Bianca Durdeu
“Childhood is the kingdom where nobody dies”. (Edna St. Vincent Millay)
Cine nu și-ar dori să se întoarcă în trecut și să fie din nou copil? Cred că, pentru majoritatea dintre noi, dorul de copilărie este deseori prezent. A fi copil înseamnă a fi străin de griji, de obstacole și de stres. Copilăria este singurul paradis pierdut și totuși, în sufletul nostru, încă suntem cu toții niște mici copii.
James Matthew Barrie i-a văzut pe copii nu ca adulți în miniatură care așteaptă ca mintea lor să fie plină de fapte, ci ca ființe în curs de dezvoltare care aveau nevoie de îngrijire și încurajare pentru a deveni adulți sensibili. Pentru autor, copiii sunt cei mai buni însoțitori de-a lungul maturității sale. Cartea „Peter Pan” poate fi citită ca o evadare de la maturitate într-o copilărie fantastică, dar și ca o învățătură pentru micii noștri exploratori. Prin Peter Pan, J. M. Barrie creează un personaj paradoxal, prezentând cititorului un băiețel unic care se luptă zilnic cu frica și dorința față de ideea de a crește. Barrie s-a ocupat personal de aceste sentimente toată viața și le-a manifestat în personajul său Peter Pan, care își declară ura față de maturitate, în timp ce, dimpotrivă, tânjește după maturitate dorind să devină adult.
De ce am ales cartea și nu filmul? Pentru că fascinanta lume Disney evidențiază culorile, îndeplinește vise și dorințe, prezentând într-un final binele și răul și totodată concluzia finală. În schimb, cartea îl pune pe cititor pe gânduri, îl îndeamnă la imaginație, îi prezintă o lume nouă, preschimbată și îi oferă adevăruri neștiute și nemaivăzute în film.
Acțiunea poveștii începe prin prezentarea copiilor din familia Darling, care își părăsesc casa zburând pe fereastră, portalul care leagă realitatea de imaginație. Lumea reală și părinții lor sunt dați uitării pentru călătoria spre Țara de Nicăieri alături de Peter Pan. Această aventură este presărată de bucurie, dar mai ales de lucruri ciudate. Prin personajul Peter Pan, Barrie a reușit să trăiască o aventură a vieții sale, ucigând pirați și zburând cu zâne.
Când citim Peter Pan, aflăm că dincolo de personajul amuzant și dornic de aventură, avem și un băiat arogant și egoist. Peter o învață pe Wendy și pe frații ei, Michael și John, cum să zboare, dar intențiile lui par a fi nepotrivite vârstei sale, precum și copiilor care îl însoțesc. Nu vrea să se schimbe dar, cu toate acestea, Peter se conectează cu toată lumea pentru a nu fi lăsat singur, deoarece singurătatea aduce mereu nefericire. Un copil nu realizează aceste lucruri și probabil că în aceste momente, Peter gândește ca un adult.
Astfel, această carte prezintă și o luptă între copilărie și maturitate. Copilul trăiește mereu clipa și traversează un ocean de aventuri. Dorința lui Peter Pan este copilăria. El nu dorește sub nicio formă sa crească, deoarece acest lucru pare infricoșător, descurajant și incomod.
Dacă ar exista posibilitatea de a alege între îmbarcarea în aventura vieții tale și copilăria veșnică sau înfruntarea responsabilităților maturității, tu ce ai alege?
PS: Această carte poate fi citită și ca o poveste de adormit copiii. (sau cățeii 😊)
