Momo: o lecție despre cât de prețios este timpul

Mălina Gal (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)

„Întregul timp care nu e simţit cu inima e la fel de pierdut ca şi culorile curcubeului pentru un orb sau cântecul unei păsărele pentru un surd. Din păcate, există inimi oarbe şi surde care nu simt nimic deşi bat.” (Michael Ende în Momo)

Mie îmi place foarte mult să citesc orice tip de carte, pentru că mă relaxează foarte mult și mai ales pentru că din fiecare carte avem câte ceva de învățat, chiar dacă citim o carte adresată în primul rând celor „puțin mai mici” zic eu, potrivită copiilor de clasa a III-a și a IV-a, eu am ales să scriu despre aceasta carte, Momo, pe care am citit-o în primul meu an de facultate și pe care aș mai citi-o cu prima ocazie, o recomand tuturor deoarece este o carte care te ţine lipit de ea chiar dacă este o carte pentru școlarii mici și cu greu o lași din mână.

În această carte este scrisă povestea lui Momo, o fetiță orfană care nu știe să scrie și să citească trăiește printre ruinele unui amfiteatru părăsit de la marginea unui mare oraș, dar Momo are un dar pe care nimeni din acel oraș nu îl are, ea știe să asculte oamenii, acest dar este legat de faptul că fetița are tot timpul din lume, ocupația ei de bază fiind aceea de a-i învăța pe copiii din cartier cum să se joace folosindu-și imaginația și de a-i asculta pe adulți privind cu răbdare în sufletele lor, făcându-i pe aceștia să-și dea singuri seama care este soluția pentru problemele lor.

Pe mine această carte cu povestea lui Momo m-a făcut sa înțeleg cât de important și prețios este timpul, chiar dacă nu este o poveste cu care am fost obișnuiți,  se aseamănă foarte mult cu realitatea pe care o trăim în zilele de astăzi, mereu auzim vorba „nu am timp, vorbim altădată”, „nu am timp acum să te ascult”, care este foarte dureroasă pentru noi toți, mai ales pentru cei mici. Momo este un exemplu pentru noi toți și ea demonstrează ca toți copiii AU TIMP, ei ne învață sa acordăm timp chiar și celor mai mărunte lucruri și știu să asculte ceea ce au de spus oamenii din jurul lor, pentru caă nimic nu este mai important decât prezentul.

Cum am mai spus, în primul rând trebuie să învăţăm să acordăm timp și să nu lasăm ceva pe mai târziu, iar apoi ca și viitoare cadre didactice trebuie să îi învăţăm și pe copii să asculte părerea celorlalți, să îi învăţăm să acorde timp oamenilor și lucrurilor care îi înconjoară, deoarece, ce nu este trăit și simțit la timp, nu mai este trăit și simțit niciodată.

Cartea Momo scrisă de Michael Ende o consider foarte importantă și interesantă pentru a discuta despre ea la o oră de educaţie civică, deoarece pe lângă faptul că trebuie să fim buni, să protejăm mediul înconjurător, eu consider că este foarte important să știm sa ascultăm o persoană care are ceva să ne spună și mai ales trebuie să știm să oferim timp tuturor lucrurilor care sunt cu adevărat importante pentru noi, deoarece așa cum ne formam principiile și obiceiurile de când suntem mici, așa o să fim și când vom fi mari. Sunt convinsă că un copil ce își știe de mic căror lucruri trebuie să le acorde timp, el pornește încet, dar sigur, pe un drum bun în viață dacă are și sprijinul cadrelor didactice și nu în ultimul rând, dacă are și sprijinul părinților.