Timea Urda
Termenul de bullying este unul despre care se vorbește tot mai des în zilele noastre și el poate să îmbrace mai multe forme, astfel că se poate identifica bullying verbal, fizic, emoțional și chiar bullying ascuns. Copiii sunt victime ale acestui fenomen poate fără să știe că acesta are o denumire exactă și probabil nu este pe atât de important să punem o anumită etichetă cu nume, pe cât este de important să-i ajutăm să conștientizeze faptul că nu trebuie să facă față acestui fenomen singuri, atunci când el apare. În majoritatea cazurilor, copiii nu spun ceea ce li se întâmplă decât după ce bullyingul durează de ceva vreme sau atunci când adultul sesizează o schimbare comportamentală a acestuia. Scopul meu nu este să explic fenomenul, ci să o ofer o variantă prin care consider că se poate explica acesta la clasă în cadrul orelor de educație civică, cu ajutorul poveștilor.
Amanda F. Doering și Melissan Higgins sunt autoare contemporane care și-au îndreptat atenția înspre poveștile pentru copii, creând mai multe serii de povești educative care tratează diverse teme de actualitate, concepute astfel încât mesajul să fie receptat cu succes de copii. Una dintre seriile de cărți ale autoarelor vizează bullyingul, serie apărută în anul 2021 și tradusă în același an de Laura Frunză, fiind publicată sub egida editurii Bookzone. Seria poveștilor despre fenomenul amintit mai sus cuprinde următoarele povești: Glumele nu sunt mereu amuzante (Amanda Doering), Insultele nu sunt deloc amuzante (Amanda Doering), Tachinarea nu e mereu amuzantă(Melissa Higgins) și nu în ultimul rând Îmbrâncitul nu e deloc amuzant (Melissa Higgins).
Poveștile au ca personaje principale animale drăguțe, care întâmpină diverse situații problemă ce îi pune într-o situație neplăcută, stânjenitoare în care copiii se pot regăsi. Fiecare carte tratează o categorie distinctă de bullying, oferind totodată posibile soluții și strategii care se pot utiliza cu succes de către copii. Cărțile au un limbaj accesibil și sunt pline cu ilustrații viu colorate și foarte expresive, ceea ce face cititul o plăcere, dacă ne gândim că dorim să folosim aceste materiale la clasa a III a, respectiv la clasa a IV a.
Editura a încadrat poveștile la categoria copiilor cu vârste cuprinse între 5 și 10 ani, astfel că poveștile ar putea fi utilizate și la nivel preșcolar, dar bineînțeles la un nivel mult mai scăzut, deoarece modelarea următoarei generații de oameni responsabili trebuie să înceapă încă de la cele mai fragede vârste, dar cu respectarea particularităților de vârstă. Cu toate acestea eu le-aș utiliza la nivelul claselor primare datorită faptului că la această vârstă ei sunt capabili să înțeleagă mai bine anumite noțiuni și explicații regăsite în text, un plus fiind bineînțeles contactul direct cu cartea. În acest mod ei pot identifica cele mai bune metode de a evita pe viitor astfel de situații și se pot reîntoarce atunci când doresc să recitească cum a trecut unul dintre personaje peste o situație dificilă.
Poveștile le consider foarte reușite din prisma conținutului educativ datorită faptului că acestea indică pe lângă modalitatea de acționare într-o situație de bullying, atât perspectiva agresorului cât și a celui agresat și totodată îi ajută să înțeleagă consecințele acțiunilor și a cuvintelor pe care le folosesc în colectiv. Mai mult decât atât în carte sunt stabilite limite clare până unde o glumă este amuzantă, care este limită pentru ca o tachinare să fie considerată acceptabilă și care limita până la care îmbrâncitul poate fi considerat un gest făcut din neatenție și fără vrea voință. De-a lungul timpului în interacțiunea cu copiii am reușit să surprind de mai multe ori faptul că există situații când copiii spun nu am vrut, îmi pare rău, promit că nu mai fac, dar din păcate, în majoritatea cazurilor nu sunt cuvinte sincere, fiind automatizări formate de-a lungul timpului utilizate în cazul unui conflict. Atunci când copiii chiar înțeleg valoarea fiecărui cuvânt, sunt convinsă că orice conflict se va rezolva mult mai ușor și cel mai probabil prin mai puțină violență de oricare tip ar fi.
Bineînțeles că aceste cărți pot fi utilizate foarte bine și direct de către părinți, dar atunci când informația este legată de ceva ce aparține universului unui copil și o poate asocia cu o întâmplare reală, asimilarea este mai profundă. De multe ori de frică copilul nu împărtășește situațiile conflictuale cu părinții, dar se simte în siguranță să le împărtășească doamnei învățătoare, astfel că aceasta poate cunoaște probleme la nivel de clasă și poate să acționeze punctul. Poveștile îi vor ajuta și să capete încredere în ei și să ceară ajutor atunci când întâmpină o problemă sau o dificultate.
Un copil educat în spiritul educației civice va conștientiza importanța respectării celorlalți oameni din jur și va răspândi acest principiu de viață. Cărțile ajută într-adevăr, dar ele trebuie inserate astfel încât principiile regăsite în ele să fie aplicate și reamintite în mod constant, deoarece la fel cum cu o floare nu se face primăvară, nici cu o lecție sau o serie de cărți educative nu se obține o schimbare majoră. Aplicarea cunoștințelor dobândite în mod curent, are ca efect întipărirea și automatizarea acestora, până în momentul în care acestea devin un reflex și elevii vor acționa corespunzător în mod deliberat. O societate nu poate fi schimbată decât dacă se schimbă mentalitatea oamenilor din ea, dar cum schimbarea se obține cel mai greu, mai ales atunci când o aștepți de la cei lângă tine, este recomandabil să începem să educăm noua generație în mod corect.
Teoria ca teoria, dar cum m-am gândit eu să realizez o activitate de educație civică cu această temă urmează să vă spun în continuare. Clasa la care aș implementa activitatea este clasa a III a, unitatea de învățare Grupuri de apartenență, relații și comportamente existente între oameni. Competențele generale pe care vizez să le ating sunt: 1. Aplicarea unor norme de conduită în viața cotidiană și 2. Manifestarea unor deprinderi de comportament moral-civic în context de viață din mediul cunoscut, iar competențele specifice aferente sunt: 1.2 Identificarea unor trăsături morale definitorii ale persoanei și 2.3 Explorarea unor relații existente între oameni în cadrul grupului. Aș împacheta frumos cărțile și aș ruga o colegă să îmi „livreze” în pauză coletul, astfel încât copiii să fie curioși ce am în pachet. Aș alege să desfac pachetul și să le arăt cărțile, citind titlurile acestora, urmând ca apoi să îi întreb dacă sunt curioși să afle mai multe despre aceste povești. De îndată ce ei își vor exprima în mod evident dorința de a cunoaște conținutul acestor povești, mi-aș aminti că am văzut în colet un memory stick care are atașat un mesaj. Le citesc mesajul : „Am auzit că aveți o clasă cu copii minunați și v-am pregătit o surpriză pentru ei pe acest stick. Vizionare plăcută!”. Pe stick se va afla prima poveste din seria de cărți „Îmbrâncitul nu e deloc amuzant” în format audio -video, pe care am realizat-o pentru ei, ca să poată recepționa mesajul mai bine. După vizionare, explic cuvintele noi care apar, urmând să identifice calitățile morale pe care le au personajele din poveste. Voi pune accent pe identificarea și conștientizarea comportamentului inadecvat prezentat în poveste și voi solicita copiilor să găsească relațiile care se stabilesc între personajele din povestea prezentată. Cel mai bun mod de a-i face să conștientizeze efectele unui astfel de comportament asupra celui agresat, consider că este un exercițiu de imaginație prin care elevii să se gândească cum s-ar fi simțit dacă erau în locul lui Mihnea, sau dacă vreodată au fost într-o situație asemănătoare să împărtășească colegilor cum au reacționat. Elevii vor trebui să găsească situații în care un astfel de comportament poate să apară și bineînțeles că activitatea nu s-ar încheia fără identificarea unor soluții pentru Mihnea, astfel încât pe viitor el să nu fie victima unor astfel de comportamente. Elevii se pot ajuta și de sfaturile primite de Mihnea de la mama lui și de la doamna învățătoare.
În speranța că am reușit cel puțin să vă stârnesc curiozitatea și interesul pentru a descoperi această serie, vă las mai jos o imagine cu coperțile cărților.

Interesant. Mai ales pentru cei ca mine care au doi copii năzdrăvani.
Știința comunicării cu cei mici este esențială. Nu toți părinții știm vorbi sau pătrunde în universul lor.
Mulțumesc pentru briefing. Voi cumpăra cele 4 cărți recomandate.