Bunătatea (poveste)

Angela Tiuca, Iulia Belbe, Emanuela Chirilă, Elena Mocanu, Alisia Duca

 ,,Bunătatea”  este prima poveste pe care am creat-o și suntem mândre de ce a ieșit,deoarece această poveste le oferă copiilor o lecție de viață, Lecția Bunătății. Imi doresc ca această poveste să ajungă la foarte mulți copii, deoarece a fost făurită pentru a pune în sufletele copiilor bunătatea ,compasiunea și toleranța. Cu ajutorul acesteia, copiii vor ințelege că suntem diferiți unul de altul,dar asta nu ne impiedică să ne ajutăm aproapele. Diferențele dintre noi nu trebuie să fie o piedică în calea bunătății!                                                   Vă doresc lectură plăcută!

 BUNĂTATEA

       Trăiau odată într-un orășel mic,două surori foarte apropiate de vârstă,dar total diferite una de alta.Ilinca , sora cea mare era harnică ,ascultătoare și foarte bună cu cei din jur.Maia , sora cea mică nu era harnică , era neascultătoare și rea cu cei din jur. 

       Celor două surori le plăcea foarte mult să se plimbe cu bicicletele prin orașul unde locuiau.Făceau asta de fiecare dată când aveau ocazia și mereu descopereau lucruri noi care le incântau.Doar că într-o zi,când se plimbau ele prin parc se întâlniseră cu un bătrân cerșetor care le ceru puțină mâncare.Ilinca se opri îndată și fugi repede să-i cumpere bătrânului câțiva covrigi.Când îi oferi bătrânului covrigii, acesta începu să plângă de fericire și îi mulțumi frumos fetei.

        Maia se uită la Ilinca și o întrebă :

  • De ce ai făcut asta? Nu ai văzut ce murdar era?
  • Cum adică de ce? îi răspunde mirată Ilinca.Tu ai uitat ce ne spun părinții mereu ?Ai uitat că trebuie să îi ajutăm pe oamenii din jurul nostru?
  • Nu am uitat !Dar  eu îi ajut doar pe prietenii mei apropiați.
  • Trebuie să îi ajuți pe toți,indiferent că îți sunt prieteni sau nu.Nu știi niciodată când vei avea nevoie de ajutor!

Fetele se urcară pe biciclete și se îndreptară spre casă,unde le povesti mamei cele întâmplate  în parc.

 Într-una din zile ,Bogdan un coleg de la școală  îi ceru ajutorul Maiei pentru a realiza un desen ,doar că fetița nu-l ajută pentru că nu îi era prieten.Pentru ea era doar un simplu coleg așa că îl refuză.Bogdan se supără foarte tare și îi spuse că nu va mai vorbi cu ea.

             În drumul lor spre casă ,Ilinca o văzu pe vecina lor,o doamnă  în vârstă care se întorcea de la piață cu multe sacoșe, așa că se gândi să facă o faptă bună și să o ajute.

Bătrâna fu foarte încântată și o rugă pe fată să-și aleagă o jucărie din colecția ei.

          -O să aleg o păpușă,dar să știți că nu pentru ea v-am ajutat, ci pentru că mie îmi place foarte mult să ajut oamenii ,îi mărturisi Ilinca doamnei.

         Ilinca ieși din casa ei și își continuă drumul spre casă alături de Maia .Când aproape ajunseră acasă ,observă un băiat ce căzu cu bicicleta si avea nevoie de ajutor.

         -Ce s-a întâmplat ? Te doare ceva ? îl întrebă îngrijorată Ilinca .

      -Mă doare puțin ghenunchiul și cotul .Uite m-am julit! Răspunse plângând băiatul.

      Ilinca fugi repede în casă și aduse bandaje și tot felul de soluții pentru a-i ingriji rănile băiatului.

          -Vai, ce noroc am cu tine! Multumesc frumos pentru ajutor! Îi mulțumi băiatul Ilincăi.

     -Cu drag! Să ai grijă data viitoare, îi răspunse Ilinca băiatului.

  După ce au ajuns în casă, Maia o întrebă pe Ilinca:

                 -De ce ai ajutat băiatul acesta? Nu ști că are altă religie decât a noastră? Eu îl cunosc de la școală !

         Ilinica,supărată pentru că sora ei are o astfel de atitudine i-a explicat că trebuie să fie bună cu toți cei din jur și să-i ajute atunci când are ocazia. Indiferent că sunt prietenii ei sau nu, că au aceeași religie ca și ea sau nu ,că sunt bogați sau săraci. Doar că Maia nu a ținut cont de spusele Ilincăi, continuând să-și ajute doar prietenii ei .

     După mai multe zile, Maia s-a hotărât  să se plimbe prin parc singuă cu bicicleta.Doar că într-o clipă de neatenție, lovi cu roata bicicletei o piatră și căzu având nevoie de ajutor.Speriată fata începu să strige după ajutor, dar nu veni nimeni să o ajute. Văzând că nimeni nu-i sare în ajutor, începu să strige și mai tare, astfel că deodată lângă ea apăru bătrânul cerșetor care o ridică și o așeză pe bancă .

La scurt timp apăru sora ei Ilinca, care o bandajă cu grijă ,o liniști iar apoi merseră încet spre casă. Pe drum Ilinca o întrebă pe Maia dacă știe unde sunt prietenii ei acum când are nevoie de ei?!

   Ea  continuă: nu ști niciodată când ai nevoie de ajutorul celor din jurul tău, așa că ține cont de ceea ce ți-am spus de fiecare dată! Îi spuse Ilinca surorii ei.

   Maia înțelese-se în sfârșit de ce Ilinca ajută pe toți cei care au nevoie de ajutorul său, așa că își propuse și ea să fie o persoană mai bună.

     -Ce mă bucur că ai înțeles în sfârșit că trebuie să îi ajutăm pe cei din jurul nostru . Sper că toți copiii care ascultă povestea noastră să facă așa! Îi spuse Ilinca surorii ei după o perioada de timp.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *