Naomi Bodnar
Acest film ilustrează într-o manieră foarte frumoasă paralela dintre ceea ce suntem și ceea ce am dori să fim sau devenim. Acest film mi-a reconfirmat ideea conform căreia oamenii își doresc să fie ceea ce nu sunt și oricât de amar ar fi amarul cuiva, al meu tot mai amar va fi, de ce nu? Oricât de bun ar fi bunul meu, bunul altuia este și mai bun.
Am pornit această recenzie, dar și vizionarea filmului, cu gândul la o competență din programa de clasa a III-a și a IV-a a materiei Educație civică, și anume:
2.Manifestarea unor deprinderi de comportament moral-civic în contexte de viață din mediul cunoscut.
Ceea ce mie îmi transmite că, în viața de zi cu zi, va trebui să respectăm anumite principii de conviețuire, atât în familie cât și în grupuri mici, în societate.
Filmul, tradus ca “Prințul și cerșetorul – o poveste modernă a lui Twain 2007” poate fi încadrat într-o activitate care aparține materiei Educație civică datorită faptului că prezintă anumite comportamente dezirabile, dar și comportamente care nu sunt de dorit în mod normal. De aceea eu consider că, pot extrage exemple, atât pozitive cât și negative din această vizionare.
Dacă ar fi să dau o notă acestui film pe o scară de la 1 la 10, probabil că aceasta ar fi reprezentată de un sincer 7 Cu siguranță nu pentru că eu aș fi jucat mai bine sau aș fi scris mai bine scenariul, ci am impresia că această poveste poate fi puțin forțată, încercând să atingă foarte multe obiective, precum: drama tânărului bogat, dar nemulțumit de condiția lui, drama orfanului obligat să aleagă între muncă și pasiune, drama părintelui neglijent care ascunde adevărul, tragedia tutorelui care nu poate înțelege de ce o pasiune este mai presus decât munca, situația angajaților conduși de un copil dar și eșecul în cariera unui adult. De aceea, socotesc că acesta ar fi fost mai reușit în cazul în care întregul s-ar fi concentrat asupra unui număr restrâns de situații, acesta ar fi reprezentat de o notă mai mare, însă, cu toate acestea, având în vedere că, de la publicarea acestuia au trecut cincisprezece ani, nota ar putea fi mai ridicată.
Dacă ar fi să îmbunătățesc ceva la acest film, probabil că acest lucru ar viza restrângerea situațiilor pe marginea cărora se construiește subiectul principal, și anume drama celor doi copii nemulțumiți de viața lor actuală.
Consider că, acest film ar trebui vizualizat de întreaga clasă de elevi, iar la final această activitate, în cadrul orelor de Educație civică, ar putea fi încheiată cu o dezbatere despre punctele tari dar și cele slabe, aspecte negative de natura instruirii comportamentului în mediul civic, toate acestea și din punct de vedere al rolului de adult dar și al rolului de copil, care, să fim serioși, este unul foarte greu, atât de jucat cât și de trăit zi de zi.
Cert este că, o mare parte dintre noi toți, ne-am dorit cândva “să fim în locul lor” (în locul vecinului care culmea, are iarba mai verde decât o avem noi), până când, într-o zi ajungem în locul altora și realizăm că, viața noastră parcă era totuși mai roz.
Cu toate acestea, povestea personală, trauma proprie și interioară, nu ar trebui să afecteze traiul altor persoane din jurul nostru, de aceea, nu este potrivit să îi insultăm pe aceștia sau să comitem infracțiuni precum furtul, este necorespunzător ca în societatea din secolul al XXI-lea angajatul să fie tratat josnic de către angajator numai pentru că acesta este tratat ca persoană inferioară, sau să mințim pentru a scăpa de anumite îndatoriri pe care ni le-am asumat odinioară.
Recomand, cu toată căldura,acest film pe care îl consider de impact în viața elevilor, creionând intens atât caractere negative, care nu ar trebui urmate, dat totodată și modele, caractere demne de urmat în civilizație.
Nu afirm că motivele pentru a nu viziona acest film sunt inexistente, dar știu și consider că, motivele care susțin vizionarea acestuia sunt reprezentate de un număr considerabil mai mare, cel puțin în mintea mea.
Vă doresc vizionare plăcută!