Maria Rada (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Stimată doamnă Mădălina Albu, aveți o vechime de peste 20 de ani în învățământul primar și asta vă recomandă perfect să ne spuneți câteva lucruri despre importanța educației civice în ciclul primar
Educaţia civică în învăţământ reprezintă o prioritate, în încercarea de modelare a personalităţii elevului în spiritul valorilor şi principiilor democratice care guvernează demersul societăţii. Această disciplină predată în şcoli deţine o contribuţie majoră în procesul de înţelegere şi însuşire a practicilor care fundamentează comunitatea şi întregul sistem în care trăim. Educaţia civică ajută la implementarea unor cunoştinţe necesare unui cetăţean ce trebuie să-şi cunoască deopotrivă drepturile şi îndatoririle. Demersul educativ, în acest sens, cultivă elevului o conduită conformă cu normele şi etica socială, în vederea aplicării şi respectării acestora; dezvoltă sentimentul responsabilităţii faţă de sine şi comunitate, precum şi ataşamentul, dragostea sau spiritul de sacrificiu faţă de semeni şi patrie. În plus, procesul de educare civică aduce la cunoştinţa elevilor o serie de reguli (de circulaţie, norme de prevenire a incendiilor, norme de comportament în cadrul instituțiilor publice etc.) şi probleme cu care se confruntă societatea, pentru a-l determina să înţeleagă realitatea în care îşi duce existenţa şi a-i facilita integrarea şi adaptarea la formele şi valorile vieţii cetăţeneşti.
Cum participă elevii la orele de educație civică?
Cred că depinde de școală, de tipul de elev cu care lucrezi. Am întâlnit și elevi curioși, activi, implicați, dar într-un număr foarte mic, în comparație cu cei apatici, leneși, lipsiți de cultură. A face analogii este o trăsătură necultivată în școli/ la elevi.
Am auzit de multe ori cum că nu toate cadrele didactice fac orele de educație civică din ’’n’’ considerente. Ce părere aveți despre asta? Unde poate să fie sursa acestei probleme?
Da, din păcate, am auzit și eu și pot să spun foarte sincer că nu sunt de acord cu acest lucru. Unul dintre clișeele întâlnite la Educație civică este unicitatea exemplului standard – este reprodus la clasă acelaşi exemplu, care la un moment dat se „toceşte” până la a deveni banal și neadecvat intereselor elevilor. Elevii tratează superficial asemenea exemple, deoarece nu au legătură cu experienţa lor. Pentru depășirea acestui clișeu:
- trebuie depăşită convingerea că lecţiile nu se pot desfăşura decât ȋn spaţiul clasei, în organizarea clasică;
- predarea noului conținut, de la informațiile pe care le dețin elevii din experiența anterioară, schimbând informații cu colegii de clasă, căutând informații din alte surse
- permite organizarea unor forme de activitate atât de diverse;
- poate fi uşor pusă ȋn practică ȋn spaţii exterioare, sub forma activităţilor outdoor.
Orice dezbatere sau joc de rol se poate desfăşura şi fără a sta pe scaun, micile schimbări creând elevilor impresia de „altceva”, de ieşire din rutină, ceea ce va duce la o motivare mai puternică.
Care sunt activitățile sau lecțiile pe care copiii le adoră și unde au loc acestea?
Interesante şi apreciate de elevi sunt lecţiile care au ca temă prietenia, furtul, minciuna, cinstea, hărnicia, lenea etc., unde se poate folosi o gamă variată de metode şi mijloace didactice (povestirea morală, convorbirea, exemplul, studiul de caz, chestionare, concursuri etc.) realizarea unor compuneri literare a unor compoziţii plastice, a unor dramatizări stârnesc întotdeauna interesul şi plăcerea elevilor pentru acest gen de activităţi. Trebuie avut în vedere că accentul să cadă nu numai pe însuşirea unor conţinuturi, ci şi pe exersarea acestora în diverse situaţii şi mai ales pe trezirea interesului pentru cunoaşterea propriului eu.
Prin activităţi cu titluri sugestive (Prietenul la nevoie se cunoaşte; Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face; Fapte pe măsura vorbelor etc.) se poate defini şi conştientiza rolul prieteniei, se pot cultiva simţul răspunderii şi al muncii, autonomia, declinarea identităţii. Se poate apela la analizarea unor fapte din viaţă, la lecturarea unor texte literare cu ţintă educativă directă, la vizite, excursii, jocuri didactice. Concursurile de desene, dramatizările, filmele didactice ş.a., sunt doar câteva mijloace didactice care contribuie la îmbogăţirea bagajului de reprezentări morale, determinându-i pe copii să emită judecăţi morale corecte (prin elaborarea unor criterii de apreciere a conduitei celorlalţi) care vor fi aplicate şi în autoevaluarea propriului comportament. Încercând să gândim mai larg și să facem ceva care este complet nonconformist, elevii se vor bucura cu siguranță și se vor implica cu mai mult interes. Invitând pe cineva în calitate de vorbitor, mergând într-o excursie, făcând lecțiile în aer liber sau încercând oricând ceva nou și diferit, există o șansă mai mare ca elevii să răspundă cu încântare, fără să îl respingă. O altă soluție ar fi să încercăm să colaborăm cu un alt profesor sau să invităm elevii într-o excursie virtuală. Învățarea nu trebuie să fie plictisitoare pentru a fi eficientă. Elevii vor găsi mai interesant să învețe atunci când conținuturile le sunt prezentate într-o varietate de moduri.
Educaţia civică în şcoală este sinonimă cu educaţia pentru viaţă. Educația civică este, deci, o necesitate!
Vă mulțumesc pentru timpul acordat, pentru disponibilitatea dumneavoastră și, mai ales, pentru sfaturile pe care ni le-ați dat!
Cu mult drag!