Maria Nicoleta Drăghiciu
Am ales să prezint recenzia cărții „Minunea”, deoarece este o carte potrivită pentru materia Educație civică, este o carte care prezintă durerea fizică și sufletească, lupta pentru integrarea în grup, refuz, acceptare, toleranță, prietenie, familie și reușită. Îi învață atât pe cei mici, cât și pe cei mari să nu judece un om după aspectul fizic, să îl descopere cu adevărat și mai apoi să aleagă. Este o carte cu un impact destul de puternic, consider eu, care poate schimba puțin modul de judecată și luare de decizii.
Cartea „Minunea” este o poveste emoționantă despre viața unui băiețel de 10 ani pe nume August Pullman sau Auggie. Cartea este împărțită în opt capitole în care aflăm viziunea și gândurile mai multor personaje.
Primul capitol începe chiar cu Auggie care se pregătește de începerea clasei a cincea. Directorul școlii, dă dovadă de mult tact pentru introducerea lui în colectivitate prin intermediul unor viitori colegi. Acesta a învățat acasă, ajutat și susținut de mama sa, deoarece băiatul are o malformație la față și a trecut prin multe operații până la această vârstă. Băiatul și-a dorit să meargă la școală, dar să fie ca ceilalți copii și să aibă prieteni. Aflăm apoi viziunea surorii sale Via, care a acceptat poziția secundară în familie, fiind conștientă de necesitatea grijei și atenției de care avea nevoie fratele ei. Tot aceasta, ne dezvăluie detalii despre malformația băiatului. Avem viziunea lui Summer, prima colegă care se apropie de Auggie, apoi viziunea lui Jack, un băiat care nu este decis dacă să se alăture în gașca lui Summer cu August și viziunea lui Justin, iubitul Viei. Descoperim impresii diferite, interacțiuni, gânduri mature ale unor copii de clasa a cincea, care ne arată cum „simt” școala, tineri care se transformă și mult amuzament.
Citate care reflectă gândurile lui August ”Mănânc înghețată. Merg cu bicicleta. Mă joc cu mingea. Am jocuri electronice. Lucrurile astea mă fac obișnuit, presupun. Și mă simt normal, pe dinăuntru. Dar copiii obișnuiți nu-i fac pe alți copii obișnuiți s-o ia la fugă țipând pe terenul de joacă. Iar la copiii obișnuiți nu se holbează lumea oriunde se duc.” (pag. 9) sau ale surorii sale “Oare August își dă seama cum îl văd ceilalți sau a învățat să se prefacă atât de bine că nu vede și că nu-l deranjează? Sau poate că îl deranjează?” (pag. 97), subliniază un set de valori pe care trebuie să ni le însușim. Cartea ne învață despre normalitate, despre bunătate, despre empatie și compasiune.
“Minunea” nu te captivează cu acțiunea trepidantă, ci cu aspecte de viață adevărată pe care le prezintă. Cartea se citește foarte ușor datorită limbajului simplu. Este o carte pentru copii și tineri, recomandabilă tocmai pentru mesajele transmise.
Am fost impresionată de August, de lupta lui pentru a se integra în școală, de sinceritatea și prietenia lui fără margini pe care o putea oferi oricui era gata să o accepte. Normalitatea lui August este de multe ori mai evidentă decât a celor normali.