Carina Bodnar
„Mama nu mai are față, i s-a tocit,
liniile care la bătrâni se adâncesc din ce în ce la ea aproape că au dispărut.
Mama e o voce umedă care o întreabă Ce mai faci iubita?
Ce note ai mai luat la școală? Ce cadou să-ți iau de ziua ta? Te înțelegi bine cu Buna?
Fața ei ovală întinerește, începe să arate netedă ca în fotografii.”
În prezent, oamenii nu mai au timp nici pentru a-și asculta gândurile și sentimentele și pornesc în goana după bani. Cred că ar fi de recomandat ca persoanele care au de gând să plece la muncă în străinătate cu gândul de a-și lăsa familia acasă, să citească această carte.
Randița și Mălina sunt două fetițe abandonate de către mamă, care pleacă în străinătate cu gândul de a câștiga niște bani în plus pentru a le oferi fetelor sale mai mult din ce își doresc. Mălina rămâne în grija tatălui, iar Randița care la prima citire descoperi că este o fetiță inocentă și sensibilă, rămâne în grija bunicilor.
Aflată la început de școală și puternic atașată de mama sa, Randița suferă în urma despărțirii de mama sa. Aceste câteva luni de plecare se tot lungesc, iar efectele secundare ale plecării devin imprevizibile. Intrând tot mai mult în amănuntele romanului descoperim o atmosferă în care fetița suferă și este mereu tristă din cauza greutăților prin care trece în lipsa mamei sale.
Consider că tema abordată de autor este interesantă și ține în suspans cititorul, dar nu a reușit să se axeze prea mult pe această temă a operei, mai exact s-a pierdut în detalii, care oricât de mici ar fi ele sunt foarte importante.
Această carte care are multe de spus despre oameni și felul acestora de a gândi lucrurile. Când sunt puși în fața faptului de a decide ceva important, aceștia nu se gândesc la consecințe, doar la bani. În ziua de azi se întâmplă la fel, iar această temă consider că este una destul de important de discutat cu elevii, chiar și la Educație civică, deoarece subiectul principal este „omul”.
La finalul romanului autorul ne lasă întrebarea „A meritat?” , asupra căreia fiecare dintre cei care citesc această carte ar trebui să stea să cugete puțin. Răspunsul este negativ: Nu a meritat deloc. Nu doar din perspectiva cărții, ci și din realitatea existentă în multe familii, chiar și din orașul nostru, care aleg această cale crezând că le va aduce un trai mai bun, dar rezultatul acestei experiențe este unul trist.
Întrebarea mea pentru fiecare cititor ar fi: “Ce este mai important?” Familia și fericirea acestora sau banii? Dacă alegem banii câștigați în străinătate pentru creșterea calității vieții, așa cum a făcut Letiția, mama Randiței, atunci riscăm alterarea legăturii familiale, respectiv pierderea controlului asupra copiilor lăsați în seama rudelor.
Morala romanului :
“ Dacă prețul pentru o viață mai bună este de a rămâne fără familie, atunci prefer să rămân sărac!”.
Bibliografie:
- Lungu, D. (2018). Fetița care se juca de-a Dumnezeu, Editura Polirom București