Melinda Tripon
Într-un sătuc, uitat de timp, soarele răsare timid de după crestele munților. La marginea satului, în curtea unei case vechi, e zarvă mare. E răcoare, încă, dar aerul de munte și razele calde ale soarelui te invită să ieși din casă. Găinile își fac rondul de dimineață, încercând să se ferească de gâscanul cel gălăgios. Ratele își văd de treabă încercând să descopere ce alte vietăți se mai ascund la marginea grădinii de flori. E prima zi din vacanța de vară.
O bătrânică, sprintenă, se îngrijește de grădina de legume, la fel ca în fiecare dimineață de vară. Din când în când se oprește și își îndreaptă privirea spre curtea casei.
Somnoroasă, cu pasi mici, apare Miruna. Zărind-o, bunicii i se înseninează privirea și, pe un ton blând, îi spune:
– Buna dimineața, Bucuria mea! Cum ai dormit? Sper că te-ai odihnit! Micul dejun te așteaptă în tindă!
– Sunt odihnită, bunico! Doar că soarele e prea puternic pentru ochișorii mei.
Cu ochii pe jumătate deschiși, Miruna se îndreaptă spre măsuță rotundă din tinda casei unde o așteaptă micul dejun preferat: o cană cu lapte, pâine proaspăt coaptă, puțin unt și desigur, nu avea cum să lipsească, mierea de albine.
– Miruna, strigă bunica! Să știi că azi m-am gândit să-ți fac pe plac. Ți-am promis cândva că o să vezi cu ochii tai cum se îngrijesc albinele! Știi că eu mă țin de cuvânt și azi îi vom face o vizită lui Moș Gheorghe.
– Da, stiu bunico! Moș Gheorghe se îngrijește ca mie să nu îmi lipsească borcănelul cu miere de albine!
– Dacă mă vei ajuta prin gospodărie, plecăm de îndată!
La auzul acestei vești, ochii fetiței sclipesc de bucurie.
Dimineața pare că trece foarte greu. Miruna o ajută pe bunica să îngrijească grădina, pune mâncare la pasări, culege iarbă pentru iepurași, doar doar vor pleca mai repede.
După ce găinile și gâstile se fac nevăzute și liniștea se asează peste ogradă, apare Bobico, un cățel fricos, cu ochii negri că două măsline. De îndată ce îl observă, Miruna îi iese în cale, bucuroasă că îl vede și îi spune:
– Bobico, unde te-ai ascuns până acum? Aștept de atâta vreme să îmi împărtășesc bucuria cu cel mai bun prieten! Azi, bunica mi-a promis că mă vă duce în vizita la Moș Gheorghe, bătrânelul care ne trimite mierea de albine! Nu ești curios să vezi albinele?
Bobico se uită curios în ochii fetiței.
– Stai liniștit! Mă vei însoți! Credeai că ramani acasă? Doar știi că noi suntem nedespărțiți.
Uitându -se la ceas, Miruna se neliniștește. Este deja târziu.
– Oare bunica a uitat ce mi-a promis? Nu se poate! Bunica mea întotdeauna se ține de cuvânt! Așa m-a învățat și pe mine!
Nerăbdătoare, Miruna fuge repede în casă și, după câteva momente, iese îmbrăcată într-o rochie galbenă cu funda albă ce se leagă la spate. Pe cap poartă o pălărie albă care îi acoperă plete aurii.
Pentru fetiță, aceasta este o zi de sărbătoare iar faptul că bunica întârzie, o neliniștește.
– Bunico! strigă Miruna. Eu sunt gata de plecare.
Bunica iese grăbită din casă și cei trei pornesc spre livada lui Moș Ghorghe.
Ajunși acolo, bătrânelul îi invită să privească, de la distanță, cum adună mierea. Încântată, Miruna este atentă la fiecare gest al lui. Doar Bobico se ferește, tremurând de frica albinelor.
– Stai liniștit, Bobico! spune bunica. Albinele nu se vor apropia de noi. Dacă le respectăm, ne vor respecta și ele. Ai văzut cu câtă grijă se apropie de ele Moș Gheorghe?
În timp ce bunica îi explică lui Bobico cum trebuie să se poarte, acesta se apropie de stupi, curios fiind, și o albina rătăcită se apropie de acesta!
– Bunico! Bunico! Moș Gheorghe! strigă Miruna speriată. Ajutor! Bobico este în pericol!
Nu apucă Moș Gheorghe să vină în ajutor că Bobico o și ia la sănătoasă spre casă.
Albina se întoarce năucită la surorile ei. Cei trei izbucnesc în râsete!
– Moș Gheorghe, strigă Miruna, să știți că nu plec de aici fară să îmi dați și mie un borcan cu miere.
– Miruna, știi că eu nu așa te-am învățat! Trebuie să ne adresăm cu politețe! Cum se spune frumos?
– Moș Gheorghe, vă rog să îmi dați și mie un borcan cu miere!
– Fiindcă mi-ați înveselit ziua, sigur că iți dau!
– Mulțumesc, Moș Gheorghe! Promit că mai venim în vizită!
Miruna și bunica ei se îndreaptă spre casă, nerăbdătoare să îl întâlnească pe Bobico.
– Bunico, să știi că prietenul meu este foarte fricos! Îl credeam mai curajos, spune Miruna.
– Draga mea, tu trebuie să îi arați că ai grijă de el la fel cum și el are grijă de tine.
Încrezătoare, fetiță fuge repede spre casă unde o așteaptă prietenul ei cel mai bun.