nu observe și să nu recunoască diferențele rasiale, acest lucru îi va împiedica să devină rasisti.

Totuși, problema acestei abordări este că observăm cu toții diferențe. Când ne abținem de la a discuta despre rasă cu copiii noștri, putem să-i facem să fie confuzi și implicit să transmitem mesajul că este rău sau greșit să vorbim despre diferențele rasiale. Iar acest lucru poate să îi afecteze atât pe  copiii de culoare, cât și copiii albi. De exemplu, cercetătorii Phillip Bowman și Cleopatra Howard au descoperit că atunci când părinții afro-americani nu-și învățau copiii nimic despre rasă, acei copii se simțeau mai puțin pregătiți să facă față discriminării rasiale și, în general, aveau impresia că au mai puțin control asupra vieții lor și mediului în care trăiesc.

În loc să încerce să ignore rasa, cercetările sugerează că părinții ar trebui să fie mai proactivi. Le pot spune copiilor lor că este OK să recunoască și să vorbească despre diferențele rasiale, comunicând totuși, în același timp, că este greșit să ai prejudecăți rasiale. Cercetările mele cu 67 de familii cu diferențe etnice și rasiale, toate având copii sub vârsta de șapte ani, indică faptul că vorbitul despre și răspunsul la întrebările copiilor despre rasă îi poate ajuta să înțeleagă problemele legate de rasism și să devină mai toleranți. Am constatat că acei copii cu care părinții care au vorbit mai mult despre rasă au fost mai capabili să identifice rasismul atunci când l-au văzut și, de asemenea, au mai multe șanse să aibă opinii pozitive despre minoritățile etnice. Acest lucru a fost adevărat atât pentru familiile albe, cât și pentru familiile de culoare din studiul meu.

Alți cercetători au făcut descoperiri similare. Un studiu realizat de Aboud și Anna Beth Doyle a avut ca subiecți copii cu vârste între 9 și 11 ani care aveau atitudini de prejudecată față de minoritățile etnice, copii pe care îi plasau împreună cu alți copii cu vârste între 9 și 11 ani care aveau credințe mai puțin părtinitoare. Cercetătorii le-au cerut copiilor să vorbească timp de două minute despre unele dintre ideile și credințele despre rasă pe care le exprimaseră mai devreme în studiu, iar rezultatele au fost remarcabile: după aceste conversații, copiii cu un nivel ridicat de prejudecăți au arătat o scădere a prejudecăților și mai multă toleranță. Având în vedere impactul unei conversații de doar două minute cu un coleg, imaginați-vă ce ar putea însemna o întreagă copilărie de conversații cu părinții.

Deși există dovezi puternice care sugerează că părinții ar trebui să vorbească despre rasă cu cei mici, cercetătorii încă studiază cele mai bune modalități de a o face. Atât pentru familiile albe, cât și pentru familiile de culoare, există dovezi care sugerează că părinții ar trebui să evite un limbaj care induce frica în copiii lor, deoarece copiii nu vor ști cum să răspundă. De exemplu, a-i explica unui copil „Știi, oamenii vor fi răi cu tine și te vor trata nedrept pentru că ești din rasa X”, fără a-i oferi abilități de coping, empatie sau sprijin, poate provoca de fapt mai multă frică și, în consecință, mai multe prejudecăți față de alții. Dar, pe de altă parte, dacă vom continua acest tip de afirmații cu fraze precum „Dar asta nu înseamnă că ar trebui să fim răi cu ceilalți” sau „Dar acei oameni nu știu cu adevărat cât de grozav ești și cât de special este să fii X” sau „Și dacă se întâmplă acest lucru, poți veni la mine și te voi ajuta”, acest lucru poate oferi de fapt sprijinul și abilitățile de coping de care au nevoie copiii pentru a face față unei astfel de discriminări.

Alte cercetări efectuate de Bowman și Howard sugerează că a-i ajuta pe copii să se simtă mândri de identitatea lor rasială sau etnică ajută la creșterea stimei de sine, cu avertismentul că lecțiile de mândrie nu ar trebui să submineze alte grupuri. Cu alte cuvinte, mesajul nu ar trebui să fie „Suntem mult mai buni și mai deștepți decât cei din grupul Y”, ci mai degrabă ar trebui să arate sprijin către alte grupuri: „Știi, unii Y fac lucrurile așa și asta este minunat. Noi, pe de altă parte, facem lucrurile diferit, dar și asta este chiar frumos”. A-i învăța pe copii despre mândrie și despre cum să înțeleagă diferențele din jurul lor poate fi de fapt un act de predare și susținere a toleranței.

Înainte de orice, totuși, se pare că simplul fapt de a purta aceste conversații despre rasă poate să ajute. Deoarece cercetările arată că micuții observă și încearcă să dea sens rasei încă de la vârsta de șase luni, aceste conversații pot începe când sunt foarte tineri. În acest scop, este important să îi faci pe copii să se simtă confortabil abordând acest subiect. Asta înseamnă că părinții ar trebui să încerce să evite ca rasa să pară un subiect atât de important, mare sau intimidant încât copiii să ajungă să creadă că este în afara limitelor, că este tabu pentru ei. De asemenea, părinții ar trebui să încerce să nu îi facă pe copii să se simtă incomod sau nepotriviți atunci când le vine să pună întrebări despre rasă. Una dintre cele mai bune modalități prin care părinții pot face acest lucru este să exerseze vorbitul despre rasă (cu prietenii, cu ceilalți, cu colegii) pentru a-și putea reduce propria lor anxietate înainte de a discuta aceste probleme cu copiii lor. Există site-uri web, camere de chat și organizații care ajută părinții să facă acest tip de exercițiu. Un loc de început este blogul Anti-Racist Parent, unde părinții discută despre eforturile lor de a crește copii care sunt conștienți în privința raselor.

Așadar, părinți, data viitoare când vă aflați într-un loc de joacă și vă auziți copilul spunând ceva care pare confuz din punct de vedere rasial sau chiar ofensator, nu fiți jenați. Nu îi certați și nu încercați să îi faceți forțat să tacă. Și nu încheiați conversația cu „Nu se spun astfel de lucruri”. În schimb, ați putea dori să încercați „Hmm, hai să vorbim un pic mai mult despre asta”

Publicat pe

Plan de activitate integrată: Barni, polițist în orășelul ursuleților

Adelina Lucaciu (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)

Data:20.05.2021

Unitatea de învățământ:

Grupa: Mare

Propunătoare: Lucaciu Adelina

Tema de studiu anuală: „Când cum și de ce se întâmplă?”

Tema proiectului: „Cu ce călătorim?”

Tema săptămânii:„Mijloace de transport pe uscat”

Categoria de activitate:Activitate integrată

Tipul activităţii: Consolidare a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor

Tema activității: „Barni, polițist în orășelul ursuleților”

Elemente componente ale activităţii integrate: ADE (DȘ+DEC)

ACTIVITĂŢI PE DOMENII EXPERENŢIALE (ADE)

DOS- lectură după imagini- „Știm să circulăm corect!”

DEC- pictură- Ursulețul polițist

Dimensiuni ale dezvoltării:

  • Interacțiuni cu adulții și cu copiii de vârste apropiate;
  • Promovarea practicilor privind securitatea personală;
  • Activare și manifestare a potențialului creativ;
  • Dezvoltarea capacității de vorbire și comunicare (comunicare expresivă)
  • Demonstrează conștientizarea relației cauză-efect;

Comportamente vizate:

  • Inițiază/participă la interacţiuni pozitive cu copii de vârstă apropiată;
  • Recunoaște în relații simple care elemente ale unui obiect cauzează anumite efecte
  • Relatează întâmplări din experiența zilnică atât ca răspuns la întrebări cât și în mod spontan;
  • Utilizează diverse materiale din centrul artă, în scop creativ;
  • Demonstrează conștientizarea și înțelegerea regulilor de siguranță de bază în transportul public, pe stradă, cu bicicleta;

Scop:

-Consolidarea la preșcolari a  priceperilor și deprinderilor de a verbaliza pe baza unor ilustrații (analiza, sinteza, expunerea) și de a picta (motricitatea fină, simțul estetic, gustul artistic);

Obiective:

O.1-să formuleze răspunsuri simple pornind de la întrebările educatoarei cu privire la ilustrația analizată;

O.2-să extragă concluzia (regula de circulație) în urma analizei ilustrației;

O.3-să așeze ilustrația la categoria potrivită ( comportament corect, comportament incorect);

O.4- să utilizeze corespunzător instrumentele de pictură pentru realizarea Ursulețului polițist;

STRATEGII DIDACTICE:

METODE ȘI PROCEDEE DIDACTICE:

  • Conversaţia
  • Comparația
  •  Explicaţia
  • Observaţia
  • Demonstrația
  • Exercițiul
  • Problematizarea
  • Evaluarea

MATERIAL DIDACTIC:

  • Planșa cu ursulețul Polițist
  • Pensule
  • Acuarele
  • Ilustrații cu situații din trafic
  • Jetoane ursuleț fericit sau trist

DURATA:50 minute

MATERIAL BIBLIOGRAFIC:

  • Ministerul Educaţiei Naționale, Curriculum pentru educație timpurie(a copiilor de la naștere până la 6 ani), 2019;
  • Suport pentru explicitarea și înțelegerea unor concepte și instrumente cu care operează curriculum pentru educație timpurie;
  • Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de l naștere la 7 ani;
  • Popa Carmen, Elemente de pedagogie preşcolară, Editura Univesităţii din Oradea, 2007;
  • Culea , L.; Sesovici, A,; Grama, F.; Pletea, M.; Ionescu, D.; Anghel, N., Activitatea integrată în grădiniţă, Editura Didactica Publishing House, Bucureşti, 2008;
  • Tătaru, L., Glava, A., & Chiş, O. PiramidaCunoașterii.
Etapele activităţiiConţinut ştiinţificMetode şi procedee didacticeMijloace didacticeEvaluare/Metode şi indicatori
1.Moment organizatoric  -Se realizează o ambianță favorabilă pentru desfășurarea cu succes a procesului instructiv-educativ. -Se asigură condițiile necesare bunei desfășurări a activității prin aranjarea mobilierului, pregătirea materialului auxiliar (intuitiv) care asigură transmiterea mai eficientă a noilor informații.   
2.Captarea şi orientarea atenţiei-Prezentarea sub formă de surpriză a Orașului în care Barni este polițist, dar prietenii lui nu-l ascultă și nu respectă regulile de circulație. -Ursulețul Barni are nevoie de ajutorul copiilor pentru a-și învăța prietenii să circule corect.Conversația  Macheta Ursulețul BarniObservarea comportamentului verbal şi non verbal al copiilor
3.Anunţarea temei şi a obiectivelor  -Astăzi la activitate ne vom juca împreună cu polițistul Barni„Știm să circulăm corect!”. -Barni are nevoie de noi ca să-i învățăm prietenii ursuleți să circule corect și în siguranță prin orășel, iar la final Barni ne va ajuta să pictăm câte un ursuleț polițist pentru jucăriile fiecăruia dintre voi. -Vom citi imagini cu situații pe care le puteți întâlni când vă plimbați în orășel, vom stabili care sunt comportamentele corecte și cele incorecte din ilustrații, vom identifica regulile de circulație de respectat în orășel pentru a ști să circulăm corect. Tema va fi repetată de doi- trei preșcolari.Conversația Explicaţia   Observarea comportamentului copiilor
4.Reactualizarea cunoștințelor    Pentru a reuși să învățăm ursuleții regulile de circulație vă propun să ne reamintim câteva lucruri importante! -Voi indica elemente de pe machetă (șosea, trecere de pietoni, semn de stop, semafor), iar preșcolarii le vor denumi și vor preciza de ce sunt ele importante și de ce trebuie respectată semnificația lor. -Voi indica doi ursuleți din orășel: pe Barni (ursulețul polițist) care respectă regulile și un ursuleț deloc cuminte care se joacă pe șosea, pentru a surprinde diferențele dintre cei doi (regulile de comportament încălcate și consecințele pe care le pot avea acele comportamente.Conversația Comparația  MachetaObservarea comportamentului verbal şi non verbal al copiilor
5. Dirijarea învățării                  -Se realizează analiza, descrierea și interpretarea imaginilor în maniera convorbirilor dintre educatoare și copii, după un plan de întrebări stabilit dinainte de către educatoare (pentru a conduce percepția copiilor de la ansamblul ilustrației la diferitele sale părți și ulterior la desprinderea ideii sugerate de conținutul tematic). Exemplu: Ilustrația cu copilașii care se plimbă pe șosea (comportament incorect pentru care ursulețul polițist se supără) Ce observi în această ilustrație? – Văd niște copii. Ce fac copilașii? – Se plimbă. Pe unde se plimbă ei? – Pe drum/ pe șosea. Ce s-ar putea întâmpla pe drum/ șosea? – Ar putea să vină o mașină! Au voie copiii să meargă pe drum/ șosea( pe unde trec mașinile)? – Nu. Pe unde ar putea să se plimbe copilașii astfel încât să fie în siguranță?- Pe trotuar, pe acolo se plimbă oamenii. Ce am învățat din această imagine? (concluzia parțială) – Nu avem voie să umblăm pe șosea.Conversaţia Explicația                     Exercițiul           Problematizare      Ilustrațiile                    Observarea comportamentului copiilor             Observarea comportamentului frontal şi individual al copiilor
6. Obţinerea
performanţei		Preșcolarii vor veni pe rând să povestească/ expună conținutul unei ilustrații și vor stabili concluzia acesteia. -Dacă ai fi ursulețpolițist,ce regulă ai spunecopiilor din imagine să respecte pentru a circula în siguranță? (efectuarea sintezei și stabilirea concluziei pentru ilustrația povestită).Explicaţia Conversaţia ProblematizareaIlustrațiiObservarea comportamentului frontal şi individual al copiilor    
7.Asigurarea retenției și a transferului      -Împărțirea ilustrațiilor citite, în două categorii – comportamente corecte (reguli de circulație) și incorecte.Categoriile sunt marcate cu ursuleț fericit pentru respectarea regulilor și ursuleț trist pentru nerespectarea regulilor. -Realizarea prin pictură a unei lucrări colective cu ursulețul polițist al grupei. Pe baza încadrării corecte a ilustrației la una dintre cele două categorii, preșcolarul pictează o porțiune din uniforma de polițist a ursulețului grupei.Explicația Demonstrația ProblematizareaIlustrații Jetoane ursuleț fericit sau trist Planșa cu ursulețul polițist Pensule AcuareleObservarea comportamentului frontal şi individual al copiilor  
8.Evaluarea  Voi aprecia strădania copiilor pentru a-i învăța pe ursuleți să circule corect și pentru lucrările realizate și îi voi recompensa cu câte un ursuleț dulce.Conversaţia ExplicaţiaRecompensă dulce ursuleț  Aprecieri globale pozitive  
9.Încheierea activităţiiVom realiza fotografii cu produsele activității.   
Publicat pe

Legal, etic sau moral?

Alexandra Silaghi (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)

În acest eseu,  mi-am propus să vă prezint raportul între acești trei termeni: legal, etic și moral. Cum am putea face o legătură sau o diferențiere între aceștia, fără a înțelege mai întâi sensul fiecăruia?

Așadar, fără cuvinte pretențioase, definiții extraordinare și foarte lungi,  fără a mă documenta foarte mult, pot spune că legalitatea înseamnă conformarea oamenilor, mai exact a comportamentului acestora, cu legile aflate în vigoare. Legile au rolul de a stabili ordinea într-o societate, acestea fac referire la comportamentul sau conduita oamenilor, care sunt obligați a se racorda la anumite  norme juridice.

Etic, când aud acest cuvânt îl asociez foarte repede cu dreptate, morală, bine, legal și puțin cu religia. Cred că nu fac rău deoarece, etica este o ramură a filosofiei, care se ocupă cu cercetarea problemelor morale. După cum, cred că o parte din oameni au auzit de mari filosofi precum, Socrate, Platon și Aristotel, care au dezvoltat teorii diferite legate de etică și morală, însă singurul fir roșu păstrat de toți a fost conceptul de virtute și fericire, prezent în toate discursurile lor filosofice.

Morala o asociez cu un comportament care să pună pe primul loc obținerea binelui colectiv și/sau individual, în defavoarea răului, respectând regulile de ”bună conviețuire” a oamenilor. În multe cazuri morala este asociată cu religia, deoarece rolul moralei este deosebirea binelui de rău. Cred că aceasta este defapt și diferența între moral și etic. Morala are  puternice  trăsături  religioase,  trăsături  care  se  regăsesc  de  obicei  la  persoanele credincioase,  persoanele  care  vor  și cred  în  puterea  binelui.  Moralitatea  nu  răspunde  la anumite întrebări, pe când etica da. Moralitatea are la bază legi nescrise, care respectă reguli precum:  să  nu  faci rău,  să  nu  judeci,  să  fii  corect,  să  faci  bine,  să  pui  interesul/binele aproapelui în fața celui de sine. Însă în sens larg cel mai bun sinonim pentru termenul etic este moral.

În primul rând,  putem afirma că există o strânsă legătură între  acești trei termeni (legal, etic, moral). Țin să precizez că moralitatea, etica, dar și legile  se pot clasifica/distinge în funcție de istorie și geografie. Morala este diferită de la o civilizație la alta, de la trecut (ex. Evul Mediu),  la prezent.   De exemplu  în trecutul îndepărtat  era imoral ca femeia să fie considerată egală cu bărbatul, pe când în zilele noastre este perfect moral și normal ca femeia să aibă aceleași drepturi ca și barbatul. Am menționat geografia, folosind același exemplu, vă reamintesc că în Arabia Saudită, femeile putem spune că au mai multe restricții decât drepturi. Acesta este un exemplu bun, prin care îmi susțin afirmația, la noi în țară privind drepturile femeii, legile sunt în strânsă legătură cu morala. Legi care susțin egalitatea între bărbați și femei: directiva 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale; directiva 92/85/CEE  a  Consiliului din  19 octombrie  1992  privind  introducerea  de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, a celor care au născut de curând sau care alăptează etc.

În susținerea afirmației făcute, cum că există o strânsă legătură între etic și legal vin cu următoarele exemple: să presupunem că mergem într-un magazin la cumpărături și fără a realiza ajungem la casa de marcat cu un produs a cărui termen de valabilitate este expirat, în această situație vânzătorul este obligat atât prin lege cât și moral să nu comercializeze, acel produs. Este datoria comerciantului să verifice produsele deținute în spațiul comercial și să asigure calitatea și valabilitatea tuturor produselor. Este dreptul nostru ca în acel moment, dacă nu se dorește înlocuirea produsului cu unul valabil, să apelăm numărul pentru protecția consumatorului, dar moral și omenesc ar trebui să se ajungă la un numitor comun.

Un alt exemplu care poate demonstra legătura dintre acești trei termeni îl reprezintă după  părerea  mea  constituția  țării,  privind  drepturile  și  libertățile  cetățenilor, dreptul oamenilor de a putea să trăiască o viață normală, sigură, dreptul de a putea să își exprime convingerile și de a putea conviețui în bună regulă cu oamenii din jur. Majoritatea legilor din constituție privind drepturile omului, despre care m-am documentat, mi se par a fi morale și etice, de exemplu dreptul la învățătură, dreptul la libera exprimare. Din punctul meu de vedere este normal ca fiecare om sa aibă aceste drepturi, fiecare copil să poată beneficia de un loc în școală, indiferent de starea financiară, statut social, etnie, religie, etc.

În al doilea rând, o să vorbesc puțin despre realitatea „de afară”,  raportându-mă strict la această țară, România, deși avem legile constituției și suntem una dintre cele mai religioase țări din lume, asta nu însemnă că oamenii o să respecte și o să fie corecți cu ceea ce se întâmplă în jurul lor, nu o să acționeze mereu moral sau corect. Am spus mai sus că suntem una din cele mai religioase țări din lume, deoarece, cred că religia are legătură cu ce este moral cât și ce este etic, iar unii oameni de multe ori acționează moral sau nu fac o acțiune greșită deoarece mai au un pas de trecut, cel al psihicului, al vinovăției, iar relig ia și credința în Dumnezeu este pasul decisiv în acțiunile acestora. Există multe legi de circulație, care de foarte multe ori nu se respectă, iar polițiștii ar trebui să îi sancționeze pentru nerespectarea acestora, ceea ce mi se pare moral, etic și legal, deoarece de multe ori se poate pune în pericol viața celor din jur care se conformează. Spuneam că deși există aceste legi, ele nu se respectă, de exemplu, plecând de la un meci de fotbal cu mai mulți prieteni, am fost opriții de un echipaj de poliție pentru că, șoferul a făcut stânga pe interzis, avea telefonul în mână și nu avea centura pusă. După ce am fost opriți, polițiștii și-au făcut datoria foarte bine până la un punct, spun asta deoarece, în momentul în care polițistul a spus șoferului cât costă amenda, acesta l-a întrebat dacă nu se poate rezolva și altfel, au mers la mașina poliției și șoferul s-a ales cu o ”amendă” de 10 ori mai mică decât cea pentru faptele săvârșite. Din punctul meu de vedere nu a fost etic deloc ceea ce s-a întâmplat, nu este legal nici să dai, dar nici să iei mită și nici nu mi se pare moral să scapi așa pentru greșelile pe care le comiți. Este un exemplu negativ, poate nu atât de grav, dar se întâmplă la scară mare, în primul rând, eu o numesc fugă de răspundere și neasumare din perspectiva celui care comite fapta, consider ca ar fi trebuit să își asume faptul că a greșit, iar polițiștii respectivi, pe lângă că au comis un lucru ilegal, nu a fost etică acțiunea lor.

Un alt exemplu, care poate să împartă opiniile în două, are de-a face tot cu legea și poliția, de această dată, fiind vorba de un contact între două autovehicule, rezultând fuga de la locul accidentului a unuia dintre șoferi, pe scurt, o seară de toamnă pe un drum drept, un autovehicul (1) intră în depășire, când este paralel cu o altă mașină (2), aceasta nu se asigură și intră și ea în depășire și lovește autovehiculul (1) și își continuă drumul, dar cu ghinion, deoarece un martor i-a urmărit, i-a oprit și le-a spus să se reîntoarcă la locul accidentului. Aceștia s-au întors, acolo fiind prezentă și poliția deja, surpriza mare a fost că acesta nu avea asigurare, iar poliția a considerat că merită să fie iertați de penalizare. Este legal ca poliția să nu aplice sancțiunea unei fapte care nu poate fi contestată? NU. Este moral și etic să pleci de la locul accidentului fără ca nimic să se fi întâmplat? NU. Cea mai mare apreciere și prezență de moralitate, etică și legalitate mi se pare că a avut-o martorul, din punctul meu de vedere a procedat cel mai corect. Poate că polițiștii cred că au procedat moral să nu ii mai dea amendă, datorită faptului că avea mașina avariată și că deja trebuia să mai pună bani, altfel nu cred că au gândit, dar nu și-au pus întrebarea „ Dacă erau victime, dacă era un cunoscut în mașina lovită, ar fi procedat la fel?”, din punct de vedere legal și etic, nu este nici legat, nici etic, iar din punct  de vedere moral,  înțeleg  într-o  mică parte gândirea abordată, dar nu  pot  să o consider morală.

Aceste exemple, reale, demonstrează faptul că mulți oameni preferă să acționeze în favoarea lor, chiar daca nu este moral, etic sau legal. Consider că, suntem un popor care acceptă legea și se conformează acesteia, acționăm moral în cele mai multe cazuri, dar, cred că se prezintă și se promovează prin mass-media, TV, internet, și alte surse de informare, doar lucrurile negative și ne fac să credem că trebuie să fim fiecare pentru el și că trebuie să acționăm doar în favoarea noastră, părerea mea este că suntem ușor de influențat și devenim mulți dintre noi, oamenii care nu suntem.

În concluzie, legea, morala și etica ar trebui să fie mereu într-o strânsă legătură, iar oamenii ar trebui să acționeze după principii bine stabilite să pună preț pe binele lor, dar și a celor din jur și fiecare să-și asume faptele.

Publicat pe

Calendarul zilei. 20 mai în istorie.

Denisa Rus (studentă, anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)

Fiecare zi are o anumită semnificație, diferitele zile căpătând câte o însemnătate aparte prin prisma evenimentelor petrecute care au schimbat cursul istoriei. În cele ce urmează, vă invit să descoperim împreună câteva dintre cele mai importante evenimente petrecute de-a lungul timpului în data de 20 mai.

Evenimente importante

20 mai 1940  – Auschwitz I

Inițial fost lagăr pentru muncitorii din Primul Război Mondial, Auschwitz I devine de la 20 mai 1940 lagărul principal de concentrare a evreilor odată cu intrarea primilor 30 de prizonieri. Supranumiți „criminalii de carieră”, având rolul de funcționari, acest grup a instaurat groaza în lagărul care avea să fie destinația finală a multor evrei. Bruno Brodniewitsch a fost primul prizonier (primind numărul de serie 1), a devenit Lagerältester (bătrânul taberei) iar celorlalți li s-au acordat funcții precum kapo și supraveghetor de bloc.

20 mai 1990  – Primul vot spre libertate!

Cu mai bine de 30 de ani, în România aveau loc primele alegeri prezidențiale și parlamentare libere, desfășurate în urma Marii Revoluții care a dus la căderea regimului comunist. Momentul electoral a avut o însemnătate aparte, făcând trecerea de la regimul comunist la cel democrat, românii acordând un prim vot libertății prin alegerea celui care avea să fie primul președinte al unei Românii libere – Ion Iliescu.

Știai că … ?

20 mai 1873 – Blue Jeans pentru totdeauna!

Deși pare incredibil, chiar imposibil de imaginat, blugii nu au făcut parte dintotdeauna din viața de zi cu zi a oamenilor. Epoca vestiților pantaloni blue jeans începe abia la data de 20 mai 1873, când comerciantul Levi Strauss alături de croitorul Jacob Davis obțin din partea Oficiului pentru Brevete și Mărci al Statelor Unite patentul nr. 139 121. Inițial concepuți ca pantaloni de lucru pentru minerii și crescătorii de vite din Vestul mai mult sau mai puțin sălbatic, blugii cu nituri – sau blue jeans, conform denumirii originale – au ajuns să fie un element vestimentar universal valabil. Fie că vorbim despre ținute sport sau elegante, oriunde sau oricând, cu o pereche de blue jeans nu dăm greș nicicând!

Fotografie de Andre Moura pe Pexels.com

Muzică

20 mai 1983 – Hitul „Every breath you take”

Binecunoscuta piesă a trupei The Police, a fost lansată pe 20 mai 1983 și s-a bucurat de un succes nebănuit. Piesa a urcat rapid în topuri, ajungând pe locul 1 în Hot 100, ocupând cel mai înalt loc timp de opt săptămâni consecutiv. Billboard a declarat „Every Breath You Take” drept cea mai cunoscută melodie a anului 1983, al cărei succes răsună și în zilele noastre.

Personalități

20 mai 1506  – Ultima expediție a lui Cristofor Columb

În încercarea sa de a descoperi o nouă rută spre Asia, exploratorul european Cristofor Columb descoperă întâmplător un nou continent – America. Șirul călătoriilor exploratorului italian se încheie însă în Valladolid, Spania, la 20 mai 1506. Fiecare călătorie parcursă îl va aduce în cele din urmă pe exploratorul înalt și pistruiat tot mai aproape de declinul final.

Ziua mondială

20 mai – Ziua mondială a albinelor

An de an, ziua mondială a albinelor este marcată pentru a reaminti importanța acestora cât și pentru a atrage atenția asupra necesității de a proteja albinele și implicit întreaga specie polenizatoare. Data aleasă reprezintă ziua de naştere a lui Anton Jana (20 mai 1734 – 13 septembrie 1773), un pionier și un expert al apiculturii moderne.

Fotografie de Pixabay pe Pexels.com

Zâmbetul zilei!

20 mai 1899 – Permisul la control! Scuzați, adică… averea!

Ziua de 20 mai 1899 a rămas în istorie datorită unui fapt nemaîntâlnit până la acea vreme – Jacob German, un taximetrist newyorkez, a fost primul șofer sancționat pentru depășirea vitezei legale. Taximetristul a fost prins rulând imprudent cu impresionanta viteză de 20 km/h, în condițiile în care viteza maximă admisă era de 12 km/h. Viteza colosală nu a fost însă înregistrată printr-un procedeu exact, ci doar aproximată de către un polițist. La acea vreme, permisele sau taloanele nu erau reținute, acestea fiind, de altfel, introduse abia doi ani mai târziu, însă averea, da! Grăbitul șofer a fost amendat cu 150$, o sumă extrem de mare la acea vreme și cu o scurtă perioadă de detenție care l-a determinat pe vitezomanul taximetrist să calce mai ușor pedala de accelerație.

Bibliografie:

Publicat pe

Balul broscuțelor

Elena Prutean (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)

Pentru a realiza materialele anterioare am avut în vedere spiritul moral și civic descoperit în societate  la  unele  persoane,  lucru  care  m-a  inspirat  să  creez  povestea  „Balul  broscuțelor”, totodată având la bază câteva competențe specifice de la clasa a-IV-a, precum:
2.1. Explorarea unor valori morale care stau la baza relațiilor cu ceilalți oameni;
2.2. Recunoașterea unor comportamente moral-civice din viața cotidiană;
3.1. Relaționarea pozitivă cu ceilalți, în rezolvarea unor sarcini simple de lucru.

Suntem  prezenți  la  concursul  anual  „Balul  broscuțelor”  din  Oakville.  Frogy  este împreună cu mama sa la festivitatea de deschidere, toată broscărimea este prezentă și ascultă cu interes discursul primarului.

– Bine ați venit la noi pe baltă! zise primarul brotacilor. Avem pentru brotăceii noștri scumpi: un loc de joacă amenajat spre capătul bălții cu multe saltele din frunzele nuferilor, flori de  diferite  culori  pentru  realizarea  coronițelor  pentru  broscuțe,  săculeți  pentru  broscoii participanți la concursul de săritură   și multe jocuri cu premii  atractive la sfârșitul balului. Invităm  toți brotăceii să participe  la concursurile organizate de noi! Cel mai important lucru, să nu uitați să fiți fairplay cu cei care participă la același joc cu voi, zise în cele din urmă primarul.

-Pe bune mami, vreau să particip cu Oacky, Mormoloc, Bondocel și Slinosul la concursul de săritură! Pot? Îmi dai voie? Participă foarte mulți colegi din grupa mea la concurs, zise Frogy.

-Sunt de acord! zise mama încântată de dorința brotacului său. La noi pe lac este o adevărată tradiție de a participa la diferite concursuri organizate de cei din comunitate. Tatăl tău, Ochilă, a ieșit învingător de multe ori în decursul anilor la acest concurs, este un brotac pe cinste, nu de puține ori a salvat câte un broscoi epuizat de la competiție pentru a termina cu bine întrecerea.

-Mulțumesc, mama! zise Frogy, voi duce tradiția mai departe, voi ieși învingător.

Frogy se apropie de grupul de broscoi în timp ce aceștia își făceau încălzirea. Bondocel, auzise discuția dintre Frogy și mama sa, se întoarce și se oprește în loc:

-Bine, tu…. Frogy, vrei să participi la concurs? Îți dai seama că nu ești în stare să participi cu noi în competiție, suntem mult mai buni decât tine! râde în hohote Bondocel. În principal, la un  concurs nu fac față cei care stau pe lângă părinți și nu sunt învățați nicicum cu antrenamentele solicitante.

– Poți să rămâi cu doamna Ochilă și să faci în continuare patiserii, că sunt delicioase! De ce să participi când nu ești pregătit? Ți se pare ok? Noi, cei din echipa de polo suntem cei mai în măsură să concurăm, spune hotărât Oacky.

Doamna Ochilă își lipi puiul de ea, îl mângâie, îl sărută și îi soptește:

-Tu să nu fii niciodată ca ei! Vor deveni niște namile fără creier!

Gașca voioasă se îndepărtă de familia brotacilor, în hohote și chicoteli. Apropiindu-se de locul în care se distribuie sacii pentru sărituri, observară că mai este un candidat. Supraveghetorul întrecerii îi cheamă și îi roagă să mai coopteze un concurent deoarece sacii din anul acesta sunt duplex, vor lucra în echipă, vor sări în același moment, se vor susține unul pe celălalt pentru a ajunge cu bine la finish.

-Ce ne facem? Vrem să participăm cu toții, nu? zise Mormoloc privind către Oacky.

– Era frumos din partea noastră să fim de acord cu propunerea făcută de Frogy! Nu trebuia să râdem de el, să îl facem de râs în fața tuturor cunoscuților săi, spuse cu privirea în jos Bondocel.

– Ai dreptate, dar acum este prea târziu! aprobă Mormoloc.

– Mergem să ne cerem scuze? Așa ar fi corect să procedăm, să nu fim arătați cu degetul de comunitatea noastră, zise  Bondocel. Porniră toți patru în direcția familei de brotaci Ochilă.

-Știi…, am greșit mult față de tine, Frogy! pronunțară la unison broscoii. Am dori să te avem co-echipier și să participi și tu cu noi la concurs, chiar dacă nu ești antrenat! Ce zici? Ești de acord? Te rugăm!!!

Frogy își privește mama. Aceasta înclină capul pentru a urmări reacția lui Frogy. Deodată, îi apar în privire mii și mii de steluțe, zâmbetul său se întinde până la urechi.

-Normal că vreau să particip, îmi doresc să și câștig, totodată! Motiv pentru care am să vă iert, se pronunță hotărât Frogy, cu privirea tăioasă spre grupul de brotaci.

-Haideți, să pornim, că întârziem la concurs! Ce mai așteptați? declară Frogy.

Spre surprinderea tuturor concurenților, echipa sacului albastru din care făcea parte Frogy și Bondocel ajunseră primii la finish, dar au avut timp să observe că echipa sacului galben căzu și un brotăcel nu se mai putea ridica. Luară decizia rapidă de a-și ajuta colegii, astfel și-au aruncat o privire după care au abandonat sacul și au pornit într-acolo. Mormoloc plângea; era lovit și zgârâiat pe față, se împiedicase de o piatră, își sparse o lentilă de la ochelari, nemaivăzând deloc cu un ochi.

-Vino!! Ridică-te!! Te ajut eu, îi spuse Frogy, așa se ajută prietenii, până la final, nu rămâne nimeni pe traseu! Te sprijini de mine, rămâi lângă Slinosul și se va alătura și Mormoloc, facem echipă până la finish.

Brotăceii au pornit încet, cu grijă, iar când au ajuns la finish au fost întâmpinați de un ropot de aplauze.

-Felicitări!! Așa se procedează, acesta este spiritul civic, afirmă primarul. Echipa sacului albastru a dat dovadă de altruism! Îi poftesc în față să le înmânez medaliile! Veniți, dragilor, la mine, este o onoare să vă avem în comunitatea noastră!

– Se vede că aparții familiei Ochilă, Frogy! Pe vremea noastră, tatăl tău a fost cel mai viteaz candidat în toate concursurile, întotdeauna își ajuta camarazii- cu siguranță v-a povestit multe întâmplări adevărate- ești vrednic de numele său, cu educația primită de la părinții tăi, vei deveni un broscoi de toată cinstea.

Familia Ochilă porniră spre casă cu prima medalie a lui Frogy. Cineva era foarte încântat! Oare cine?

Publicat pe

Roșu ca cerul – un film despre susținere și unicitate

Elena Prutean (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)

Ca material util pentru educația civică, vă propun să vizionați filmul „Roșu ca cerul” (Rosso come il cielo, 2005) deoarece reprezintă unul dintre filmele „bune”, captivante și  emoționante cu rădăcini în bogata cinematecă  educativă.  Regizorul  Cristiano Bortone  reliefează  în  acest  film  relațiile  din  jurul  lui  Mirco,  drama  băiatului  și acceptarea greutății care s-a abătut asupra lui, toate acestea reprezentând o adevărată lecție de educație civică. Nu în ultimul rând, știm că fiecare persoană este unică, motiv pentru care ne asumăm disponibilitatea de a acorda ajutor prin respect, încredere și empatie celor din jurul nostru.

Inginerul de sunet de origine italiană Mirco Mencacci ne relatează în acest film anumite secvențe din viața sa, de pe când era un adevărat copil-minune.  La începutul filmului avem parte de un joc al copilăriei, „Baba oarba”, acesta fiind un mod inedit de a face legătura dintre incipit și final. Problemele de adaptare de care are parte la școala specială și refuzul categoric de a învăța alfabetul ,,Braille” îl fac să se apropie de profesorul său. Cu ajutorul unui musafir nepoftit și al colegilor pune la cale câteva „secvențe”, realizate de ei, pentru o poveste. Având încrederea copiilor, acesta reușește să le transmită dorința de a face ceva inedit în viață. În concluzie, acest film al anilor 2000, este o lecție pentru toată lumea, pentru ignoranța celui de lângă  noi  și,  în special,  pentru  implicarea  mult  prea  autoritară  și  înverșunată  a instituțiilor școlare. Categoric acești copii sensibili au nevoie de multă susținere, de implicare și de prietenia noastră pentru a se putea integra în societate.

Publicat pe

În locul vizitei la Grădina Zoologică

Recent, în presa orădeană și în conferințe de presă ale reprezentanților Primăriei și Consiliului Județean, a apărut ideea mutării Grădinii Zoologice din Oradea într-un spațiu nou, mai mare, mai adecvat nevoilor animalelor și vizitatorilor, dar și mai bine încadrat în natură, beneficiind de modelul faimoasei grădini zoologice a vecinilor noștri din Nyíregyháza. Din păcate, nu a venit încă momentul, se pare, unei discuții principiale despre statutul grădinilor zoologice, în general, și despre eventualele drepturi ale animalelor ținute în astfel de așezăminte. Cei care consideră că astfel de instituții nu sunt potrivite cu vremurile noastre și că se poate renunța la ele sunt încă foarte puțini și percepuți ca ecologiști radicali.

Nu vrem să intrăm nici noi în astfel de discuții acum, dar, pentru toți cei care ați vrea să le arătați elevilor voștri animale și în alt fel decât în captivitate, vă recomandăm resursele digitale disponibile gratuit.

Înainte de orice, opriți-vă câteva minute pe siteul explore.org la secțiunea „livecams” (https://explore.org/livecams) unde puteți găsi o colecție destul de impresionantă de camere video care transmit live imagini din diferite părți ale globului, cele mai multe dintre ele plasate în mediul natural și sălbatic în care se pot găsi diferite specii de aproape animale imposibil de văzut altfel. Vreți să vedeți live 24 din 24 o baltă în care mai mulți elefanți se îmbăiază în Africa de Sud sau un cuib cu pui de vultur din Iowa? Aici e locul potrivit!

Chiar dacă are mult mai puține camere disponibile deocamdată, siteul Wildlife România vă oferă aceeași idee de „grădină zoologică virtuală”. Din cele patru camere disponibile, cea mai interesantă este camera live centrată pe un cuib de barză din satul Carani, Timiș.

https://www.wildliferomania.com/live/barza-alba-carpinis/