Gheorghina Șușman (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Această poveste ne descrie chiar o lecție de viața, o lecție despre bunătate, răutate, prietenie, o antiteză între lăcomie și generozitate, frică și curaj, despre cum să îți înfrângi frica să o iei mereu de la capăt și să fii un bun prieten. Rolul principal în această poveste este un Stejar Pitic de 100 de ani, care a crescut pe marginea unui drum și care nu iubea pe nimeni era ursuz și răutăcios. Acesta era un stejar mic, gros și noduros, de altfel și singuratic, mofturos, morocănos, care nu dorea pe nimeni în jurul lui. Era supărat pe toată lumea, chiar și pe frații lui care erau mult mai înalți si falnici decât el, nici nu mai ajungea să vorbească cu ei, doar auzea un murmur dinspre ramurile lor. Aceștia crescuseră în pădure alături de fii lor, pe când el nu avea nici fii deoarece ghindele lui nu erau roditoare.
Stejarul nu lăsa să se apropie de el nici o vietate, alunga toate păsările ce încercau să își facă cuib în desișul lui. Doar un mic păianjen pe nume Tricotici a reușit să se strecoare sub scoarța sa și pe acesta nu l-a mai putut alunga. Totuși nu îl deranja atât de tare pentru că era foarte liniștit, nu făcea gălăgie și îl ferea pe stejar de gândăcei, furnici și musculițe. Păianjenul se simțea foarte bine, își țese pânza cât dorii căci tot copacul era dor al lui.
Liniștea le-a fost cutremurată de mari zgomote însoțite de sunete de focuri de armă, nu apucă să se dezmeticească și țup, o veveriță și-a lăsat puiul în scorbura acestuia, fară voia Stejarului puiul a rămas să se ferească de gloanțele vânătorilor acolo, sperând că mama lui se va întoarce curând să îl ia înapoi. Stejarul s-a speriat și nu știa ce trebuie să facă cu acest pui, când acestuia îi era foame, sete sau somn. Numele ales pentru acest puiuț de veveriță a fost Bruni, iar cu ajutorul păienjenelului i-a scuturat ghinde în scorbură, i-a dat să bea roua de pe frunze și îl legăna cand puiul plângea sau îi era somn și tot așa au ajuns până la lecții de țopăit prin crengile stejarului. În apropierea iernii au făcut provizii în scorbură, dar surpriza mare a fost când la finalul iernii din scorbură nu a mai ieșit puiul Bruni, ci o frumoasă veverița cafenie. Tristețea a venit când veverița a hotărât că e timpul să mereargă să își găsescă familia, însă înainte să plece a plantat niște ghinde pe care le-a ales din provizia de iarna. Aceste ghinde fiind udate apoi de lacrimile de tristețe a stejarului datorită plecării ficei sale Bruni. După o vreme de tristețe și lacrimi, mare a fost bucuria când au ieșit doi lăstari, fii lui Stejărel, din ghindele plantate de Bruni. Astfel un stejar morocănos și urâcios s-a transformat într-un tată bucuros, bun și iubitor al unei veverițe și doi lăstari de stejar.
În concluzie sunt de acord cu părerea autoarei care susține că este esențial faptul că o poveste să poarte în ea o lecție de bunătate învingând răutatea, pe lângă faptul că e atrăgătoare și plăcută cititorilor poate fi folosită drept o povață de educație civică. Bunătatea nu se naște peste noapte ci se învață trecând adesea prin încercări, iar copiii trebuie îndrumați de mici. Un copil este ca și un burete care, dacă este îndrumat, încurajat, poate să distingă încă de foarte mic ce este bine și rău. Textele din carte sunt foarte atractive și se citesc ușor. Chiar dacă sunt imposibile în lumea reală ele capătă un sens într-o carte cu ajutorul imaginației și este foarte plăcută copiilor deoarece aceștia au o imaginație foarte bogată.
Povestea „Stejarul Pitic – cel mai bun tătic” ne descrie atitudini pozitive și negative ale personajelor întâlnite. Tema scoate în evidență bunătatea/răutatea întâlnită din fragedă vârstă, un motiv de discuție cu copiii pentru o mai bună înțelegere sub forma unor povești atrăgătoare pe înțelesul lor. Această poveste poate fi recomandată conform programei școlare pentru copiii de clasa a III a la Educație Civică pentru dezvoltarea competențelor:
Competențe generale:
- Manifestarea unor deprinderi de comportament moral –civic în contexte de viață din mediul cunoscut;
Competențe specifice:
- Recunoașterea unor atitudini în raport cu lucrurile, cu plantele și animalele;
- Manifestarea unor atitudini pozitive în raport cu lucrurile, plantele și animalele.