Sandra Balotă (studentă la Pedagogia învățământului primar și preșcolar, extensia Beiuș)
Educația civică este una din materiile care ar trebui prioritizate în învățământul românesc încă din primi ani de formare școlară a elevilor. Un lucru pe care fiecare profesor trebuie să și-l întipărească în mentalitatea lui e că viața elevului nu se oprește după ce acesta termină școala, dascălul trebuie să-l pregătească pe elev pentru viața de adult, să îl învețe cum să se comporte în societate și care sunt așa zisele „standarde” sau cerințe ale mediului în care trăim. Educația civică este una din puținele materii din cadrul planului de învățământ care îi pregătește pe copii pentru așa ceva, și totuși, cel puțin în România, este tratată ca o materie „de umplutură”, iar majoritatea cadrelor didactice nu îi oferă mare importanță.
Eu sunt Balota Sandra, iar în ultimul meu an de facultate am urmat o bursă Erasmus în Spania pentru a vedea alte perspective asupra educației și asupra modalităților de lucru. Mi-am dorit să aflu ce trebuie schimbat, îmbunătățit, pentru ca învățământul din România să fie desfășurat în cele mai optime condiții posibile. Așadar, un prim pas ar fi acela de a vedea cum tratează Spania educația civică în școli, dacă îi pregătește aceasta pe elevi suficient de bine și dacă sunt elevii satisfăcuți de conținuturile materiei.
În urma materialelor citite, am observat faptul că de-a lungul istoriei spaniolii au avut multe dezbateri și schimbări de opinie în legătură cu necesitatea introduceri unei materii care să promoveze valori morale și etice, în funcție de puterea politică care se afla la conducere în perioada respectivă, dar încă din secolul XVIII au introdus conceptul de instruire civică și au conștientizat ajutorul pe care un astfel de subiect îl poate oferi societății.
Vreau să vă prezint, pe scurt cum a evoluat și ce transformări a avut de suferit de-a lungul timpului, aria educației civice în școli, am încercat să nu includ multe date istorice, doar cele semnificative pentru a ști unde ne aflăm pe axa timpului.
În anul 1978 se introduce materia numită Educație morală și civică ca o promisiune a statului că spaniolii vor primi instruirea care le permite să-și asume îndatoririle și să își exercite drepturile de cetățeni. Cu toate acestea, nicio legislație educațională nu a introdus un subiect specific al educației pentru cetățenie, până anul 2006, când a fost introdusă materia Educație pentru cetățenie și drepturile omului, concepută pentru ultimul an al învățământului primar și unul dintre cei trei ani ai învățământului secundar(gimnaziu); materia numită Educație etico-civică în anul al 4-lea din din învățământul secundar și materia Filosofie și cetățenie la liceu. Obiectivul principal al acestei educații a fost promovarea culturii democratice și a drepturilor omului. Prin aceasta, s-a încurajat importanța participării la viața publică; identificarea și respingerea situațiilor de discriminare, sărăcie sau încălcare a drepturilor omului; respectul pentru diversitatea obiceiurilor, credințelor și orientărilor sexuale și o atenție deosebită a fost acordată egalității între femei și bărbați.
În urma Legii Organice de Îmbunătățire a Calității Educative, adoptată în anul 2013, materia Educație pentru cetățenie și drepturile omului devine un subiect transversal numit Educație civică și constituțională, care nu va fi studiat ca materie în sine, însă ea trebuie să fie studiată în cadrul celorlalte materii. De asemenea se introduce materia Valori sociale și civice în învățământul primar, respectiv Valori etice în școala secundară ca subiect alternativ la predarea religiei, astfel încât familiile vor trebui să aleagă dacă copiii lor li se va preda religie sau subiectul valorilor sociale și civice. Însă în majoritatea școlilor (cele cu caracter religios, în special) se predau ambele materii simultan.
Materia Valori etice și sociale e împărțită în trei blocuri, și anume:
- Identitatea și demnitatea persoanei
- Înțelegerea și respectul în relațiile interumane
- Coexistența și valorile sociale
Scopul general al acestei materii fiind dezvoltarea capacităților care le permit elevilor să cunoască și să aprecieze valorile și normele de conviețuire, să învețe să acționeze în conformitate cu ele, să își exercite cetățenia, să dezvoltate capacitățile afective în toate domeniile personalității și în relațiile lor cu alte persoane, precum și o atitudine împotriva violenței. După ce și-a creat identitatea personală, copilul este gata să-l recunoască pe celălalt. Din acest motiv, empatia, respectul și toleranța față de alte persoane sunt induse și sunt propuse ca elemente legate de abilitățile necesare pentru a relaționa și a acționa în conformitate cu drepturile și îndatoririle fundamentale ale omului. Astfel, elevii sunt îndrumați să înțeleagă realitatea socială, să rezolve conflictele într-un mod reflectiv, să dialogheze, să respecte valorile universale, să creeze o propriul sistem de valori și să participe activ la viața civică într-un mod pașnic și democratic.
Pe lângă toate aceste materii, considerate subiecte specifice, se află disciplina Științe sociale, ca materie de bază, iar aceasta se predă în toți cei 6 ani ai învățământului primar și studiază evoluția societăților în timp și în spațiul, adică se ocupă de dimensiunea socială a oamenilor și de relația lor cu aspectele geografice, sociologice, economice și istorice. Unul dintre obiectivele Științelor sociale este de a preda mecanismele fundamental pentru constituirea societăților democratice, astfel încât studenții să învețe trăiți în societate, cunoscând și respectând regulile vieții colective.
O nouă lege care a fost dată în luna decembrie a anului 2020 introduce o materie nouă numită Educația în valori civice și etice în anul al treilea al învățământului primar. Acest domeniu va include conținut legat de Constituția spaniolă, de cunoașterea și respectarea drepturilor omului și a copilului, educație pentru dezvoltare durabilă și cetățenie mondială, egalitatea între bărbați și femei, valoarea respectului pentru diversitate și valoarea socială a impozitelor, încurajând o spirit și o cultură a păcii și a non-violenței. Nu am reușit să găsesc, din păcate, foarte multe informații despre aceasta, dat fiind faptul că ordinul legal a intrat în vigoare abia acum o lună.
Tabloul orelor pe săptămână în Andaluzia se realizează astfel (el diferă în funcție de regiunea autonomă, fiecare dintre acestea având un guvern propriu):
| Numele materiei din învățământul primar | Anii 1 o și 2 o | Anii 3 o și 4 o | Anii 5 o și 6 o |
| Științe sociale | 2h | 2h | 2h |
| Religie/ Valori sociale și etice | 1h | 1h | 1h |
Acestea sunt informațiile pe care documentele oficiale le pun la dispoziție și ne spun despre cum se realizează, în teorie, această arie a educației civice. Dar se aplică toate acestea și în practică?
Fiind aici, în Spania, am avut posibilitatea de a întreba câțiva foști elevi ce părere au despre această arie curriculară, despre educația civică, dacă acestea și-a îndeplinit scopul și i-a învățat lecții de viață, despre cum tratează profesorii această materie, dacă este lăsată pe dinafară sau e, într-adevăr, o materie de bază?
Astfel, din toate mini interviurile pe care le-am efectuat cu foști elevi, care acum au în jur de 22-23 de ani și care au terminat școala pe băncile spaniole, am ajuns la concluzia că nu au fost satisfăcuți de această materie, numită Valori etice și sociale, echivalentă în România cu Educație civică. Toți din cei întrebați mi-au spus că performanța profesorilor era slabă și că profesorii se schimbau continuu; unul dintre ei a avut la un moment dat un profesor specializat pe religie deci, din punctul lui de vedere, conținuturile nu erau predate într-un mod neutru, ci dascălul uneori încerca să influențeze, să conducă discuția din cadrul orei înspre aspecte religioase. Aproape toți au considerat că aceasta este o materie care nu le-a servit prea mult, oferind informații legate de avort, de căsnicie, imigranți, de relațiile între homosexuali, însă toate aceste informații nu le-au fost de folos, nu le-a servit pentru nimic. De asemenea, aproape toți cei întrebați au afirmat că fiecare avea propria educație civică în funcție de anturajul pe care îl avea în jurul lui, familie, prieteni. O părere relevantă a fost următoarea: „mi s-a părut o materie pe care nimeni nu a luat-o în serios, nici măcar profesorul nu i-a dat nicio importanță și nici nu cred că am învățat nimic. În ultimul an am putut să învăț câteva valori, dar erau foarte puține și nimic nou, ceva despre care părinții mei nu m-au învățat de dinainte”.
Unul din foștii elevi mi-a spus ca cel mai mult și-a dezvoltat abilitățile morale și civice în cadrul orelor de educație fizică, literatură, științe sociale și tutorat (ora de dirigenție) și mai puțin în cadrul orei de Valori sociale și etice.
Așadar, după cum vedem, putem presupune că nici în Spania educația civică nu este tratată ca o materie de bază, chiar studenții înșiși afirmând că „nu am învățat civism în subiectul dedicat acestuia, ci în mediul meu personal, așa că cred că fie ar trebui ca această materie să fie mai bine organizată, fie ar trebui să dispară”. Deci, învățământul spaniol nu ne poate ajuta, la momentul actual, cu sugestii și strategii de eventual succes. Lucrul la care noi, fie ca studenți, fie ca profesori, trebuie să reflectăm este cum putem să facem această materie folositoare pentru elevi, prin ce metode putem să le transmitem valori morale esențiale pentru a trăi într-o societate bazată pe armonie.
Bibliografie:
«BOE» núm. 340, de 30 de diciembre de 2020, páginas 122868 a 122953 Ley Orgánica 3/2020, de 29 de diciembre, por la que se modifica la Ley Orgánica 2/2006, de 3 de mayo, de Educación. accesat la https://www.educacionyfp.gob.es/dam/jcr:f183be05-117d-4806-b24a-2f9f52d9b37f/loe-con-lomloe-texto.pdf in data de 05.03.2021
Consejería de educación, cultura y deporte. (2015). El currículo de la Educación Primaria- Enseñanzas propias de la Comunidad Autónoma de Andalucía para la Educación Primaria conform ordinului din 17 martie 2015, Andalucía
González Pérez, T. (2014). La educación cívica en España: retrospectiva y perspectiva. História da Educação, 18(42), 115-130. accesat la https://doi.org/10.1590/S2236-34592014000100007 în data de 05.03.2021
Valenzuela, A. P. (2011). La Educación para la Ciudadanía en España, 2004-2011. Revista Portuguesa De Pedagogía, (45-2), p. 39-69. aceesat la https://www.researchgate.net/publication/269604364_La_Educacion_para_la_Ciudadania_en_Espana_2004-2011 in data de 05.03.2021
https://www.te-feccoo.es/2021/02/11/educacion-civica-y-democracia-en-la-lomloe/ accesat la data de 05.03.2021
Sandra, am scris si pe pagina de Facebook a revistei, insa iti las un comentariu si aici.
Desi Spania este o tara frumoasa cu o cultura atat de colorata si bogata, sunt de de acord cu faptul ca desfasurarea educatiei civice in sistemul educational este la fel de neimportanta ca si in tara noastra si ca importanta acesteia este descoperita individual, in cu totul alte parti decat in scoli sau universitati.
Speram la mai bine, incepand cu noi! 🙂
Din păcate, faptul că educația civică nu este luată la adevărata ea valoare nu este un fapt izolat ce se petrece doar în țară noastră și în Spania, ci și în multe alte țări. Sunt în totalitate de acord cu faptul că educația civică nu este predată corespunzător, nivelul de pregătire pe care aceasta îl oferă elevilor pentru viață este aproape nul, iar această consecință are loc datorită faptului că pe lângă nepregătirea corespunzătoare a cadrelor didactice din învățământul preuniversitar legate de educația civică, se mai adaugă și o doză de nepăsare din partea unora.
Dacă într-adevăr cadrele didactice ar vedea adevărata importanță a acestei discipline și ar transmite elevilor adevăratele valori, poate societatea ar fi mai bună, poate rasismul ar fi mai diminuat,diferențele sociale nu ar mai fi un subiect de batjocură și multe alte probleme ar fi diminuate.
Consider că dacă educației civice i s-ar acorda adevărata sa valoare , poate societatea ar fi mai bună.